925 matches
-
vechii formule. Nu altfel s-au petrecut lucrurile cu structura de exprimare a orei, ,la douăsprezece ceasuri", devenită ,ora 12". Formele de masculin de tip douăzeci și unu reprezintă probabil o primă treaptă, acceptată mai de mult de norma cultă, spre folosirea invariabilă a numeralului. Cu argumentul uzului și cu permisiunea DOOM-ului, cred că putem prefera ,Doi Mai" și ,doisprezece iulie" perechii ,Două mai" și ,douăsprezece iulie".
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
adepților; de asemenea, semnalează extinderea semantică, mai ales în direcția desemnării unui profil psihologic ("Recent, trendul emo este asociat cu un stereotip ce constă în a fi emoțional, sensibil, timid, introvertit, anxios", Wikipedia). În română, termenul emo funcționează ca adjectiv invariabil, dar se folosește și substantivizat: un emo (același lucru se înregistrează în engleză și în alte limbi în care cuvîntul a intrat recent). În articolul citat din Wikipedia, adjectivul apare în multe contexte; se vorbește de "cultura emo", "muzica emo
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
în Belgia" (realitatea.net, 31.03.2010); „femeile musulmane vor fi obligate să renunțe la burqa" (Evenimentul zilei, 2.06.2010). In contextele în care ar trebui să apară genitivul sau dativul, se recurge adesea la păstrarea substantivului ca element invariabil, fără marcarea relațiilor sintactice: „Cruciadă împotriva burqa, în Spania" (Evenimentul zilei, 2.06.2010), „să limiteze purtarea burqa în public" (ibid.). O soluție elegantă este evitarea flexiunii, prin folosirea termenului ca apoziție: „Conservatorii danezi cer interzicerea purtării vălului burqa în
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
popular naiv. * 1954. Un bătrîn egoist, singuratic, rău, avînd vreo 60 de ani. Îmbrăcat corect, uscățiv, cu chelie, cu o expresie izbitoare de antropoid trist. Rece, fără familie, vine în fiecare zi cu un sandvici făcut dimineața acasă... Un sandvici invariabil cu salam învelit într-o hîrtie subțire de obicei cafenie și pe care sandvici îl scoate din geantă și îl mănîncă în fiecare zi fix la ora zece. Nu știu de ce în ultimul timp actul masticației mă obsedează și mă
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
cel mai mare număr de mandate sau voturi, în detrimentul unei alianțe politice postelectorale, care să poată asigura susținerea parlamentară necesară obținerii votului de încredere. "A reglementa, chiar la nivel constituțional, dreptul unei minorități parlamentare de a propune desemnarea, în mod invariabil, a candidatului pentru funcția de prim-ministru înseamnă a accepta că se poate învesti un Guvern fără legitimare electorală. A nu ține cont de faptul că cetățenii au ales în favoarea unor competitori electorali care formează sau pot forma o majoritate
Motivarea CCR: De Ce partidul care obține cele mai multe voturi nu poate desemna premierul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/31379_a_32704]
-
ministruť. Nu mai întrebat de ce cabinet ministru, și nu cabinetul ministrului, știut răspuns: milă consum litere" (Telegrafismul, 20-5.IV.1997). Procedeul a devenit o manieră stilistică "oficială", dar este favorizat și de tendința actuală de utilizare masivă a unor cuvinte invariabile - împrumuturi recente neadaptate, sigle - juxtapuse pur și simplu regentului lor: politica UE, guvern kamikaze etc. Siglele sînt mai acceptabile în asemenea construcții, pentru că ele presupun o diferență între scriere și oralitate (în care pot fi nu doar pronunțate ca atare
Stilul telegrafic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8188_a_9513]
-
ca pronunțat blöf; acum indicația este blaf. Și în morfologie s-a renunțat la unele adaptări analogice ale finalei (se recomandă pedigri, nu pedigriu, ca în vechiul DOOM), dar s-au validat altele: se recomandă nutrie, adaptat (în locul formei artificial invariabile nutria). De fapt, împrumuturile ridică adesea probleme greu de soluționat, mai ales în cazul contradicțiilor dintre adaptarea morfo-lexicală (formarea unui plural, uneori chiar cu alternanțe consonantice, formarea de derivate) și neadaptarea fonetică și grafică; sau între valoarea semantico-morfologică din limba
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
mai ales pentru denumiri de profesii: "paparazzo-ul iubirilor-voastre" (morar.hotnews.ro, 5.08.2008); "Paparazzo-ul lui Britney Spears vrea să o ia de nevastă" (revista-presei.phobia.ro, 23.01.2008). Limbajul jurnalistic tinde de aceea către o folosire invariabilă, ca în cazul numelor proprii, ceea ce nu reprezintă totuși o soluție gramaticală corectă: "Britney s-a măritat în secret cu paparazzo Adnan Ghalib" (Gândul, 14.08.2008); " Numai că solistul trupei Coldplay s-a enervat pentru că paparazzo i-a urat
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
renunțarea la -o final) e prezentă doar în unele texte foarte familiare, non-standard: "Nu vreau s-o fac pe paparazzul" (forum Ziua, 8.10.2005). Interesantă este și confuzia actuală între plural și singular, tendința de a folosi ca formă invariabilă pluralul, reinterpretat ca singular (un paparazzi): "Chirilă s-a luat de un paparazzi" (Radio InfoPro, 1.IX); ŤMitraliatť de un paparazzi în momentul în care părăsea o clinică" (viva.ro); "Un paparazzi de la un ziar de scandal" (newsreport.ro). Confuzia
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
unde toți cei de aici putem pune poze, sau ce am mai paparazzat noi" (catavencu.ro). În fine, pluralul paparazzi tinde să asume și un sens general, desemnând fenomenul asaltului fotografic; este de aceea folosit ca un fel de adjectiv invariabil ("știri mondene și fotografii paparazzi", federal.ro) sau intră în expresii verbale: "ținem pasul: facem Ťpaparazziť fără aparat și în străinătate!" (Academia Cațavencu, 8.10.2008).
