1,671 matches
-
tetrameri, octomeri. La 40oC aproximativ 50% din legăturile de H sunt distruse. 3. Apa gazoasa: moleculele devin libere și izolate. I.3.4. Distribuția apei în compartimentele organismului viu. a) După locul unde se află în raport cu celulele, apa poate fi: • intracelulară sau citoplasmatica • extracelulară La om apa intracelulară reprezintă aproximativ 55% din totalul apei organismului, iar cea extracelulară aproximativ 45%. In cazul celulei vegetale, apa în stare lichidă este prezentă în toate părțile componente. Cea mai mare cantitate de apă se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
legăturile de H sunt distruse. 3. Apa gazoasa: moleculele devin libere și izolate. I.3.4. Distribuția apei în compartimentele organismului viu. a) După locul unde se află în raport cu celulele, apa poate fi: • intracelulară sau citoplasmatica • extracelulară La om apa intracelulară reprezintă aproximativ 55% din totalul apei organismului, iar cea extracelulară aproximativ 45%. In cazul celulei vegetale, apa în stare lichidă este prezentă în toate părțile componente. Cea mai mare cantitate de apă se afla în vacuole (75% din toată apa
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din exterior) • endogenă (rezultată în urma reacțiilor biochimice) Observație Cu cât un organ sau țesut constituie sediul unor procese metabolice mai intense, cu atât cantitatea de H2O este mai mare (țesuturile embrionare conțin aproximativ 97% apa). I.3.5. Stările apei intracelulare. Problema stării fizice a apei intracelulare (liberă-legată structurată) constituie terenul uneia din cele mai susținute dispute știintifice, începută încă din secolul trecut și continuată pâna în zilele noastre. Studiile legate de apă au arătat că o parte din apa citoplasmatică
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
biochimice) Observație Cu cât un organ sau țesut constituie sediul unor procese metabolice mai intense, cu atât cantitatea de H2O este mai mare (țesuturile embrionare conțin aproximativ 97% apa). I.3.5. Stările apei intracelulare. Problema stării fizice a apei intracelulare (liberă-legată structurată) constituie terenul uneia din cele mai susținute dispute știintifice, începută încă din secolul trecut și continuată pâna în zilele noastre. Studiile legate de apă au arătat că o parte din apa citoplasmatică: rezistă anormal la deshidratare nu are
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
punct de vedere. Studii RMN au condus la concluzii mult mai rezervate și nuanțate decât simpla distincție între apa liberă și cea legată. Astfel se consideră că, în orice țesut există, în afara apei intercelulare, unul sau mai multe compartimente apoase intracelulare, atât în compartimentul extracelular, cât si în cele intracelulare existând o mică fracțiune de apă imobilizată în straturile de hidratare ale proteinelor și o proporție mare de apă obișnuită. între aceste fracțiuni are loc un schimb continuu de molecule. De
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mult mai rezervate și nuanțate decât simpla distincție între apa liberă și cea legată. Astfel se consideră că, în orice țesut există, în afara apei intercelulare, unul sau mai multe compartimente apoase intracelulare, atât în compartimentul extracelular, cât si în cele intracelulare existând o mică fracțiune de apă imobilizată în straturile de hidratare ale proteinelor și o proporție mare de apă obișnuită. între aceste fracțiuni are loc un schimb continuu de molecule. De data aceasta, prin apă "imobilizată" se înțelege apa de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
poate produce citoliza. Atunci când sângele este introdus într-o soluție mai diluată, apa pătrunde în eritrocit și se produce turgescența. Dacă membrana eritrocitară nu este suficient de rezistentă, aceasta se poate distruge și iese hemoglobina. Dacă soluția este hipertonică, apa intracelulară tinde să părăsească celula, ceeace duce la fenomenul de plasmoliză. In cazul hematiilor, acest fenomen se numește ratatinare. Din punct de vedere al adaptării la mediu organismele pot fi: ♦ Homeoosmotice (mențin aceeași presiunea osmotică) ♦ Poikilosmotice La animalele marine nevertebrate, (poikilosmotice
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fenomene de transport ale substanțelor din interiorul celulei spre exterior și invers. O mare parte din moleculele și atomii ce intră în compoziția mediului intra și extracelular se află în stare ionizată, deci sunt cationi și anioni. Deși între lichidul intracelular și extracelular există numeroase asemănări, totuși există o deosebire esențială și anume existența unei concentrații ionice diferite. Dintre ionii ce se găsesc în mediul intra și extracelular, cei mai importanți sunt ionii anorganici de Na, K, Cl și Ca iar
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Ionii de Na, K, Cl pot trece prin membrană în ambele sensuri, dar concentrația lor nu este aceeași de ambele părți ale membranei. Astfel concentrația ionului de Na este de 10 ori mai mare în lichidul interstițial decît în cel intracelular, la Cl concentrația ionului este de 14 ori mai mare în lichidul interstițial decît în cel intracelular, în timp ce pentru K concentrația este mai mare în lichidul intracelular de 30 de ori decât în lichidul interstițial. Datorită diferenței de concentrație, ionii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
