1,453 matches
-
sociologilor și psiho sociologilor sarcina, după mine imposibilă, de a explica astfel de aiureli. Deocamdată, tot ce pot spune e că, de câte ori vizionez emisiuni în care se vorbește despre ce lecturează unii și alții, mă simt, ca și scriitor, destul de iritat. Martirajul limbii române Ar trebui să ne fie tuturor rușine de ceea ce se întâmplă în România de la o vreme. Am reușit să intrăm în Europa, ieșind din rândul lumii. Am devenit, ca niciodată parcă, o insulă absurdă, un conglomerat de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trage clopotele Măriei, într-o seară senină de primăvară cică, acesta striga discret la pălanul Măriei, să n-audă vecinii. - «Mărie... Mărie !» De peste drum se deschide o fereastră în care apare capul lui Gheorghe ca să-l întrebe : - « Ce vrei mă?»... Iritat, Ion îl ia rost : - «Ce vreau eu ?, Ce vrei tu ! Ș apoi ce-mi răspunzi tu, că doară pe tine nu te cheamă Maria !?» -«Ba mă cheamă, dar nu prea mă duc.» mai răspunse mândru Gheorghe închizând fereastra. * * * S’apoi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de a preveni apariția agresiunii verbale: Heather (pe un ton ostil): Am auzit că i-ai fi spus șefului că sunt disponibilă pentru deplasarea la Cincinnati. John: Ai auzit greșit. Vrei să știi ce i-am zis șefului? Heather (tot iritată): Nu glumi cu mine, John. Ce i-ai spus? John: I-am spus că nu pot să merg în deplasare, însă poate să întrebe restul echipei dacă nu este cineva disponibil. Heather: Te-ai gândit vreun moment să mă întrebi
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
de statul polițienesc. Remarca implică o supoziție de-a dreptul răsturnată: că eu am forțat dictatura să mă pună sub urmărire, și nu că ea m-a forțat să privesc așa. Faptul că cei de-aici se-arată atât de iritați și că străinii îi îngrijorează fără de măsură și motiv, că instinctiv se distanțează atât de hotărât de ei, își are explicația chiar în această Privire. Nu iau apărarea Privirii Străine. Trădându-și nervozitatea, ea se pune automat pe treabă, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
telefon, eu nu pot ieși din casă deocamdată. Îmi pare rău. — Și-atunci?... O auzeam bătând darabana cu unghiile în dinți. Sau cel puțin așa mi se părea. — Doar nu-mi ceri să-ți aduc cărțile la ușă! continuă ea, iritată. Chiar nu-nțeleg cum de ai asemenea pretenții. — Ca să fiu cinstit, da, numai că nu-ți cer, ci te rog. Adică mă implori. — Da. Crede-mă că am motive foarte serioase. Vrei cam multe. A urmat o tăcere mai lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ținut să te văd. Am scos la iveală un gram și am întrebat-o: - O linie, ceva? Mă fixa amuzată, cu brațele încrucișate pe piept. - Bret, nu cred că e o idee bună. - Ce rost au reticențele astea? am întrebat iritat. De unde vii - din orășelul ăla complexat din Connecticut de unde-ai evadat? Mi-am făcut de lucru cu gramul de coca și mi-am presărat o grămăjoară pe polița de lângă chiuvetă. Nu fac decât să-ți ofer o linie. De ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
efectul până când m-am simțit îndeajuns de calm ca să spun: - Vreau ca Sarah să scape de chestia aia. Jayne întinse mâna după un scenariu care se găsea pe noptieră și mă ignoră. - Vreau să arunce păpușa aia. - Ce?“ întrebă ea iritată. Ce vrei să spui cu asta? - E ceva...nesănătos la păpușa ei, am zis eu. - La ce substanță ești reactiv acum? Deschise larg scenariul, studiindu-l intens. Mi-am dat seama că nu mai știam în ce zi trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jos căștile de pe urechi. - Ce este? întreb eu plictisit. - Ăăă, Patrick? începe ea. - Da-aa, Jean? întreb condescendent, despicând cele două cuvinte. - Patrick, e aici un anume domn Donald Kimball care vrea să stea de vorbă cu tine, zice ea iritată. - Cine? mă răstesc, distrat. Ea scoate atunci un oftat scurt și speriat și ca și cum ar întreba își coboară vocea: - Detectivul Donald Kimball...?! Da, camera s-a răsturnat brusc în momentul acela, și da, ideea mea despre lume s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întrebările care-mi sunt adresate. Pe măsură ce-i răspundeam devenea tot mai nervos. A citit ceea ce scrisesem, trei sau patru pagini, le-a rupt în două și apoi în patru, le-a aruncat la coș și mi-a zis iritat: „Îți bați