1,665 matches
-
Nu... neci espresiunea celui maghiar măcar; căci atuncea am trebui să uităm bătăiele și omorurile la alegeri, influințările meschine ale guvernului și ale coruptei sale partide, starea escepțională a Transilvaniei, punerea sub acuzațiune a candidaților opozițiunali ori de altă națiunalitate, intimidarea poporului prin amenințări, toate acestea am trebui să le uităm pentru a putea zice cumcă această minciună ce se numește parlamentul Ungariei e o espresiune a popoarelor. Și-apoi câte mijloace nu vor găsi acei oameni cari țin punga țărei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu pot dura acolo șes[e] săptămâni. În Francia vedem de un secol tendința întotdeauna vană de a funda și întări o stare de libertate. Acum a venit atât de departe, că un regim nu se mai susține decât prin intimidarea cu o stare de asediu permanentă. Partidele așteaptă prima ocazie de a se rupe reciproc și de a ridica drept lege supremă voința unei minorități care ar învinge în lupta de stradă. Duc acestea toate la o pace universală? Dacă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o definiție largă a violenței. Ea notează, de asemenea, că, "dată fiind dificultatea de a defini exact noțiunea de "violență", literatura ultimilor ani propune utilizarea termenului comportament antisocial, ca numitor comun al unui anumit număr de comportamente violente, precum gălăgia, intimidarea sexuală și violența. În aceste comportamente, diferența de forță între vinovat și victimă este folosită pentru a realiza obiectivele vinovatului împotriva dorinței victimei": Dacă ne mărginim la această definiție, comportamentul social devine "orice situație care depășește limitele unei discuții sau
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
să degradeze obiecte la școală". Martin (1994) definește violența în școală după cum urmează: "Violența în școli este prezentă în orice situație în care un membru al comunității școlare (profesor, elev, membru al personalului educativ, părinte sau vizitator) face obiectul unor intimidări, amenințări sau al unei agresiuni sau când bunurile sale personale sunt degradate intenționat de un alt membru al respectivei comunități sau al publicului, în circumstanțe decurgând din activitățile sale într-o școală"". Pe scurt, așa cum indică Vettenburg și cum am
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de sex o constituie hărțuirea sexuală. Prin hărțuire sexuală se înțelege orice comportament nedorit ă verbal, nonverbal sau fizic ă de natură sexuală, care are ca scop sau ca efect atingerea demnității persoanei și/sau crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator 1. De aceea, deși fenomenul există 2, nu este recunoscut la nivelul reprezentărilor curente, mai ales din cauza prejudecăților ce însoțesc percepția asupra hărțuirii sexuale și a efectelor negative în plan profesional, dintre care cele
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
inutile legate de timp impuse de conducere pentru rezolvarea unor aspecte complexe sau discutabile; - presiuni inutile legate de timp impuse de conducere pentru finalizarea misiunii de audit și emiterea raportului; - reclamații din partea conducerii cu privire la modul de desfășurare a auditului sau intimidarea de către conducere a membrilor echipei misiunii, în special în legătură cu analiza critică a auditorului asupra probelor de audit sau cu rezolvarea unor eventuale neînțelegeri cu conducerea; - întârzieri neobișnuite din partea entității în furnizarea informațiilor cerute; - indisponibilitatea de a acorda acces auditorului la
AUDIT FINANCIAR Misiuni de asigurare și servicii conexe by Horia NEAMŢU, Aureliana-Geta ROMAN, Eugeniu ŢURLEA () [Corola-publishinghouse/Science/187_a_181]
-
dintre componentele cert coercitive ale sistemului. Nu puterea școlară este acuzată în aceste amintiri, ci mai curând devierile pe care le permitea: perturbarea unui anume modus vivendi, a predictibilității cotidianului, ca și subminarea stimei de sine prin recurgerea repetată la intimidări, insulte sau chiar pedepse corporale. De altfel, școala românească are o îndelungată tradiție autoritară, ceea ce sugerează și o complicitate macrosocială cu astfel de practici formative. Există regulamente din perioada comunistă în care se reiau, în detaliu, prevederi din epoca anterioară
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
eroi legendari precum un Georgius, un Theodorus, un Demetrius și un Procopius a căror inexistență istorică astăzi e pe deplin acceptată. Din actele rămase ne rezultă că acești militari fiind creștini au fost târâți în tribunale nevrând să cedeze în fața intimidărilor de a sacrifica idolilor și nici de a asculta de poruncile împăraților în acest sens. Anterior, ei nu protestaseră împotriva uzanțelor religioase prezente până atunci în rândul armatei, nu au considerat serviciul militar inconciliabil creștinismului și nici nu și-au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conducere, cu evitarea stărilor tensionale, • să cunoască, să utilizeze autoritatea liderilor grupurilor ș.a. Concepută astfel, autoritatea desigur nu se va identifica cu forme negative, care camuflează neputința pedagogică (coerciția, amenințarea, constrângerea, limitarea libertății, autoritarismul, abuzul de putere, autoritatea irațională prin intimidare și teamă) sau nu se va reduce la folosirea comenzilor, darea de ordine. Dimpotrivă, ea se bazează pe forța, pertinența argumentelor explicate accesibil, a motivelor, a soluțiilor acceptabile, a normelor înțelese, pe disciplina responsabilă în sens activ, participativ, constructiv, consensual
