KorAP: Find »[drukola/base=interuman & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2137

și alte priorități; există obstacole extrem de mari În realizarea acestui deziderat generos! Există În mod evident o competiție și o concurență foarte puternică În societate, ca și În școli, ce par, În multe privințe, mai influente decât cooperarea și colaborarea interumană care stau la baza viziunii incluzive. Școala - percepută și ca pârghie a schimbării sociale - poate și trebuie să Încerce să cuprindă și să satisfacă - În mai mare masură decât până acum - necesitățile unei diversități crescânde a naturii umane. Pentru a

Şanse egale pentru toţi copiii. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Loredana - Alina MOATĂR, Ion MOATĂR (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2137]
Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629

a deciziilor; * demnitatea și unicitatea persoanei, ce implică faptul că în desfășurarea activității lor, profesioniștii vor respecta și promova demnitatea individului, unicitatea și valoarea fiecărei persoane; * autodeterminarea, ce vizează respectarea și promovarea dreptului beneficiarilor de a decide pentru sine. * Relațiile interumane, ce implică recunoașterea importanței fundamentale a relațiilor cu ceilalți și promovarea lor în practica profesională; * integritatea, implicând faptul că angajații acționează cu onestitate și responsabilitate în concordanță cu misiunea profesiei și standardele profesionale; * competența, făcându-se referire la faptul că

Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
2. Justiția socială Asistenții sociali promovează principiile justiției sociale. 3. Demnitatea și unicitatea persoanei Asistenții sociali respectă și promovează demnitatea individului, unicitatea și valoarea fiecărei persoane. 4. Autodeterminarea Asistentul social respectă și promovează dreptul persoanelor asistate la autodeterminare. 5. Relațiile interumane Asistenții sociali recunosc importanța fundamentală a relațiilor interumane și le promovează în practica profesională. 6. Integritatea Asistenții sociali acționează cu onestitate și responsabilitate în concordanță cu misiunea profesiei și normele etice profesionale. 7. Competența Asistenții sociali trebuie să își desfășoare

Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
sociale. 3. Demnitatea și unicitatea persoanei Asistenții sociali respectă și promovează demnitatea individului, unicitatea și valoarea fiecărei persoane. 4. Autodeterminarea Asistentul social respectă și promovează dreptul persoanelor asistate la autodeterminare. 5. Relațiile interumane Asistenții sociali recunosc importanța fundamentală a relațiilor interumane și le promovează în practica profesională. 6. Integritatea Asistenții sociali acționează cu onestitate și responsabilitate în concordanță cu misiunea profesiei și normele etice profesionale. 7. Competența Asistenții sociali trebuie să își desfășoare activitatea numai în aria de competență profesională determinată

Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545

și relații interpersonale / 19 Capitolul 2. Temeiuri psihologice ale relațiilor interpersonale / 37 Capitolul 3. Tipuri și modalități de relaționare umană / 59 Capitolul 4. Relațiile conflictuale / 83 Capitolul 5. Relațiile competitive/concurențiale și relațiile de cooperare/colaborare / 147 Capitolul 6. Relațiile interumane și stările afective / 181 În loc de concluzii / 295 Bibliografie / 317 Abstract / 325 Résumé / 333 Contents Introduction / 9 Chapter 1. Interpersonal relationships and institutions / 19 Chapter 2. Psychological grounds for interpersonal relationships / 37 Chapter 3. Types and methods of human relationships / 59

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
relations conflictuelles / 83 Chapitre 5. Les relations compétitives/concurrentielles et les relations de coopération/collaboration / 147 Chapitre 6. Les relations interhumaines et les états affectifs / 181 En guise de conclusion / 295 Bibliographie / 317 Abstract / 325 Résumé / 333 Introducere Universul relațiilor interumane este unul pe cât de vast, pe atât de miraculos și de captivant. Am fost, suntem și vom fi mereu în legătură cu celălalt, cu semenul și convivul nostru. Așa am putut, putem și vom putea trăi omenește. Că ne-o dorim sau

