1,594 matches
-
sau a apropierii punctului de impact. ― Bună treabă, Lambert, o complimentă Ripley, cum e terenul? Găsește un loc convenabil. ― Asta și fac, domnule. Aplecată pe instrumentele ei, verifica diferite referințe. Pe măsură ce datele se aliniau pe ecran, fața ei exprima o iritare crescândă. Pe când se străduia să obțină o vizualizare electronică a solului care-i scăpă ca prin farmec, Dallas, în continuare la comenzile manuale, păstra obiectivul în centrul traiectoriei. ― Coordonate vizuale imposibile, anunță Ripley. ― Se vede, mârâi Kane. Adică, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
coborî privirea. Scurgerea gălbuie topise deja pata și platforma de metal; se întinse până la câțiva centimetri de picioarele lui și o mică baltă arzătoare și sulfuroasă începu să clocotească. Gazul produs de lucrarea acidului ocupa treptat sala. Dallas simțea deja iritarea gâtului. Avu un moment de panică gândindu-se la efectul gazului asupra plămânilor. Cu ochii înecați în lacrimi, cu nasul curgând, încerca cu înfrigurare să închidă plaga apăsând la loc cu mâinile cele două părți ale tăieturii. În această învălmășeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
conjuncturi favorabile. Peste aceste considerații, trebuia să ne decidem, căci, după sfârșitul care se prevedea - așezarea popoarelor pe baza drepturilor lor naționale - „ar fi fost o nedemnitate să așteptăm foloasele fără a fi luat parte la sacrificii”. După declanșarea războiului, iritarea opiniei publice din Regat creștea în condițiile în care „sute de mii de români trebuiau să lupte sub steag străin, pentru o cauză care nu era a lor”. Pentru mulți români, Puterile Centrale promovau o „politică brutală, cinică și ipocrită
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
s-a întîmplat cu "în curte la Dionis", s-a petrecut și cu altele... Cladova își clătină cu îndîrjire capul, ca și cum ar fi vrutsă se trezească. - Și cu toate acestea, trebuie să existe o explicație, începu cu o greu stăpânită iritare în glas. Vreau să spun, o explicație la toate aceste bizarerii și mistere, sau pseudomiste-re. N-am avut norocul s-o cunosc, dar de câte ori am ascultat-o, mi-a lăsat impresia unui om perfect normal. O femeie tânără, frumoasă, echilibrată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care murise de tuberculoză 12 ani mai târziu. Deși, poate, Dădu a fost singurul care a ghicit adevărul. Poate că chiar Laura i-o fi mărturisit ceva, căci se înțelegeau foarte bine amândoi. - Te ascult, spuse Profesorul cu o ușoară iritare în glas. Te ascult și nu înțeleg. De câteva zile, nici un progres. Mi se pare chiar că săptămâna trecută reușeai să pronunți anumite cuvinte pe care astăzi... Trebuie să colaborezi și dumneata. Să nu-ți fie teamă de gazetari. Ordinele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi venit cu cineva din orchestră, ca să verifice vreun pasaj... Și atunci nu rămâne mult. Îl așteaptă ceilalți, la cafenea. Îl așteaptă ca să joace șah... Adăugase ultimele cuvinte foarte încet, mai mult pentru sine, dar fără să-și poată stăpâni iritarea. Parcă l-ar fi auzit din nou pe Caimata, pretențios și protector, și vorbindu-i totuși cu venerație, aproape cu evlavie. De câte ori îl întîlnea, nu-i putea vorbi de altceva: "Degeaba, Ieronime tată, începea punîndu-i mâna lui grea pe umeri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mama... — Ei, las’ că mai trec io... Să se facă vremea bună și trec. Azi, dacă tot am ieșit, poate-apuc să dau și pe la Ivona... O să înceapă acum poveștile cu madamele ei... Aproape îi vine să râdă, i-a dispărut iritarea de mai înainte. Numai că ea nu mai spune nimic ; se ține strâns de balustradă și coboară atentă fiecare treaptă. — Vezi să ai grijă de voi... îi strigă de jos. Și pune mâna și mănâncă, nu mai sta așa, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să te faci că nu vezi ceea ce l-ar umili pe cel de lângă tine. Și, dacă așa te-ai format, orice ieșire nesocotită tot pe tine te va învenina ; tot ție are să-ți lase o senzație neplăcută - de înjosire, de iritare. Atunci când dragul de Tudor, în penultima scrisoare, l-a rugat pe tatăl său să fie mai mult acasă, să mai renunțe la desele lui ieșiri, Niki a fost froasat câteva săptămâni. Este, bineînțeles, con vins că ea e cea care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a aplecat deferent umerii, și doar intenția