1,281 matches
-
să le analizăm rămânând între limitele pe care ni le oferă critica cunoașterii”. În cadrul acestei atitudini metodologice, W. Dilthey distinge două direcții de orientare în cunoașterea obiectului: „reflecția introspectivă” și „cunoașterea metafizică”. În cazul acesta, fie că ne referim la introspecție, fie la metafizică, psihopatologia, prin metoda reflecției filozofice, va transcende obiectul, obligând în felul acesta manifestările clinico-psihiatrice, simptomele clinice obiective să se întoarcă în planul subiectiv-intern al ființei bolnavului. În acest mod nu mai sunt descrise simptomele, ci sunt interogate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reconciliază ușor. 2) Psihopații deprimați Aceste persoane sunt calme, sceptice sau pesimiste. Ei privesc viața și lumea cu o pronunțată notă de angoasă. Le lipsește siguranța și încrederea. Sunt incapabili de a se bucura. Suspicioși, ei sunt persoane înclinate către introspecție. 3) Psihopații timorați Sunt personalități apropiate de cei deprimați, descriși mai sus. Ei se caracterizează printr-o lipsă de securitate interioară și o lipsă de încredere în ei. Comportamentul lor etic este dominat de scrupule. Pe acest teren se dezvoltă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obsesii cu conținut agresiv cu autoacuzare sau conduite reparatorii, - onomatomanie și aritmomanie. e) Personalitatea obsesională În general, autorii sunt de acord în a accepta existența a trei tipuri de personalitate obsesională. Acestea sunt următoarele: - personalitatea de tip psihastenic, caracterizată prin introspecție, scrupulozitate, sentiment de neîndeplinire, - personalitatea de tip obsesiv-compulsiv caracterizată prin îndoială, reținere emoțională, perfecționism, reificări repetate, - personalitatea de tip anal caracterizată prin ordine, parcimonie, încăpățânare. 6) Nevroza ipohondriacă Termenul a fost creat de Hipocrate. Boissier de Sauvage (1770) a denumit
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stări de derealizare, fie în timpul aurelor epileptice, fie în cazul echivalențelor psihice a acceselor paroxistice. Această experiență sufletească nouă, absolut inedită, a fost una din căile prin care s-a „descoperit” existența vieții interioare omului, fie că este vorba de introspecția filozofică (Socrate), fie că este vorba de experiența extazului mistic (Sf. Pavel). Vom prezenta în continuare aspectele psihopatologice ale epilepsiei. Tulburările psihice și comportamentale din epilepsie Epilepsia se însoțește, în afara acceselor paroxistice anterior descrise, de tulburări permanente interparoxistice care marchează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de receptivitate la boala respectivă. În sensul acesta trebuie acceptată existența unei „personalități premorbide” specifică bolnavilor deliranți și care reprezintă terenul obligatoriu al dezvoltării psihozei respective. În sensul acesta, tulburările caracteristice ale personalității delirante sunt următoarele: psihorigiditate emoțional-afectivă, tendință la introspecție, mizantropism și egocentrism cu supraevaluarea propriului Eu, relații interpersonale restrânse și dominate de ideea de superioritate a propriei sale persoane în raport cu ceilalți și cu lumea, suspiciozitate cu tendință la formarea de idei prevalente, sentimentul propriei sale insecurități în raport cu lumea și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legată, în ceea ce privește formarea personalității lor, de absența familiei de origine sau proveniența lor din medii familiale dezorganizate. Din aceste motive ei sunt lipsiți de aportul emoțional-afectiv care este înlocuit de frustări și carențe educaționale. Aceste aspecte întăresc izolarea, tendința la introspecție, psihorigiditatea ideo-afectivă, ducând treptat la separarea lor de lume, premisă a viitorului conflict „Eu - Lume”. Ca o compensație a incapacității lor de a se pune de acord cu lumea, se va dezvolta treptat un „complex de superioritate” față de ceilalți, cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la scrupule și inhibiție afectivă. Orice fel de decizie legată de realitate sau de concret, precum și orice activitate privind perceperea realului reclamă un efort psihologic important, resimțit în mod penibil de către subiect. Aceștia sunt persoane scrupuloase și permanent înclinate către introspecție. Orice acțiune din partea lor cere un efort penibil. Sunt persoane meticuloase, lente, serioase care se complac într-un moralism rigid și o abstractizare riguroasă. Personalitatea obsesională sau compulsivă. Acești indivizi au tendința de a verifica orice lucru, de a-și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obstacole a vieții” etc. Pinar și Grumet (1975) au propus o metodă de explorare existențială, fenomenologică și psihanalitică bazată pe studiul biografiilor și autobigrafiilor cu dublu scop: a) sesizarea trăirilor și fenomenelor profunde ale vieții; b) evitarea subiectivismelor de tipul introspecției și al autoreferinței. Pedagogia autobiografică (sau biografică) a atras mulți aderenți, dar și destui critici. S-a impus totuși ca un curent major al gândirii curriculare postmoderne - a rămas însă în această fază, teoretică și narativă; nici un poor curriculum nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în științele