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
cât și climatul organizațional influențează într-o măsură mai mare au mai mică inițierea, conservarea, dezvoltarea sau dimpotrivă criza, destrămarea relațiilor interpersonale. Capitolul 2 Temeiuri psihologice ale relațiilor interpersonale Este din ce în ce mai clar pentru tot mai mulți dintre noi că relațiile interumane răspund unor trebuințe fundamentale. Ele ne satisfac aceste nevoi și ne ajută să fim sănătoși, să ne menținem echilibrul interior, să acționăm, să sperăm, să aspirăm, să credem. Fără a avea pretenția că le-am putut surprinde pe toate, ne

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
performanță aceasta a fost tensionată, pe când în grupurile orientate spre afiliere atmosfera a fost prietenoasă, calmă, mai puțin intensă, arătându-se interes pentru membrii grupului. Nevoia de siguranță/ de securitate O altă nevoie fundamentală a oamenilor strâns legată de relațiile interumane este așa cum o resimțim marea noastră majoritate este nevoia de siguranță. Pe fondul unor numeroase și surprinzătoare mutații (sociale, economice, financiare, tehnologice, informaționale, politice, culturale etc.), ființele umane simt nevoia siguranței vieții lor. Când lumea se schimbă rapid, când piața

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
deopotrivă. Siguranța și stabilitatea sunt mai mari atunci când are mai multe repere (cognitive, emoționale) și sunt multiplu repartizate. Ele rezistă mai mult și în împrejurări mai dificile. Nevoia de recunoaștere O (altă) nevoie fundamentală pe care ne-o satisfac relațiile interumane este (și) nevoia de recunoaștere. Aceasta exprimă trebuința fiecăruia de a ști că există pentru ceilalți, că reprezintă ceva pentru ei. Dacă într-un anumit interval de timp (dependent de individul însuși) o persoană nu primește semnale de recunoaștere pozitivă

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
credit. Nevoia de aprobare socială se referă la nevoia ca persoanele din jur, cei cu care interacționăm, să ne aprobe gândurile, deciziile, comportamentele și acțiunile. Or, această constrângătoare și generală nevoie nu poate fi satisfăcută decât în și prin relațiile interumane. Sunt situații însă când, uneori, dorința exagerată de a ne satisface această trebuință duce la un comportament obedient. Liderul (sau grupul) poate specula oricând o asemenea trebuință în favoarea intereselor sale, încălcând decența și buna-credință. În locul creșterii stimei de sine și

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
îi întâlnește îl tratează ca pe un "nimeni"" (2000, pp. 36-37). Aceasta explică de ce lucrurile mărunte aparent banale și uzate (precum, politețea, curtoazia, complimentele, adresarea directă, focalizarea privirilor și câte și mai câte) pot avea asemenea consecințe enorme în relațiile interumane. Cel mai clar semnal prin care vrem să-i oferim celuialt prețuire este momentul în care suntem dispuși să-i arătăm considerație. "Manifestarea considerației este ca benzina", precizează G. Smalley (2005, p. 133): "cu cât e mai puțină benzină în

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
a fi. Pentru aceasta este nevoie de multă energie și de multă hotărâre 5. Capitolul 3 Tipuri și modalități de relaționare umană Fără a avea pretenția că le-am putea epuiza, prezentăm în continuare câteva tipuri și modalități de relaționare interumană. Între acestea, putem menționa: • relațiile formale și ele informale; • relațiile orizontale și cele verticale; • relațiile comunicative, interperceptive și simpatetice; • realțiile cu sine, cu copiii, cu părinții, cu divinitatea; • relațiile intime (prietenia, dragostea); • relațiile angajate în funcție de poziția fundamentală de viață; • relațiile

