1,333 matches
-
La început, în secolul al IX-lea, au fost mai întâi preoții și diaconii, și nu cântăreții profesioniști, cei care s-au folosit de primele semne convenționale (neume) în cărțile lor liturgice. Textele care erau de competența lor erau deseori intonate în stil psalmodic pe o anumită treaptă melodică sau corda di recita, și doar în anumite puncte existau flexiuni sau cadențe spre finalis. Pentru a evita nesiguranțele, cei care celebrau ceremoniile evidențiau aceste puncte textuale cu anumite semne, a căror
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
își dezgoli dinții și țipă ascuțit: — Vreau să mor! Vreau să mor! și se prăbuși la loc. Thaw se prăbuși pe un scaun, cu capul în mîini, plîngînd tare. Peste zece minute, alerga spre școală pe porvîrnișul însorit al parcului, intonînd cu voce tare versete din Cîntarea Cîntărilor. Cînd se întoarse acasă în după-amiaza aceea, doamna Thaw era mai liniștită și mai nemișcată ca oricînd, respirînd cu un ușor horcăit. își apropie buzele de urechea ei și șopti insistent: — Mami, mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un tîrziu jucă și el zece unități fiduciare pe fiecare din cele trei numere. Focul își încetini mersul giratoriu cu scîntei aruncate în toate direcțiile și se prefăcu într-o coloană circulară de numere suprapuse. Crupierul strigă ca și cum ar fi intonat un imn: ― Șaptezeci și patru, douăzeci și nouă, optzeci și șase, de data asta cota fiind șaptesprezece la unu. În timp ce Gonish își strîngea cele cinci sute zece unități fiduciare, crupierul se holbă la el: ― Uitați ce e, strigă el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
am contemplat la rândul nostru. Co moara din insulă nu este doar sipetul ascuns cu grijă de piratul Flint, ci și promisiunea aventurii și a libertății. Câți dintre noi nu am citit, până la desfigurare, modesta traducere românească a lui Stevenson,intonând, odată cu tovarășii lui Long John Silver, teribilul cântec al celor care bântuie mările ! Și câți dintre noi nu am pornit, în blocuri sau în curțile bunicilor, înarmați cu săbii improvizate, către abordajele ce ne promiteau desfătări fără număr ! Proza grafică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mama lui decît la carte. Curînd ea avea să Împlinească optzeci de ani. Se născuse În ziua de Crăciun, dată care le permisese odinioară celor cinci fete și unicului ei fiu, atunci cînd, Înapoindu-se de la liturghia de la miezul nopții, intonau În bucătărie: „s-a născut pruncul divin“, să brodeze alte cuvinte și să Încheie: „s-a născut drăguța noastră mamă!“, care drăguță mamă Îi spusese la telefon că nu voia să fie organizată nici o sărbătorire a celor optzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În jurul sticlelor pîntecoase li se păreau franciscane, binecuvîntat fii, Doamne, pentru surorile noastre, paiele - și În cursul uneia din aceste seri, În vreme ce soarele amurgea peste orașul clădit din pietre galbene și roșii, tînăra Marie Lapidès Îl ascultă pe tatăl meu intonînd cu vocea lui gravă un vechi imn religios. Era pentru prima oară cînd mama călătorea În străinătate. S-a născut și a crescut la Avignon, unde tatăl ei era proprietarul unui garaj (să fie oare motivul pentru care ea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pasiune și de voluptate. Autorul lui Manon și al lui Thaïs mă arunca În brațele interpretelor lui. Manon mă săruta pe gît, Thaïs cînta: „Spune-mi că sînt frumoasă!“. Trăiam Împreună momente delicioase. Uneori, Massenet se așeza la pian și intona Noapte În Spania sau Amintire de la Veneția. Într-o seară, În plină perioadă de examene, cea mai parșivă dintre acele tinere frumuseți Își făcu apariția În camera mea. Își puse cerceii pe ghiozdanul meu, Își scoase rochia de tafta albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sau n-a vrut să i le explice, Nu cred că dormea, dar nu înțeleg de ce o fi spus că visase, se gândi, și imediat, în continuarea frazei amintite, își lăsă gândul s-o apuce pe aceeași cale, începând să intoneze în minte o litanie obsesivă, Rămâne și pentru poimâine, rămâne pentru mâine, rămâne pentru azi, reluând apoi secvența inversată, Rămâne pentru azi, rămâne pentru mâine, rămâne pentru poimâine, de atâtea ori a repetat-o încât i-a pierdut sunetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum se sună „Pentru onoor - drepți!