2,413 matches
-
bărbați din mulțime Își scoaseră pălăriile cu un gest stîngaci; curînd preotul se ridică Își puse cu grijă pălăria, Își aranjă pardesiul și eșarfa și reintră În rîndurile mulțimii. Totul durase doar un minut și se desfășurase În aceeași manieră inumană, formală și aproape plictisită care se făcuse simțită și În comportarea doctorului. Apoi cei doi brancardieri În uniformă s-au aplecat, au apucat mînerele brancardei și, vorbindu-și În șoaptă, au ridicat-o. Porniră cu pași măsurați, dar, cînd Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
or să vină iar la putere mai Înainte de sfîrșitul acestor patru ani... o să vi se lipească burta de spinare, sînt sigur de asta așa cum sînt sigur că există un Dumnezeu În ceruri, mai Înainte ca Monstrul acesta Îngrozitor, fioros, crud, inuman și sîngeros, care nu ne-a lăsat să intrăm În război, să vă pună la pămînt... căci mizeria, distrugerea, iadul și chinurile se abat asupra noastră ori de cîte ori vin democrații la putere. De asta să fiți siguri! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să apărem la timpul obișnuit, să asamblăm barca și să ieșim pe apă. Bănuiesc că cei din afară vedeau în asta doar o dovadă în plus că metodele de antrenament ale Doctorului Schneiderhahn sînt excentrice și, pînă la urmă, chiar inumane. Deși înregistram succese, felul în care le obțineam nu era întru totul de natura unui exercițiu sportiv. Desigur, oamenii nu mergeau pînă atît de departe încît să facă publice astfel de aprecieri, dar în mintea lor foloseau, probabil, uneori cuvîntul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dintre scaune și se plasă îndărătul lui. Ochii negri, pătrunzători îl priviră pe Enro, întrebători. Acesta îi explică în câteva vorbe ce se întâmplase între Ashargin și tânăra femeie. Gosseyn observă că el asculta cu mirare. Din nou, constată dotarea inumană a dictatorului de a ști ce se întâmplă în locurile în care nu avea cum să vadă și nici să audă în mod normal. Acest fenomen modifică direcția gândurilor sale. Puțin din tensiunea lui Ashargin dispăru. Într-o clipă întrezări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
unui contingent de ocupație și zbura spre următoarea bază a Ligii. Nu era cu putință apărarea. Cu neputință de reunit forțele suficiente pentru a se împotrivi asediatorilor, fiindcă nu se putea ști care era următorul sistem vizat. Cu o abilitate inumană, forțele invadatoare veneau de hac flotelor care se opuneau. Păreau să cunoască întotdeauna felul defensivei și unde se afla cea mai puternică, iar pentru fiecare navă a Ligii se prezentau douăsprezece dintr-ale lui Enro. Pentru Ashargin aducea a magie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
somnolenței, cuvintele îl făcură să tresară pe Gosseyn. Și, simțindu-se că îngheață, înțelese: războiul programatic, ca și celălalt, era în plină desfășurare. Peste tot, pe întreaga scală, voci proferau amenințări și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
El, care refuzase de atâtea ori să ucidă, să fie acum atât de fără milă. Dar, gândi el imediat cu o neânduplecată hotărâre, acești paznici nu-s decât niște simboluri ale distrugerii. Din clipa în care aceștia adoptaseră un caracter inuman, ei nu mai erau decât niște barbari îndărătnici, care trebuiau nimiciți ca niște bestii agresive și dați uitării imediat. Și-i uită. În fața lui se înălța ce mai rămăsese din Mașina jocurilor. În toate aceste ore, Gosseyn își bazase speranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dintre scaune și se plasă îndărătul lui. Ochii negri, pătrunzători îl priviră pe Enro, întrebători. Acesta îi explică în câteva vorbe ce se întâmplase între Ashargin și tânăra femeie. Gosseyn observă că el asculta cu mirare. Din nou, constată dotarea inumană a dictatorului de a ști ce se întâmplă în locurile în care nu avea cum să vadă și nici să audă în mod normal. Acest fenomen modifică direcția gândurilor sale. Puțin din tensiunea lui Ashargin dispăru. Într-o clipă întrezări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unui contingent de ocupație și zbura spre următoarea bază a Ligii. Nu era cu putință apărarea. Cu neputință de reunit forțele suficiente pentru a se împotrivi asediatorilor, fiindcă nu se putea ști care era următorul sistem vizat. Cu o abilitate inumană, forțele invadatoare veneau de hac flotelor care se opuneau. Păreau să cunoască întotdeauna felul defensivei și unde se afla cea mai puternică, iar pentru fiecare navă a Ligii se prezentau douăsprezece dintr-ale lui Enro. Pentru Ashargin aducea a magie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
