701 matches
-
păsări exotice ce învață să zboare printre valurile mării și ies apoi în libertatea văzduhului. Capricioasele stări sufletești nu izbutesc să estompeze lumina muzicii. Talentul transfigurează graiul sonor într-o nouă viziune, colorată cu fraze melodioase până la sfâșiere. Emoțiile sunt irepetabile. Nici un accent în plus, nicio respirație. Și oare cum ne mai putem imagina suplețea muzicii? Poate fi scrisă într-o carte, reluând o formă inexprimabilă și complexă într-una de curcubeie sonore, înșirate parcă pe fir de borangic, melancolic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să o citească pe aceasta din urmă! Lucian, dacă mai aveți conferințe deosebite (Paler, de exemplu, Sorescu etc.) și ai timp să-mi comunici datele lor, nu uita să mă chemi! Aș vrea să nu lipsesc întotdeauna de la astfel de irepetabile iluminări. Am citit în aceste zile un roman foarte bun al prietenului meu de la Cluj, Tudor Dumitru Savu "Treizecișitrei". De fapt mi-l dăruise chiar el, în iarnă, la București, dar nu avusesem timp să-l citesc. Și lectură, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
diversitate a vârstelor și combustiilor interne se făcea simțită, ca un numitor comun, chemarea irezistibilă către viața care se cerea trăită și valorificată la parametri maximali. Nu trebuia pierdut niciun minut, nu trebuia irosită nicio secundă din acest prețios și irepetabil miracol al vieții. "Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!" (Al. Macedonski) Pe fondul manifestării unui optimism imaginar cu puține șanse de iradiere socială, Silvia a fost cea dintâi care și-a dat seama că "fugit ireparabile tempus!" Gata, Titi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
80. Spunem asta pentru că, încercând să ordonăm materialul, am contabilizat fără prea mare greutate 430 de poeți notabili ai generației în discuție (am lecturat peste patru mii de cărți, majoritatea cu autograf!), adică un fenomen poetic ce ni se pare irepetabil în aria noastră literară. Am luat astfel în discuție, atât în capitolele teoretice, cât și în portrete, opera poeților care au contribuit la formarea paradigmei optzeciste care, unind spiritul critic cu cel sincronic, a impus, nu numai un nou model
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
estetice? Nu cumva este el prea lunecos? Toată viața, suntem tentați să ierarhizăm, să clasificăm , să compartimentăm. Însă (oricât de rezonabile), clasificările vizând altele, țin de convenții; au acoperire parțială. În fapt, a categorisi însemnă a trece peste acel unicum irepetabil, marcă definitorie, particularizantă, a personalității întemeietoare; conceptul de generație trimițând la curente, la grupuri și confrerii, se proiectează și el în fluide. După primul război mondial, apăruse sintagma "generația pierdută" (lansată în 1929 într-un roman de Hemingway); prin 1930
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
adult de calmul interior care s-a instaurat în tine! - Dar... - Taci! Acum, taci! Închide ochii și încearcă să nu te mai gândești la nimic! Fii puțin egoist și trăiește-ți bucuria în solitudinea propriei ființe, căci această stare este irepetabilă și îți aparține în exclusivitate! Este de fiecare dată altfel, dar întotdeauna la fel! Aceasta este starea de yoga. Starea în care energia ta Kundalini, odată trezită, s-a înălțat prin corpul tău și, țâșnind prin fontanelă, s-a unit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a evoluat într-o paradigmă a secundarității fecunde în raport cu cercetările germanistului Otto Höfler, cu liniile principale ale școlii suedeze de istorie a religiilor Iranului pre-islamic trasate în durabila sinteză a profesorului său Henrik Samuel Nyberg, în raport cu proiectul comparativ, vast și irepetabil, al lui Dumézil, amestec de „geniu creator și fantezie nelimitată”, cum îl numea un coleg de generație 4. Sunt conștientă că receptarea autohtonă a cotei științifice a acestei corespondențe, a înrudirii și diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
