2,305 matches
-
lungime deasupra genunchiului, lăsând spre admirația celor pe lângă care trecea două picioare sculpturale ce se mișcau grațios într-o plutire. Pieptul rotund și pietros împungea nervos cu mugurii lui micuți în materialul fin al rochiței. Era seducător de frumoasă și ireal de elegantă Deea, fiica unor părinți la fel de frumoși ca și ea și născută dintr-o dragoste sinceră, aprofundată de un devotament deosebit al unuia față de celălalt. Asistența încântată de această apariție neașteptată, începu să aplaude intrarea sa în incinta barului
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
străine) pline de sensibilitate și harice, îndeamnă la meditație. Din nou problematica existențială se rânduiește firesc, prin trăirile pline de substanță în fața naturii, a necuvântătoarelor, a iubirii, durerii, fiind din nou în rezonanță cu eul său neliniștit. ,,Arderi intense-n ireale spații/aprinse de scânteie divine/atunci când din Cuvinte și din Sine/au dat năvală-n infinit vibrații.” (Ab initio, pag. 11) Gândurile îl năpădesc, își face un bilanț, clar, trecând de la descătușare spre extaz. ,,...Eu sunt ce sunt de când alt
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
Ignorând percepte și cutume Dragoste-i îi cântă pe tăcute Interpret iubirilor arzânde Doru-i calea sacra spre-mplinire, Martor sentimentelor plăpânde, Dragostei izvor de nemurire. Interpretul dragostei e dorul - Stelele în dansuri nupțiale Ocrotesc prin veșnicii amorul - Cerând Muzei versuri ireale. Cand subit am îngropat amorul În noianul viselor vândute Salvator ne va rămâne dorul Interpretul dragostei pierdute! Virgil Ciucă New York 31 decembrie 2014 Referință Bibliografica: Interpret în dragoste / Virgil Ciucă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1463, Anul V, 02
INTERPRET IN DRAGOSTE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350095_a_351424]
-
zeci de minute iată-ne pe faleză, scrutând bătrânul fluviu ce părea la orizont, în bătaia razelor de soare ale dupăamiezii, un șarpe zămislit din argint topit. Nu am apucat să mă bucur însă prea mult de acea imagine aproape ireală, că m-a întrerupt din contemplare un sunet binecunoscut al telefonului mobil, care mă avertiza cât se poate de rece că am primit un mesaj. Primul lucru la care m-am gândit a fost că s-a mai întâmplat ceva
LOCALIZARE DE ÎNALTĂ PRECIZIE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350168_a_351497]
-
sacrificarea ei) în a dura monastirea Curtea dela Argeș (un alt element de originalitate, în care întâlnim o Ană cerșetoare, inutilă din punct de vedere social, cu mințile rătăcite, adoptată de un preot, fascinantă prin misterul ascuns în ochii-i ireali). Tot în spiritul noutății aduse de Mircea Băduț în viziunea sa baladescă este povestea spusă din perspectiva naratorului Timus, ucenic al lui Manoli. Prin divagațiile sale de la baladele cunoscute (aici nu zidurile nu se încheagă, ci complicatul acoperiș de pe care
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
foarte mult pentru mine. N-am mai putut să înlocuiesc iubirea cu sexul, să nu aflu dacă visurile noastre se vor suprapune vreodată. Dar eu știu? Poate că îmi va da, într-o bună zi, răspunsul... Într-o zi magică, ireală, fatidică... Pentru asta trăiesc, de fapt. Mai vorbim, dar nu pot accepta invitația ta". "Cum vrei... totuși, pot să te rog ceva?". "Firește". "Cum sună fragmentul acela? Sunt foarte curioasă". "L-am scris într-o dimineață stranie, pierdut între vis
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
a putut scoate din dezastrul inițial. Am vrut, pentru ultima oară, să mă răzgândesc, apoi am rostit răspicat, mândru: "În regulă, accept. Accept provocarea". * Din întunericul dens, am plonjat într-un univers necunoscut. Mai întâi, am străbătut locuri mirifice, aproape ireale, am văzut peisaje de vis, cum nici măcar în imaginile din Anzi sau din îndepăratele plaje hawaiiene nu mai întâlnisem. Am luat contact cu Natura, am respirat Eternitatea, mai puternic, mai sublim decât și-ar putea vreodată imagina cineva. Apoi, după
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
Și mă miram cum de plutesc, Sub cerul magic al iubirii Pe care iată, astăzi o trăiesc. Ne pierdeam în valuri mari Distanțele erau așa de mici, Pluteam așa de solitari Doar noi, două bărci mici. Zburam apoi în spații ireale În dimineți cu soare plin, Ne atingeam brațele goale Fără să știm că noi plutim. Nu ne ascundeam de lume Care de noi era departe, Aveam atâtea a ne spune Pe a iubirii valuri înspumate. Fălticeni August 1964 Referință Bibliografică
VALURILE IUBIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361837_a_363166]
-
totu-atârnă de-un cuvânt/ Șoptit pe jumătate./ Te urmărește săptămâni/ Un pas făcut alene,/ O dulce strângere de mâini,/ Un tremurat de gene ... Figura femeii iubite, din caldă, luminoasă, mult dorită, devine solemnă, rece, de neatins, marmura sugerând frumusețea înghețată, ireală, precum în poezia „Te duci...”: Te duci și ani de suferință/ N-or să te vază ochii-mi triști,/ Înamorați de-a ta ființă,/ De cum zâmbești, de cum te miști./ Și nu e blând ca o poveste/ Amorul meu cel dureros
