714 matches
-
Mironov. Care-a stat lîngă președinte și a notat tot timpul ceva, pe sub masă. Desena cum contraatacă imperiul. Asta poate pentru c-a făcut greșeala, c-o zi Înainte, să-l lase singur În emisiunea „Știință și imaginație” pe-acel irepetabil redactor care-a spus, deodată, că Naumov este biologist. Așa cum Roman, să zicem, chiar este inginerist. Logica lingvistică a rămas neclintită, redactorul călăuzindu-se, probabil În lipsa unui far, după faptul irefutabil că se spune polițist, nu polițog. Un polițist fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tinerele s-au făcut criță de la șampanie și-au căzut sub unghiul de filmare, pentru că la televizor n-am văzut decît babe chirăind un imn cu convulsii voluptoase: „Iliescu, la mulți ani, / Te votăm pe patru ani”. O altă domnișoară, irepetabila Angela Băcescu, intră apetisant În Est-Vest direct În limba engleză: „Folosesc o expresie (sau sintagmă) potrivit căreia tre are rumaurs in the air, adică circulă zvonuri că”. Pare un citat din Byron. Tre are rumaurs Înseamnă totuși că de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
qu’on ne la comprend pas“ („Într-un anumit sens, a te omorî este, ca și În melodramă, a mărturisi. Mărturisești că ești depășit de viață sau că nu o mai Înțelegi.“). Dar ce poate „mărturisi”, prin comiterea acestui act irepetabil, un individ primitiv, incapabil să urmărească cel mai simplu silogism? Aflu Întâmplător că cutare locuitor de pe strada Văilor s-a spânzurat; era un om comun, Îndeplinea cotidian toate acele gesturi ce țin de ritmul mecanic al existenței, era mulțumit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acel moment decât noi doi, noi cu privirile noastre crispate, privindu-ne În extaz ca și cum am fi fost condamnați la moarte și nu ne-am mai fi putut vedea niciodată nici măcar o fracțiune de secundă după această Întâlnire absolută, unică, irepetabilă. Depășită fiind prima zguduire, dată de contactul nostru magnetic, nu aveam curajul să mă apropii prea tare de ea; mă opream să privesc În vitrina librăriei, ca și cum doar cărțile contau pentru mine. O pândeam Însă cu ochi necruțător, tăind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eram În același timp că eu pot să stau așa fără nici un motiv și să mă cufund În fântânile ochilor ei. Tocmai acea totală gratuitate a faptului, acea lipsă de orice scop, acea intuire a clipei ca fiind unică și irepetabilă ne dădea la amândoi o fericire ce nu se comunica prin cuvinte, dar era subînțeleasă din crisparea cu care o trăiam Împreună, Într-un fel de perversă complicitate. Eu existam pentru că existau ochii aceia ce mă așteptau ca să mă răpească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a VI-a; cine știe ce pulsiuni secrete ale corpului meu au fost actualizate numai atunci. A vorbi cu altcineva (intuiam acest lucru) ar fi distrus fluidul magnetic, m-ar fi Întors În spațiul obișnuit, m-ar fi scos din transa Întâmplării irepetabile. (azi) De când este cu mine, nu cred să mă fi Înșelat, nu putea să mă trișeze așa, dintr-o simplă toană; ea e fericită În act, de fiecare dată Îmi spune: „Nici un bărbat din lume nu face doi bani În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simt răsuflarea ușoară, să-i respir mireasma părului negru; din când În când, genunchii ni se atingeau involuntar, câmpuri de Înaltă tensiune vibrau În aer, corporalizând identic structura sentimentelor noastre; prin acea atingere a genunchilor se realiza un dialog secret, irepetabil, prelungindu-se nevăzut de noi și de ceilalți; acolo, sub banca protectoare, la Întuneric de ochii iscoditori, se complăceau ștrengarii de genunchi Într-un joc vinovat, se Înțelegeau atât de bine Între ei, nu se mai dezlipeau unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru moment, am pierdut controlul situației; puteam să alunec: ceva rece (și pur, ai spune tu) urca În mine, se strecura material prin contactul cu sânul, se Împrăștia În sânge, În oase; mă Înmuia, mă leșina ca Într-o plăcere irepetabilă (era să strig de amintirea acelei clipe când noi doi Împreună, În acea duminică dimineața, ne-am Întâlnit corporal); puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a fondului cultural și, ca urmare, exprimarea marelui său talent literar. Paradoxul e că amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dintre viață și literatură, Jurnalul unui om dezamăgit poate fi citit ca o metaforă polisemantică - a fragilității umane în jocul hazardului, a războiului ca boală perfidă, similară bolilor ascunse ce devorează trupul, a