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
să aibă mustrări de conștiință. Descurajarea constă în a împiedica adversarul să spună ceva sau să facă o acțiune, dându-i de înțeles că acțiunea sau inițiativele sale au consecințe dăunătoare. Ea poate lua multe forme: puneri în gardă, amenințări, intimidări, șantaj... Ele constituie o etapă a oricărui conflict, de orice anvergură: actorii enumeră resursele de putere pe care sunt gata să le mobilizeze. Manifestările, grevele și alte metode de presiune fac și ele parte dintr-o dezbatere și exprimă judecăți
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
1949-1989, apărută la editura Humanitas anul acesta, valorifică documentele din arhivele Securității, realizând două mari portrete: unul al Monicăi Lovinescu în viziunea aparatului de stat și celălalt al informatorului. Iulia Vladimirov surprinde tacticile principale ale sistemului comunist: încercările de racolare, intimidarea, denigrarea și, ca ultimă soluție, eliminarea fizică. Ținem să amintim aici de un alt studiu care a contribuit decisiv la conturarea biografiei Monicăi Lovinescu. Este vorba despre Scrisori către Monica: 1947-1951, un volum semnat de Ecaterina Lovinescu-Bălăcioiu și îngrijit de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
închisorii. Fiecare anchetator conduce interogatoriile după pricepere și pregătire, dar metoda cea mai folosită în vederea obținerii declarațiilor dorite este tortura fizică și psihică. Bătăi, șocuri electrice, traume fizice, privarea de somn, hrană și apă, asfixierea, închiderea în spații foarte mici, intimidarea, amenințarea familiei, ingerarea de produse chimice, inducerea de stări halucinante, simularea execuției și multe alte atrocități greu de închipuit alcătuiesc arsenalul torționarilor. Un groaznic și controversat abuz al regimului are loc în închisoarea din Pitești (1949-1952). Virgil Ierunca analizează experimentul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Charta '77" și până la 19 noiembrie când Paul Goma, însoțit de soție și copil, își începe exilul în Paris: 8 februarie expedierea scrisorii, semnată de Paul Goma și alte șase persoane, către Conferința de la Belgrad; 17 februarie începutul campaniei de intimidare împotriva semnatarilor; 3 martie dezvăluirea detaliilor internărilor psihiatrice pentru delict de opinie ; formarea la Paris a "Comitetului Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România" cu scopul de a susține mișcarea de disidență; 26 martie o televiziune franceză filmează casa baricadată
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
nevoia de filiație, de comunicare, de exprimare și practicare a valorilor românești. Solidaritatea în exil este necesară și dorită, dar diferențele de vârstă, de formare intelectuală și profesională, de mentalitate, de formație politică, de interese, de poziționare geografică despart oamenii. Intimidarea și discreditarea vârfurilor emigrației reacționare îi fac pe mulți să fie sceptici la inițiativele exilului. Nu și pe Monica Lovinescu. De aceea am ales să arătăm felul în care Monica Lovinescu răspunde campaniilor de defăimare a unor intelectuali precum Mircea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
sub epitropia Casei Sf. Spiridon). Un profan medic secundar aproape 20 ani. O anchetă. Statu quo (sfârșit), în "Arhiva" Iași, 1905, nr. 7-8, pp. 308-313. 37. Zosin P., Asistența alienaților, în "Anuarul medical și farmaceutic român", 1906. 38. Zosin P., Intimidarea în tratamentul boalelor mintale, în "România medicală", nr. 1, 1906. 39. Zosin P., Nocivitatea ca simptom în alienația mintală și ca substrat în pornirea criminală, în "Archives de neurologie", Paris, vol. I, 1908, pp. 245-257, în "Buletinul Societății de Medici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în RSS Moldova, în Districtul militar Odessa, aveau misiunea de a ocupa aeroporturile, televiziunea, radioul, poșta, sediul Comitetului Central și Marea Adunare Națională..."277 De-a lungul Prutului, din nord până la Albița și Reni, erau masate trupele, făcând exerciții de intimidare. La fel, în sudul Dunării bulgarii, iar spre vest, trupele maghiare. Spre deosebire de Praga, conducerea românească era hotărâtă să apere țara, inclusiv prin înființarea Gărzilor Patriotice: Dacă se ajunge la o confruntare militară, forța poate birui în cele din urmă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