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
un cer topit ori cântă ploaie, Iar umbra deasă se ascunde prin zăvoaie, Sunt lanuri coapte, din senin tălăzuite. Vin ceruri nalte și buchet de tămâioasă, Și ploi de stele - speculații, diademe, Cu oscilări de constelații și sisteme - O țesătură ireală, fastuoasă. Un fulg de nea și altul, altul, ca în joacă, Obrajii iarăși înfloriți precum bujorii, Pe străzi alai și la ferestre urătorii, Prin parcuri pomii încărcați de promoroacă. Succed senzații și imagini policrome În iscusită, măiestrită alternanță, Iar timpul
CARUSEL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361926_a_363255]
-
sunt ude în lacrimi, doruri pururi, zile din calendar, atunci când în om mijea cuvinte de nectar din mezozoic. Percepem nevăzutul din aștri și pământ discernem vrute existențe, simțim prin excelență. - Cunoaște neștiutul? Silabe îngerești, amprente de iubire, te încânți par ireale, sfârșind în mijlocul de pietate. Tu vrei să știi că-i locul unde ochii-ți pierzi în incantații, e rond de vis, adâncuri, e ascultarea celui ce-și caută dreptul la real, etern mister. Prefigurând ispită în șirag de vise contemplu
SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365834_a_367163]
-
Tu vrei să știi că-i locul unde ochii-ți pierzi în incantații, e rond de vis, adâncuri, e ascultarea celui ce-și caută dreptul la real, etern mister. Prefigurând ispită în șirag de vise contemplu maxim, privește Afrodita! Extazu-i ireal, e visul în care vrei să mori, himera cea dorită de milenii. Poartă în ea esența vieții îi aparținem ei, celei eterne. Referință Bibliografică: Simboluri taine de-nceput / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II, 22
SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365834_a_367163]
-
diverse volume precum; Glasul cetății, antologie de poezie și proză (Timișoara, Editura Facla, 1986), Crinul - Cofetărie pentru doamne. Prozatoare timișorene contemporane (Timișoara, Editura Eubeea, 1997). A obținut Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara pe anul 1975. Postum îi apare volumul; Ora ireală, roman (Timișoara, Editura Popa’s Art, 1996). Prozatoarea Sofia ARCAN a scris despre zona Banatului așa cum avea să declare într-un interviu realizat de cunoscuta ziaristă Brândușa ARMANCA, publicat în revista Orizont în 1984. Cei despre care a scris fiind
27 MAI 1992 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365860_a_367189]
-
cartea. Umbra, motivul umbrei, este abordat și dezvoltat într-o atractivă carte cu implicații psihologice, cu inserții în actualitate. Simbolistic vorbind, umbra este, pe de o parte “ceea ce se opune luminii”, iar pe de altă parte, “însăși imaginea lucrurilor trecătoare, ireale și schimbătoare.” (cf. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant - Dicționar de simbolisme, vol. 3, ed. Artemis, București, 1995) Helene Pflitsch optează pentru o umbră “dintr-o noapte fără lună și stele”, - enunțul devenind lait motivul cărții, - care apare și dispare, mai mult
UMBRE ÎNDRĂGOSTITE SAU O INCURSIUNE ÎN NOAPTEA FĂRĂ LUNĂ, FĂRĂ STELE de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365927_a_367256]
-
în amănuntele călătoriei așternute cu măiestrie pe hârtie de Milena Munteanu, un fin și rafinat observator al locurilor, oamenilor și obiceiurile lor, astea trebuie să le descoperiți singuri dacă aveți curiozitatea și dorința de a călători pe locuri ce par ireale, dar în care însuși autoarea găsește cu uimire similitudini cu cele în care ne ducem traiul de zi cu zi, sau altele, mult mai apropiate de noi, pe care ne-au călcat deja pașii, dar vreau să amintesc ceea ce m-
DIN ȚARA SOARELUI RĂSARE, AUTOR MILENA MUNTEANU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365929_a_367258]
-
de pază de la poarta unității s-a împușcat! Unii izbucnesc în plâns. Cei mai mulți își rețin lacrimile găsind sprijin în legăturile sufletești cu lumea din afară. O bună parte se simt rămași pe dinafară față de orice altă lume, pierduți în absurditatea irealului, între ei regăsindu-se și Albert. Percepția că nu este singur în această stare îi adce alinare menținându-l într-un echilibru psihic precar însă benefic. Are nevoie de orice numai să depășească aceste clipe de cumpănă. Înreaga-i ființă îi
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
cumpănă. Înreaga-i ființă îi este pătrunsă, ca de un ecou rătăcit, de amintirea Ericăi resimțind savoarea sărutărilor și căldura îmbrățișărilor ei. Îi scrie. În fapt îi dă doar un semn că încă există, că propria-i existență i se pare ireală. Îi sunt necesare numai câteva cuvinte; restul, oricâte ar fi pe lumea asta, i se par de prisos. Mesajele simple pot cuprinde mult mai multă profunzime decât ne putem imagina. Nu completează adresa expeditorului; o adresă străină pe care de-