spiritului și culturii. Folosirea cercetării fenomenologice în explorarea fenomenelor și proceselor educaționale și curriculare este, în chip evident, profitabilă, dar și foarte pretențioasă, solicitându-i cercetătorului calități excepționale: el nu poate apela la observații și experimente meticuloase; nici introspecția nu este eficientă; are nevoie de capacități empatice, de abilități analitice, de reflecție profundă și de cultură vastă. Nu oricine poate fi cercetător fenomenolog. Sesizând acest neajuns, van Manen (1984) a alcătuit un demers metodologic tetrafazic pentru conducerea cercetărilor fenomenologice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Chiar dacă nu văd logica unei sancțiuni, eu o pot trăi dramatic și nu numai că îmi poate destabiliza unele convingeri, ci mă poate și fixa în inconștient. Așadar, o analiză a comunismului va fi cu atât mai „reală” cu cât introspecția mea va fi mai profundă, mai emoțională, dar și foarte sinceră. Doar autoanaliza poate stabili cadrul exact al experiențelor mele și lămuri faptul că eu vorbesc despre „lumea mea”, singura existentă pentru mine. Aceasta explică nu numai ambivalența, oscilația sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
capacității noastre de a crea lumi paralele fanteziste și, astfel, victimele propriei perversiuni? D.G.: Exact. Din păcate, acesta este adevărul - nu suntem „buni de la natură” și luptele pe care le desfășurăm în exteriorul nostru sunt semnul direct al incapacității de introspecție și rezolvare a conflictelor interne sau a greșelilor de gândire. Tendința perversiunii poate fi controlată în plan individual; aceasta presupune însă o introspecție sinceră și a realiza un fel de „curățenie” interioară sau calibrare a pulsiunilor de tot felul. Un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de la natură” și luptele pe care le desfășurăm în exteriorul nostru sunt semnul direct al incapacității de introspecție și rezolvare a conflictelor interne sau a greșelilor de gândire. Tendința perversiunii poate fi controlată în plan individual; aceasta presupune însă o introspecție sinceră și a realiza un fel de „curățenie” interioară sau calibrare a pulsiunilor de tot felul. Un alt aspect este pericolul pe care-l reprezintă trecerea unor accepții cu efect autodistructiv în inconștient, fapt care poate influența, mai devreme sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
volum de publicistică, Sticla de lampă, adunând articole publicate în ultimul deceniu. Atena, Atena! se remarcă prin stilul alert, fluid, jurnalul transformându-se treptat în roman-jurnal și note despre călătorie. Observația psihologică și socială, narațiunea, portretul, comentariul aluziv politic și introspecția se împletesc cu naturalețe. Farmecul provine mai ales din pitorescul emoțiilor și al micilor întâmplări pe care le trăiește un tânăr intelectual român care, în timpul regimului comunist, iese pentru prima oară „afară”: traficul de mărunțișuri, stresul trecerii prin vamă, „botezul
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
deosebesc în principal prin faptul că testul supune subiectul la o probă, cerându‑i să reacționeze fără să pretindă autoapreciere, ceea ce duce la o mai mare precizie și validitate a concluziilor, comparativ cu chestionarele/inventarele de personalitate, care apelează la introspecție și autoevaluare, ceea ce determină un grad ridicat de subiectivitate a răspunsurilor oferite de subiect. Testele de personalitate se împart în trei mari categorii: a) teste obiective de personalitate - apelează la sarcini concrete, iar ipoteza care stă la baza lor consideră
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Dan Slușanschi, București, 1999; Imn Existenței, București, 2000; Cânt de iubire - Pesma ljubavi, ed. bilingvă, tr. și pref. Draga Mirjanić, Timișoara, 2001; Pelerin, pref. Gheorghe Glodeanu, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: George Ioana, Zborul - vis și destin, București, 1999. Traduceri: Ramana Maharishi, Introspecția, București, 1993, Înțeleptul de la Arunâchala, I-II, pref. trad., București, 1997; Viața impersonală, îngr. și postfața trad., Râmnicu Vâlcea, 1994; Moisés Castillo Florián, Caosmos. Katharsis nu doar pentru mine, pref. trad., Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Constantin Drugaș, „Tărâmul dintre gânduri
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
nu scrie o simplă cronică a evenimentelor. Accentul cade pe destinele oamenilor, ale ostașilor și ofițerilor. Este adusă în scenă o tipologie umană variată, caractere și comportamente diferite, relevate atât prin acțiunile pe care le întreprind, cât și prin subtile introspecții psihologice. În esență, Floare de oțel este un roman al devenirii, radiografiind evoluția protagonistului-narator de la fragilitatea romantică a adolescenței la robustețea maturizării prin contactul dur cu realitățile frontului, prin participarea la lupte. Romanul Velerim și Veler Doamne (1933; Premiul Societății
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
destul de rară”. O apreciere similară făcea și Vladimir Streinu, relevând că romanul atestă „o maturitate de expresie, unduioasă și fermă, după trebuință, ca și o pătrunzătoare observație interioară, fie a senzațiilor celor mai fugitive, fie a dezvoltărilor sufletești aproape halucinatorii”. Introspecția sufletului feminin are subtile infuzii de lirism, păstrându-se într-un plan epurat al emoțiilor erotice, tensiunile izvorând din convorbirile dintre un bărbat și o femeie. Bine primit a fost și cel de-al doilea roman, Beznă (1943; Premiul Societății
