1,479 matches
-
Europa, mai ales în Africa și în Australia (ele datează de la 50.000). Lucrările de paleoantropologie fac posibilă ipoteza potrivit căreia "strategia" predominantă a Homo sapiens constă nu atît în adaptarea la lume (la realitate), cît în crearea de lume, inventarea realității. Nu știm de ce și cum au dispărut Neandertalienii de pe suprafața pămîntului către 30.000 (au fost poate exterminați de primii Homo sapiens?). Ceea ce ne învață paleoantropologia este faptul că creierul oamenilor de CroMagnon este diferit de cel al Neanderta-lienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
citat. Amintim faptul că în Teoria sentimentelor morale (1759), filosoful face elogiul "simpatiei ", sentiment din care derivă solidaritatea și întrajutorarea.Totuși, nu trebuie nici minimalizată importanța tezei asupra egoismului în concepția smithiană asupra umanului și, în general, contribuția sa la inventarea noțiunii de economie. Pentru studiul relațiilor dintre simpatie și egoism, a se vedea în special: Jean Mathiot, Adam Smith: philosophie et économie, PUF ("Philosophies"), 1990. 67 Karl Marx, Critique de l'économie politique, in Karl Marx.Oeuvres (volumul 1), Gallimard
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
extraordinară rezistență la schimbare, o formidabilă dorință de libertate și de egalitate 114 Posibilele și imposibilele limbajului nostru 116 Lumi fără cultul muncii 117 Care este realitatea "realității economice"? 124 A fi întruna "nesatisfăcut" 133 Dêmokratia, o imposibilă modernă 138 Inventarea individului, a Bunului Dumnezeu, a Diavolului și a fericirii pămîntene 150 A împiedica lumea să se oprească 159 Spaime moderne: barbaria posibilului 167 Un scandal foarte modern sau neputința de a simți frica 170 Lumea ca întreprindere 178 Cinismul complexității
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la televizor, citind presa sau ascultând radioul ne dăm seama că resorturile divertismentului sunt cele care i-au ajutat pe oameni să se distreze, să vibreze, să tremure, să regrete. Multe s-au întâmplat de un secol încoace și de la inventarea televizorului în anii ’30 până la ecranele-plasmă de la începutul secolului XXI. Ne-am fi putut aștepta ca industria mediatică să inventeze noi plăceri, să stimuleze noi părți ale psihicului nostru. Mass-media fac apel cel mai adesea la un vechi fond de
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
alegeri mai mult sau mai puțin complexe, către "bricolarea" unei identități. Agota Kristof își construiește un univers pentru a travesti realitatea cea a războiului, a dezrădăcinării, a abandonului leagănului matern -, iar maniera sa originală de a o face constă în inventarea unui personaj dublu: gemenii Claus și Lucas. Dintr-o perspectivă mitologică, gemelitatea traduce în același timp dualitatea, contradicția, similitudinea, duplicarea, ceea ce ne apropie de o problematică delicată și complexă, studiată de Jourde și Tortonese, între alții, anume cea a dublului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca element comun nihilismul, sentimentul "declinului" și al crizei, deși Toynbee, de pildă, chiar critică o parte din ideile lui Spengler. De asemenea, este interesantă observația ce aparține lui Matei Călinescu 41, care a identificat un "concurent" pentru Toynbee în ceea ce privește inventarea termenului, în persoana poetului Randall Jarrell, care pare a fi primul american care discută despre postmodernism în contextul interpretării poeziei lui Robert Lowell, și care face acest lucru independent de englezul Arnold Toynbee. * * * În anii '50, o serie de noțiuni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în "războiul" pe care îl declară totalității, nostalgiei unității și reconcilierii conceptului și sensibilului. Imprezentabilul este astfel înțeles și ca un procedeu de a se desprinde de pretinsa dorință a modernilor de a "furniza realitate", care este acum înlocuită cu inventarea aluziilor "la conceptibilul care nu poate să fie prezentat"217, aluzii care eludează principiile și regulile prestabilite, privilegiind astfel evenimentul. Pornind de la aceste indicații oferite de Hassan, putem observa într-adevăr în arta contemporană elemente care produc senzația de nereprezentabil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atât, cele două propuneri teoretice se confruntă cu un pericol comun: complicitatea cu termenii, ideile sau tradiția deconstruită (respectiv, sedusă). Conștientizând faptul că orice deconstrucție a conceptelor filosofice se realizează în același limbaj "prim" al filosofiei, Derrida nu-și propune inventarea unui limbaj filosofic "paralel" celui deja existent, ci doar demascarea modului său de funcționare. În acest scop, Derrida va considera că procesul de deconstrucție cuprinde două operații: răsturnarea și deplasarea (opozițiilor de tipul subiect/obiect, sensibil/inteligibil, vorbire/scriere etc.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Sage, London, Newbury Park, Beverly Hills and New Delhi, vol. 5, 1988, pp. 195-215. FELMAN, Shoshana, Le scandal du corps parlant. Don Juan avec Austin ou la séduction en deux langues, Éditions du Seuil, Paris, 1980. FERRY, Luc, Homo aestheticus. Inventarea gustului în epoca democratică, trad. de Cristina și Costin Popescu, Editura Meridiane, București, 1997. FISH, Stanley, "Rhetoric", în Frank Lentricchia, Thomas McLaughlin (eds.), Critical Terms for Literary Study, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1990, pp. 203-222. FOKKEMA
