1,269 matches
-
lucrarea lui Gheorghe Oprea și Larisa Agapie - Folclor muzical românesc, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1983, pagina 190 ilustrează liniile melodice a două colinde - primul în eolian pe mi, iar al doilea în cromaticul 2 pe mi. Dacă în Antichitate intonațiile erau de mare simplitate, în Evul Mediu, muzica modal-religioasă (atât cea bizantină cât și cea gregoriană), va cunoaște influențele muzicii orientale, cu o intervalică mai bogată, mai liberă. În exemplul extras din tratatul lui Victor Giuleanu - op. cit., pagina 212, observăm
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
212, observăm un cantus planus conceput pe o hexacordie de tip major, pe fa, fără salturi intervalice mari și o ritmică plană, pregătind polifonia renascentistă. Exemplul cuprins în colecția lui Titus Moisescu - Florilegiu, București: Editura Muzicală, 2002, pagina 41, ilustrează intonația bizantină în glasul 8, cu o linie melodică sinoasă, desfășurată treptat ascendent și descendent. Arta muzicală cultă va evolua prin cântecul laic, practicat în Evul Mediu mijlociu, de către nobilii trubaduri (în Ars Antiqua și Ars Nova) ce vor cultiva melodia
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
practicat în Evul Mediu mijlociu, de către nobilii trubaduri (în Ars Antiqua și Ars Nova) ce vor cultiva melodia simplă și expresivă. Din exemplul propus de Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 182, vom observa mersul linear sau treptat al intonației, asociat cu salturi de cvartă, cvintă și mai rar de sextă și septimă, în modul lidian pe fa. În Renaștere, când sunt utilizate modurile apusene diatonice, compozitorii au realizat melodii simple, expresive. Un element important pentru creația muzicală de până
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
metrice. Condiționat de text și dans, a evoluat din Comuna primitivă și Antichitate în stil recitativic (lent), melismatic (liber) și silabic (vioi). Exemplele extrase din Victor Giuleanu,- op. cit., paginile 275, 280 au fost alese pentru a argumenta aceste observații. Alăturarea intonațiilor microintervalice cu durate scurte și lungi conferă un desen sonor original. Muzica religioasă a Evului Mediu va păstra caracterul simplu al ritmului egal, dar treptat va fi influențat de creația folclorică și va cunoaște o diversificare începând cu Ars Antiqua
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
limbajul nostru rămâne oare același? Sau nu cumva limba noastră suferă unele mutații, implicând și consecințe asupra structurilor mintale? Potrivit unor studii (citate de Pânișoară, 2004, p. 78), o proporție de 55% din comunicarea interumană este nonverbală, 38% este paraverbală (intonație, volumul vocii etc.) și numai șapte procente reprezintă comunicarea verbală. Aceste date arată, de altfel, relevanța mutațiilor la nivelul limbajului scris. Nu suntem oare martorii apariției unei noi forme de comunicare, diferită de cele enumerate mai sus? Dacă da, atunci
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
necesar ca în clasa a IVa, la început, să fie menținute unele elemente specifice lecțiilor de limba română cu conținut istoric, realizându-se o îmbinare dintre povestirea textului și citirea textului din manual. O povestire caldă, nuanțată, expresivă, cu o intonație adecvată, cu pauzele și accentele necesare, cu gesturile cele mai potrivite emoționează puternic și menține atenția elevilor pe tot parcursul ei . Este bine cunoscută, în acest sens, evocarea făcută de Mihail Sadoveanu Domnului Trandafir: „ mai cu seamă explicațiile la istorie
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
arată cîteva dintre caracteristicile utilizării limbajului emotiv adică, utilizarea limbajului care vizează exprimarea de sine a vorbitorului în legătură cu ceea ce se vorbește. Elementul acestei expresii care subliniază o funcție emotivă este cuvîntul "Of!" Semnul exclamării este o reprezentare grafică a unei intonații încărcate de emoție. Mai mult, specificul gramatical, anume că acestei "propoziții" îi lipsește verbul, sporește efectul emoțional. Cine exprimă această emoție? Cu alte cuvinte, cine spune: "mama Ottilie a șuierat"? Verbul "a șuiera" este în acest sens un verb declarativ
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ca și cum le-ar fi auzit acuma întîia oară, cuvintele pe care i le-a spus tatăl său odinioară, în Năsăud: "Să-ți faci datoria totdeauna și nu uita niciodată că ești romîn!" își amintea perfect nu numai glasul, ci și intonația exactă: "niciodată" și "romîn" le-a rostit apăsat, ca o subliniere, iar în "romîn" a pus cel puțin trei "r"... " Adică ce rost are amintirea aceasta acuma?" se întrebă Apostol, luîndu-și seama și negăsindu-i rostul, nici legătura cu ceea ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