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
Robert Frost ș.a.). P. debutase însă ca poet, iar versurile lui afirmau familiaritatea cu lirica americană, respirau un aer proaspăt, un individualism juvenil, triumfător, de alură sportivă, un narcisism susținut de elan vitalist intelectualizat, dublat de propensiunea către meditație și introspecție. Poetul producea exerciții de destructurare calculată a percepției și a transcripției imagistice, privilegiind substratul existențial (iar nu livresc), într-un vers „caligrafiat” ultramodernist, cu ingenioase manevre tipografice (rândurile sunt întrerupte de spații albe, astfel încât în pagină să fie aliniate la
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
al treilea volum de nuvele și povestiri, Omul din vis (1925), P. surprinde din nou prin schimbarea registrului narativ; de la schițe și povestiri elegiac sămănătoriste și nuvele în directă tradiție maupassantiană trece brusc, prin descoperirea psihanalizei, la texte de cutezantă introspecție psihopatologică. Sensibil la orice simptom de remaniere epică (fenomen pus în evidență și de publicistica sa), scriitorul urmărește nu numai prioritatea în informație, ci și o veritabilă competență retorică în materie. Conceptele cu care operează vor fi însă întrucâtva difuze
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
meschin și sufocant al „târgurilor unde se moare”. De aceea, ca romancier, P. nu va agrea experimentul (într-o epocă, ce-i drept, de mari tentații), cu câteva excepții: Simfonia fantastică, un fel de trenă și cântec de lebădă al introspecțiilor sale psihanalitice din nuvele, și Baletul mecanic, roman de aventuri exotice, amalgamând supoziții psihanalitice cu elemente de senzațional cosmopolit și fantastic hoffmannesc. Se va fixa în formula romanului de tip tradițional european, cu obârșii în Balzac, Zola, Daudet, Dickens, Galsworthy
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
se pot depista motive și procedee expresioniste: exaltarea erotică, elogiul instinctualității privite ca o cale de regenerare față cu marasmul „burghez”, iluminări mistice extatice, contestarea civilizației, constatarea demoniei orașului modern, apelul la idei nietzscheene și la idealul unui „om nou”, introspecția nemiloasă și autodevorantă, amestecul de blazare și de exaltare, gesturile bruște, imprevizibile, stilul patetic, imaginile șocante, energia conflictului, organizat antitetic. Interesante sub aspectul acomodării expresionismului la noi, piesele rămân modeste sub raport estetic, cea mai izbutită fiind, probabil, Poste-restante, prin
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
de bază a exegezei) și demonstrează, într-o manieră receptivă la ultimele tendințe ale criticii, că aceasta se mulează, de fapt, pe un același pattern tematic, chiar dacă aparențele ar putea indica contrariul. Astfel, atât în etapa „scriiturii feminine”, „reflexive”, favorabilă introspecției și romanului de analiză psihologică (care cuprinde Vestibul, Interval), cât și în aceea a revanșei epicului, a „discursului masculinizat”, caracterizată prin invazie de personaje și recursul la fabulă (Apa, Păsările și, ca treaptă superioară de realizare, Racul), obsesia lui Ivasiuc
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
de acuta dorință de a-și cultiva o tehnică proprie, de a se clarifica asupra sensului și scopului artei. În general, în aceste romane, pe un fundal social mai larg, sunt proiectate evoluțiile unor indivizi, priviți din exterior și prin introspecții, menite să reconstituie și să explice acțiuni și comportamente, să creeze personaje. Autorul doar observă și descrie, cea mai mare grijă fiind să reconstituie în amănunt locuri, întâmplări, procese, fără să se preocupe de sensul lor, cu o anume lipsă
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
a construi o carte” atractivă prin tehnica dozării senzaționalului, prin capacitatea de reprezentare a stărilor sufletești, prin descrierile plastice, dar și reproșând slăbiciuni în motivarea și echilibrarea acțiunii, stilul cam încărcat. Mai târziu prozatorul a fost apreciat pentru puterea de introspecție și de concretizare în expresie a unor analize psihologice „rafinate”, pentru crearea de „spații intelectuale de un rafinament apreciabil”, pentru noutatea unor subiecte sau procedee de tehnică narativă, prin care realizează o lume complexă, „cu intuiția justă a vieții”, dar
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
creației cu erosul și cunoașterea, descriind alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie autocreația personajului-narator, care parcurge o inițiere multiplă - erotică, estetică și mistică. Punctat de introspecții abisale și întrerupt de divagații eseistice, nucleul narativ se coagulează prin asamblarea unor mituri convergente (Faust, Orfeu, Meșterul Manole), ce compun o narațiune pluristratificată. Aceste dominante narative suportă o decantare în Depoziția (I-II, 1991-1992), cel mai reușit roman al
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]