663 matches
-
preluată, tale quale, de către jurnalul intim. Sursele sale Îndepărtate (și inconștiente) sunt modificările aduse formelor publico-retorice ale antichității. Închiderea În sine, prefigurată de ivirea noii atitudini față de propria persoană, exclusivismul, intoleranța față de persoana a treia, oricine ar fi ea, terorismul irepresibil al mărturisirii (precedat de „biografiile” lui Cicero, de scrisorile către Atticus, de „consolațiile” lui Augustin și Boetius) deschid drumul unei modalități literare cu totul noi. Nu ne aflăm, Însă, decât În prima fază a unei evoluții. Nefrecventarea agorei nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de poezia irumperii forțelor oarbe, irepresibile ale firii. În cealaltă narațiune, spre a face imposibilă o plănuită pescuire cu dinamita, un pescar ce se crede coborâtor din moruni, paznic al unui „ochean de apă” îngrădit, rupe într-o noapte zăgazul și, luat în piept de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
zi și noapte, el creează neliniști automatizate, reflexe și deprinderi definitive. Un sistem politic total represiv, care nu dă semne nici de șovăială, între onformism și libertate nici de flexibilitate, nici de oboseală, injectează subconștientului social o teroare generală surdă, irepresibilă, de neșters. Ea ucide în germene orice speranță de ameliorare, de clemență, de transformare. Ideea de viitor dispare. Este total abolită. Totul este prescris, dat, previzibil, impus odată pentru totdeauna. Victoria socialismului este ireversibilă. 3. Toată povestea aceasta sumbră și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Căci a lansa o carte despre dandism, în mizeria economică actuală, reprezintă un gest de independență morală, dar și de avangardă, ca să nu spunem chiar de sfidare socială. Oricum, o bună dovadă că formula culturală alternativă este și inevitabilă și irepresibilă. Logica sa funcționează autonom, în orice condiții. Mecanismul său intrinsec se dovedește destul de complicat. Am disocia, mai întâi, între ceea ce s-ar putea numi ambiguitatea primară și secundară. Cea dintâi este consubstanțială, proprie însuși modului său de funcționare. Ea este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1995, Cu dragoste, cu patimă, cu ură, indică precis afectul în clocot ca „unealtă de producție” a creației. Poetul va pendula însă între postura de trubadur, atunci când iubește și suferă, și cea de paria ostracizat, când cinismul îi provoacă o irepresibilă revoltă. Retorica disperării și răul secolului, degradarea morală, indiferența la valorile spiritului, decrepitudinea biologică, solitudinea, infernul „omului de prisos”, condamnarea artistului la perpetuă sărăcie sunt teme curente ale liricii lui C. Reproșul către semeni, avertismentul către burghezi, cu o fibră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
convoacă mitologia, istoria, natura pentru a pacifica elementele rebele ale imaginației. Ienăchiță, Heliade Rădulescu, Bolintineanu, Alecsandri... sînt, cum spune și titlul acestei cărți, poeți ai matinalului, trăiesc și scriu Într-o dimineață a spiritului: cu neliniște, cu orgoliu, cu un irepresibil sentiment că totul trebuie Început, Întemeiat, desăvîrșit În cel mai scurt timp. Ca romantici, ei iubesc Înserarea și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lăcrămioare) relația este de tandrețe. CÎmpia (spațiul unei reverii amoroase) este acum favorabilă. Motoarele retoricii se pun În mișcare: dulcea taină a umbrelor, lumina mîngîioasă a făcliei de pe cer, glasul de Îngeri, sfinte armonii, plăceri Încîntătoare etc. O agresiune, o irepresibilă ofensivă a suavității. Leagănul acestei divine muzici de șoapte este, Încă o dată, cîmpia: „Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire Pentru acel ce fuge de-a lumei amăgire, Pentru acel ce caută un trai neînsemnat! Plăcut, plăcut e ceasul de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
propriei sale voințe de a percepe lucid și de a-și vedea "dublul" în carne și oase (nu numai de a-l "asculta", ca în vis), autorul intră abia acum cu adevărat "în transă" (mai exact spus: cade pradă atracției irepresibile de a scrie roman) și sfârșește prin a retrăi copilăria lui Bizu, după prealabila pierdere a "conștiinței propriei personalități". Actul creator se vede astfel anticipat de preambulul onirico-memorialistic (fără a se confunda: arta nu-i tot una nici cu amintirea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