școlii, priveghind la descărcarea carului cu fận, dậnd ușor tonul cu diapazonul: Laaaa! sau punậndu-ne să împletim diferite obiecte, după modelul maestrului sadovenian. În rest, lecțiile erau cật se poate de originale: citirea se făcea cursiv, cu glas tare, cu intonație, respectậnd cu rigurozitate curba fonetică impusă de semnele de punctuație. Scrierea trebuia să fie impecabilă, citeață și caligrafică. Acorda o mare atenție orelor de ortografie și, în ciuda defectului pe care-l avea la mậna lui dreaptă, scria frumos și foarte
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cult, nu mă pretind ca alții, am doxă și boxă, aia din care am scos damigeana... Și mi-am și notat ce-am citit, ca să nu uit... Scoate o hârtiuță, se urcă pe scaunul părăsit de Gicu și citește cu intonație: O babă murdară pe picioare, care stă În fata icoanei Maicii Domnului În biserică, fata de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. Eu cînd
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cazinoul sistemului nostru planetar. Ultima licitație s-a încheiat. Condiția umană a pierdut livada cu vișini. Nu mă plictisesc insomniile, pentru că le pun să reconstruiască lumea. Lumea e plină de cauze pierdute. Lumea de până acum nu constă decât în intonațiile diferite ale câtorva sloganuri. Să fie marca dolarului ($) zvastica actuală a lumii? Epoca intră în om ca toporul în varză. Trăim în senzațional, așa cum anticii se scăldau în mituri. Tragedia va începe când tinerii nu vor mai dori să schimbe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu păr scurt și făcut permanent, fustă de stofă, pulover verde cu o broșă pe el. Broșa e super de bază. Perfect. Exact ca domnișoara Hunter. — Bruce Robertson, arată-te la față, ne poruncește ea. Curva are expresia, tonul și intonația care trebuie. Maisie a instruit-o excelent. Suntem nevoiți să ne supunem. Noi? Eu. Eu. — Da domnișoară, spun eu Încetișor. — Ești o rușine, Robertson, ne zice ea. Răhățișul cel mai diabolic, rău și servil care a trăit vreodată pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rânjindu-mi dinții la el. E seara devreme. Aud o voce dinăuntru. — Cine e Ray? S-a Întâmplat ceva? — Nu, nimic! țipă el Înspre apartament. Vocea aia. Sună ca a lui Drummond. Presupun că o grămadă de curve au o intonație din asta smiorcăită și iritantă. Poate că-i puicuța aia Trudi. — Ai companie Ray? rânjesc eu. Așteaptă aici un minut, spune el, clătinând din cap Înainte de a intra În casă. Afară pe friguăsta? Pula mea. Pășesc În hol. Dispare preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fi putut adăuga completîndu-l și Înglobîndu-l. Haiku-ul este un țipăt evocator surdinizat prin omisiunea firească a tot ce, În acest comportament, este extratextual. Deși este Înregistrarea grafică a unei scene evocatoare, textul omite premeditat orice indicație scenică, inclusiv de intonație și intensitate a vocii. Textul haiku-ului apare astfel ca partea vizibilă a unui aisberg și numai cititorul versat știe că intenția lui este aceea de a face să se nască În mintea sa, prin aluzii și asociaț ii de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Americane de Haku, crede că haiku urile cu două imagini sînt cele mai delicate. El susține că arta de a tăia este tehnica fundamentală a haiku-ului. Cele spuse mai sus, menționează faptul că pauza nu este doar una de intonație ci una de sens. Ea subliniază o discontinuitate a textului, faptul că cele două părți ale sale nu continuă nici din punct de vedere sintactic, nici semantic. Textul este divizat În două sintagme și, mai ales, În două imagini, sensuri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a frazelor în raport cu un plan prealabil, nedispunând de o susținere prin dialog. Scrierea implică direct citirea: noi citim succesiv (în gând sau cu voce tare) tot ceea ce scriem; mai mult, pe planul limbajului intern anticipăm tot ceea ce urmează să scriem. Intonația, accentul și mimica, gesticulația - proprie limbajului oral sunt sărac reprezentate prin semne grafice. Cele mai însemnate omisiuni sau erori de ortografie pot schimba înțelesul unor fraze. Deci, scrierea dispune de mai puține mijloace expresive decât vorbirea. Se folosesc însă diverse
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
elaborării regulii, nu există niciun impediment în a comunica micilor școlari denumirea semnului respectiv și a li se explica utilizarea sa în situația respectivă specificându-se pentru cititor, dar și pentru cel care scrie, obligația de a respecta pauza și intonația corespunzătoare. În clasa a II-a, în cadrul orelor de limbă și literatură română se studiază , alături de textele literare și noțiuni legate de scrierea corectă a unor cuvinte, de folosirea corectă a semnelor de punctuație. Manualele alternative cuprind o serie de