“ Structura melodică era pesemne mai complicată, dar În momentul acela el nu fusese capabil să cânte decât do-mi-sol-do, iar pentru oamenii aceia aspriți În lupte părea să fie de-ajuns. Do-ul final fusese intonat după ce respirase o dată, așa Încât să-l poată ține lung, pentru a-i da timp - scria Belbo - să ajungă până la soare. Partizanii stăteau rigizi În poziție de drepți. Vii nemișcați ca niște morți. Se mișcau doar cioclii, se auzea zgomotul sicrielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lăsînd la vedere creaturi medievale răuvoitoare la care și el privește cu Înfiorare. Wakefield este pe deplin conștient că se afundă În groapa pe care și-o săpă singur. Decide să schimbe ritmul - e un actor, la urma urmei. Va intona mantra Încrederii În sine, de care acești străini ar avea nevoie, cu siguranță. — În America, noi punem preț pe Încrederea În sine, ca și pe cooperare, și de aia spunem : „Ce faci tu pentru mine, fac și eu pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mantra Încrederii În sine, de care acești străini ar avea nevoie, cu siguranță. — În America, noi punem preț pe Încrederea În sine, ca și pe cooperare, și de aia spunem : „Ce faci tu pentru mine, fac și eu pentru tine“. Intonează cu voce cîntată: — Ce faci tu pentru mine, fac și eu pentru tine! Toată lumea spune În cor: — Ce faci tu pentru mine, fac și eu pentru tine! CÎteva voci cu multiple accente repetă: „FACȘIEUPENTRUTINE!“ Mai multe voci: „CEFACITUPENTRUMINE!“ RÎsete, aplauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Claudette și dă cu ochii de fosta lui soție. Se Îndreaptă către ea și privește pe sub bor, fără a-i băga În seamă nici pe gazdă, nici pe Wakefield. Încă mă mai termină, ochii ăia. — Du-te-n mă-ta, intonează Persefona. Întregul grup se mută Într-o sufragerie uriașă, unde locurile au fost strict organizate, În ciuda temei boeme a serii. În timp ce așteaptă să li se arate locurile, Palmer localizează o consilieră municipală simpatică (“Cred că a făcut striptease, pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
doar câțiva metri. Se agăță de viță și începu să urce. — Oricum, privi în jos spre el de unde se oprise, la două picioare deasupra pământului, nu sunt beată. Hotărând că puțină muzică ar ajuta-o în ascensiune, Fran porni să intoneze cu mult elan o strofă din Înainte, oșteni creștini și încă mai cânta când vița sălbatică se desprinse de zid, iar ea se prăbuși de la o înălțime de șase picioare, trântindu-l și pe Jack la pământ. — Ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la etaj pentru a afla dacă Într-adevăr un broscoi pe nume Kevin Buonocore era prezent la petrecerea exclusivistă a fiicei lui Fioravanti. De la ferestrele deschise ale etajului select se revărsa În piață un asurzitor vuiet de voci infantile, care intonau un cântecel ce avea puterea magică de a-i aduna pe toți și care, În mod ciudat, părea să aibă ca subiect o cadă de baie (mă spăl, mă scufund, mă Învârt, mă răstorn, din cadă apoi ies, mă șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În salon. Zeci de balonașe roșii pluteau - suspendate la câțiva metri deasupra pardoselii - sau săltau pe aceasta, Îndepărtându-se cu unduiri pline de grație. Cântecelul cu cădița se terminase, chiar dacă melodia chinuitoare continua să-i răsune În urechi. Corul infantil intona acum Perdono/ sì quel che é fatto é fatto io però ti chiedo/ scusa - dar copiii nu se vedeau. Pe canapele erau doar femei. Și-i păreau toate identice, pieptănate la fel, cu bijuterii asemănătoare, cu ceasuri identice și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
normal ca la școlile publice să ajungă toți faliții. Eu am Înscris fetele la Nazzareno - o școală privată Îți dă mai multe garanții, nici nu se poate compara. Alta, mieunând: — Chateaubriand e mai frecventat, școlile italiene ar trebui evitate. Corul intona: Perché so come sono infatti chiedo/ perdono. În sfârșit, Antonio o recunoscu pe doamna Fioravanti, așezată pe marginea fotoliului, cu spatele drept, de parcă i-ar fi Înfipt cineva o mătură-n fund. Rața aia care cerea să fie Însoțită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar brusc, un vânt puternic m-a lovit violent, parcă spunând: ,,Lasă-l să plece! Nu-i mai sta în cale!“ Era clar susținut și de greierii, care, dacă mai devreme cântau timid creând o atmosfera calmă, romantică, melancolică, acum intonau hotărâți o dinamică simfonie. Broscuța, bulversată de dorința mea de a opri soarele din mica sa excursie, a început să acompanieze ritmic greierii cu renumitele sale note: ,,Oac-oac!