era poetul, cel mai mare poet al limbii române, de o armonie și de o tristețe care ne îmbăta și ne dizolva reveriile anilor melancoliei; însăși tragedia vieții lui, apropiată de noi, sau chiar contemporană, exercita asupra sensibilității o putere irepresibilă. De cum am sosit la Iași, la liceu, în fiecare duminică mergeam pe urmele sau pe presupusele urme ale marelui poet, ca la niște sanctuare"105. După cum lesne se poate constata, Lovinescu atrage atenția asupra naturii legendare (de narațiune mitică, de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
manierismul ca un exercițiu necesar de igienă artistică, iar ambiguitatea ca o posibilitate a spiritului de a îmbogăți obiectul analizei. Cărțile proprii îl dezmint, totuși. Ele arată un spirit angajat, hotărât să moară pentru ideea morală, orgolios la culme și irepresibil. Este, din acest punct de vedere, o oarecare contradicție între inflexibilitatea moralistului și ideile de toleranță și democrație pe care le propagă. Polemicile nu mai sunt deloc cordiale în cărțile apărute după 1989. Revoluția l-a găsit pe P., cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
numește: "unicitatea". Prima propoziție este: "dar setea de viață pulsează în sângele său." Aici mă tulbură adversativul conjuncției care o inițiază. Există un "dar" care te smulge din indistinct sau din inferioritatea bine rânduită a existenței și te mântuie în numele irepresibilei vieți, care e sinonimă cu seducția, cu strălucirea, cu amoralitatea. A doua sintagmă e un rest de propoziție, "placat cu lama rece a gândului asudat de amintire." N-am ce să explic, așa e. Amintirea este o lamă rece, asudată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ori mai curînd fără nimic, în afară de adeziunea și talentul unor artiști ce cred în calitățile prietenului meu. Ca de obicei, mai ales în Ținutul Mioritic, totul trebuia făcut "imediat". Aș minți dacă aș pretinde că am fost cuprins de un irepresibil entuziasm, dar cum "prietenul adevărat, la nevoie se cunoaște", am capitulat și am decis să pun dictonul în fapte. 4. În final, vreme de vreo două-trei ore de conversație telefonică cu Visarion, am trecut în revistă și în detaliu fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se cred total neatractivi și fără valoare, ceea ce nutrește profundul lor scepticism că nu vor avea parte de iubire, în această viață. Iată de unde provin și complexele în plan relațional, inclusiv sexual. Ca revers al medaliei, ei manifestă o nevoie irepresibilă de a capta atenția, de aceea vânează ipostaze valorizante, funcții etc. Sunt persoane aflate în derivă existențială, fără credință în divinitate, incapabili de a se proiecta în viitor și care cred că au defecte de fabricație ireversibile. Trăiesc într-o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pot spori semnificativ în eventualitatea unor complicații indezirabile (circulară de cordon ombilical, placenta previa etc.). Important este că anxietatea nu mai domină suveran, căci individul dezvoltă o imensă forță ce se metamorfozează într-o furie nestăvilită, care îi inoculează dorința irepresibilă de a supraviețui. Nota dominantă, ce conferă identitate acestei secvențe, este o luptă titanică între moarte și renaștere, altfel spus, persoana experimentează o stare intermediară, cea a purgatoriului. Așa se explică de ce întreaga experiență este invadată de imagini ale unei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
n-a scăpat celor doi: de la mecanismul special și extrem de profesionalizat al devenirii omului politic, destinat să ajungă sus de tot, și pînă la cele mai neînsemnate (neînsemnate?) amănunte privind viața omului politic, viață, se înțelege, marcată doar de țintirea irepresibilă a puterii. Totul începe cu o instrucție specifică, într-un institut de învățămînt, menit să profesionalizeze la maximum pe cel ce vrea și începe să urce scara. Pare oarecum amuzant să aflăm că mai toți președinții Franței postbelice, dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că înțelege, și iară și iarăși tablourile. O casă cu tablouri. Vechi, din celălalt secol, din începutul acestuia, de azi. Hipnoza psihiatrului îmbracă formele grațioase și gratuite ale ideilor, călătoriilor, confruntărilor din faimosul spital, din propria clinică. Tablourile. Ascult, dar, irepresibil, privirea se tot duce la tabloul cu ramă lată, veche, orgolios demodată: chiul unei fete despletite, o gitană fără țară, fără identitate, o gitană. Ce ochi nocturni are fața asta păgîn-senzuală! Nu mai suport. Să-ntreb cine-i autorul. Poate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la Nicolina, să mă țină minte, tu-le... Sau: azi, îl sărbătorim pe tov prim, taie-mi firele din nări, din