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
caracteristici stereotipe, există și tentația de a privi consecințele lor ca pe niște fatalități ale acestor mecanisme care funcționează oarecum de la sine. Intervalul de timp care nu se schimbă, locul de execuție și de destinație mereu același, materialele și tehnicile invariabile, ba chiar și continuitatea unor participări sau revenirea altora pot induce o suspiciune apriorică în ceea ce privește repetabilitatea edițiilor. Și, pînă la un punct, lucrurile chiar sînt adevărate, iar dacă ar fi să căutăm argumente în sprijinul acestei presupoziții, ele ar fi
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
e o creație glumeață, un joc de cuvinte pornind de la familiar-argoticul mișto. seamănă cu mișto prin formă (structură silabică, secvența sonoră finală) și mai ales prin sens ("bun, frumos"). Din punct de vedere gramatical, ca și mișto, e un adjectiv invariabil care își poate crea în română și un feminin analogic (caștoacă - vezi miștoacă); poate fi folosit și adverbial, deși în această ipostază apare mai rar. În limbajul tinerilor, prin anii 1970-1980, nu a fost un cuvînt la modă, ci doar
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
caștoc apare de cîteva ori, ca adjectiv și ca adverb - "e cel mai caștoc chestionar pe care l-am completat" (miresici.ro); "mami, uite ce caștoc se vede în flash" (visualart.ro). În mod surprinzător - poate sub influența numeroaselor adjective invariabile din limbajul tinerilor - finala adaptată nu e folosită pentru flexiunea de gen și numărul, forma rămînînd invariabilă: "are argumentele mai caștoc" (d13-th.ro); "asta e și faza caștoc" (pixelrage.ro). Originea termenului ar părea să rămînă obscură. Nu e discutat
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
l-am completat" (miresici.ro); "mami, uite ce caștoc se vede în flash" (visualart.ro). În mod surprinzător - poate sub influența numeroaselor adjective invariabile din limbajul tinerilor - finala adaptată nu e folosită pentru flexiunea de gen și numărul, forma rămînînd invariabilă: "are argumentele mai caștoc" (d13-th.ro); "asta e și faza caștoc" (pixelrage.ro). Originea termenului ar părea să rămînă obscură. Nu e discutat de Al. Graur, în celebrul său articol din 1934 despre împrumuturile țigănești în română, și nici de
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
care o revede după mai mulți ani, când liniștea burgheză a căminului îi devine insuportabilă. Chinul erotic culminează într-o singură noapte de dragoste, după care dispăruta Shimamoto îl aruncă iar în disperarea propriei mediocrități. Irepresibila forță a dorinței, cursul invariabil al timpului și banalelor experiențe umane, sentimentul totalei comunicări cu altă conștiință la care accesul este interzis, sunt temele de meditație pe care această carte le propune. Hajime este în aceeași măsură conștiința ce filtrează cu grijă cursul întâmplărilor, acordându
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
bazată pe normele limbii culte, se poate dovedi insuficientă, neputînd totdeauna surprinde variațiile unui uz foarte permisiv față de formele și construcțiile oralității. Un exemplu - minor, dar care mi se pare semnificativ - este cel oferit de comportamentul lingvistic special al adjectivelor invariabile ditai (ditamai) și cogeamite (coșcogea, coșcogeamite), care aparțin aceluiași registru stilistic - familiar, popular - și pe care le apropie și sensul comun "foarte mare, enorm". Mai ales primele două forme, ditai și ditamai, sînt des folosite azi, din nevoia de expresivitate
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
coincidență, sau, mai probabil (îmi lipsesc aici, din păcate, datele documentare necesare unei explicații exacte), de o relație inversă, de transformarea adjectivului într-o poreclă. În tratatele de gramatică, ditai, ditamai, cogeamite etc. sînt cel mult pomenite în lista adjectivelor invariabile, provenite din împrumuturi. Comportamentul sintactic care separă adjectivele ditamai și cogeamite, cu variantele lor, de majoritatea celorlalte adjective constă în primul rînd în poziție - ele apar obligatoriu înaintea substantivului determinat -, și în faptul că substantivul respectiv poate avea articol hotărît
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