joc de noi. N-avem nevoie de ceea ce scrii, noi știm tot, dar vrem să mărturisești singur ceea ce ai făcut împotriva noastră”. Aveau o lampă portativă pe masă cu un bec de 500 de vați pe care mi-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai 1971) 156 DEMETRIUS Lucia O fericită: Lucia Demetrius (nota V. I.) „...Da, Uniunea Sovietică, stăpână pe cea mai înaintată tehnică, propune lumii întregi pace și nu obosește reînnoindu-și propunerile și găsind mereu formule noi care să potolească spiritele iritate și dușmănoase. Pentru că în această țară, pe care revoluția a primenit-o din adânc, omul vede de pe alte poziții perspectivele omului și, după ce a găsit formula fericirii, dorește fericirea tuturor făpturilor conștiente și sensibile și nu râvnește la cotropire, ci
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
uniformitatea ei aparentă, marea e infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei, necontenit își schimbă fața după adierile vântului; acum e lină, drăgălașă, ademenitoare, dulce culcuș de sirene, care-ți deșteaptă doruri de tainice voluptăți, acum e iritată, dezlănțuită, turbată de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul și asfințitul soarelui, lumina lunei, sclipitul stelelor, fosforescențile nopții produc pe luciul ei transparent adevărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Republicii Moldova, de care vorbea domnul președinte Băsescu la întâlnirea de la Iași, cu premierul Vlad Filat? Pentru aceste teritorii neidentificate de președintele Băsescu, România este privită ca un stat care pune în discuție tratatele de pace și tratatele bilaterale, stârnind reacția iritată a Ucrainei. Este știut ce interese mari are Rusia la Gurile Dunării și în Balcani, interese periclitate de existența unei Românii care nu mai este dispusă să tacă mâlc, cu capul în jos. Oricât de perfecționată a fost diplomația sovietică
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de optimism. "Asta e din cauza ceasului solar meșterit de soțul meu, explică doamna Segal. I se văd urmele aproape de poarta grădinii, l-a acoperit nisipul. La început toată lumea venea să-l vadă. Celor care veneau după apus, le spunea nițel iritat: dar nu arată decât orele de lumină! Așa că de-aici... Apoi s-a spus că numele ăsta, cu care oamenii au luat obiceiul să ne numească casa, putea să le placă turiștilor, așa că l-am adoptat. Când bietul meu soț
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-i cedeze locul, dar îl refuză. Grigore îi aduse o țuică și o felie de pâine prăjită cu icre negre, pe care o mâncă sprijinindu-se de tejghea, și se și pregătea să plece din local, pentru prima oară iritat de vulgaritatea și nepăsarea camarazilor lui, când un val de aer rece mătură încăperea, împrospătând aerul. Era Hector care dăduse ușa de perete și, după obiceiul lui, îi salută pe toți, în dreapta și stânga, dând din coadă. "Stăpânul tău nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
numaidecât. Nu pare foarte entuziast de explicația noastră că am sosit abia azi în Germania și că, fiind duminică, nu am găsit deschisă nici o casă de schimb valutar. Îi propunem să achităm în dolari câte o bere, dar refuză, ușor iritat. Până la urmă, ne lasă în plata Domnului. Îl urmăresc de la distanță - un tip bronzat, cârlionțat, cercel în ureche, mișcări abile, siguranță neostentativă. Alură latino. Am văzut, de altfel, mulți nemți intens bronzați, mai ales femei, dezinvolte și deloc urâte, în pofida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Porlan, care stă pe scaun lângă mine, îmi cere să-i spun cele omise de traducătoare. Ochelarist introvertit, care afișează de obicei o curiozitate abia licărindă, plictisită, Alberto e de data aceasta foarte agitat... It’s not posibile! - îmi spune iritat. Ba uite că se poate... N-am mai fost la Minsk de prin 1987, când am avut o călătorie cu trenul prin partea europeană a Uniunii Sovietice, o călătorie care a inclus și țările baltice, „surori” de lagăr sovietic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să dea de urma numelui său pe un tabel cu locuințe, răspund eu în doi peri. Puțin, foarte puțin, surîde Florea, atent la o depășire. Miza conflictului este mică. O fi, dar e miza mea! vorbesc eu apăsat, cu vocea iritată. Ajunge cît s-au bătut eroii mei literari pentru cauze nobile, atît de nobile că nu se mai vedeau copacii din cauza pădurii. Scuză-mă! N-am vrut să te supăr! Eu, care toată studenția și-o bucată de vreme după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