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
de cunoștințe elementare, de instincte chiar. La ce bun atâtea cunoștințe, la ce bun atâta cultură care, oricum se pierd odată și odată ?! Cele rostite sunau a sentință dată de judecătorul suprem, întregii omeniri. Albert a fost cuprins de senzația irealului. A înțeles că nici nu era interesată de vre-un răspuns. Tonalitatea vocii nu admitea replică. Sentința era definitivă și fără drept de recurs ! * A încercat să revină asupra lecturii însă cele auzite îl tulburaseră mult prea mult. Se întreba
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
în fața fiecărei creații artistice recent apărute de-a lungul falezei, să insiste cu explicații cât mai amănunțite pentru a zăbovi cât mai mult în acea zonă astfel încât să poată fi oricând reperați cu ușurință oricând va fi nevoie. Totul părea ireal. Albert părea să fie în stare de hipnoză marcat de frământarea gândurilor ce puseseră stăpânire pe el. Elocința Jenicăi - prietena din vremea petecută în Roman, nu avea nici un efect asupra lui. Nu lua în seamă frământarea deznădăjduită a mâinilor ei
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
și rubin.// Și, peste noapte, din senin/Necunoscut și minunat,// Cireșul mic s-a înstelat...” (Cireșul mic). Tot asa „Magnolia înflorind i-o catedrală./ Așteaptă îngerii pe rând să vină/ Să o contemple și să ia lumină:/Frumoasă, blândă, nouă, ireala.// (Magnolia înflorind...”). Comuniunea cu natura, iubirea pentru fauna și floră „piciorului de plai” de la Cernica, a cateorva frunze căzute și însingurate, atinge apogeul milei și al sensibilității poetice: „Am adunat de pe jos/câteva frunze căzute/înfrigurate de plâns//Le-am
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
din cuvintele spuse atunci și buimăcit în iubire să-i văd imaginea cum se scaldă în apele somnului. Ulciorul rămas plin de speranțe și gol de împliniri e și el singur, un cavaler de noapte unde absența și îndepărtarea par ireale. Voi smulge frustrările și în tristețea mov fântânile o să-mi susure vechi melodii de dragoste pe care în timp sentimentele le-au uitat la răspântii ca pe niște santinele care ne păzesc de durere. Fata aceea și azi trece unduitoare
PĂDUREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365031_a_366360]
-
stins bolborosind în brațele tale” Logica merelor sălbatice „scenă de dimineață care nu se repetă de câteva zile nu poți să oprești gândul acesta fără sfârșit cu toată lumina atrăgându-te în nebănuite cotituri spre instrumente acorduri și o logică ireal de frumoasă sunt în siguranță pipăind zarurile din buzunar și cartonul cărții de identitate palmele tale înlănțuite în fagurele de beton focul violent și apa grațioasă te apleci să-ți ridici cuvintele căzute punem întrebările pe care nu le iubim
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
știu, în schimb, în ce măsură, împlinim în practică cunoștințele teoretice pe care le cunoaștem despre Biserică și dacă le împlinim în Biserică - acolo unde le este locul și rostul!... Și din cauza acestei stări de fapt există o tensiune: între real și ireal, între istorie și Împărăția Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creștin: care este viața în Iisus Hristos și viața pământească pe care o ducem cu toții. Rezolvarea acestei antinomii, contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și divină. Prin el
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
Câteva referințe despre Biserica Ortodoxă și societatea românească actuală precum și câteva puncte de vedere cu privire la relația dintre Stat și Biserică în cadrul discursului social - istoric, în contextul aderării României la Uniunea Europeană 1. O amplă introducere Există o tensiune: între real și ireal, între istorie și Împărăția Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creștin: care este viața în Iisus Hristos și viața pământească pe care o ducem cu toții. Rezolvarea acestei antinomii sau contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și cea divină
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE STAT SI BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364720_a_366049]
-
toate așa-numitele arte minore: tapiserie, ceramică, arte decorative. Aceasta însă nu ne îndreptățește să credem că depășind granițele realului, pe loc se plămădește o capodoperă. Arta a oscilat și continuă să oscileze între cele două împărății antagonice: realul și irealul (fantasticul). Dar printr-un tainic simț al echilibrului și armoniei lăuntrice, ea se ferește să depășească anumite limite trasate de bunul simț al esteticului pe care artistul și-l autoimpune, iar receptorul îl așteaptă și-l pretinde.Căci creațiile artistice
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]