dar erau vacanțele, lungi, în care aveați libertatea alegerii. Ce citeați atunci? Nu prea citeam în vacanțe. Pentru mine vacanțele erau relaxarea totală, era divertismentul, nu încă marea, pasiunea mea totală din prezent, era viața la țară, sate superbe, timpul invariabil frumos, desi probabil că ploua mult, casa noastră fiind în partea cea mai umedă din Limousin, locul în care vin toți curenții marini încarcați de ploaie dinspre Atlantic. Nu-mi aduc aminte decât de vremea bună, jocurile și râsul cu
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
e cu putință ceva nou" (Introducere; sublinierile îmi aparțin). S-a arătat că în folosirea proclitică a articolului se manifestă tendința analitică, de reducere a flexiunii, cunoscută din evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovedește, cred, că uzul articolului hotărît proclitic e bine instalat, dar nu neapărat în extindere. E mai curând dependent
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
al presei contemporane dovedește, cred, că uzul articolului hotărît proclitic e bine instalat, dar nu neapărat în extindere. E mai curând dependent de o categorie de fapte de limbă: rămâne profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele invariabile sau cu numele proprii. Deocamdată nu pare a pune cu adevărat în pericol flexiunea; nu e prea mare riscul de a înlocui "obsesiile românului" cu "obsesiile lui românache" ("Dilema" 230, 1997, 15; în ultimul caz apare o evident glumeață utilizare
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
cele în -asu: "Spiroiule, sînt foarte dezamăgit" (AC 22, 1999, 3); "Să trăiești, Erbasule" (AC 21, 1999, 9); numele în -eanu preferă însă desinența -e: "Bercene, nu stiu daca rezistăm" (AC 2, 1999, 8). Numele în -a sau -ea rămîn invariabile, ca marca de vocativ putînd funcționa interjecția de adresare: "Băi Boda" (AC 2, 1999, 11), "Băi Coșea" (AC 20, 1999, 3). În cîteva cazuri mai speciale, contrastul cu uzul e maxim: de pildă, în atașarea desinenței la un supranume rar
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
cea recentă, de la Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2, au oferit imaginea gravă a ceremonialurilor comemorative. în discursul artistic s-au insinuat infoliul cernit, obiectul bituminos, fila rătăcită și textul masacrat. Jubilația, jocul, comentariul liber sau subtilele glose borgesiene, prezențe invariabile în orice acțiune pe marginea Cărții-obiect, au devenit, pentru o clipă, denunț, strigăt și avertisment. II. Arta video Ne-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment. Printr-un simplu
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
interes mai general. Și apoi citesc cu oarecare dezagrement încercărle trudnice, precum și aceasta de față, de a face compuneri poetice în metru antic. Prozodia veche, cu versuri avînd silabe în numere fixe și accente ce cad la intervale prestabilite și invariabile, ca și cea de mai tîrziu, avîndu-și originile în Evul Mediu de mijloc și în folclor, cu zdrăngăneii rimelor - își au explicația în necesitățile mnemotehnice ale unor timpuri ce nu cunoșteau mijloacele actuale de fixare și apoi de difuzare de
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
caracteristici stereotipe, există și tentația de a privi consecințele lor ca pe niște fatalități ale acestor mecanisme care funcționează oarecum de la sine. Intervalul de timp care nu se schimbă, locul de execuție și de destinație mereu același, materialele și tehnicile invariabile, ba chiar și continuitatea unor participări sau revenirea altora pot induce o suspiciune apriorică în ceea ce privește repetabilitatea edițiilor. Și, pînă la un punct, lucrurile chiar sînt adevărate, iar dacă ar fi să căutăm argumente în sprijinul acestei presupoziții, ele ar fi
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
cu care veti condimenta pasta" (culinar.ro). În fine, o problemă interesantă pun pluralele italienești, preluate ca atare - spaghetti (chiar dacă DEX înregistrează forma adaptată, spaghete, circulă mult și cea originară), broccoli, ravioli etc: acestea sînt folosite în genere ca denumiri invariabile, dar și ca plurale, atît nearticulate cît și articulate - pronunțarea lor fiind perfect asemănătoare cu cea a unui substantiv românesc masculin, articulat hotărît; echivalarea finalei cu un articol produce totuși în scris o oarecare inadecvare: articolul nu e material prezent
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]