va părăsi pe veci. Un concert al legendelor interbelicului, pe care nu l-au mai repetat niciodată și n-au îndrăznit să-l înregistreze, spunând că a fost exact ca viața celui căruia îi era dedicat : o singură dată și irepetabil. Un ultim omagiu, prin care vedetele scenei s-au despărțit definitiv de visătorul Ionel Fernic. Apoi lucrurile au revenit la normal, fiecare seară i-a împăr- țit pe cântăreți în localurile cu care aveau contracte, muzica a reînviat în orașul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și se agită când e vorba de o valoare patrimonială fizică cum a fost și este discuția despre tezaurul pe care-l au Rușii În „păstrare”, dar când este atacat Nichita Stănescu, o valoare de patrimoniu spiritual, de Înalt și irepetabil nivel, nimeni n-a mișcat un deget! Deoarece ceea ce numim libertate ține nu numai de respectarea persoanei și a drepturilor ei sfinte, dar și de actul conștientizării valorilor care fac și desemnează identitatea națională; dintr-o populație răsfirată pe cei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lângă două dintre pânzele lui Velázquez pictori localnici executând copii pe șevalet, nepăsători la mulțimea de gură-cască de la spatele lor. Copiile erau destul de reușite, dar nu perfecte: ele nu izbuteau să reproducă modelul în deplinătatea lui, care rămâne inimitabil, cum irepetabilă este fiecare tușă de penel. Nimeni, oricât de iscusit ar picta, nu poate să reconstituie inspirația, starea sufletească a artistului de demult. E frustrant să privești cum se lucrează la copii în preajma originalului. De parcă asiști la o știrbire de prestigiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aspirații literare, colegi toți trei în ultima clasă la Liceul Național din Iași, se regăseau "pe la două ceasuri" de noapte cu "lună plină" lângă pârâul lui Faur, când un concert de privighetori marca dintr-odată un eveniment de ordinul miracolelor irepetabile; moment amintit întâi (în 1908) într-un scurt comentariu: Rădășenii și sărbătoarea sfântului Mercorie. După mulți ani (în 1925), un Sadoveanu patetic, larg închis efluviilor naturiste și dispunând de o excepțională memorie senzorială rememorează mișcat: "Beldiceanu a murit și primăvara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Este foarte dificil să-ți păstrezi nealterată amprenta și toți suntem amenințați să ne rătăcim, să ne înecăm în masa compactizată, care disprețuiește relieful, individualitatea. Dar care ar fi câtimea noastră de originalitate, fracția sufletească numai și numai a noastră, irepetabilă? Suntem o punte plauzibilă între Orient și Occident? Nu a ajuns cumva această afirmație doar un clișeu? Sau avem un sentiment special al morții, pe care o privim nu ca pe extincție/ sfârșit, ci ca pe o nuntă cosmică/ o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știi pe vreunul din generația noastră cu o asemenea experiență de viață? Cred că urmașii noștri din îndepărtații ani viitori își vor putea face o imagine corectă despre epoca dictaturii comuniste, pe care am traversat-o cu viețile noastre unice, irepetabile și atât de trecătoare, doar cunoscând adevărul întreg, și pe o față și pe cealaltă a lui. Mi se întâmplă, însă, tot mai frecvent să trăiesc sentimentul că am datoria să scriu acea carte necesară despre Cenaclul Flacăra, cum cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și, vreau să cred, artistul. Geograful vede deplasarea continentelor, istoricul analizează prețul războaielor dintre continente, politicianul le scoate la mezat, bancherul le transferă la pierderi. Cine sesizează mișcarea interioară, a ființelor care trăiesc înspăimântate, mereu la limită, vieți unice și irepetabile? Artistul. Fie el poet sau muzician, pictor sau geometru, filosof sau împletitor de plase de păianjen...! Poezia este sămânța a patra, cea căzută în pământul cel bun? Sau cea căzută pe stâncă stearpă, între spini, bălării, lângă drum, unde n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui, legendară, i-a fost creată în special de fericita conjuncție a unei structuri psihice sănătoase cu extraordinara lui erudiție, ca și de cursurile în care se întrevedea, la tot pasul, această îmbinare armonioasă. A fost un unicat, un om irepetabil, mort bătrân, dar lovit, cumva, în plină tinerețe intelectuală. Personalitatea studentului medicinist* Spuneam în tableta anterioară că pentru a-l descrie pe medicinist, student care, datorită specificului studiului, se particularizează oarecum de masa studențimii universității ieșene, voi reproduce câteva din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dar unii spun că aș avea barem o brumă de talent. Sunt capiu, imbecil, ca un elefant într-un magazin de antichități. O catastrofă socială. Doar în text reușesc să mă adun. Nu știu cum. Nu pot da sfaturi. E o stare irepetabilă pentru care nu ești tu răspunzător. Îți vine pur și simplu. Nu mă laud. Faptul că scriu bine e al naibii de problematic chiar și pentru mine. Mă frământă. Un incapabil cum sunt io să dea randament la ceva. N-am o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe ele! Tot ce știu e că toate cuvintele astea îmi plăceau. Avea vorbe memorabile. Că să nu alergi după tramvai, bani și femei. C-or să vină toate la timpul lor. Chiar chestiile mai vulgăruțe aveau, așa, o fantezie irepetabilă, nu știu cum io n-am avut niciodată organ pentru solemnitate, am reținut