740 matches
-
de fapt, din cărți? Există, sută la sută, o carte a realității absolute? Orice carte, oricât de palpabilă și concretă, oricât de exactă, este un demers al unei realități care poate oricând deveni irealitate (sau care este în mod camuflat irealitate chiar de la începută. Poate că orice carte este un fel de ocheadă din partea lui Dumnezeu: o ocheadă prin care Dumnezeu ne face semn că încă încearcă să gestioneze versiunile atât de învălmășite ale adevărului. De multe ori din cărți aflăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin haosul dragostei. Nu a rămas decât clipele extaziate ale secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e universul pustiu, iar sintagma veșniciei e umbrită
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
când ne-am întors. Mut, David se refugiase într-un colț din sufragerie, cu o cutie de Nu te supăra, frate în brațe. Era nedesfăcută. O primise de Paști. O săptămână mai târziu ne-am mutat, cu aceeași aură de irealitate plutind în jurul evenimentului pe care mama l-a sărbătorit, în noua noastră locuință, cu o cină fabuloasă, numai pentru noi doi. Niciodată nu am aflat nici cum nimeriserăm în casa aceea, așa de repede, nici cum a făcut ea rost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tine. Începi să-mi placi. Ți-am plăcut dintotdeauna. Crezi? Da. Chestie de narcisism... Revenind. Așa... Ai dreptate. Alte noutăți? Adorabil cinismul tău, dar începi să exagerezi. ...și să nu uităm că o femeie trebuie să păstreze o aură de irealitate discretă. Numai că tu nu ești o femeie. Nu, sunt o muză. Și era vorba că nu poți să mă salvezi fără să te salvezi întâi pe tine. Ceea ce înseamnă... ...că mergem în Sud. Părea mai mică. Mai cuminte. Blugi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a viitorului, În care simțurile percep lumea după o cu totul altă logică, la prima vedere aberantă. În fond, medita Noimann, realitatea În care ne e dat să viețuim de multe ori se dovedește a fi mult mai absurdă decît irealitatea ce se află În vecinătatea ei. La drept vorbind, gîndea medicul, realitatea conține Încorporată În ea o doză puternică de irealitate, care-i conferă o dimensiune supraomenească, imprimînd simțurilor noastre un alt ritm. Fără această doză, realitatea ar fi atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
realitatea În care ne e dat să viețuim de multe ori se dovedește a fi mult mai absurdă decît irealitatea ce se află În vecinătatea ei. La drept vorbind, gîndea medicul, realitatea conține Încorporată În ea o doză puternică de irealitate, care-i conferă o dimensiune supraomenească, imprimînd simțurilor noastre un alt ritm. Fără această doză, realitatea ar fi atît de anostă, Încît ne-am pulveriza. E ca și cum am avea de-a face cu un om care s-a obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de drog trebuie mărită zilnic, pentru ca organismul să ajungă Într-o anumită formă. Retrage-i doza și omul va intra În criză. Așa și cu realitatea, pentru a putea exista, are nevoie, pe zi ce trece, de o doză de irealitate din ce În ce mai consistentă... Celulele realității noastre anoste s-au obișnuit să-și primească doza zilnică de vid mai mult sau mai puțin imaginar. Suntem obișnuiți să trăim la o anumită tensiune. Pentru asta avem nevoie de drog și de alcool... Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor, a pulpelor și a gleznelor acoperite de dresuri negre accentua și mai mult sentimentul de irealitate a lumii din spatele fereastrei. Nu știam Încotro să-mi Îndrept privirile și la ce să mă gândesc. Când mi-am dat seama, deja beam din a doua bere. Nu-mi aduceam aminte când mi-o luasem din frigider. — Demult, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nimic și am dispărut fără nici o explicație. După ani de zile am reîntîlnit-o și am stat de vorbă. Atunci am priceput că întreaga tăcere care se așternuse între noi fusese rezultatul unei închipuiri. Dar nu se mai putea îndrepta nimic. Irealitatea crease o realitate de care trebuia să ținem seama. În sfârșit, credeți ce doriți. Poate că am rătăcit, totuși, uneori drumul între coșmar și realitate. De un