urechi... de-acolo, de-acasă, a prins meseria frizerița mea, această Mahalia, agendă infatigabilă a vremurilor cînd, ehei... Nostalgii irepresibile, dar... dar... în surdină, doar pentru urechile-mi pregătite s-asculte, acuș, la Filarmonică, un Grieg din altă lume. Îi și spun, înainte de a mă așeza: azi, te rog, o mască pentru Grieg. Pentru cine? întreabă Mahalia, prima de la ușă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi fost Gauguin. Moment meditativ: e aceasta condiția specială a geniului, de a nu ține cont de conveniențe, dimpotrivă, a le vexa pe cît posibil, dintr-un impuls aparent insurgent, dar, în definitiv, exprimînd doar cu sinceritate forța interioară, irepresibila forță a situării excepționalului în afara seriei. Cel care a formulat, de altfel, într-o fericită expresie pitoresc-neologistică situația, a fost Călinescu: ablația excesului de nas poate fi mortală pentru un creator. Creatorul autentic, genialul, se remarcă paradoxal și prin excesiva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
beneficiază omul dintr-o bucată, mutul tenace și laborios dedîndu-se rar turnirurilor verbale (poate doar la un pahar, două...). Pentru că, iar slavă Domnului, dincolo, în teritoriile de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost și gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întremătoare ar fi conștientizarea de sine a acestui imens segment demografic pentru viitorul societății noastre încă atît de traumatizate! M-a speriat însă gîndul nocturn că energia aceasta vulcanică, ce străbătea arterele orașului, ar putea fi auto-canalizată doar spre exacerbarea irepresibilelor plăceri ale juneții. Lăsînd deciderea sorții noastre generale doar în seama nostalgicilor de la ferestre. 6 aprilie Cu venerabilul profesor mă văd, invarabil, vineri seara, la concertul Filarmonicii, iar a doua zi... vai, vai, vai, la stadion. Și la meciul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bălțate de la Ciurea s-ar insinua agresiv încoace, amenințînd cu sufocarea nobila urbe. O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva care să mă mențină în limitele unei normalități cît de cît sănătoase. După care, inevitabila întoarcere. Cu inevitabilele ei constrîngeri. Dar încotro, încotro să se afle deocamdată locul acela securizant, în stare să... ocrotească (ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sînt oameni ca toți oamenii, neîncercați de... talente vizînd obligatoriu mediatizarea. (În ce ne privește, ce sînt, la urma urmei, deocheatele alaiuri stradale, cu mașini înzorzonate și urlătoare, plecate în trombă de la Starea Civilă și vînzolind orașul, ce sînt decît irepresibilele ambiții ale nuntașilor de a profita o dată-n viață de datul în spectacol?) Ne mirăm foarte cum de un Big Brother de peste Ocean n-a îmbrăcat încă haina de împrumut a românașului atît de talentat în astfel de imitațiuni. Deocamdată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o lună, Nicolae Turtureanu își mai și intitula însemnarea (măgulitoarea însemnare) despre mine cu titlul rubricii mele părăsite, Ultima tușă, cei care mă "iubeau" au crezut că și dădusem ortul popii. Iată, îi dezamăgesc. Poate și prin mărturisirea că am irepresibila dorință de a debuta. Închipuiți-vă ce furoare pe capul unei inimi de vîrsta a treia (care se crede, mă rog, de vîrsta a doua) a debuta într-un ziar nou, cum e Ziarul de Iași. (De altfel, vechi de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mim al realului. Ei bine, ce-și vor fi spunînd unul altuia cei doi binecunoscuți de mine acum două decenii pentru că opusul vioi-cîrcotașului postimpresionist (Musceleanu) era un Catargi de fibră nobilă, neauzindu-l nimeni să-și fi bîrfit vreodată congenerii! Irepresibila nevoie a boierului de a-i oferi curteanului său rolul de... purtător de cuvînt al unor, omenești, umori? Cine știe? Perechea era de o plasticitate aparte. Intermezzo atipic. Homosexualitatea lui Negoițescu, mărturisită dezinvolt atît de tîrziu, m-a indispus ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care știu ce reprezintă. Și-l iubesc. Ei, aici e delicata situație. Omul acesta, născut pe pămînt românesc, implicat, dinastic, în soarta României, se simte, omenește, atras de ființa atît de profund pitorescă a țării natale. Cum ar putea rezista irepresibilei dorinți de a tot reveni/ de a rămîne? Ar fi și fireasca explicație a "tributului" pe care Regele e silit să-l plătească unui maniac de care țara, iată, după atîția ani de zîrcoliri întru normalitate, nu se poate debarasa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]