1,431 matches
-
dungă ca lama - haine de comandă, pe care nici un polițist onest nu și le putea permite. Doi indivizi de la biroul legistului scoaseră două tărgi rabatabile. Danny îl văzu pe Niles ridicând capul și, parcă, adulmecându-l, din ce în ce mai curios și mai iritat: miros de polițist, picior străin pe teritoriul lui, un tip prea tânăr ca să lucreze pentru Biroul Omucideri de la centru. Îl întâlni la jumătatea drumului și încercă să inventeze o poveste cu niște chestii plauzibile, care să satisfacă un copoi viclean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de autobuz sau a companiilor de taximetrie -, iar Mike Breuning îl sunase ca să-i spună că se chinuie să-i facă rost de patru polițiști care să-i fileze pe indivizii de pe lista lui de supraveghere. Se simțea obosit și iritat și știa că asta se vede. Era obsedat de cazul lui, nu de rahatul ăsta comunist, iar dacă De Haven insista să-i verifice trecutul, avea de gând să se dea lovit și să facă apel la artileria grea: renașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
hodoronc-tronc? ― Ah! se-ncruntă el, mâhnit și jignit în același timp că nu-l înțelesesem, nu mie, sigur că n-ar avea nici un rost. Vreau să-mi faci o poezie pentru o fată... ― Așa! Pricep acum, îi răspunsei eu puțin iritat, să-ți fac o poezie, pe care tu s-o dai unei fete și să-i spui că e de tine? ― Da! își lărgi el gura într-un rânjet de satisfacție. Exact! ― Și cum de ți-a venit ideea să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care Închidea intrarea În cortul de campanie. Din câte știu, strategia de mâine este gândită pe un teren ferm, Înghețat, Împădurit, unde trupele noastre pot fi văzute doar În momentul În care trec la atac. - E iarnă, căpitane... spue Ștefan, iritat. Și sunt dealuri. Nu cred că anotimpul sau relieful se vor schimba până dimineață. Câțiva boieri râseră ușor, În bărbi. - Ba da, măria ta! răspunse Oană, la fel de calm. S-au și schimbat deja! Cu un gest larg, trase pânza cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
le-a mai văzut de ani întregi. Stejari cu forme ciudate, stranii, transformându-se pe nesimțite în sălcii cu capetele plecate, în timp ce el se perpelește și se întoarce în somn. Visul acesta îl face să se trezească asudat și obosit, iritat că pădurile sale au căpătat așa o alură comercială, neghioabă. Ca un intermezzo. O comedie muzicală cu copaci. Înainte de-a apuca să se bărbierească, urme închise de sudoare amestecată cu praf i se ivesc pe frunte. Numai el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
te cunosc. — Nu trebuie să-ți pară bine, dar asta este, zice el luând din nou chitara în mână. Nu mă deranjează. — Asta face lucrurile mai ușoare. Gertler se întoarce la cântecul pe care-l exersa, repetând aceeași figură, lovind iritat chitara când degetele refuzau să-l asculte. — Tu ce ești? — Poftim? — C din E, presupun. Jonathan nu răspunde. Cine este? îl întreabă, arătând spre capul de bronz. Gertler zâmbește. — Tovarășul Vladimir Ilici Lenin. Sunt și comunist, țin să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arhitectura catedralei Notre Dame, apoi pomenește numele unui anticar de pe Rue Saint Jacques. Este evidentă dorința sa de a-și expune cunoștințele despre Paris, un oraș pe care l-a vizitat de multe, multe ori. Chapel îl ascultă cu interes. Iritat, Jonathan se duce la vagonul restaurant. Se așază și chelnerul vine să-i ia comanda, strecurând vorbele în engleză fără pauze, imediat ce Jonathan încearcă să deschidă gura. Un whisky cu apă sosește repede, dar pe el îl descumpănește ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
