4,886 matches
-
raționaliștilor și esențialiștilor. Interesant este că nu se întîlnesc deloc în acest spațiu așa-zis �moderat�. Și poate la fel de interesant este că � aici e speculația � ambele fac o opțiune stilistică bizară: Haack scrie în stilul de regulă atribuit postmoderniștilor (ludic, ironic, lunecos), iar Smith cu rigoarea și analitismul raționaliștilor înveterați. Poate că tocmai această încrucișare stilistică ne va spune ceva despre compatibilitatea pozițiilor și despre însăși plauzibilitatea unei zone de centru. Susan Haack, Manifesto of a Passionate Moderate, The University of
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
din "Cenaclul de luni" au avut un adevărat cult, sînt frecvente... Mai mult, Ion Simuț distinge și în critica aceleiași generații o filiație caragialiană, ilustrată prin Radu G. Țeposu, Cistelecan, Buduca, Mircea Mihăieș, Virgil Podoabă, Val Condurache, cultivatori ai stilului ironic. L-aș plasa aici și pe Dan C. Mihăilescu. Sunt rare asemenea reactivări ale unui clasic, adus să patroneze spiritual și estetic o mișcare literară de care îl desparte un veac. După decembrie 1989, baza raportărilor la I.L. Caragiale încă
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
tragică a momentului. Von Trier transgresează trivialitatea nu doar prin contrapunctul sapiețialfilosofic al lui Seligman, personajul raisonneur, ci și prin comicul uriaș al sexului cu o inestimabilă sursă decameronică trecută prin filtrul unui Milan Kundera. Von Trier construiește aceste ricoșeuri ironice și o mulțime de nuanțe în care drama glisează în melodramă și aceasta în parodie pentru ca tragicul să se difuzeze apoi subtil în țesutul întâmplărilor. Joe asistă neputincioasă la agonia tatălui ei (Christian Slater) consumând partide de sex cu diverșii
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
și având o rezonanță socio-culturală incredibilă. De cum italianul coboară pe peronul gării Aleksandrovskaia din Moscova, o parte a presei exultă: „Chiar de la prima privire el predispune la simpatie. O față energică, vie, extrem de frumoasă. Ochii săi negri și adânci privesc ironic și vioi interlocutorul. Marinetti este plin de foc, arde tot; e vâlvătaie. Mișcări impulsive, iuți. În timp ce Tasteven îl salută, el se întoarce mereu dintr-o parte în alta, privește publicul, soarbe fețele celor din preajmă (...) - Sunt bucuros să vin în
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
trezește prins la mijloc în spargerea unei bănci, iar la poliție este pur și simplu incapabil să-și dea numele. Pentru că este amnezic. Filmul este povestea omului care îsi pierde memoria, o poveste amară, dar și tandră, generoasă, dar și ironică în morala ei deloc măgulitoare pentru societatea bunilor contemporani. Bărbatul stâlcit în bătaie - nu este prima oară când vedem violența cotidiană în filmele lui Kaurismäki - începe o nouă viață printre marginalii din Helsinki, personaje obișnuite și ele în universul cineastului
Agenda2003-12-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280828_a_282157]
-
l-a pus în valoare. A fost foarte plăcut să îl revedem dansând pe Mihai Mihalcea, după mult timp, și anume într-o formă foarte bună, chiar și în momentele șarjate, pe muzică de mahala, dar și, după o secvență ironică, cu autenticitate, în Lacul lebedelor. Și evocarea ușor caricaturală a celor doi profesori ai săi, Ioan Tugearu și Adina Cezar, a fost reușită, căci o caricatură de calitate scoate totdeauna în evidență ceva caracteristic. În schimb, dacă aluziile sexuale din
LIKE CNDB # 1 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2657_a_3982]
-
raționament: dacă metoda are succes, ea rediscută limitele teologiei și îl redefinește pe autorul ei într-un spațiu reordonat. Cel mai serios argument care îi susține metoda este citirea Fericirilor în această cheie. Determinația fundamentală a lor este natura lor ironică. Nimic, ne convinge autorul, din cele două mii de cuvinte ale discursului lui Christos nu poate fi luat cu sens propriu decât cu riscul absurdului. Totul depinde de ironia care corespunde sensului cel mai profund al tradiției creștine, de care suntem
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
acest moment, în maxima sa încordare: dacă putem citi așa textul din Matei (sprijiniți eventual de câteva instrumente, destul de precare, cum ar fi faptul că dispunerea probabilă a auditoriului predicii, cu bogatul în față și săracul în spate, susțin lectura ironică a ei, sau de faptul că simetriile textului seamănă cu lampadarul iudaic cu șapte brațe, ca un semn al punerii în discuție a legii înseși, dar în folosul și dezmințirea legii), atunci consecințele sunt atât de bogate, încât ele aparțin
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
prologul la De doctrina christiana, cu același argument, într-o altă lume - a nevoii de instrucție umanistă în lumea teologilor. În al doilea rând, Marius Cruceru ne spune nouă ceea ce spusese lumii sale Abelard, cu argumente aproape identice: că polisemia ironică a Scripturii e o condiție istorică a lucrurilor disputabile și că, implicit, domeniul teologiei trebuie să îl accepte. În al treilea rând, comentând Fericirile, Marius Cruceru construiește o condiție umană aflată permanent sub „spectrul dezastrului și al restaurării“, de regăsit
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
sarcastice și acel gen de zugrăvire istorică care surprinde cancanul în dauna atmosferei de fundal. E o însușire verificată că naturile sarcastice nu evocă, ci vituperează, iar Lucian Boia face parte din această categorie. Volumul nu are atmosferă, din cauza umorilor ironice ale autorului. Lipsește acel minim patos fără de care istoria devine un sec procesverbal destinat posterității. Cititorul găsește radiografia Balcicului, nu aerul lui, dar în comparație cu precizia informației, obiecția stilistică își pierde gravitatea.