credeți că nu e în firea mea să fiu vulgar, dar am impresia că dumneavoastră ați fost cîndva prieten cu Brîndușa. Asta ar explica multe... Anume. Să zicem... chiar cele întîmplate azi, în sala de consiliu. Pe dracu! exclam eu iritat. Dracu', nedracu', dar am intrat și eu în joc... Întorc capul spre șef și-l privesc lung, întrebător. El își scoate o țigară și o aprinde. Trage cîteva fumuri, le savurează, apoi surîde: Numai doi oameni care s-au iubit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe un retardat, cum a făcut una, mai demult, de-i venise s-o strângă de gât. S-a uitat la el serioasă și s-a prezentat. Apoi i-a pus câteva între bări și nu a părut stânjenită sau iritată când l-a văzut că se bâl bâie. A continuat să discute cu el ca și cum ar fi fost un om normal. Nimeni nu mai discutase cu el astfel. Toți îl tratau ca pe un idiot. Și el mai abitir decât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi bubuia în continuare, ca și cum inima i s ar fi mutat în creștet și pulsa de acolo, amenințător, înspre afară. „Naiba să mă ia, tocmai acum m-am găsit să răcesc, când vin ăștia puhoi peste mine“, își spuse Eduard iritat, „iar o să strâm be din nas Anda!“ Se dădu jos din pat energic, clătinând din cap cu putere, par că pentru a se scutura de toate semnele răcelii care părea să-l fi prins în timpul somnului, și se îndreptă încă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
armonie ci numai un vuiet melancolic și voluptos, care se pierdea încet, încet. Îmi ridicam capul, priveam cu atâta amor în fața ei roșită de căldură și strînsoa-ea brațelor mele, simțurile mele erau îmbatate și nu puteam răspunde de ele de iritate ce erau, privirea mea era un foc, strânsoarea mea o turbare. - Poesis, zisei cu voce înecată, te iubesc! - Tst! tată-meu! țipă ea încet, sculîndu-se și răzimând mâna dreaptă de marginea ferestrei. Mă sculai din genunchi la această veste neașteptată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privind retrospectiv, realizez că poantele alea au fost cam nesărate. Tot e bine că, uite, am puterea să o mai și recunosc. Așa cum la fel de trist e și faptul că această glorioasă conștientizare se produce întotdeauna cam târzior, când zăresc privirile iritate și gurile lejer pungite ale interlocutorilor. Atunci îmi găsesc scuza că ăștia nu prea au simțul umorului. Da' ce m-a apucat pe mine să încep așa? Ei, poftim! Așa mi-a venit și gata, ce n-ndietilamina mea! Trebuie să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
senzația că s-ar gândi foarte preocupat la ceva, așa cum lasă impresia și o grămadă de oameni. Spre deosebire de aceștia, el chiar era încercat de oarecari dubitațiuni: "Auzi, bă, gândaco...", spuse el tărăgănat. Dar ea îl contră imediat, cu aplomb, evident iritată: "Nu-mi zi tu mie "Auzi, bă, gândaco", da? N-ai auzit că Șefu' mi-a dat numele Țonți? Ia te poftesc!" Hopa! Parafrazându-l pe Lenin: iată, tovarăși, cum se trezește conștiința pentru sine a individei. Și încă rău
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa. Dacă vreți vilă și merțan, faceți cum vă zic eu, flăcăi!" Da, Jeni, exact astea au fost cuvintele lui. Și acum, pă bune, zi tu că n-are dreptate omu'!" " Mi se pare penibil", făcu tipa cu un ton iritat. "Ce dracu', băuse sau ce?" "Ei, băuse. A spus-o pe șleau. Mie tocmai asta îmi place la el, că nu se dă maica Tereza. Și e tare de tot. Ca profesionist, nimeni nu poate să-i sufle-n ciorbă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
straniu iz de construcție ce omagiază arta culinară. Pe capul onorabilei profesoare păreau să se fi adunat, într-o devălmășie abrașă, tot felul de cârnăciori, sărmăluțe și clătite de un purpuriu fluorescent. Se auzi un ciocănit discret. Doamna Săvulescu privi iritată înspre intrare, șoptind: "Asta sigur e Milena. Numai moaca asta stă ca fraiera în fața ușii așteptând să zbier eu să poftească 'mneaei încoace." Strigă: "Haidi, dragă, intră odată!". Într-adevăr, în birou pătrunse asistenta cu o tăviță pe care se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]