singur lucru vă rog să nu vă îndoiți, că nu mă joc cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a rupt echilibrul. De fapt, asta făceam noi, ne amăgeam conștient ca să umplem cu ceva golul din jur și să ne apărăm împotriva noastră. Nici înainte de a deveni pentru ceilalți un om ciudat nu râdeam de asemenea lucruri. Știam că irealitatea nu se opune totdeauna realității. Dimpotrivă, sânt situații când te ajută s-o suporți. În gară am învățat altceva, ce înseamnă să născocești din teamă o irealitate, să te îmbraci în ea, ajungând astfel la o realitate dublă în care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deveni pentru ceilalți un om ciudat nu râdeam de asemenea lucruri. Știam că irealitatea nu se opune totdeauna realității. Dimpotrivă, sânt situații când te ajută s-o suporți. În gară am învățat altceva, ce înseamnă să născocești din teamă o irealitate, să te îmbraci în ea, ajungând astfel la o realitate dublă în care te miști cu grijă ca nu cumva dintr-o neatenție să strici totul, devenind ridicol în propriii tăi ochi și, mai ales, fără apărare. Mai contează că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
te îmbraci în ea, ajungând astfel la o realitate dublă în care te miști cu grijă ca nu cumva dintr-o neatenție să strici totul, devenind ridicol în propriii tăi ochi și, mai ales, fără apărare. Mai contează că această irealitate e naivă? Nu credeți oare că sânt și minciuni care te ajută să trăiești? Cândva, e drept, am trăit fără să am nevoie decât de ceea ce puteam atinge cu mâna. Dar asta s-a întîmplat atât de demult încît am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă pricep să-i dau un nume, dar, la urma urmei, numele are mai puțină importanță din moment ce starea noastră semăna într-adevăr cu o boală. Poate că era normal să se întîmple așa. Căci nu te poți instala într-o irealitate decât pentru a muri. Înțelegeți, prin urmare, în ce hal eram. Odată, în tinerețe, am stat atârnat câteva secunde deasupra linei prăpăstii, prins numai de un smoc de iarbă. Auzeam cum trosnea fiecare fir și am leșinat. Dacă nu mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eram și în gară: atârnați deasupra unui gol, împotriva căruia luptasem, cât te poți lupta într-o asemenea situație, până când ființa noastră a cedat. Firele care trosneau și de care mă mai agățam erau, firește, amintirile. Se pare că și irealitatea este peticită din realități. Și eram sigur că în clipa când ultima amintire se va rupe, mă voi prăbuși în gol. Într-o seară, când se înnopta, a apărut din nou o pisică. S-a uitat la noi și pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai multe, mărturisim că nu suntem În situația de a le da astfel Încât să-i satisfacem pe cei care ni le-ar cere, doar dacă, abuzând de credulitatea cititorului și neținând seama de respectul cuvenit logicii Întâmplărilor, am adăuga noi irealități la irealitatea congenitală a intrigii, Înțelegem fără greutate că astfel de lipsuri Îi prejudiciază În mod serios credibilitatea, totuși, nimic din toate acestea nu Înseamnă că scrisoarea de culoare violetă la care ne-am referit nu a fost efectiv returnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mărturisim că nu suntem În situația de a le da astfel Încât să-i satisfacem pe cei care ni le-ar cere, doar dacă, abuzând de credulitatea cititorului și neținând seama de respectul cuvenit logicii Întâmplărilor, am adăuga noi irealități la irealitatea congenitală a intrigii, Înțelegem fără greutate că astfel de lipsuri Îi prejudiciază În mod serios credibilitatea, totuși, nimic din toate acestea nu Înseamnă că scrisoarea de culoare violetă la care ne-am referit nu a fost efectiv returnată expeditorului. Faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Gore Îi ia apărarea lui Gicu. Sandule, mă doare capul, să nu mai aprinzi bricheta aia cu flacără mov că mă apucă pandaliile. Noi eram o țară normală, cu oameni normali, până ați venit voi, pedeliștii, cu paranormalitatea și cu irealitatea. Acu’ e haos total, unde văd mov mi se taie picioarele și-mi crește glicemia. Mie mi-a fost milă de Geoană, de ce să Îl ataci așa? Până