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
vară: coroana lui Macbeth, spectacolul său de clasă la regie. O coroană în tablă, cu dinți parcă decupați în carton, o coroană de teatru și totodată un semn regal. De această coroană, ani de zile nu m-am despărțit. Rică, ironic și aiurit, va povesti mai târziu: „Biță mă invitase la o aniversare de-a lui și nu știam ce să-i dau. Am ales coroana!” Această mărturisire, în ochii mei, nu o devalorizează, ci dimpotrivă: cadoul aleatoriu se va încărca
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
doamne în vârstă, extrem de bogate și generoase precum Madame D. (Tilda Swinton) este copleșitor și comic cu elevație. M. Gustave ține la protocol și cultivă o artă rară, arta discreției, și un lirism prețios și bombastic, dar remarcabil pentru contrapunctul ironic al diferitelor situații dramatice. În final, un Zero devenit dl Moustafa va remarca en passant că domnul Gustave era croit după măsura și cu stofa altei epoci decât la belle époque. Efectul acesta de defazaj nu ar trebuie să ne
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
Se așează, plină de ea, la o masă, și așteaptă să fie servită. Nimeni însă nu o bagă în seamă. Reta (mahmură): Bă Gârlici, intră și la tine, aici, după o sută de ani, un om cu carte și... Măria (ironică): Cunoaștem! Un om bine pus, la ditamai Editura Fâs! Reta: Fă, năroada târgului, Sus! Măria: A, da, cunoaștem! După cum vrea clientul! Când fâs, când sus! Reta (iritată): Reiau: bă Gârlici, intră și la tine, aici... Iar tu te uiți la
Preţ pe dispreţ. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_109]
-
un țoi! Reta: Halbă am spus! Măria: Cu ce, doamnă, cu ce? Reta: Rom, și doar de două degete, bere cu spu mă, la marginea de sus! Gârlici (în timp ce scoate caietul cu datornici): Astăzi, te pomenești că mai achiți?! Reta (ironică): O să achit, bă, o să achit! Am murit eu și n-am plătit? Până una, alta, tu vezi ce faci cu dudul... Gârlici: E, da, da... L-aș cam tăia și nu prea. În el, copilăria mea. Parcă mă văd. Pe
Preţ pe dispreţ. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_109]
-
dreptate, dar... Autor? Reta: Ianache! Gârlici: Aaa!... Mda, da! Ștefan? Reta (convingătoare): Boier din neam în neam! Gârlici (ușor dezamăgit): De! ...și nu prea... Ovreu, cam da... Reta: Ovreu, ovreu, dar el plătea! În plus, o măslină, o alună... Măria (ironică): Și-o fasole cu ciolan, specialitatea casei. Pentru atmosferă... Reta: Fie, dar nimic în plus! Destul! Doar știți, noi cu mâncarea nu prea! Băutura e unde e... Bă Gârlici, vezi de vreo vadră de țuică... Bă, dar țuică! Gârlici: Este
Preţ pe dispreţ. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_109]
-
cu discursul fiecărui personaj, dialogică și monologică într-un chip susținut. Ea va fi de un lirism aproape pur, centrat pe experiența eului care traversează boala, bolile, observîndu- se și observîndu-le efectele. Poetul e mai mereu un observator lucid și ironic al propriilor suferințe și un interpret al lor, uneori. În timp ce durerea crește pînă la stadii insuportabile, iar „ruina obrazului” și a întregului corp este tot mai vizibilă, poezia din Puntea păstrează distanța, creînd și utilizînd o perspectivă, folosind un unghi
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
mâna poetului Drăghici, într-o „armonică roșie lucitoare“ (în cealaltă mână se află „păhăruțul“, paharul cu alcool de la cârciumă, de la restaurantul Casei Monteoru, „în care a scuipat deja moartea“) limbajul se intertextualizează, se democratizează postmodern, capătă accente colocviale, ludico-(auto)ironice, parodice, sarcastice ori balcanic-nastratinești. În esență, poezia devine un joc lucid cu tot felul de fantasme, personale sau livrești (negresa, lunetistul, Africa și vânătoarea de lei, Ismael, Ierusalimul), și de măști poetice, uneori animaliere (ca la Mircea Ivănescu): „motanul negru
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
cronicărească (vergin, manuscript, cetește, subt, văzum, tîngă, strein), locuri, figuri si topos-uri mitice (Galileea, Valea Iosafat, Bethleem, Yerihon, Salomeea, „regina harpă vidră dansatoare“, gnomii Nordului, „nuntașul incaș”, „decima wallhală“, Kali, „grotă senzuală”, zeița „neagră“ din mitologia vedică), realul, în ironic citat („Yahoo. «Veniți privighetoarea cîntă/ și liliacul e-nflorit». Poetul/ în mantă- albastră peste vremi Ascetul/ Atletul în poem visa o nuntă/ a cerului egal cu sine”, scrie Horia Zilieru în Yahoo) și, ascunzîndu- se în jocul manuscrisului cu palimpsestul