opinia lor, legată de penitență. Boala trece, lăsându-i victimele slabe, trase la față și pline de nemulțumire una față de cealaltă. Marchant și Gregg își reiau cercetarea zonei, întocmind harta regiunii din jurul povârnișului, încadrând-o într-o abstrație de triunghiuri. Iritat și țâfnos descoperă că în timp ce ei au fost ocupați, câțiva Fotse au încălcat perimetrul taberei lor. Majoritatea erau copii dar și câțiva tineri mai obraznici, care au hoinărit prin tabără și s-au uitat după lucruri. Î ntr-o dimineață, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i-am mai văzut niciodată. De parcă s-ar afla pe o scenă, toată lumea e costumată și se mișcă potrivit unui scenariu invizibil. Mama îl tot prinde de mâneci pe eunucul-șef și îl întreabă întruna dacă s-a întâmplat ceva. Iritat, eunucul își trimite ajutoarele, băieți adolescenți, să o ia de lângă el. Aceștia o așază pe un scaun. Îi zâmbesc și o roagă insistent să nu le dea de furcă. Camera principală a casei a fost golită pentru chieh-an, o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întâi cu apă parfumată, aApoi, îl dă cu ulei din extract de floarea-soarelui de munte. După ce îl piaptănă, mi-l răsucește în sus. În această dimineață, încearcă să-i dea forma unei lebede. Toată treaba asta mă enervează și devin iritată. Pentru a mai liniști apele, An-te-hai mă întreabă dacă aș vrea să aflu detalii despre cureaua împăratului Hsien Feng. Îi spun că nu mă interesează. — Cureaua are, desigur, culoarea imperială, galben strălucitor, începe An-te-hai fără să mă ia în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noi interpretări bazate pe texte autentice, până când din scriitor și din operă nu mai rămâne nimic nescos la lumina crudă a zilei, și să mai reziste după aceea cine mai poate în fața curiozității devorante a cititorului, care e nesatisfăcut și iritat dacă îi spui că există într-o operă secrete care nu pot fi desfăcute sau taine care nu pot fi sfâșiate. Ce secrete? Care secrete? Unde vezi dumneata taină? Iată proba: Cetățeanul Ghiță Calup! Jupân Dumitrache a fost copiat după
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
obstacol, orice ispită care te poate face să renunți la ceea ce ți-ai propus... - Vorbe, vorbe aruncate care nu costă nimic, veni replica fierbinte a focului. -Ne-am asumat o responsabilitate uriașă pe care trebuie să o ducem până la capăt, interveni iritat puștiul. Trebuie să trecem peste orice fel de sentimente sau afinități. Altfel nu vom reuși să ducem la capăt nimic. - Domnilor, nu uitați că într-un mod sau altul controlăm tot ceea ce este cunoscut omului în acest univers. Prin acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
fost descoperită America și dacă până la urmă treci testul, ți se pune o ștampilă direct pe frunte, ca să vadă toată lumea că ai intrat de curând în țară prin bunăvoința guvernului SUA. Deci iată cetățeni români, ne spune ritos Băsescu puțin iritat, că nu numai la noi, se iau măsuri drastice de securitate națională, ci chiar în țări, vorba ceea, mult mai titrate. La noi după câte știu, cea mai mare alertă a fost atunci când Traian Băsescu a convocat Consiliul Superior de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
m-a întrebat Clarence. —Mult mai frig. — Mai frig decât în Cork? m-a întrebat Don. —Mult mai frig. — Mai frig decât în Cav...? a început John Joe. Mult mai frig decât oriunde în Irlanda, l-am întrerupt eu ușor iritată. —Dumnezeule, într-un cuvânt, cred că e un loc îngrozitor, a zis Mike. De ce te-ai dus acolo? I-am zâmbit cu tristețe și am spus: — Chiar așa! De ce? Și cocaina asta e asemenea cafelei? m-a întrebat Peter. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plictisită. Știi cum e când se încheie o poveste de dragoste. Atunci e foarte bine că a venit și Brigit, a intervenit Josephine cu finețe. Cu ea n-ai trăit o poveste de dragoste, nu? Și Brigit a mâncat căcat. Iritată, m-am pregătit să relatez istoria ambiției și promovării lui Brigit. —Taci din gură, mi-a spus Josephine, reducându-mă la tăcere cu o privire scăpărând de furie. N-am spus niciodată că n-am luat droguri, am schimbat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