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
B, iar B manifestă respingere față de A; • A manifestă respingere față de B, iar B manifestă indiferență față de A. O serie de comportamente, precum surâsul, sărutul, mângâierea, privirea atentă, cuvintele de încurajare sunt importante pentru atracție, pentru că exprimă considerație în cadrul raporturilor interumane. Relațiile interpersonale simpatetice presupun doi vectori (sau o dublă orientare): a. centrifugă: această orientare se referă la sentimentele (de atracție, de repulsie sau de indiferență) pe care subiectul le încearcă sau le exprimă față de membrii grupului. Calcularea atracțiilor și a

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
provocatoare, ostilă, respingătoare să ne verificăm pentru un moment percepția. Chiar dacă nu întotdeauna, dar uneori s-ar putea ca ea să fie falsă, confecționată în pripă. b. Cea de-a doua componentă a raporturilor conflictuale este afectivitatea. Ca oricăror relații interumane, emoțiile, sentimentele, dispozițiile sunt inerente (și) conflictului. Ele pot avea următoarele roluri (Stoica-Constantin, 2004): • cauză a conflictului: starea de furie, de nemulțumire; de frustrare în care ne găsim noi și partenerul nostru. Există o stare de tulburare, de tensiune, de

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
formăm elevii atât pentru situațiile concurențiale, cât și pentru cele de cooperare, ca personalități deschise, complexe, apte să se raporteze la ambele tipuri de contexte fără a-și compromite sau a-și pierde identitatea, demnitatea și umanitatea. Capitolul 6 Relațiile interumane și stările afective Relațiile interumane se derulează întotdeauna într-un context afectiv și are întotdeauna o infrastructură afectiv-emoțională. Și chiar dacă ele, stările afective, sunt mai mult sau mai puțin conștientizate (de către parteneri), acestea le influențează într-o măsură mai mare

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
concurențiale, cât și pentru cele de cooperare, ca personalități deschise, complexe, apte să se raporteze la ambele tipuri de contexte fără a-și compromite sau a-și pierde identitatea, demnitatea și umanitatea. Capitolul 6 Relațiile interumane și stările afective Relațiile interumane se derulează întotdeauna într-un context afectiv și are întotdeauna o infrastructură afectiv-emoțională. Și chiar dacă ele, stările afective, sunt mai mult sau mai puțin conștientizate (de către parteneri), acestea le influențează într-o măsură mai mare sau mică comportamentele, reacțiile, părerile

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
lansări sau retrageri, cu entuziasme sau dezamăgiri. În era hipertehnologizării și a hiperconsumului, a hiperindividualismului și a hiperconcurențialității, preocupările legate de organizare, de funcționare instituțional-organizațională, de putere sau de extindere a ei sunt (încă) prioritare în raport cu grija față de calitatea relațiilor interumane (D'Ansembourg, 2006). În mod foarte curios, ne ocupăm în cea mai mare parte a timpului, de întreținerea în bună stare de funcțiune a obiectelor cu care lucrăm (sau de care avem nevoie) zilnic, dar nu și de relațiile umane

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
de lipsă de control a situației" (ibidem); • să ne înfrunăm frica; • să privim frica în față. Este important să ne fie cât mai puțin frică de oameni și de propriile noastre reacții în împrejurări limită, necunoscute, copleșitoare. Furia. Mânia Relațiile interumane sunt influențate (și) de starea de furie a unuia sau a ambilor parteneri. În sine, furia este o emoție salutară, pentru că ea traduce "o mare vitalitate interioară". Furia semnalizează "situații de urgență; ea ne arată că nevoile vitale nu sunt

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
mai mult respect și mai multă atenție. Pe scurt, pentru stingerea mâniei/a furiei sunt importante toleranța, iertarea și scuzele. Iertarea și scuzele Deoarece în viață există confruntări, neînțelegeri, comportamente compromițătoare, întristări, supărări, mesaje greșit înțelese, lașități etc., în relațiile interumane există și iertarea. Ea începe odată cu recunoașterea faptului că suntem imperfecți și că avem dreptul să fim tratați cu respect și înțelegere; iertarea înseamnă că admitem că lucrul care s-a întâmplat a fost un lucru rău, care nu trebuie

