661 matches
-
Întâlniri, dobândeau acum o imagine Întregitoare. Controlul lucid al disponibilităților se articula Încă de atunci, cred, Într-o instinctivă și intensă veghe (să-i spunem și „decentă”?) În a proteja interioritatea, vulnerabilitatea, contrarietățile, din care doar În răstimpuri țâșneau impulsuri irepresibile. Dialogul nostru prim, Întâmplător și deopotrivă surprinzător, deschisese șansa unuia real și durabil, În care sensibilități diferite aveau să se dovedească stimulante și complementare, ca și cerebralitatea, probabil. Restul este istorie, cum se spune, și chiar una fericită. Cu Virgil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încă mai greu de deslușit decât ni se pare, oricum, adesea. Se Înțelege de ce autorul acestor eseuri Își vede reconfirmat astăzi, Într-un context mai larg, scepticismul care temperase deja, În paginile volumului Despre clovni, un anumit sentiment al urgenței, irepresibil În anii de dinaintea și imediat după căderea Zidului. Dacă atunci era vorba de o firească suspiciune față de rolul de victimă, ca și față de cel de acuzator, În jurul cărora zumzăie publicitatea trivială a zilei, astăzi motivele sale nu mai sunt localizate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
natală i le Întreținuse, dar tulburat, totuși, continuu de memoria magicei Inițieri În existența care debutase, cândva, În vechiul tărâm. Tărâmul fără Întoarcere al timpului? Îl vedeam aplecat peste harta Bucureștiului și peste Dicționarul Limbii Române, Într-un soi de irepresibil extaz infantil, dar bombănind, cu bătrânească și neputincioasă furie, Împotriva „blestemului” pe care Îl locuise, cândva, demult, Într-o altă viață și de care, iată, nu se mai putea, totuși, separa. Discutând la telefon asupra datei de Întâlnire, i-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
personajul preferat al congenerelor ei: femeia inadaptată (aici, din cauza urîțeniei), instabilă, singură, neînțeleasă de bărbații cu care intră În contact, puternică, totuși, datorită unei lucidități În cazuri extreme vizionare. Inventînd un personaj ajuns totuși la senectute, cu toată tinerețea unor irepresibile pulsiuni, autoarea nu-și putea permite o autoficțiune explicită, ca Marie Darrieussecq. Renée nu e vizionară dar, În schimb, are carisma Înțelepciunii. Remarcăm aici efortul de a evita locurile comune ale feminității: frumusețe, putere de seducție, diplomație, Înlocuite cu bizarerie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
presupusă criminală, Irène (naratoarea) Își povestește (revarsă ar fi cuvîntul potrivit) viața, aflată În cel de-al douzeci și optulea an, o viață funambulescă, petrecută În doi, conștiința ei și trupul ei, conștiința ei care asistă dureros la tribulațiile trupului irepresibil, frenetic, mult trecut prin brațe de bărbați și femei - trupuri, la rîndul lor. Un pact al sincerității este semnat, În text, de Anne, prietena Irènei, avocată - care o ascultă pentru a o putea salva la procesul ce-i fusese intentat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-un final ce ar fi putut fi apoteotic, cea vie o vede pe cea falsă și se sinucide. Dar cine mai știe, azi, ce sînt substanță și aparență, adevăr sau fals? O Întrebare ipocrit și rudimentar pusă, dar, așa-zicînd, irepresibilă la sfîrșitul lecturii din Patrick Deville sau Echenoz. Cartea lui Patrick Deville poate fi Înregistrată de o literatură a indecidabilului, pe de o parte, pentru că, În percepția protagonistului (născut În Argentina) realitatea și proiecțiile personale se Întrepătrund și deschid spații
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
după ce ultima pagină a fost citită, l-ar sfătui să se lase de scris dacă tot nu are nimic important de spus. Adevărul este că, grațios, supertehnic, cu talent și cu o știință filosofică a proporțiilor, Echenoz nu are nimic irepresibil de transmis, dacă nu faptul că n-a mai rămas nimic capital de spus pentru că totul e posibil În cea mai bună dintre lumi. Iar dacă totul e posibil, de la existența unui pitic invizibil care salvează viața cuiva În picaj