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
să se lase conduși“. În afară de trucul textual (bătrânul Moise Ștefan, bărbatul Olimpiei, se trezește, într-o zi, „Dumnezeul“ acestei lumi), apocalipsa efectivă rămâne, totuși, în ceață. Pe de altă parte, rescrierea miturilor din Biblie capătă însă și o inevitabilă coloratură ironică, emblematică fiind domnia regelui Solomon, adică a primarului discreționar și destrăbălat al Crăsaniului, în era orânduirii comuniste. Fotografia reprezintă, totodată, și un pretext pentru latura documentală a romanului: „ - Fotografia e un document, dar insuficient! clarifică președintele. Trebuie luați cei doi
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
nu știu cărei actrițe, păr ca al cutărui manechin, sâni ca ai altuia. Despre inteligență, nimic-nimicuța. Nici femeile, întrebate, la rândul lor, nu pun vreun preț cât de mic pe inteligența bărbaților. Atleți să fie! Suntem, așadar, chit. Mai țineți minte expresia ironică la modă după 1989, când venea vorba de abuzurile primilor politicieni postcomuniști? „Așa vrea mușchii lui”. Până și în politică tot de corp e vorba. Îi privesc pe fereastră pe crosiștii de pe Sena și îi am în fața ochilor pe viitorii
De ce nu și un fitness intelectual? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2628_a_3953]
-
banalități gastronomicoculinare. Autoarea vorbește despre gurmanzi cu ochiul estetului, și unghiul acesta ridică tonul paginilor. Altminteri, conținutul cărții este fatal derizoriu. A descrie, de pildă, drumul hranei de-a lungul tractului digestiv (limbă, cerul gurii, gîtlej, stomac) presupune un exercițiu ironic presărat cu numeroase citate, de la calamburul lui Feuerbach („Man ist was man isst“ -„ești ceea ce mănînci“) pînă la detaliul amuzant că Wittgenstein gîndea cel mai inspirat atunci cînd se apuca să curețe cartofi. Luat în sine, demersul acesta ironic e
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
exercițiu ironic presărat cu numeroase citate, de la calamburul lui Feuerbach („Man ist was man isst“ -„ești ceea ce mănînci“) pînă la detaliul amuzant că Wittgenstein gîndea cel mai inspirat atunci cînd se apuca să curețe cartofi. Luat în sine, demersul acesta ironic e facil, dar tonul e salvat de elevația autorilor citați. Mai mult, autoarea alcătuiește o tipologie a intelectualilor după rolul pe care îl joacă cele două laturi ale gustului în viața lor. La unii senzația de gust predomină față de impresia
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
rău// aprinde-mi lumina să mor/ voi fi mulțumit că mai tușesc// îmi aduc aminte sub iarbă/ așa-i obiceiul” (Sub iarbă). Bacovian se arată în principal acel timbru mat, aparent sec, acel stil constatativ parcă total indiferent (în fond ironic) cu care Ionel Ciupureanu face un inventar al lucrurilor neverosimile. Avem a face cu o simulare a impersonalizării. Autorul are aerul a se regăsi într-o instanță străină de sine, singura care, în chip paradoxal, pare a-i surprinde identitatea
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
loc amintirilor mult timp necunoscute cu privire la adolescența sa furtunoasă ca membru în Hitlerjungend, ceea ce pe mulți funcționari ai adevărului i-a făcut să-și verse tardiv, dar profesionist indignarea față de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură. În excelentul roman, swiftiana distopie ironică, Portocala mecanică, Anthony Burgess (al cărui comentariu la film `l publicăm pe pagina 19) îl face pe eroul său supus unei psihologice cure de dezintoxicare să regrete toate faptele rele comise în tinerețea extrem de zvăpăiată ca lider al unei bande
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
acțiunile lui agresive propriul nostru potențial - care se manifestă la oamenii obișnuiți în războaie, în conflicte separatiste, în violența domestică, în reverii la gura sobei. Alex își demonstrează umanitatea prin trei căi: este agresiv, iubește frumosul, folosește limbajul. În mod ironic, numele lui ar putea fi tradus prin „fără cuvinte”, deși are o mulțime de cuvinte doar ale sale - un dialect de grup inventat. Și totuși, nu are nici un cuvânt de spus în ceea ce privește mersul comunității sau guvernarea statului: el este pentru
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]