unei mici tachinări pare a licări în privirea sa inocentă. Profesorul ridică nedumerit ochii. Însă numai pentru o secundă. Altfel, buna creștere și simpatia pe care i-o inspiră junele interlocutor șterg imediat iritarea deranjului. Simpatie - poate chiar mai mult decât simpatie. Poate chiar o afecțiune născută pe neobservate, ca răspuns la atențiile ce i se arată. Tot primind în mod constant omagiile cuiva, începi să te obișnuiești cu ele și, dacă după un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soluțiune : sulf 5 g ; alcool camforat 20 g ; glicerină 5 g ; apă de trandafiri... Masezi fața. Păstrezi această soluție în prima seară o jumătate de oră, apoi treptat două ore, trei ore, patru ore, toată noaptea dacă nu constați o iritare... Atenție ! Pași pe scară ! Les belles se rendent dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, ce divin dans valsbostonul, așa, unu-doi-trei, unu doi-trei, așa, să danseze și madam Ana, ha-ha-ha, ce caraghioasă e, ce greoaie și ce caraghioasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cei care au spart geamurile la redacția progermană a Steagului. Nimic nu te-a abătut de la acel principiu pe care nu vei considera niciodată că l-ai repetat îndestul : a fi bine cu toată lumea... Continuând să-i pulseze cu aceeași iritare, la fel de viu și de aglomerat, gândurile încetaseră să se mai înșiruie - n-ar fi putut spune când - ca până acuma. Le simțea la fel de logice, doar că fiecare dintre ele stăruia mai îndelung în fața ochilor minții lui ; dacă ar fi fost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
departe de ea. Niciun gând la iubirea tot mai inutilă, la dorințele tot mai violente, pe care boala le ațâță, interzicând însă cu severitate orice apropiere, în timp ce atenția mea devine tot mai lacomă, travestindu-se prost în indiferență și în iritări nejustificate. Din păcate, ea numai pe acestea le vede, nu și miracolul religios cu care mă uimește orice gest mărunt al ei, deși pe toate i le știu atât de bine ! Surâsul din ochii entuziaști și creduli, felul șiret cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decât că el se îndreaptă acum spre ușă. Curând au să i se audă pașii în hall. Va întinde mâna să ia din cuier geanta de sport cu racheta. Iar ea va rămâne să lupte cu bine cunoscuta senzație de iritare și umilință : după ce ani de zile ți ai impus o conduită discretă, nu poți lăsa să-ți irupă nemulțumirile. Stă pe loc, enervându-se și luptând cu panica inexplicabilă. Bufeurile fac să-i ardă obrajii, și mecanic începe să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alt set de lingușeli neplăcute pe care le Încasez fără să suflu, după care mă pune În raport cu cererile Patriei, care are nevoie de serviciile unor oameni ca mine. O ține așa o vreme și suspiciunea se transformă la Început În iritare, apoi Într-o stare de Încordare, moderată pentru o vreme, dar după Încă vreo 5 minute În care nu tace nici măcar o clipă simt cum Începe să mă mănînce pielea, la propriu. Mi se umezesc tîmplele, un fir de transpirație
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un pic grijă de tine. — Cum, dacă stăm afară de dimineața pînă seara? După cum vezi, sîntem o cîmpie și vîntul nu prea are În ce să se oprească, bate aproape tot timpul... usucă tot ce mișcă... M-a luat iar apa, iritarea Îmi modelează destul de neplăcut vocea. Adaug, Încercînd să par mai conciliant: — Nu cred că o să mor din asta... Crema e grija mea acum? Imaginează-ți cum aș arăta În dormitor dîndu-mă cu cremă... trimite-mi și niște papuci de casă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne ajunge Ceaușescu? Orbecăim prin acest nicăieri din ce În ce mai dens, probabil că am ieșit din zona clădirilor și ne apropiem de pistă. Probabil, cine dracu’ poate să spună ceva prin ceața asta? Starea de neliniște e urmată de o stare de iritare, apoi de o blegeală aproape de leșin. Frica ia proporții, nu-mi pot liniști inima, Îmi zvîcnesc tîmplele și viscerele, mi s-a uscat gura, limba pare străbătută de curent electric. Ce facem? Ce dracu’ facem? Ce se Întîmplă? Poate că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vrei să spui. OK... ce să spun? Bravo lui, norocosul! — Nu fi urîcios. E un om bun, o să te ajute. Probabil că sînt urîcios, fără motiv, oamenii ăștia nu au nici o vină... Dar așa se Întîmplă, reușește să producă o iritare de fond În care