733 matches
-
cu afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Modernismul, observa Mircea Cărtărescu, cultivase și el ironia, dar, în postmodernism, ea se generalizează, devenind chiar un "principiu constructiv" al textului poetic. "Iluzoriul postmodern, tocmai în calitatea lui de irealitate, este ironic, implicând strategii ludice mergând de la pastișă la glosolalie, de la autocitare la intertextualitate. Postmodernul nu creează, ci mimează, ia în derâdere, fandează. Nu există pentru el valoare stabilă și inatacabilă"254. Poezia sentimentală devine cel mai adesea o țintă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
absurd (9). În mod similar, James Boylan observă că jurnalismul literar narativ în anii 1930, sau ceea ce el numește documentar este ceva destinat să de-a un brânci status quo-ului (169). Și la Zavarzadeh ca și la Boylan realitatea, sau irealitatea realității, desfide status quo-ul dictat de un sistem critic închis, sau ceea ce Bakhtin caracterizează ca fiind "imaginea îndepărtată a trecutului absolut". În eforturile sale de documentare, jurnalismul literar narativ are curajul să afirme lumea fenomenologică care este în chip fundamental
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
între anii 2009 și 2014. Notațiile "scepticului de serviciu" din acest Jurnal ad-hoc nu au cum să epuizeze caleideoscopul iritant al faptului divers sau vârtejul amețitor al succesiunii faptelor istorice din realitatea imediată a ultimilor ani din România. Sau din "irealitatea mediată". Chiar dacă fatalmente incomplete și restrânse ca argumentație, judecățile și emoțiile ascunse aici mă reprezintă și dau seamă de un orizont de lectură a realității care încearcă, în ciuda puterilor limitate, a îndârjirii civice și a încrederii naive în valori, să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
propune astfel de scopuri, observă, corect, criticul referindu-se, cum vom vedea într-un subcapitol ulterior, la abordările prealabile ale adresei lui Nixon trebuie să își asume sarcina de a dovedi, nici mai mult nici mai puțin, decât falsul și irealitatea "lumii" construite de Nixon. Hill își pune, magnific, întrebarea: o astfel de abordare mai poate fi numită, cu dreptate, criticism retoric? Potrivit criteriilor lui Aristotel, zice Hill în final, răspunsul la această întrebare ar fi negativ; în ce îl privește
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
omul norocos» tocmai în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una dintre cele mai întunecate din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfârșit vis rău. Romanul putea fi subintitulat «ântâmplări din irealitatea totală» sau, de ce nu, «din irealitatea totalitară». Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E. Baconsky; ...și un roman sardonic, titlul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una dintre cele mai întunecate din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfârșit vis rău. Romanul putea fi subintitulat «ântâmplări din irealitatea totală» sau, de ce nu, «din irealitatea totalitară». Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E. Baconsky; ...și un roman sardonic, titlul fiind o antifrază, figură retorică în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
trebuie pusă altfel: ce nădăjduim să aflăm, de fapt, din cărți? Există, sută la sută, o carte a realității absolute? Orice carte, oricât de palpabilă și concretă, oricât de exactă, este un demers al unei realități care poate oricând deveni irealitate (sau care este în mod camuflat irealitate chiar de la începută. Poate că orice carte este un fel de ocheadă din partea lui Dumnezeu: o ocheadă prin care Dumnezeu ne face semn că încă încearcă să gestioneze versiunile atât de învălmășite ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de fapt, din cărți? Există, sută la sută, o carte a realității absolute? Orice carte, oricât de palpabilă și concretă, oricât de exactă, este un demers al unei realități care poate oricând deveni irealitate (sau care este în mod camuflat irealitate chiar de la începută. Poate că orice carte este un fel de ocheadă din partea lui Dumnezeu: o ocheadă prin care Dumnezeu ne face semn că încă încearcă să gestioneze versiunile atât de învălmășite ale adevărului. De multe ori din cărți aflăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