aceeași de ambele părți ale membranei. Astfel concentrația ionului de Na este de 10 ori mai mare în lichidul interstițial decît în cel intracelular, la Cl concentrația ionului este de 14 ori mai mare în lichidul interstițial decît în cel intracelular, în timp ce pentru K concentrația este mai mare în lichidul intracelular de 30 de ori decât în lichidul interstițial. Datorită diferenței de concentrație, ionii difuzează prin membrană tinzînd spre o egalizare a concentrațiilor. Ionii de Na și Cl tind să difuzeze
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Na este de 10 ori mai mare în lichidul interstițial decît în cel intracelular, la Cl concentrația ionului este de 14 ori mai mare în lichidul interstițial decît în cel intracelular, în timp ce pentru K concentrația este mai mare în lichidul intracelular de 30 de ori decât în lichidul interstițial. Datorită diferenței de concentrație, ionii difuzează prin membrană tinzînd spre o egalizare a concentrațiilor. Ionii de Na și Cl tind să difuzeze în interiorul celulei, iar ionii de K și cei organici, spre
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
osmoză, pus în evidență de Dutrochet în anul 1809, cu mult înainte de a se cunoaște structura membranei celulare. In prezent sunt în studiu și alte fenomene legate de transportul apei, sub două aspecte: a) precizarea stării apei, în special cea intracelulară, unde o parte din molecule sunt în stare liberă iar altele legate, îndeosebi la nivelul proteinelor b) punerea în evidență a structurilor de la nivelul membranei ce concură la transport c) existența unor pori sau canale specifice apei d) existența unor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
spre interiorul celulei cu un flux activ da Ca în sens contrar printr-un mecanism de transport secundar. Eritrocitele de la om prezintă o puternică pompă de Ca2+ ce asigură expulzarea ionului printr un mecanism comparabil cu alte celule. Aici Ca intracelular este dependent de compoziția lipidică a membranei eritrocitare și este implicat în menținerea formei eritrocitului. Funcționarea pompei de Ca intervine în mecanismul de maturare a hematiei umane. Conținutul în Ca în interiorul eritrocitelor este mic datorită permeabilității reduse a membranei pentru
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fenomen cunoscut drept "efect Gardos" . Mecanismul permeabilității induse de Ca (care este foarte selectiv pentru K în raport cu Na), este încă necunoscut. Adăugăm aici că ionii de Ca2+ sunt implicați în reglarea formei și deformabilității celulei și că acționează ca mesageri intracelulari. II.2.5. Echilibrul osmotic Echilibrul osmotic se realizează în cazul membranei semipermeabile, deși se menține un gradient de concentrație între înteriorul celulei și exteriorul acesteia. Să considerăm o membrană semipermiabilă ce separă două compartimente, unul conținînd solventul S iar
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
atât în transportul activ cât și în cel pasiv, modificându-se puternic potențialul de repaos al membranelor celulare. De asemenea, în astfel de cazuri, substanțele cu masă moleculară mare pot penetra, în mod anormal, membrana. Aceste procese influențează starea proteinelor intracelulare, activitatea enzimelor și deci funcția fiziologică a celulei. Se întâlnesc și cazuri când se produce o scădere a coeficientului de difuziune și o creștere a celei de sedimentare. Sub acțiunea radiațiilor ionizante se produce o modificare a dimensiunilor celulare. Astfel
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
bacteriopurpurina - care permite un tip special de fotosinteză în care H2S joacă rolul apei, eliberându-se sulf în loc de oxigen [83], dar producându-se CH2O care, prin polimerizare, conduce la glucoză [84], ca și în fotosinteza clasică. Sulful poate fi păstrat intracelular la unele specii, dar și oxidat mai departe până la acid sulfuric [84]. Bacteriile sulfooxidante folosesc energia solară, iar oxidarea sulfului servește doar pentru obținerea electronilor necesari reacțiilor de reducere [32]; ele sunt deci forme intermediare din punct de vedere filogenetic
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
acest efect, chiar redus, constă în inhibiția autotrofelor, dar stimularea heterotrofelor, adică a acelor organisme care au un aport mai mare în promovarea coroziunii. Radiația ionizantă are o penetrabilitate mai mare și un efect biologic evident, bazat pe radioliza apei intracelulare în consecința căreia apar radicali liberi [16, 123] și modificări în structura constituienților chimici intracelulari [123]. Totuși, metoda are limite legate de cele ce urmează. Microorganismele manifestă o mare rezistență la acțiunea radiației ionizante; formele vegetative sunt distruse la doze
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