doar chestii marginale, micuțisme sau nimicuțisme, dar astea spuneau mult mai multe despre toată lumea asta. Bunicul meu nu era chiar ușă de biserică. De pildă, din ce mai țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe Mihai, iar apoi și pe mine în urma lui. Nici nu Vă puteți închipui cât de bruscă, cât de palpabilă a fost această trecere de la Vacanță la viața noastră cea de toate zilele! Aveam și mai avem impresia unui lucru irepetabil. Tocmai din această cauză, scrisoarea de față mi-a apărut ca o necesitate de recunoștință, sau, poate, ca o necesitate de a prelungi în felul acesta imperfect starea de lucruri de odinioară. Vă rog să transmiteți soției Dumneavoastră cele mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe vremuri, când veneam acasă de la Galați la sfârșit de săptămână, ca tânăr student. Anii petrecuți la Geneva, între octombrie 2000 și iulie 2004, îmi apar acum teribil de îndepărtați și ireali. Anii unei fericiri calme, o existență bogată și irepetabilă. De la serile calde de vară din grădina doamnei Cuendet (acolo unde mâncam cireșe, strângeam iarbă verde și priveam cum urcă încet pe firu-i de oțel telefericul pe muntele Saleva), până la orele petrecute cu folos în magnifica sală de lectură a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cireșe, strângeam iarbă verde și priveam cum urcă încet pe firu-i de oțel telefericul pe muntele Saleva), până la orele petrecute cu folos în magnifica sală de lectură a Bibliotecii Publice din Geneva, îmbrăcată toată în piele frumos mirositoare. Ce imensă, irepetabilă nostalgie mă cuprinde! Acum, la zece ani după ce am părăsit căminele studențești din Galați, mă găsesc iarăși într-o situație (aproape) asemănătoare. Oare ceva nu este în regulă cu viața mea? Am construit un proiect greșit de carieră? Lipsă de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
2 a depășit 70 000 de intrări , lucru considerabil într-o țară ce nu mai numără decât vreo 30 de săli de cinema ! Dar, oricât de îmbucurător ar părea, acest lucru este rezultatul combinării a două evenimente accidentale și deci irepetabile : efectul Palme dOr și faptul că filmul a plecat la cucerirea publicului într o caravană care a mers în mai multe orașe, ca în bunele vechi vremuri ale pionierilor cinematografului ! A nu înregistra cele peste 70 000 de intrări
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sinucidere colectivă, Masada a devenit, pentru evrei și nu numai, simbolul curajului și al demnității umane. Pentru poporul evreu au urmat două milenii de rătăcire În exil ; două milenii În care Masada a rămas o simplă amintire istorică, un sindrom irepetabil (poate cu câteva excepții ; <endnote id="vezi nota 442"/>) ; două milenii de persecuții, umilințe, expulzări și pogromuri ; două milenii de resemnare și autocompătimire, În care chiar și călăii și-au manifestat adesea surprinderea față de pasivitatea victimelor. „Dar eu am dat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
probabil) căldurile mai ales că mă voi înfierbânta. Dar nu se cade și nici nu voi îndrăzni să mă dezbrac. Când spectacolul începe, după ce se declanșează mașinăria, actorul parcă aude clopote sunând din cer. 8 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu Improvizație - irepetabil Improvizație - inventivitate Improvizație - elaborare Dezvoltarea spiritului de observație. Trebuie să caut starea în interiorul meu. Ce stare am? Nu prin mijloace exterioare. Fiecare are tema lui diferită. Nu ne întâlnim niciodată. H. - are treabă cu raportul care trebuie terminat. S. - are
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o contopire a participării interpreților cu gestica sugerată de dirijorul care parcă modela, asemenea unui butafor, o măreață operă. Când se termina un număr al programului, puteai citi pe fața interpreților satisfacția muncii împlinite! Nu știu dacă un asemenea eveniment irepetabil a fost imprimat de mijloacele audio, dar știu că cei prezenți au avut ce reține și sunt convins că exigența lor va crește, participând la ascultarea acestor opusuri în alte interpretări. Dacă aș încerca și alte sublinieri, cred că aș
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
luna mai, se va găti cu cercei rubinii și te va aștepta cuminte să-i culegi roadele. Ai grijă însă! O clipă de neatenție și din voi doi rămâne în viață doar el, cireșul. Viața e doar una și-i irepetabilă. Pentru nimic nu merită să o pierzi, nici măcar pentru cireșe. Cristian ia o cireașă. E minunată! Dar și mai minunată ar fi fost dacă apuca s-o mănânce sus, în cireș. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: Unde voia să meargă Cristian
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]