și doamna lui, simpatică foc, a zis că a simțit. Adică dacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lume abstractă". Erau oare într-adevăr o lume abstractă acele zile petrecute în spitalul lui în care ciuma o lua din ce în ce mai repede, ridicând la cinci sute media morților pe săptămână ? Da, există în nenorocire o parte de abstracție și de irealitate. Dar când abstracția începe să te ucidă, trebuie neapărat să te ocupi de abstracție. Și Rieux știa numai că asta nu este lucrul cel mai ușor. Nu era ușor, de pildă, să conducă acest spital auxiliar (existau trei acum) de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pământul acesta al vostru ființele fictive, personajele nebuloase și rimanești. Se pare că mai toți sunteți în afara realității. — Și care e realitatea? - am cutezat eu să-l întreb. — Ai dreptate - mi-a răspuns -. Oricine știe care e realitatea și care irealitatea! Și mai cu seamă acum, când sunt atâția cei care nu mai ostenesc să repete că trebuie să ne lăsăm de sentimentalism și să ne vedem de interese, fie ele individuale sau colective, ba ale unui om, ba ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cât e el, nu suntem noi, când nu mai e el, noi putem exista cu adevărat. Știu că acum tot ce am scris pare foarte exaltat și tembel, ca un delir. Dar atunci nimic nu a fost mai real decât „irealitatea”. Zilele care au urmat au fost o experiență de domiciliu forțat asociat cu simțul datoriei. Nu am putut să ne întoarcem la București: nici nu aveam cu ce, iar părinții copiilor ne amenințau că ne linșează dacă îi aducem prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
inerțială. Activați închizătura hiperpropulsiei. ― Activată, îl informă Ripley. Suntem atașați! Activat, Nostromo va produce o împingere de hiper propulsie destul de puternică pentru a trage la edec rafinăria. De acum aceasta va călători cu ei înfășurată în această misterioasă manifestare de irealitate care făcea pe oameni și navele spațiale în stare să depășească viteza luminii. ― Calculează ruta spre Pământ, ordonă Dallas. Aprinde apoi hiperpropulsia și adu-ne la lumină plus 4, Ripley. ― Cu plăcere. ― Rută calculată și integrată, zise Lambert, puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
analizei psihologice. El este un produs și un exponent al unui moment anume din evoluția romanului românesc, al unui anumit climat care a făcut posibilă apariția unor cărți precum Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, Ioana, Întâmplări în irealitatea imediată, Adela, Ambigen etc. Zeii tutelari ai acestor opere sunt Proust, Gide, Hortensia Papadat-Bengescu; este o literatură (inegală în realizări, firește) a experiențelor asumate sau "provocate", a marilor neliniști existențiale, a trăirilor febrile și tragice, a intelectualilor chinuiți de întrebări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cele câteva sute de vizitatori adoptau aspectul unor manechine, deloc mai reali ca figurile de plastic ce aveau să joace rolurile de șofer și pasageri într-o coliziune frontală dintre o berlină și o motocicletă. Această senzație de descărnare, de irealitate a propriilor mei mușchi și oase, spori când apăru Vaughan. În fața mea, tehnicienii fixau motocicleta pe suportul care urma să fie împins pe șinele lui de oțel către mașina aflată la o distanță de șaizeci de metri. De la ambele vehicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o reintrare în biologie. Ca atare este un document pentru stări de limită”. Într-o recenzie ulterioară apariției Cărții cu poeți, criticul se pronunță despre primul roman al lui M. Blecher („Rînduri despre o carte ciudată. M Blecher”, Întîmplări în irealitatea imediată, în Adevărul, 50, nr. 16135, 30 august 1936, pp. 1-2). Sînt apreciate paroxismul „demenței poetice”, explorarea de sine împinsă pînă la „extrema rațiunii umane”, concluzia în privința lui Blecher fiind aceea că „punctul de plecare”, nu forma, „îl apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar se uită la ea cu ochii inorogului dintr-o efigie sculptată în nisip, și ai unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]