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
de punctuație se precizează că în vorbire se stabilesc raporturi logice între cuvinte, grupuri sintactice și propoziții care formează unități aparte din punct de vedere al înțelesului. Pentru a le exprima aceste raporturi vorbirea gramaticală folosește, în afară de procedeele gramaticale, pauzele, intonația și întreruperea șirului comunicării. Exprimarea în scris necesită întrebuințarea unor mijloace grafice cu ajutorul cărora să poată fi redate aceste din urmă procedee. Astfel se explică crearea punctuației - un sistem de semne convenționale care au rolul de a marca în scris
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
întreruperea șirului comunicării. Exprimarea în scris necesită întrebuințarea unor mijloace grafice cu ajutorul cărora să poată fi redate aceste din urmă procedee. Astfel se explică crearea punctuației - un sistem de semne convenționale care au rolul de a marca în scris pauzele, intonația, întreruperea cursului vorbirii. Semnele de punctuație sunt: punctul Ăcare are și valoare ortografică), semnul întrebării, semnul exclamării, virgula, punctul și virgula, două puncte, semnele citării Ăghilimelele), linia de dialog, linia de pauză, parantezele, punctele de suspensie, cratima Ăcare are și
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât prin construcția sintactică, cât și prin intonație, prezența locutorului în discurs se face simțită în cel mai obișnuit și convențional mod, mai ales prin ritualul formalităților: "vă rog", "primiți", "vă trimit" etc. Fiind vorba de o comunicare cu adresant identificat și nominalizat, care se desfășoară într-un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comunicare. Dovada în această privință o oferă coexistența în actualitate a civilizațiilor exprimate silabic, aglutinant sau flexionar. Evoluția fonetică a limbii, considerată global, a constat în trecerea de la expresia explozivă, în care sunetele se suprapun dominate de un nivel al intonației și de gradul de intensitate a pronunției, ceea ce conferă cuvântului o imagine pictografică, la individualizarea articulatorie a sunetelor, ceea ce are ca rezultat pronunțarea lor succesivă, de unde posibilitatea scrierii alfabetice și lineare. Sub aspect structural, este de remarcat evoluția globală ireversibilă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
astupându-și urechile. Nu asculta actorul decât când gesturile sale păreau să corespundă cu textul. "Orice ați crede despre expedientul meu, îi spune el destinatarului Scrisorii despre surzi și muți, vă rog să considerați că dacă, pentru a aprecia corect intonația, trebuie ascultat discursul fără a vedea actorul, este foarte normal să credem că pentru a judeca în mod corect gestul și mișcările, trebuie privit cu atenție actorul fără să-i ascultăm discursul." El citează exemplul lui Lesage (1668-1747) care, devenind
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pare în contradicție cu el însuși. Dimpotrivă, poate exista un actor cu un fizic destul de plăcut, ale cărui trăsături să fie destul de expresive, mușchii destul de supli și destul de antrenați; a cărui voce să fie destul de frumoasă și destul de sinceră în intonațiile sale; într-un cuvânt, un actor dotat cu destule caltăți necesare pantomimei dramatice, pentru a ni se părea animat de sentimentul cel mai profund în niște roluri pe care nu le joacă după original, ci după un model destul de bun
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spațiul independent al limbajului articulat", el afirmă că, "limbajul teatral pur" nu înseamnă cuvânt, ci punere în scenă. Limbajul acesta specific teatral, care rămâne să fie inventat, va fi destinat simțurilor. El va fi creat de muzică, dans, pantomimă, mimică, intonațiile vocii. El va avea valoare ideografică. Artaud visează să regăsească modurile de exprimare ale anumitor pantomime directe în care gesturile, în loc să reprezinte cuvinte, fraze, ca în pantomima europeană, care nu este, după părerea lui, decât o deformare a părților mute
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
jocului tradițional al actorului, care nu trebuie să recite un text învățat, ci să improvizeze. Dullin, maestrul lui Artaud, a instaurat în Franța metoda improvizației care "obligă actorul să-și gândească mișcările sufletului în loc să le reprezinte". "Datorită improvizației, adaugă Artaud, intonația este găsită din interior, împinsă în afară de impulsul arzător al sentimentului, iar nu obținută prin imitație. Dullin improvizează, la fel ca actorii lui. Artiștii Atelierului sunt deja exersați în adevărate ședințe de improvizație în fața unor cercuri de spectatori extrem de privați. Ei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]