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
31 Ibidem, pp. 62-63. 32 Cf. Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 59. 33 Charles Jencks, "The Emergent Rules", în Thomas Docherty, Postmodernism. A Reader, Columbia University Press, New York, 1993, pp. 281-294. 34 Ibidem, p. 293. 35 Luc Ferry, Homo aestheticus. Inventarea gustului în epoca democratică, trad. de Cristina și Costin Popescu, Editura Meridiane, București, 1997, p. 298. 36 A se vedea Mike Featherstone, "In the Pursuit of the Postmodern: An Introduction", în Theory, Culture & Society, Sage, London, Newbury Park, Beverly Hills
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernă este văzută drept o trăsătură a contemporaneității. Postmodernitatea nu se caracterizează printr-o estetică, ci mai degrabă printr-o serie de fenomene de tipul: atomizarea socialului sau chiar dispariția lui în viziunea lui Jean Baudrillard, globalizare, pluralitate, acumulare flexibilă, inventarea altor realități sau pierderea realului etc. 136 A se vedea Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, pp. 28-34. Sesizăm în diferențierea terminologică realizată în legătură cu acest cuplu conceptual că autoarea introduce discursul filosofic în interiorul postmodernității. În sensul (general) în care în stabilirea unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și nu mai au nimic de Învățat mai ales de la alții și orice părere sau idee recomandată nu are valoare, deoarece au ei soluții proprii. Acest aspect negativ are și o doză de pozitivism, mândria, nerecunoașterea altor idei obligă la inventarea de soluții noi, variante, stimulează activitatea creatoare atât de necesară În domeniul nostru. Dar În același timp, de multe ori aceste „creații", pot duce prin lipsa de informații și insuficiente cunoștințe anterioare verificate, la o Însemnată pierdere de timp, o
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
copilul sau sclavul erau închiși în domus și nu intrau în spațiul public decît prin intermediul șefului familiei, în modernitate cetățenii erau închiși în stat și nu intrau în spațiul internațional decît prin intermediul acestuia. Kant a anticipat erodarea acestor limite prin inventarea fundamentelor păcii veșnice. El gîndea că, în momentul în care statele ar stabili între ele un pact de asociere, ele ar recunoaște un nou mod de legătură juridică, pe care Kant l-a calificat ca fiind cosmopolitic. Această legătură juridică
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
lume (NAFTA, ASEAN, Mercosur...), care, fără să fi atins gradul de integrare al Uniunii, nu pot fi definite prin prisma modelelor clasice, federație-confederație44. Dacă "noul multilateralism", caracterizat prin dialogul între regiunile lumii organizate, s-ar impune, el ar face necesară inventarea unui concept terț, plasat între confederație și stat federal. Doctrina franceză a pornit pe această cale de acum aproape zece ani. Inspirîndu-se din teoria juridică germană de la începutul secolului, Olivier Beaud sugerează definirea Uniunii Europene ca fiind o "federație de
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
izvoarele birocrațiilor comerciale, judiciare și funcționărești, aparatele de represiune metodică a infracțiunilor (poliție, jandarmerie, închisori cu regimuri de siguranță și reeducări variate), corpuri militare specializate pe misiuni, servicii de supraveghere și apărare. Au scăzut tradițiile de autoconducere a comunităților odată cu inventarea "experților" tot mai lacomi. Fiecare activitate din societățile moderne este exercitată de oameni școlarizați pe profile subvenționate atât din bugetele statelor, cât și din fonduri private prevăzute cu clauze ferme, dar mereu încălcate. În anii de viață activă, angajații și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Răsărit (Prusia, Polonia, Ungaria). "Acum lumina ne vine din nord... Dar și la răsărit are loc o schimbare de valori.(...) hegemonia spiritului nu mai este cu exclusivitate latină". (11, pp. 83-84) Împotriva separării Sudului catolic de Nordul protestant, răsfrântă în inventarea de bariere naționale în domenii precum diplomația, ambasadele, colaborările dintre academii, biblioteci ori în practici pedagogice și sisteme de educație, a militat un alt învățat al timpului, și anume germanul G. W. von Leibniz (1646-1716). În tinerețe, a călătorit în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
științele matematizate ale naturii și nici matematica "pură". Discuțiile despre științele sociale tind să ignore importanța antropologiei și istoriei. Economia și alte științe sociale pretind că își elaborează propriile lor "psihologii" și "politici", alte branșe disciplinare din domeniu. Iar după inventarea titlului de "master în administrarea afacerilor" s-a născut, la cei ce îl dețin, coincidența dintre "știință și cupiditate". (12, p. 444) Alte discuții se poartă cu privire la "întâietate", adică, dacă există o știință socială fundamentală (cam așa cum era "materialismul istoric