atinsese punctul maxim de transparență și de debilitate. Un idiom nu se apropie de universalitate decât atunci când se emancipează de originile sale, le lasă în urmă și le reneagă; odată ajuns aici, dacă vrea să se îm prospăteze, să evite irealitatea sau scleroza, trebuie să renun țe la exigențele ei, să-și sfărâme tiparele și mo delele, trebuie să accepte prostul-gust. Autopsia unei societăți De-a lungul întregului secol al XVIII-lea se desfășoară spectacolul unei societăți măcinate pe dinăuntru, care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din piatră și crescu până ce prin crăpături nu mai treceau decât aer și ierburi și atunci încetă să sugă. Demult de tot. Poezia lui Mimi Khalvati zidește la temelie iubirea vie a autoarei pentru lumea reală, dar și pentru multele irealități paralele din gândurile ei. Versurile ei sunt un triumf repetat asupra suferinței, o îmblânzire a ireversibilului, dar și o afirmare a forței. Este vorba de forța fragilității, de readucerea la ființă a trecutului, de puterea memoriei și de instinctul supraviețuirii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
arestare în toată regula. Câteva zile mai târziu, un subofițer de miliție a venit să l caute pe Vlad, cu ordin de arestare. În absența lui, m-au dus pe mine la Direcția Generală a Miliției pentru interogatoriu. Impresiei de irealitate și de straniu resimțite când eram așezată pe motocicleta milițianului i-au urmat trei zile și trei nopți nesfârșite și îngrozitoare chiar dacă - așa cum îmi dau astăzi seama - le țineam piept și luam lucrurile cu un spirit hai să-i zicem
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de la libertate la înrobire. Guverne primitive, ghidate de ideologi fanatici, fuseseră instalate la putere de către Moscova. Intrarea în orbita sovietică s-a făcut prin violență. A fost însoțită de o senzație necunoscută, de o neliniște perfidă, de o impresie de irealitate pe care o atribui minciunii în care intrasem. Din acel moment, o suprarealitate rostită răspicat de discursul ideologic stalinist se suprapunea peste adevărata realitate, trăită de toată lumea, adică frica și mizeria. Am trăit această tranziție brutală și inocularea acestei boli
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
o da model oricărei arte, esteticienii sunt pradă unei iluzii deșarte. Chiar un gânditor de talia lui Benedetto Croce cade victimă acestei greșeli când scrie: „Mitul într-adevăr se înfățișează cui crede în el ca revelația și cunoașterea realității opuse irealității și ca fiind în stare să înlăluie feluritele credințe socotite iluzorii și false. El nu poate să devină artă decât pentru cine nu mai crede în el și se slujește de mitologic ca de o metaforă, de lumea austeră a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de tigri gata să atace, de revoluții ale maselor, toate acestea sunt distructive realmente în natură, dar în artă în nici un caz nu. În artă realitatea distructivă din natură devine pretextul unui sentiment, pe care îl trăim estetic tocmai în virtutea irealității faptului reprezentat. Volkelt distinge în sublimul distructiv un sublim care ne înspăimântă, cum e cel din exemplele pomenite; un sublim care ne terorizează, cum ar fi în natură namilele diforme, pe care fantezia le sculptează în bezna nopții, sau strigoii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se revarsă peste acel credincios. De aceea se și simte totdeauna o mare ușurare și mângâiere după spovedanie. Fără preot și puterea lui sfințitoare nu putem trai o viață creștină sau, dacă o trăim, suntem ofiliți duhovnicește; trăim inconștienți, În irealitate și neadevăr. Hristos Domnul caută „ El Însuși Împărtășirea cu noi; și dacă nu are Împărtășire cu noi, pricina e necurățirea noastră. Așadar, În ce ne privește, lucrul de căpetenie este curățirea conștiinței și dobândirea iertării desăvârșite prin Taina Pocăinței “ (Sfântul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ana-Maria Bodai () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92293]
-
Săniș. 3. Momente semnificative ale istoriei naționale Istoria românilor a fost o sursă majoră de inspirație, dar românele reconstruiesc ficțional epocile : „Pornind de la izvoarele istorice, Sadoveanu izbutește să se ridice deasupra datelor materiale, să le învăluie într-o atmosferă de irealitate legendară, să le dea un suflet și o poezie ce stăruie adânc în amintire”, afirmă criticul literar Perpessicius. Mihail Sadoveanu este creatorul românului istoric, ce ilustrează istoria Moldovei în trei etape: secolul al XV-lea (Ștefan cel Mare), secolul al
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
care le poartă eul său, și tocmai de aceea nu știm dacă îl putem crede atunci cînd spune că masca servește omului nu pentru a-și proteja identitatea, ci e folosită din pudoare sau "din dorința de a-și ascunde irealitatea"124. În raport cu timpul, am spune chiar cu sentimentul timpului (termenul subliniat avînd o încărcătură metafizică preponderent kantiană), Cioran vrea să acceadă la esențial printr-o angajare în acesta, dar nu prin analize sau cuvinte (aici e împotriva vreunui pact cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