“. Nici frunzele nu se lăsau mai prejos și vâjâiau cât puteau ele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ea: - Apusul nu mai e nicăieri. Dar Înspre piscul ăla trebuie să mergem noi. Tu ai fi Întrebat-o de ce, numai că noi nu știam nici cuvintele astea, nici cum se leagă ele de alte cuvinte, și nici cum se intonează cumsecade o asemenea Întrebare. Așa că n-am Întrebat decât: - Știi tu că așa ajungem pe alte pământuri? - Da, Îmi răspunse și se ridică fără alte vorbe. Ne-am mai sfătuit noi o vreme și l-am chemat și pe Vindecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au luat urma, și-l ucide acum un năpârstoc ca tine? Iarăși intonă cântul și, de data asta, cei doi răspunseră la fel, iar drept răspuns, cel din spatele luntrei Înclină puțin pânza pe care o ținea cufundată În apă. - Acu’, reluă Vishu arțăgos, ia du-te tu, măi prostule, și pune tu cârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plătea oricât pentru o vedere mai de ansamblu... ARTUR: Tu unde locuiai? GARDIANUL (În transă.): Și ce discursuri ținea guvernatorul, ce discursuri! Îți venea să plângi, până și osânditului îi dădeau lacrimile... Iar corul de copii pierduți începeau să cânte... (Intonează cu vocea tremurată.) Nu-ți fie fricăăă de o casăă nouăăă.... Și lasăăă... și lasăăă... (Rușinat.) Am uitat... ARTUR (Îmbărbătându-l): Nu-i nimic. Lasă. GARDIANUL (Caută sprijin moral.): S-a zis cu mine... Mă duc... Mă curăț... Toți îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de cocarde tricolore; trompetiști, dansatori, lachei cu imense tăvi cu pahare de șampanie, arlechini, acrobați, muse, ROBESPIERRE, DANTON și MARAT, regele însuși agitând în mână Constituția, etc. etc. etc.; sunt aruncate în sală, de sus, confetti, serpentine și artificii, fanfara intonează Manseilleza și toți cântă, dansatorii își fac numărul, arlechinii jonglează cu bile colorate, lacheii încep să împartă pahare spectatorilor; în general, personajele vor încerca să-i atragă pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aliniază; MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas, face un semn și orchestra emite un semnal asemănător celui de la radio înaintea începerii unei emisiuni.) Și acum trebuie să așteptăm. FETIȘCANA: Pe cine? MAJORDOMUL: Pe Grubi. (Pauză; toată lumea așteaptă; se mai intonează un semnal) VIZITATORUL: Nu cred ca ăsta e un final potrivit. BRUNO: Așa l-a scris autorul. Te pui cu autorul? MAJORDOMUL: Ar fi fost foarte frumos dacă Grubi chiar ar fi căzut de sus. (Se ridică și se agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lasă treptat. Picăturile se răresc. Se opresc. Flacăra lumânării se liniștește. PARASCHIV se liniștește. Se târăște pe jos până la trompetă. O ia. O mângâie și o șterge cu palmele. Se așază turcește. O duce la gură. Începe să încerce sunetele. Intonează slab motivul pe care îl va cânta pe tot parcursul piesei. Apoi cântă. Se oprește și iar cântă. Această bucată muzicală este personajul principal al piesei. Ea va trebui astfel aleasă încât să producă frică și iluminare, crispare și speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l ajutoarelor sale, care se strânseră în jurul lui. Se făcu o liniște impresionantă și s-ar fi zis că și păsările din pădure, maimuțele, chiar și vântul amuțiseră. Bătrânul începu atunci să coasă gura cu acul, pe când cei patru războinici intonau la unison un cântec monoton. Ce spun acum? „El coase gura mortului...“ „Niciodată nu va mai vorbi acest mort...“ Încheiată macabra sarcină, Xudura reluă lucrarea cu ochii și cei patru schimbară ușor refrenul. — „El coase ochii mortului...“ „Niciodată nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
comunicare cu Dumnezeu. Aici, te gândești numai la ce-i bun. Iți simți inima ușurată. ești mai bun!.. Clopotele din turla Bisericii începură să bată. Era miezul nopții. ”Veniți de luați Lumină... Veniți de luați Lumină..!”. Părintele Boboc, preotul paroh, intonă cu frică și cu tremur în glas, dar și cu bucurie Sfânta înviere. Hristos a înviat!.. Hristos a înviat!.. Hristos a înviat!... se adresă mulțimii de credincioși. Apoi, preoții, dascălii și mulțimea de credincioși, într-un glas, au înălțat. ”Hristos
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]