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vulgare. Apoi, limbajul devine, pe măsură ce romanele se Înmulțesc, tot mai pîslos, mai subtil, mai refractar la o lectură rapidă. Devine consubstanțial profilului personajelor care, deși simple În aparență, ascund ruguri adînci și mai ales, cît privește protagonistul, Întotdeauna bărbat, o irepresibilă dorință evazionistă coextensivă unei atracții neînfrînate pentru arcanele ininteligbilei feminități. Avem așadar bărbatul Însurat care-și iubește nevasta și copiii, dar care duce o viață lipsită de nerv, purtată de briza unei autarhice mulțumiri mic-burgheze. Avem apoi femeia-soție, ajunsă la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se cred total neatractivi și fără valoare, ceea ce nutrește profundul lor scepticism că nu vor avea parte de iubire, în această viață. Iată de unde provin și complexele în plan relațional, inclusiv sexual. Ca revers al medaliei, ei manifestă o nevoie irepresibilă de a capta atenția, de aceea vânează ipostaze valorizante, funcții etc. Sunt persoane aflate în derivă existențială, fără credință în divinitate, incapabili de a se proiecta în viitor și care cred că au defecte de fabricație ireversibile. Trăiesc într-o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pot spori semnificativ în eventualitatea unor complicații indezirabile (circulară de cordon ombilical, placenta previa etc.). Important este că anxietatea nu mai domină suveran, căci individul dezvoltă o imensă forță ce se metamorfozează într-o furie nestăvilită, care îi inoculează dorința irepresibilă de a supraviețui. Nota dominantă, ce conferă identitate acestei secvențe, este o luptă titanică între moarte și renaștere, altfel spus, persoana experimentează o stare intermediară, cea a purgatoriului. Așa se explică de ce întreaga experiență este invadată de imagini ale unei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
din propria ei energie și care își exprimă, în procesul însuși, formele optime de manifestare. Pictorul nu glosează livresc, nu meditează din afară, el doar își rememorează stări, dezgroapă erupții, își amintește spectacolul întîilor aluviuni, al marilor turbulențe, al surpărilor irepresibile și pe acela al materiei în combustie. O permanentă luptă între lumină și întuneric transpare din construcțiile sale grele, monumentale prin curgerea tușei, adînci prin suprapunerea tonurilor și prin pregnanța lor tactilă, profunde prin ecoul vibrațiilor sufletești. Trei dominante se
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
suportă o nouă probă. Compoziția se relaxează acum, formele se distribuie cu lejeritate, devin gracile în mod spontan și respiră o atmosferă cordială și detensionată. în întregul discurs imagistic se insinuează, însă, o undă de melancolie, dar și o dorință irepresibilă de a rupe contractul gravitațional pentru a instala totul într-o pură stare de levitație. Formele indescriptibile, încorporările unor fantasme în cod artistic, par a trăi continua experiență a unui dans bizar. Un dans al spectrelor, care poate constitui chiar
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
mărturisiri că sînt luni de cînd n-a mai scris un rînd. Sigur că la această inactivitate cronicizata contribuiau nu numai avatarurile fizice ci și felul lui de a fi și a concepe scrisul. Nu scria decît cînd avea ceva irepresibil de spus, disprețuind pe poligrafi. Se enervă cînd era întrebat ce mai pregătește pentru publicare, deși, uneori, recunoștea, în caiete, că e plătit să scrie, iar, ca autor, trebuie să se supună regulilor genului. Dar, mereu răzvrătit împotriva a toate
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
Evadat din captivitatea genurilor, el s-a eliberat de monotonia tehnicilor și de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil elan experimental. Chipurile arhaice din pictura sa mai veche, impersonală și atemporală asemenea celei populare, s-au dezagregat în ultimii ani și s-au topit în construcții cromatice de o remarcabilă vitalitate și cu un impact vizual la fel de puternic. Sculptura
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
de pe tobă și în Revista Scriitorilor Români, vorbesc despre ambianța românească (și apunakistă) a locuinței din Lima, despre familie (soția și cele trei fetițe), dar și despre singurătatea scriitorului, rămas cu totul în afara mediilor literare latino-americane și muncit de un irepresibil dor de ducă. În tot acest răstimp, chiar dacă nu cu totul ignorat (în 1928, Petru Comarnescu i-a "nășit" debutul în Tiparnița literară, cîteva fragmente din "romanul" Apunake au apărut în 1933, în Vremea), pentru românii din România, scriitorul Grigore
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
e o trăsătură cauzală care diferențiază oamenii în serii tipologice). Așa s-a dezvăluit contemporanilor și tot astfel s-a fixat în memoria (cîtă este) a posterității. Toate căderile sale catastrofale și nefericirile care l-au marcat se datoresc acesteia, irepresibile pasiuni militante. Conformat, încă din copilăria lui urgisită, ca un justițiar și un revoltat, Stere a fost animat (din adolescență pînă la bătrînețe) de ideea necesității reformării structurilor sociale și politice. A urît nedreptatea și alcătuirile strîmbe, a fundat o
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