somnolenței, cuvintele îl făcură să tresară pe Gosseyn. Și, simțindu-se că îngheață, înțelese: războiul programatic, ca și celălalt, era în plină desfășurare. Peste tot, pe întreaga scală, voci proferau amenințări și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
El, care refuzase de atâtea ori să ucidă, să fie acum atât de fără milă. Dar, gândi el imediat cu o neânduplecată hotărâre, acești paznici nu-s decât niște simboluri ale distrugerii. Din clipa în care aceștia adoptaseră un caracter inuman, ei nu mai erau decât niște barbari îndărătnici, care trebuiau nimiciți ca niște bestii agresive și dați uitării imediat. Și-i uită. În fața lui se înălța ce mai rămăsese din Mașina jocurilor. În toate aceste ore, Gosseyn își bazase speranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rămână celib pentru împărăția cerurilor. Toată această interpretare arată cât de puțin verosimil este principiul de interpretare despre care discutăm. 7. Biserica nu-i putea obliga pe separați la continență Într-adevăr, o astfel de exigență este considerată imposibilă și inumană: ținând cont de aceasta, se crede că, deoarece Părinții îl obligau pe cel inocent să se separe de cel vinovat, trebuiau în mod necesar să-i permită o nouă căsătorie, chiar dacă ei nu spun nimic în această privință. Deoarece vorbim
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
după ce trec prin această încordare chinuitoare pentru nervi, mă trezesc arestat de prietenii mei sub o acuzație încă nedezvăluită. Dacă sînt supărat? Bineînțeles că sînt, dar ceea ce mă uimește în mod deosebit e prostia asta ciudată legată de personalitatea mea inumană. Adică vreți să spuneți că mă aflu aici în fața consiliului superior al Făuritorilor de Arme sau lîngă un foc primitiv al băștinașilor unde vrăjitorii tribului răscoală demonii prin exorcisme? Cer să fiu tratat ca un om nu ca un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sociale precare, a țărilor sărace, a generațiilor viitoare și, ca atare, cad sub incidența acestei porunci. A avea sau a fi? Dorința lipsită de egoism și atenția binevoitoare sunt două atitudini care împreună fac posibilă fericirea, și nicidecum banalul și inumanul a avea - a vrea. A nu avea, dar a fi, ne face fericiți. Când suntem apăsați de inima noastră avidă, atunci vrem să ne adresăm lui Isus ca să ne aducă pacea. Dorințele noastre cele mai profunde și poftele lăuntrice pot
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
a obținut-o pentru noi, pe cruce. El ne dă exemplul său, atunci când se roagă: «Tată, iartă-i, că nu știu ce fac» (Lc 23-34). Iertarea dovedește că iubirea este mai puternică decât păcatul Într-o lume care este plină de duritate inumană, și în care, fără îndoială, este cultivată ura de neîmpăcat, sunt necesare numeroase motive de iertare, care să facă să strălucească iubirea în mediile lipsite de ea. În fața neputinței noastre, simțim nevoia să cerem lui Dumnezeu, să pună iertarea în
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ia cine știe ce microb de la femeia asta. Avea să-i ajungă apoi până la creier și să-l transforme într-un mongoloid. Cât de rău era tratată biata domnișoară O’Hara! Prinsă în capcană și silită să lucreze împreună cu astfel de femei inumane. Neavând încotro, detașarea ei învățată de la Boetius trebuie să fi fost splendidă. Femeia lăsă să cadă nota de plată pe genunchii lui Ignatius. — Să nu cumva să îndrăznești să mă atingi, țipă el prin eșarfă. — Ave Maria! Que pato! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sau de donarea țesuturilor pentru cercetare sau pentru ajutarea altora. Noțiunea că spitalul sau doctorul pot dispune de acest fetus după bunul plac, numai pentru că se află în afara corpului și, în consecință, ar fi material rezidual, este categoric nerezonabilă și inumană. O logică similară se aplică în cazul celulelor domnului Burnet. Chiar dacă acestea sunt scoase din corpul lui, domnul Burnet poate simți, pe bună dreptate, că ele sunt în continuare ale lui. Este un sentiment uman natural și obișnuit. Sentimentul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