propune astfel de scopuri, observă, corect, criticul - referindu-se, cum vom vedea într-un subcapitol ulterior, la abordările prealabile ale adresei lui Nixon - trebuie să își asume sarcina de a dovedi, nici mai mult nici mai puțin, decât falsul și irealitatea "lumii" construite de Nixon. Hill își pune, magnific, întrebarea: o astfel de abordare mai poate fi numită, cu dreptate, criticism retoric? Potrivit criteriilor lui Aristotel, zice Hill în final, răspunsul la această întrebare ar fi negativ; în ce îl privește
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în contradictoriu, arta nu este nici reală nici ireală, nici adevăr nici neadevăr, fiind simultan ambele, undeva la jumătatea drumului. Astfel, "mitul, fabula, simbolul, alegoria ... prin însăși esența lor, nu sunt și nu pot fi realități, după cum nu sunt nici irealități, întrucât nu sunt adevărate: ele sunt ficțiuni în care realitatea și irealitatea, pe de o parte, cele două adevăruri, afirmativ și negativ, al identități și al nonidentității, general și particular, necesar și întâmplător, spațial și temporal etc... pe de alta
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
neadevăr, fiind simultan ambele, undeva la jumătatea drumului. Astfel, "mitul, fabula, simbolul, alegoria ... prin însăși esența lor, nu sunt și nu pot fi realități, după cum nu sunt nici irealități, întrucât nu sunt adevărate: ele sunt ficțiuni în care realitatea și irealitatea, pe de o parte, cele două adevăruri, afirmativ și negativ, al identități și al nonidentității, general și particular, necesar și întâmplător, spațial și temporal etc... pe de alta, coexistă virtual..."520. Privind, mai târziu, arta din perspectiva eticilor ce ghidează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
inaparentul. Vorbeam de distanța ca loc al imaginii, desfacere a structurii realului dat, decreație care lasă să se întrevadă lumina rostirii originare. Dar cel care dezmembrează lumea este limbajul, proces care "îl face să opună realității o liberă și suverană irealitate", în care imaginea "se afirmă în viziunea poetică, își creează un Spațiu propriu care nu mai are nimic comun - sau, în orice caz, foarte puțin - cu spațiul real"23. Autoafirmarea imaginii implică negarea lucrului existent; imaginea nu doar se desprinde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai aminti de realitatea vreunui loc. Semnul pe care îl fac imaginile nu numai că semnifică în absența reprezentării, dar se asociază unei semnificări non-referențiale. "O casă albă-n străzi dosnice" apare și pare; pare așa cum apare, adică reală în irealitatea contextului aparițional. Albul ei strălucește pieziș, semnifică "dosnic", în chiar devierea în care se imprimă liniștea și creșterea. La fel, "adolescenta cu trup sfios,/ Înflorind umbre de-a lungul rochiei". Trup real sau trup imaginal? Răspunsul îl dau umbrele ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumină aduce la vedere desfacerea tuturor celor ce par făcute o dată pentru totdeauna, despletite acum în posibile realcătuiri? "O poveste de transparențe", am fi spus împreună cu poetul, dar până și ea "ar fi fost": o lume de pură fantezie, himerică irealitate a realității. Însă povestea e zămislită din transparențe; prin imaginile pe care le pro-pune se pune în vedere ceea ce este, ceea ce este cu putință prin ceea ce ar fi putut să fie. Nu imagini ale imposibilului unei irealități inaccesibile, evazive ori
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pură fantezie, himerică irealitate a realității. Însă povestea e zămislită din transparențe; prin imaginile pe care le pro-pune se pune în vedere ceea ce este, ceea ce este cu putință prin ceea ce ar fi putut să fie. Nu imagini ale imposibilului unei irealități inaccesibile, evazive ori evanescente, ci ale inaparentului în care se (s)pune ceea ce apare. Se arată în fulguranța diafană a unei armonii reale. Viziune de o clipă care nu se împlinește decât în întredeschisul poemului, dincoace de care "neîmplinita armonie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ori a pretextului. Discontinuitatea, fractura, sincopa sunt fenomene ale discursului poetic, un discurs glisant, "întortocheat, subțiat/ în înțelesurile lui aparente (dar despre care eu îmi închipui/ că se continuă, sub linia schimbătoare a versurilor,/ până spune cu totul altceva)" (Despre irealitatea literaturii, vol. Poesii, Editura Cartea Românească, București, 1970, p. 102). Ceea ce se continuă sub linia orizontului textual dă de văzut altceva; nu subminează izotopia discursului, ci lărgește perspectiva, mută punctul de plecare într-un nou punct de vedere, acolo unde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]