asupra acestei tendințe. Astfel, referindu-se la o problemă socotită importantă, atât de juriști cât și de moraliști, cea a esenței pedepsei, 262 GÂNDITORUL SINGURATIC Wittgenstein amintește câteva puncte de vedere: pedeapsa este un act de răzbunare, rolul pedepsei este intimidarea pentru sporirea siguranței comunității, izolarea infractorilor sau corectarea comportării lor. Toate aceste puncte de vedere sunt justificate în măsura în care atrag atenția asupra unor utilizări ale noțiunii, dar de nesusținut în pretenția lor de generalitate. Nu există ceva comun tuturor cazurilor în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Franța. Că resurecția unui antisemitism despre care se credea că dispăruse provoacă decepție și furie, este de înțeles. Dar nu înțelegem întotdeauna încrâncenarea unor evrei de a vâna în spatele fiecărui cuvânt, gest sau critică adusă politicii israeliene un fundal antisemit. Intimidare ale cărei ține sunt deopotrivă presa, responsabilii politici și intelectualii. Pe de altă parte, focalizarea pe antisemitismul provenit din mediile imigrației din cauza conflictului israeliano-palestinian face uitată recrudescența antisemitismului în anumite straturi ne-musulmane ale societății franceze, care găsește justificare în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
toți. Trebuie oare să ne felicităm pentru această inflație de atenții și de promisiuni de împlinire? Într-o carte recentă, Pascal Bruckner avansează ideea că tot făcând din fericire un ideal suprem, aceasta a devenit un fel de sistem de intimidare, o „somație terifiantă” căreia îi suntem cu toții victime. Astfel, dreptul la fericire s-a transformat într-un imperativ al euforiei, provocând rușinea sau complexele de inferioritate ale celor care se simt excluși. La ora domniei „despotismului fericirii”, oamenii nu-s
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
unui posibil „mai bine”. Pe acest plan, Nietzsche are dreptate: iluzia, ficțiunile, simulacrele sunt necesare vieții pentru că viața trebuie să inspire încredere. Dar ar însemna să ne îndepărtăm de la direcția bună, asimilând promisiunile societății de hiperconsum cu un sistem de intimidare, când ele sunt, înainte de toate, un complex de mituri, de visuri, de semnificații imaginare care, propunând scopuri și inspirând încredere în viitor, favorizează reoxigenarea unui prezent adesea epuizat. Dacă, așa cum vom vedea, există și iluzia unei înțelepciuni, există și o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Seuil, Paris, 2004. 8. În 2002, aproape un muncitor european din trei recunoaște că este afectat de stres la locul de muncă. 10% dintre salariați suferă de depresie sau de anxietate; 9% dintre europeni declară că au fost ținta unei intimidări sau a unei hărțuiri morale la locul de muncă. 9. Christophe Dejours, Souffrance en France, Seuil, Paris, 1998; Jean-Pierre Le Goff, „Que veut de le harcèlement moral?”, Le Débat, nr. 123 și 124, 2003. 10. Sondaj Rebondir-Sofres, Rebondir, octombrie 2000
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care voi vorbi mai târziu în capitolul despre Arta Constrângerii). Așa că nu suntem prea dornici să luăm o poziție care ar putea stârni râsul unei alte persoane, sau care ar putea să ne pună la zid. Din cauza acestui sentiment de intimidare, ai simți probabil nevoia să îți modifici poziția până în punctul în care să ceri mai puțin decât suma maximă la care s-ar gândi cealaltă persoană. Un alt motiv pentru care să ceri mai mult decât suma la care te
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
câștigă. Acest sistem de „eliberare din sclavie” e tipic pentru tendința globalizantă a comerțului sexual din Japonia. Concluziitc "Concluzii" Prostituția nu este o instituție a femeilor (creată de femei și pentru femei), ci una condusă de bărbați și menținută prin intimidare, practici culturale și violență. Principalul ei scop îl constituie exploatarea fetelor și a femeilor pentru plăcerea și în folosul bărbaților, iar caracterul pe care îl capătă depinde, în foarte mare măsură, de condițiile economice, existând tendința de exploatare a celor
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Atribuțiile sale erau cele ale unui intermediar între stat și instituțiile religioase. Împuternicitul știe cine colaborează, unde trebuia făcută presiune pentru a forța o colaborare; el intervenea în anturajul ierarhilor pentru a cunoaște intențiile acestora, făcea uz de tehnici de intimidare sau de recompensă pentru a-și duce la bun sfârșit însărcinările. Activitatea acestor funcționari era dirijată în multe cazuri de două centre decizionale, Ministerul Cultelor și Securitatea, din aparatul căreia făceau parte majoritatea împuterniciților. Sarcinile lor erau atent dirijate de
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
a fi alese în conducerea cultului; semnalarea cu operativitate și prevenirea acțiunilor elementelor recalcitrante și protestatare vizând influențarea delegațiilor la congres pentru a-i alege pe ei sau legăturile lor; organizarea de grupuri care să facă agitație în scop de intimidare; difuzarea de zvonuri, memorii și proteste prin care să calomnieze delegații cu poziție loială; deplasarea la București la locul ținerii congresului etc; cunoașterea activității cetățenilor străini (emisari) care în perioada premergătoare adunării generale de la comunitatea O. și a congresului, ori
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]