capul, și-a Îndreptat umerii și a continuat să tasteze. În Turcia sunt turci, kurzi, cerchezi, georgieni, pontici, evrei, hacași, greci... găsesc că e prea simplist și mult prea periculos să faceți generalizări de genul ăsta. Nu suntem niște barbari inumani. În afară de asta, mulți Învățați care au studiat cultura otomană vă vor spune că a fost o mare cultură În multe privințe. Anii 1910 au fost o perioadă deosebit de dificilă. Însă lucrurile nu mai sunt la fel ca acum 100 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
euforie. Este cineva care a luat hotărîrea de a nu oferi spectacolul fericirii, cineva al cărui scop este de a nu cunoaște nici bucuria, nici durerea, lăsat În voia gîndurilor sale Într-o solitudine completă și liber consimțită. O atitudine inumană sau poate una filozofică! Oricum, un scop de neatins. Dormise cu geamul deschis. Era una din ultimele zile ale verii meteorologice. Prefera anotimpurile meteorologice celor astronomice: poți evita astfel să te pierzi În istoriile privind solstițiile și echinoxurile. Datele verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
îți înfig un cuțit în inimă, cel puțin să aibă decența morală de a-ți arăta o figură în acord cu acțiunea asasină, o față plină de ură și ferocitate, o expresie plină de furie dementă, chiar și de răceală inumană, dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-ți zâmbească în timp ce-ți sfâșie inima, să nu te disprețuiască într-atât încât să-ți dea false speranțe, spunându-ți, de exemplu, Nu vă faceți griji, e o nimica toată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lângă ea, împreună cu două pastile de paracetamol. — Mi-a trecut prin cap să-ți vâr pe gât un Alka Seltzer azi-noapte, dar ai fi fost în stare să mă târăști la tribunalul de la Haga, sub acuzația de tratament crud și inuman. Cum te simți? Se așeză la capul patului - patul lui, își dădu seama, șocată. — Nu știu sigur. Pari foarte priceput în domeniu. — Am ani de antrenament. Era atât de bine dispus, încât îi venea să-l omoare. — Jack ă Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru opt ore Întregi, intra În serviciu abia la nouă - ar fi putut. Dar alungă imediat acest gând. Îi era imposibil să intre În casă și să nu-i audă vocea șoptind - Antonio, tu ești? Era imposibil să suporte tăcerea inumană a acelor Încăperi. Îi era imposibilă vederea paturilor goale ale copiilor - bătaia cruntă a clopotului, care anunța o altă zi fără ei. Deschise torpedoul, scoase cutiuța și mai luă o pastilă albă - dar fără apă, i se lipi În faringe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o mai duce mult. I s-au rupt deja câteva bucăți de piele... Să nu-l apucați de tâmple, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lăsându-l pe ȘEFUL GĂRII să recadă de-a lungul zidului.): M-am săturat de voi! Sunteți inumani. Sunteți nebuni... (Cele patru personaje izbucnesc într-un râs dement, la unison, un râs imprevizibil pentru călător, lăsându-l pe acesta total paralizat.) ȘEFUL GĂRII (După câteva secunde de râs, firesc și același de la primele replici.): Bruno! Ajută-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Uitându-se la ea, Brunetti nu știu dacă să-i mai facă niște cafea sau respirație artificială. — Au nevoie de ceva copiii? Cu ochii Încă Închiși, ea scutură din cap. — Ești sigură că nu vrei nimic? O costă un efort inuman, dar reuși să scoată cuvintele. — Du-te de aici o oră, apoi adu-mi o brioșă și mai multă cafea. Odată ce spuse asta, se Întoarse pe burtă și adormi Înainte ca el să iasă măcar din cameră. Brunetti făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce agoniza sub picăturile imense de ploaie nesfârșită. Un Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat?) care pășea cu pași din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe spoite în culori cenușii, cu ochi holbați, apoși, aproape morți. O sală de spectacol în care moartea scrijelea cuvinte obscene pe toți pereții, iar spectatorii aplaudau doar atunci când Iepurele era chinuit suplimentar. Un Magician care mergea de-a lungul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]