apoi se amestecă toate. Da, o cunosc pe Rodica. Îl cunosc și pe fratele ei. Ne-am Întîlnit de cîteva ori, nu am cum să nu-i cunosc. Pălăvrăgim (mai mult ea) fără direcție despre familia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și-au făcut concediile toți acești oameni În ultimii 3-5 ani, cu ce se ocupă ei), despre lucrurile pe care le-au spus cîndva (cu anumite prilejuri, celor mai multe le atribuie semnificații excepționale). În continuare Încerc să-mi țin În frîu iritarea, dă importanță unor banalități enervante. SÎnt niște vremuri ciudate și există zvonuri despre violențe undeva În țară, ceva ce nici nu poate fi gîndit... evenimente inimaginabile, cu consecințe la fel de inimaginabile. Nu poți să știi ce știu ceilalți, nu poți să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ciudat, un fel de milă. Luăm cu noi la culcare această concluzie sau confuzie, sau mai degrabă o Întrebare: cam cît de altceva poate să Însemne binele țării, de la om la om? Na, mai dormi dacă poți. O stare de iritare aspră, țepoasă, Îmi Învîrte creierul, În timp ce urmăresc jocul de umbre filigranate care vin prin fereastră, proiectate de lămpile din grădină. E trecut de ora două, mă zbat În infernul dintre somn și nesomn și pentru cîteva minute bune am senzația
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau o apuca în joacă de rochie, în amintirea timpurilor de demult. Nu-l putea suferi însă pe Zet, o creatură cât un șobolan, enervantă, lătrătoare, peste care era mereu în primejdie să calce (Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând bucla pe care o făcea piciorul ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea total înstrăinată de realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Față de Tom nu fusese niciodată dur, pe de altă parte, însă, nici nu-i acordase vreodată prea multă atenție. Când Scarlett-Taylor se mutase în casa ieftină și murdară unde locuia Tom, acesta din urmă fusese cuprins de panică și de iritare. Curând însă, părerile lui despre irlandez începură să se schimbe. Prima și cea mai spectaculoasă schimbare a avut loc într-o seară de beție, în decembrie. Tom se pregătea, împreună cu câțiva prieteni, pentru „turul cârciumilor“ din centrul Londrei. Când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în fața casei Belmont. Poliția a sosit când a fost prea târziu. Efectul vizibil asupra lui George a putut fi urmărit până în cele mai mici amănunte. Se dădu câțiva pași îndărăt; pe față îi apăru întâi o expresie de fâstâceală și iritare, apoi de extremă panică. Cei care nu se tem de dezaprobarea publică pot fi în schimb speriați, în mod abject, de ridicol. Combinația dintre brațul lui Hattie întins cu bravură de-a curmezișul ferestrei și corul puternic, zeflemitor, de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pildă când discuta cu Margot sau cu Albert), impunea o seriozitate care anihila orice posibilitate de bârfă sau chiar de mici glume malițioase. PearI mai cunoștea câte ceva din părerile lui Rozanov asupra lui George și își dădea seama de proporțiile iritării provocate de intruziunea acestuia în tablou. Întâmplător, Pearl și Hattie îl vizitaseră pe John Robert în California curând după nefericita vizită pe care i-o făcuse George acolo și auziseră unele comentarii împărtășite de filozof lui Steve Glatz, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își amintește de expresia "cu scaun la cap", care o face să râdă în hohote. Om cu scaun la cap, auzi! Partea proastă e că toate aceste nume de botez pe care basarabencele le poartă stârnesc dispreț, ba chiar uneori iritare. Marusia, Niusea, ba chiar și Tusea! Tusea și junghiul! Altă expresie ciudată... Dar nu, de fapt nu-i chiar ciudată, asta măcar are un dram de noimă. Basarabencele rusoaice recunosc rareori că ceva are noimă în viața și în lumea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ascuns de șuvița de păr. N-ai vrea să ne abatem pentru un minut pe la biserică? o întrebă. Ar fi dat orice să deslușească o umbră de interes în răspunsul ei. Dar ea întrebă contrariată, ba chiar cu o ușoară iritare, vizibilă pe față: Tu vorbești serios, Dragoș? Care biserică? Biserica Sfântul Mina Vergu. E la doi pași de-aici, pe strada Robescu. Doar să aruncăm o privire înăuntru. Cinci minute. E plăcut să vezi lumânări arzând. Cu toată firea ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]