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
grecii, într-un climat intelectual, ideologic și instituțional propriu. Grecii au preluat și amplificat în cadrele lor culturale preocupările științifice egiptene, persane și ale altor asiatici. Popper s-a oprit la presocratici. Ei s-au demarcat de tradiția religioasă prin inventarea așa-numitei tradiții critice și argumentative față de miturile Olimpului: punerea lor în discuție și acordarea dreptului celui care ascultă mitul să aibă unele îndoieli, iar pentru înlăturarea lor să pună întrebări. Au apărut astfel noile "mituri științifice" sub forma "teoriilor-reflector
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Reprezentările privind declinul capitalismului vizau când tendințele de substituire a democrației cu o societate de masă, când descreștinarea pe care le secretă agnosticismul, laicizarea, secularizarea. În lumea imaginilor se constata accentuarea ruperii artei de util, de cotidian, căderea în estetism, inventarea artei absurdului de către Beckett, E. Ionesco. În filosofie, Kierkegaard, Nietzsche, iar mai recent M. Foucault și-au exprimat angoasele prin anunțuri mai alarmante decât iminenta "moarte a lui Dumnezeu", vestind "moartea omului", odată cu ștergerea științelor umane din paradigma concepută de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sens. "Demolatorii" nu formează o clasă, ci o forță difuză cu origini și brațe miriapodice, care se strâng amenințătoare în jurul nostru, prin intermediul unor guvernanți ce nu acceptă să facă loc și regulilor de bun-simț în conducerea oamenilor și administrarea bunurilor. Inventarea și implantarea unor forme mai moderne și mai viabile decât cele ce au fost, pentru reintroducerea terenurilor în circuitele agriculturii, au fost mereu amânate ori stânjenite de schimbările mediului de afaceri interne și externe, ale altor restructurări soldate cu creșterea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care le conține, egalizând ierarhia dintre ele și reconciliind tensiunile dintre diferitele semne, Dracula poate fi considerat un arhisemn în termeni derrideani. Un exemplu interesant în acest sens, printre nenumăratele figuri de vampiri care au apărut pe marele ecran de la inventarea cinematografului, este Nosferatu, nume sinonimic cu Dracula, personajul din filmul mut german Nosferatu, eine Symphonie des Grauens (Nosferatu, o simfonie a groazei). Regizat de Friedrich Wilhelm Murnau și avându-l în rolul prin-cipal pe Max Schreck, filmul urmărește povestea lui
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
înglobîndu-l în teorie, și empirism, care acordă întîietate datelor și faptelor și care se arată neîncrezător față de sisteme. De aici rezultă o stimulare permanentă a dialogului rațional-real în detrimentul raționalizării. De această primă dialogică se leagă o a doua, între imaginare (inventarea de ipoteze) și verificare. Printre oamenii de știință întîlnim unii care sînt mai curînd raționaliști, alții care sînt mai curînd empiriști, unii mai curînd imaginativi, alții aplecați mai curînd spre verificare, iar cooperarea și confruntarea dintre ei fac societatea să
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Spengler), devenirile mortale (Valéry). Istoria și devenirea sînt de acum problematizate. Nu se știe dacă Universul însuși tinde spre dispersie, recontracție, reînceput, neant... Europa a devenit centrul cel mai sensibil, cel mai neliniștit al acestei problematizări ivite din cultura sa... Inventarea intelectualului Spre deosebire de Preoții-Magi ai anticelor societăți teocratice și de castele orînduite ierarhic ale Mandarinilor chinezi, Europa modernă a produs o categorie instabilă și relativ dezrădăcinată de oameni de cultură, care se vor numi filozofi în secolul al XVIII-lea și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
identitar", Etudes et Recherches 80, 2010) pentru Notre Europe. În aceeași colecție au mai apărut ▪ Europa după Maastricht, Paul Michael Lutzeler ▪ Europa în gândirea românească interbelică, Ovidiu Pecican ▪ Europa, statul și democrația, Paul Magnette ▪ Europe in its Making, Silvia Marton ▪ Inventarea Europei, François Roth ▪ Natura și politica partidelor europene. Social-democrația și criza șomajului, Erol Kulahci ▪ Politici culturale și integrare europeană, Florica Vasiliu (coord.) ▪ Politicile europene de mediu între succes și eșec. De ce (nu) există o "problemă a Sudului", Tanja A.Börzel
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
de-a face cu trei presupuneri, fiindcă, la data respectivă, nu era posibil niciun răspuns definitiv. Cele trei ipoteze sunt: "(1) că anluminura constituia o reproducere (subl. în text, n.m.) a unei imagini redate într-un alt mediu; (2) că inventarea (subl. în text, n.m.) imaginii originale era astfel în chip necesar separată (subl. în text, n.m.) de execuția ei grafică; și (3) că imaginea originală era reprodusa prin redesenarea în aceeași manieră și cu aceleasi instrumente precum originalul, adică, fără
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]