textului confesiv ce conține sensul unei experiențe irepetabile. "Dilemateca", anul V, nr. 50, iulie 2010 Jurnalul unei învieri ratate Romanul Umbra* al lui Ismail Kadare este una dintre cărțile ce transpun experiența comunismului în cadrele unei ficțiuni tensionate. Elaborată ca o istorisire subiectivă despre vizitele culturale ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a ofertelor educaționale pentru toate categoriile de elevi din școală; favorizarea accesului personalului didactic la ocazii de dezvoltare profesională care să susțină/sprijine dezvoltarea practicilor incluzive. Școala incluzivă pune în centrul atenției sale persoana umană ca ființă originală, unică și irepetabilă, accentuând ideea că în fiecare societate există persoane diferite, grupuri diferite, motivații, rațiuni și puncte de vedere diferite (Melero, 1990). Această perspectivă generează, la rândul ei, o serie de întrebări: Ce schimbări trebuie să se producă în organizarea școlii? Care
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
sine (Departe, Călătorie)90, "tonul e solemn, fără rigiditate, iar confesia a deprins de la Blaga acea impersonalitate concis reflexivă, care lasă să se vadă din om mai ales ființa gânditoare"91. Existența fiecăruia dintre noi fiind una individuală, unică și irepetabilă conține moduri particulare de a trăi anumite evenimente, stări, fapte; ceea ce promoveză poetica Anei Blandiana este, în fapt, corespondența sinelui cu ceilalți, cu precădere manifestată în textele acestui volum. Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieți deodată,/ Ne naștem
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Acestea pun accentul pe latura psihologică a biografiei, a vieții individuale, pe evenimentele care au contribuit la progresul sau la generarea unor situații conflictuale În viața individului. În conformitate cu acest punct de vedere, fiecare individ are o istorie personală, unică și irepetabilă. Această „istorie” are În primul rând un caracter interior, reprezentând „viața trăită de individ” În planul conștiinței sale, cu succesele și eșecurile sale. Cele mai complete studii În această direcție au fost Întreprinse de Ludwig Binswanger și de K. Leonhardt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
bursucilor se încheie cu un text fără titlu, în care eul poetic apare în ipostaza de asiduu vânător al himerei estetice: "poemul acesta/ n-ar fi trebuit să existe/ numai umbra sa/ aroma neînchipuită a vocalelor/ veșnicia dintre sunete/ gestul irepetabil al buzelor mele// acest poem/ se zbate printre/ cuvinte/ (oh crede-l crede-mă/ ne iubim imens)// memoria/ insuportabila mea povară/ îl copleșește/ simt abia mai respiră/ se încovoaie se stinge/ acest poem/ risipit/ printre bietele mele cuvinte". Sunt convinsă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am putut privi, o clipă, marea de capete cu făclii aprinse, unduind sub bătaia discretă a vântului libertății. Era acolo parcă un singur suflet, vibrând la o singură poruncă, aceea de a folosi ceasul istoriei pentru o renaștere adevărată. Spectacolul irepetabil, de o măreție unică în economia întregii mișcări de renaștere a răsăritului european. Lumea noastră, despre care s-a spus mereu că nu e în stare a-și apăra demnitatea, vădește în aceste clipe un remarcabil simț al datoriei, invitând
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
funcții invariabile și aplicabil doar literaturii folclorice apsihologice: "metodele noastre sînt utile acolo unde ne găsim în fața unor repetări la scară mare, așa cum se întîmplă în limbă sau în fol-clor. Dar cînd arta devine cîmpul de acțiune al unui geniu irepetabil, folosirea metodelor exacte va da rezultate pozitive numai dacă studierea elementelor repetabile va fi însoțită de studierea a ceea ce este unic, lucru la care noi privim pînă acum ca la manifestarea unui miracol incognoscibil" (V. Propp, apud C. Segre, 1986
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nu sunt produsul unei științe pure, care uzează de logica pură. Conceptele economice survin pe calea logicii situaționale. Dacă ar fi să subliniem încă o dată distinctivitatea, am respune că în Economie cunoștințele sunt aproximări ale adevărului judecat în contexte nerecursive, irepetabile. Aserțiunile în Economie sunt deferite de cele din fizică pentru că în Economie nu vorbim despre identitate substanțială, ci de probabilitate de instanțiere a faptelor ca suport al adevărului. Cheia decelării obiectului specific al Economiei este ascunsă în intersubiectivitatea contextelor (în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