echipamente pro-audio, fiind un lider incontestabil în producția de instrumente muzicale. Fender a devenit un lider mondial prin definirea sunetului pe care îl auzim, venind în întâmpinarea nevoilor muzicienilor, dezvoltând instrumente și echipamente de calitate, fiind conduși de o pasiune irepresibilă pentru muzică. Este cea mai populară chitară de la Fender, firma identificându-se din 1954, de când a fost creată cu design-ul acesteia. Are mai multe serii: Mai multi chitariști, muzicieni care au marcat cu arta lor instrumentală muzica ultimelor decenii
Fender () [Corola-website/Science/308415_a_309744]
-
vezi că lucrurile din jur au, și ele, vocea lor. Tot mai neauzită. Fascinația orașului atît de visat de dorohoian trebuia să producă truvaiul, găselnița: ușile celebre(dar și cele umile) ale înveșnicirii sale(VI). Apăsările momentului s-au cerut, irepresibil, transpuse. Am recurs la un expresionism al crispatului dialog dintre gură și mîini(VII). După trecerea prin convulsivele bolgii, se impunea revenirea, fericită, la culoare. Doar la culoare. Culoarea ca mîn- tuire(VIII). O viață între tartrajele unui album! Cel
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
și Freud, doar că asta este doar o aparență, căci de fapt "crearea de supranatural" nu mai este la Humphrey "un infantilism" ca la ceilalți, ci rezultatul spontan al mecanismelor cognitive tranzacționale. În fapt, cu toții suntem niște animiști (Baril). Antropomorfismul irepresibil se observă la grădinarul care vorbește cu plantele lui, la jucătorul compulsiv care "simte" că mașina lui de monezi o să alinieze "pere" pe linie, la filozoful care vede o intenționalitate în existența conștiinței, la astrofizicianul care vorbește de "galaxii canibale
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
avangardei", îndeosebi, a "dadaismului, suprarealismului" etc., de către generația "Labiș-Stănescu-Sorescu", înlesnită și de prezența „ultimilor corifei“ suprarealiști: Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș. a. (în viața scriitoricească și în librării, în revistele literare etc.), are loc între anii 1960 și 1964, într-o irepresibilă sete de modernitate și, în același timp, dintr-o arzătoare dorință de a riposta stihuitorilor proletcultiști, „ripostă“ cunoscută și prin sintagma „explozia lirică“ din 1964 - 1965, „explozie“ ce reușește să neliniștească / alarmeze chiar și unele spirite deschise receptării critice a
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
era și el Artist al Poporului. A fost păstrată distribuția din teatru. Actrița Carmen Stănescu a lăudat distribuția „de excepție” formată din genialii Calboreanu, Giugaru, Marcel Anghelescu și Birlic și din trioul feminin „cochet și adorabil, de un haz năucitor, irepresibil” format din Silvia Dumitrescu-Timică (care transforma replicile în „curcubee scânteietoare de râs copios, sănătos cu puternice ecouri moralizatoare”), „splendida” Cella Dima și debutanta Sanda Toma („un fluture inocent, grațios și înamorat”). Ea a afirmat că a trăit astfel „momente de
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
proclamau „metafizica banalității” și elogiul deșeului. Deși fac și ele apel la valențele expresive ale deșeului, obiectele lui se abat însă de la linia inaugurată de promotorii amintitelor direcții prin intenționalitate și printr-o uvrajare atentă care aparține „penchant”-ului sau irepresibil de artist decorator. Recurgînd la tehnicile specifice metalului, artistul asamblează prin lipitura și sudura fragmente de tablă, de sîrmă, de rețea, urmărind permanent să pună în dialog materialele (inoxul luminos și cuprul nocturn), să contrasteze efectele de suprafață (neted și
Florin Ciocâlteu () [Corola-website/Science/314457_a_315786]
-
antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producție și reproducție irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparență și prin triumful artificialului. Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinerețe. Curând după debutul francez, Cioran începe să-și semneze volumele
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
septembrie, 2009, despre traducerea ,Umor german la zi”) Un poet disponibil de Al. Cistelecan, în Vatra, 1993 Ironie și autoironie, Victor Știr cu două plachete: Cava"lerul norilor și" "Adulter cu moartea" alternează poemele laconice cu textele ample vădind o irepresibila înclinație spre sfidarea locurilor comune, a liniștii interioare și a stării de "călduț" din cotidian. Cultivând paradoxul o "speranța": "E/dimineață/ Cade/De pe mine șolzi/Somnul/Și-n viața intru/ Că într-un mormânt.") sau dedându-se excursului ludic, poetul
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]