heroină de vreo șaptesprezece ani, care fusese într-o școală de corecție pentru molestare fizică gravă - plângându-se: — Nu vreau să fiu în echipa lui Rachel. E așa de agresivă. Chiar sunt agresivă? m-am întrebat, mai curând amuzată decât iritată. Și-atunci mi-am dat seama că se petrecuse un miracol. Cu toate că încă spumegam de mânie împotriva lui Luke și, într-o mai mică măsură, împotriva lui Brigit, nu mai eram furioasă fiindcă eram dependentă de droguri. îi văzusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
externată dintr-un centru de tratament, ieșea în lumea infestată cu droguri, ci de ceva mult mai groaznic. —Helen o să te omoare, m-a avertizat ea văzând sticla de loțiune de corp aproape goală. —E în regulă, am răspuns eu iritată. — Și, oricum, cu cine te întâlnești? Din tonul vocii mi-am dat seama cât de îngrijorată era. Ceea ce m-a făcut să sufăr și m-a și enervat. Cu Chris, ăla de la casa de nebuni. îl știi, l-ai cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zâmbit și-am spus: — Da, e, puțin, nu-i așa? După care m-am detestat. Ar fi trebuit să spun ce-mi doresc. Tocmai ratasem o ocazie de a-mi schimba unul din vechile tipare comportamentale. Și, m-am gândit iritată, m-am săturat să aud răsunându-mi în creier vocea decorporalizată a lui Josephine făcându-mi tot felul de reproșuri. Și așa am continuat să hălăduim, trecând pe lângă un șir de bistrouri intime, cu lumini difuze. Chris le-a respins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înseamnă că a doua zi nu poți s-o iei de la capăt cu dieta. De fapt, ai chiar un motiv în plus. Dac-ar fi așa de simplu, am spus eu cu tristețe. — Chiar e simplu, mi-a replicat Helen iritată. Nu-ți mai tot plânge de milă. —Du-te-n pizda mă-tii, am murmurat eu. —Ba tu să te duci, mi-a răspuns ea cu aceeași monedă. Helen făcea ca totul să pară lipsit de dificultăți. De parcă nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am bolborosit eu. Ce e în neregulă cu toți băieții ăștia care te tot invită să ieși cu ei? m-a interogat Nola după o oră în care mă lamentasem în fața ei. —Of, nu știu, am ridicat eu din umeri iritată. Ori sunt plicticoși, ori sunt cam tâmpiți, ori au altă fetișoară care le dă târcoale privindu-i cu ochi de văcuță sau au senzația că sunt darul lui Dumnezeu pe pământ, ori... Cu toate că unii dintre ei arată bine, am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Apoi a catadicsit să vorbească, aruncându-mi cuvintele de parc-ar fi dezgustat-o la fel de mult pe cât o dezgustam și eu. — Claire, oamenii nu „fac“ yoga, oamenii „practică“ yoga. și nu totul e o competiție, știi? mi-a răspuns ea iritată, agățându-și geanta pe umăr. După care s-a îndreptat către ușă. și cu asta s-a încheiat tentativa mea de a fi drăguță cu Lulu. Salut, iubito! Tocmai am aterizat. Există vreo șansă să ne vedem în apartamentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zi, sub ochii unui întreg cartier și...“ Medicul se ridicase deja. Își aranjase ochelarii pe nas, să nu i se vadă ochiul lipsă, zâmbea, zâmbea și tânăra doamnă, își strângeau mâinile. Asistenta ridică o clipă privirea de pe pagină și reluă, iritată: „La ora când scriem aceste rânduri, apartamentul cutare... din strada cutare... arată ca după bombardament, incendiu, cataclism“... Dolofana asistentă Ortansa se roti spre doctor, fără a se uita la vizitatoare. Își țuguie buzele groase, date cu roșu uleios. Rețineți, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai venea, uruind. Treapta era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă rog, acest An O.N.U., să-i zicem. Este o poveste mai veche și trebuie să spun că eu, din punct strict personal, ca om, cred că s-a greșit. — Știți, doamnă, am venit de fapt să... Tresărise, iritată, flatată, la neașteptatul cuvânt „doamnă“, cu care nu era obișnuită, dar care o stimulă să se așeze mai relaxat în scaun și să încetinească monologul. Da, vă spun sincer, părerea mea este că s-a greșit. Nu trebuiau reduși anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan, somat să răspundă întrebării-surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]