socratică, ce ar trebui să fie sigură pe faptul că nu are cum să fie sigură (că poate să știe când este sigură și mai ales pe ce să fie sigură). În plus, orice regularitate este specială, ține de contexte irepetabile, de stările intersubiectivității. Cogniția economică nu poate să-și minimizeze efortul respectând protocoale, urmând proceduri standardizate, aplicând rețete universale. Într-un fel procedural, cogniția economică seamănă cu evaluarea pe care o face medicul a stării unui pacient pentru a-i
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
destinul rămâne trăsătura umană prin excelență, neexistând om fără destin. Aceasta este "conformația noastră nativă, laolaltă cu ambianța în care ea este obligată să se manifeste." Nu există însă destin global; mai mult, fiecare om își construiește propriul său destin, irepetabil, operă a libertății individuale. Unul din semnele întâlnirii cu destinul este realizarea unei perfecte omogenități între "datele pe care le ai, locul în care te afli și timpul în care trăiești". Până la urmă, printr-un paradox doar aparent, destin înseamnă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are un caracter singular, irepetabil, sugerând componentele vizi unii artistice, reprezentări mentale sau senzoriale. 2.4. Simbolul artistic Simbolizarea este un procedeu expresiv specific tuturor tipurilor de mesaje - verbale, multimodale sau nonverbale, științifice, artistice sau pragmatice etc. În comunicarea lingvistică, simbolizarea se produce atunci când semnul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în „Psalmul de taină” mai declară iubirea unui muritor pentru Fecioara Maria. Eminescu în poezia de dragoste vrea să vadă dacă mitul christic poate să se repete, caută cu înfrigurare repetarea lui și în final își dă seama că este irepetabil, că s-a produs o singură dată în vecinicie și că așa trebuie. Dl. Răzvan Codrescu putea să redea și alte versuri din colateralele sonetului „Răsai asupra mea”, ca de pildă: „A mele visuri toate se pierdură / Un înger de-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
competențelor și personalității profesorului, care se manifestă prin rolul asumat, tonul adoptat, stilul de predare, atitudinea manifestată în relația cu elevii, repertoriul gestual etc. Fiecare profesor trebuie să-și amintească și să reflecteze asupra faptului că întâlnirea educativă este ,,unică, irepetabilă [...] inconfundabilă", ,,o implicare totală, cu tot sufletul și tot cugetul partenerilor", ,,un moment autentic din viața maestrului și a discipolului/discipolilor", care ,,lărgește și adâncește peisajul lăuntric al fiecăruia", ,,se distribuie într-o reciprocă sporire sufletească", ,,întreține dorința și nerăbdarea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ale frumuseții. În pictură se produce o dematerializare, o dezincarnare. Arhitectura a pierit cu totul, iar sculptura a devenit nesculpturală” (N. Berdiaev). * „Arta adevărată nu poate fi descrisă sau imitată.” (Auguste Renior) - pentru că acea clipă de emoție inspirată este unică, irepetabilă. Nici măcar artistul În cauză nu o poate reproduce În autenticitatea ei inițială. * „Trebuie, În fiecare zi, ascultat un cîntec și citită o poezie.” (J.W. Goethe) Explicația o găsim la W. Shakespeare: „Cel ce n-are muzică În sine, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este cel al lui Emil Cioran: „De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica”. * „O viață nu-ți ajunge ca să cunoști o singură clipă.” (Claude Monet) Se știe că pictorii impresioniști au fost fascinați de caracterul irepetabil al „clipei”, care surprinde, de fiecare dată, natura cu o altă expresivitate a ei. Monet voia „să prindă” În tablourile sale tocmai această unicitate a realității naturii, care n-ar trebui să-i pretindă altceva ochiului artistului decît să redea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ce (fraza / propoziția rostită), un cine (locutorul), un cui (interlocutorul), un când (momentul enunțului), un unde (locul enunțului) care se Însumează Într-un de ce (obiectivul, scopul urmărit de locutor prin actul de vorbire); toate aceste variabile configurează un sistem unic, irepetabil, care are ca ieșire o semnificație ce nu poate fi recuperată prin simpla analiză compozițională a frazei. De ce? Pentru că rolul pe care-l joacă contextul pare a fi cel puțin la fel de important ca cel pe care-l joacă textul <footnote
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]