care au un aport mai mare în promovarea coroziunii. Radiația ionizantă are o penetrabilitate mai mare și un efect biologic evident, bazat pe radioliza apei intracelulare în consecința căreia apar radicali liberi [16, 123] și modificări în structura constituienților chimici intracelulari [123]. Totuși, metoda are limite legate de cele ce urmează. Microorganismele manifestă o mare rezistență la acțiunea radiației ionizante; formele vegetative sunt distruse la doze de iradiere de 105...106 rad, dar cele sporulate (inactive din punct de vedere corosiv
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
neproteici), ceea ce este un deziderat aproape imposibil de atins în condițiile în care modificările se produc cu rapiditate în primele 8 ore. Alterarea membranei celulare în condițiile șocului postcombustional, conduce la mobilizarea apei și sodiului din spațiul extracelular spre cel intracelular, proces minimalizat prin reluarea cât mai precoce a perfuziei tisulare. Reacția generală este direct proporțională cu amploarea lezunii locale. Arsura determina o pierdere a integrității capilare și o extravazare a fluidelor plasmatice în spațiul interstițial. Imediat dupa agresiunea termică prin
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
parazit obligat în interiorul celulelor plantelor gazdă. Din cercul de plante gazdă fac parte specii ale genului. Ciclul asexuat al ciupercii are mai multe etape. Zoosporii uniflagelați au formă ovoidală, 2-3 µm lungime, parazitează celula și se transformă în zoospor amiboidal intracelular. În momentul contactului cu epiderma frunzei, stolonul sau tuberculul, flagelul zoosporului se contractă și nucleul străpunge peretele epidermei, intră în celulă și este urmat de restul protoplastului. Această pătrundere are loc prin celulele tinere de lângă ochii tuberculilor sau prin lenticele
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
este generată de cantitatea mai mare de țesut adipos prezentă la femei, întrucât lipidele nu conțin apă. Similar, persoanele obeze au o cantitate de apă relativ redusă și sunt mai vulnerabile la deshidratare decât persoanele normoponderale. Apa totală este repartizată intracelular (55%) și extracelular(45%). Sectorul extracelular este format din apa intravasculară 25% sau 5% din greutatea corporală, și cea interstițială 75 % [2]: Principala prioritate a organismului este menținerea volumului intravascular. Acesta este reglat de aldosteron (crește reabsorbția sodiului), ADH (crește
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
sectorul intravascular. 2.1.2. ELECTROLITII IN ORGANISM Electroliții sunt esențiali în menținerea electrofiziologiei celulare. Celulele excitabile (celulă nervoasă, celule musculare, miocard) au o abilitate particulară, aceea de a menține un gradient de concentrație pentru sodiu și potasiu între compartimentul intracelular și cel extracelular, ceea ce generează o diferență electrochimică între interiorul și exteriorul celulei (potențial de repaus). Diferiți stimuli modifică permeabilitatea membranei celulare și se ajunge la inversarea încărcării electrice a celor două sectoare, intracelular și extracelular (potențial de acțiune) , ceea ce
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
pentru sodiu și potasiu între compartimentul intracelular și cel extracelular, ceea ce generează o diferență electrochimică între interiorul și exteriorul celulei (potențial de repaus). Diferiți stimuli modifică permeabilitatea membranei celulare și se ajunge la inversarea încărcării electrice a celor două sectoare, intracelular și extracelular (potențial de acțiune) , ceea ce permite activarea celulei respective. Concentrațiile electroliților, în special sodiu și potasiu, dar și calciu și magneziu, pot altera electrofiziologia acestor celule [3]. Principalul cation din sectorul extracelular este sodiul, la care se adaugă mici
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
celulei respective. Concentrațiile electroliților, în special sodiu și potasiu, dar și calciu și magneziu, pot altera electrofiziologia acestor celule [3]. Principalul cation din sectorul extracelular este sodiul, la care se adaugă mici cantități de potasiu, calciu și magneziu. În sectorul intracelular principalul cation este potasiul. Concentrația cationilor totali este egală în toate compartimentele fluidiene ale organismului și aceste sarcini electrice pozitive sunt echilibrate de sarcini electrice negative (anioni). În sectorul extracelular principalul anion este clorul, la care se adaugă bicarbonatul, fosfatul
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
Concentrația cationilor totali este egală în toate compartimentele fluidiene ale organismului și aceste sarcini electrice pozitive sunt echilibrate de sarcini electrice negative (anioni). În sectorul extracelular principalul anion este clorul, la care se adaugă bicarbonatul, fosfatul, sulfatul, iar în sectorul intracelular principalul anion sunt proteinele. De o parte și de alta a unei membrane (celulare, capilare) suma cationilor trebuie să fie egală cu suma anionilor. Compoziția aproximativă a ionilor în sectorul intracelular, respectiv extracelular este redată în tabelul 2.2.[2
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]