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
supărarea benefică conduce la o afirmare de sine fermă, dar respectuoasă (idem, p. 103) și, în general, nu alterează (adânc) relațiile interpersonale. Ca și supărarea, tristețea este o stare sufletească firească. Ea dă o anumită profunzime și tonalitate afectivă raporturilor interumane. În principiu, aceasta este o emoție provocată de o pierdere, de o decepție sau de o despărțire. Tristețea subliniază golul sau lipsa. Ne spune cât de mult am iubit, cât de mult ne-am atașat și ne permite, de asemenea

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
atribuiri interne și stabile). Invers, "eventualele succese vor fi repede considerate ca determinate de circumstanțe" (respectiv, avem tendința de a face atribuiri externe și instabile). Aceste mecanisme se perpetuează o dată cu adâncirea depresiei, determinând o tristețe aproape constantă (p. 157). Relațiile interumane ne pot accentua tristețea/tristețile sau depresia; dimpotrivă, ele ne pot ajuta să ne depășim și să ne (re)căpătăm sentimentul încrederii în noi și în ceilalți, asupra viitorului, în viață 70. Suferința și rușinea Suferința este o altă stare

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
dobândirea unei stime de sine solide, bazată pe evaluarea realistă a forțelor și slăbiciunilor proprii" (Brillon, 2010, p. 48) și pentru funcționarea firească a relațiilor dintre oameni. La marea majoritate a adulților, rușinea intervine subtil în aproape toate interacțiunile lor interumane. Ea capătă o intensitate mai mare atunci când se creează o diferență (mai) mare între ceea ce ne-am dori să fim în mod ideal și percepția pe care o avem despre noi înșine (la un moment dat, într-o anumită situație

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
realitate pe cât de efemeră, pe atât de superficială, pe cât de îngust și accentuat orientate/interesate, pe atât de artificiale, pe cât de fluctuante, pe atât de sărace (din punct de vedere sufletesc, spiritual). Aflate într-o astfel de cumpănă existențială, relațiile interumane declanșează poziții de abordare diferite ale antropologilor, psihologilor sociali, sociologilor etc. Astfel, unii susțin faptul că în atare condiții și relațiile trebuie să se adapteze: vor intra și ele în sfera rapidității, a performanței, a randamentului și a pragmatismului (accentuate

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
spre stabilitate și durabilitate sunt taxate drept inactuale; ba, conservatoare, tradiționaliste (în sensul peiorativ). Acum, "maleabilitatea reprezintă cheia supraviețuirii unei relații", precizează L. Marinoff (2009, p. 187). În aceeași abordare, egoismul nu este prin el însuși un coroziv al raporturilor interumane. Atunci când provine din interes de sine luminat explică psihoterapeutul nord-american egoismul este o forță constructivă. Atunci când se naște din vanitate, din egotism sau din narcisism, acesta este distructiv" (2009, p. 205). În aceeași notă, sunt specialiști care susțin ideea potrivit

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
și se vor confrunta cu dificultăți (foarte) mari. Bunăoară, viteza excesivă a proceselor și a mecanismelor economico-sociale și bancar-financiare dăunează stabilității, profunzimii și durabilității relațiilor interpersonale. Ele sunt supuse artificializării, iar oamenii înșiși expuși alienării, însingurării, depresiei. Pe scurt, raporturile interumane sunt supuse riscului urâțirii, dereglării, îmbolnăvirii lor rapide 74. "Relațiile noastre menționează J. Hollis (2009) nu sunt niciodată mai evoluate decât relația pe care o avem cu noi înșine" (pp. 282-283). Iar relația cu noi înșine ține foarte mult de

Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]