9,120 matches
-
neliberale, nu el este cel care generează progresul moral, ci acceptarea și împuternicirea "agenților iubirii". "Agenții iubirii" nu vor fi niciodată neutri, în sensul că ei vor contesta insistent neutralitatea existența și vor solicita extinderea ei. 22 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, p. 105, "...cultură liberală are nevoie mai degrabă de o de-scriere de sine îmbunătățită, decât de un set de fundamente. Ideea că se impune să aibă fundamente era un rezultat al scientismului luminismului, care era, la rândul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
23 Ibidem, p. 135, " ...metafizician este cineva care consideră relevanță întrebarea "Care este natura intrinseca a . . . (de exemplu a dreptății, științei, cunoașterii , Ființei, credinței, moralității, filosofiei)?"". 24 Ibidem, p. 105. 25 Ibidem, p. 109. 26 Ibidem. 27 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, p. 104. 28 Ibidem, p. 107. 29 Ibidem. 30 Ibidem. 31 Ibidem, " Din punctul de vedere pe care il recomand, orice încercare de a-ți aduce oponentul cu spatele la un zid, în acest mod, eșuează când zidul la care
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
aranjament scenic cultural". Bibliografie Fukuyama, Francis, Sfârșitul istoriei?, traducere de Dana Bercea, Editura Vremea, București, 1994. Huzum, Eugen (coord.), Teorii și ideologii politice, Editura Institutul European, Iași, 2013. Rorty, Richard, Contingency, Irony, and Solidarity, Cambridge University Press, Cambridge, 1989 (Contingenta, ironie și solidaritate, traducere de Corina Sorana Stefanov, Editura ALL, București, 1998). Rorty, Richard, Obiectivitate, relativism și adevăr, Eseuri filosofice, vol. 1, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000. Rorty, Richard, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană, Eseuri filosofice, vol. 2, traducere
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
neguțător de idei, care lucrează așadar cu concepte, sarcina să este aceea de a convinge cetățenii să urmeze un anumit proiect sau altul, adică a unui model sau a unei scheme demne de a fi urmate, deși o umbră de ironie la adresa intelectualilor a subzistat în cele spuse de Vitalie Ciobanu, căci acesta a afirmat la un moment dat, ca "noi, intelectualii, suntem cei care știm și suntem îndrituiți, nu se știe de ce instanța, să configuram un model sau o schemă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
strict: ci în acela de a determina cercuri tot mai largi de reflecție, meditații cât mai profunde asupra lumii românești. Autorul se oprește însă (dintr-o limitare de proiect sau dintr-o neputință comprehensivă) pe treapta cea mai comodă: a ironiei cool la adresa ghiolbanului național. Să citim un fragment, edificator asupra manierei retoric-publicistice utilizate de Radu Pavel Gheo: "dacă treceți printr-un oraș ardelenesc și vedeți vreun băiețaș cerând ceva pe ungurește la o cofetărie, luați-l imediat de guler, fără
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
trebuie, în această ocaziune? se interesă fălos măgarul, luând asupra lui toată faima vânătorii? Da, zise Leul, ai zbierat cu mult curaj. Dacă nu te-aș cunoaște și nu ți-aș cunoaște nici neamul, și eu m-aș fi speriat". (Ironie regală foarte fină și la țanc, n.n.). Măgarul, dacă ar fi îndrăznit, ar fi dat drumul mâniei sale... Acum, își mai și bătea joc de el, - deși pe bună dreptate; căci cine ar suferi un măgar lăudăros! Nu ăsta fiindu
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
E doar o năzuință, niciodată integral împlinită: "Identificarea deplină este o pură imposibilitate în relația critică". Ea nu umple niciodată pe deplin spațiul comentariului, lăsînd interstiții în care se poate strecura și o atitudine aparent străină, o "non-identificare" care este ironia. Detașare, fugă, distanță, ironia e în măsură a "complica mult" lucrurile, a adînci misterul criticii, parte inalienabilă a misterului creației, "ajungîndu-se să se spună că e o treaptă nouă a esteticului, ba chiar - cine ar fi crezut? uite că a
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
niciodată integral împlinită: "Identificarea deplină este o pură imposibilitate în relația critică". Ea nu umple niciodată pe deplin spațiul comentariului, lăsînd interstiții în care se poate strecura și o atitudine aparent străină, o "non-identificare" care este ironia. Detașare, fugă, distanță, ironia e în măsură a "complica mult" lucrurile, a adînci misterul criticii, parte inalienabilă a misterului creației, "ajungîndu-se să se spună că e o treaptă nouă a esteticului, ba chiar - cine ar fi crezut? uite că a fost cineva care să
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
un gen bogat, debordînd de materii sub astrul libertății asocierii lor: "Critica nu trebuie să-și refuze nimic... Este genul (sau ar trebui să fie, dar nu e decît rareori) proteic prin excelență. Cum s-a spus că e romanul. Ironie, poezie, epic, teoretic, reflecție, puțină biografie, ceva autobiografie, jurnal, eseu de idei, transcriere de citate, conversație, teatru, lungi tăceri neapărat, totul însă în serviciul literaturii - adică rămînînd ce este, dar cu toate mijloacele la îndemînă, desfășurate în libertate...". G. Poulet
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
conduse pe atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze. Cristian Vasile își dădea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, frații Grigore. De mai multe ori guriștii se întâlniseră, însoțiți de malacii lor și scoaseră cutițele.” Că o tristă ironie a soartei, un besmetic nedocumentat își permite să scrie și să aducă grave învinuiri morale, umbrind faima celor doi mari artiști Zavaidoc și C. Vasile, care plângeau amândoi că doi frați la moartea prietenului lor comun Ionel Fernic (unde a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cea a lui Ion Caraion, Antologia poeziei americane, Ed. „Univers”, Buc., 1979). Ca atare, cuvantul lui are greutate: „Nouă poezie americană, antiromantica, antitdidactică, antisentimentală, este o poezie vie, radicală, științifică, adâncind psihologia omului, exprimându-i suferințele, nevoile, elanurile, aducând umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității lor sau nu pot înțelege totul. Realismul lor social este considerabil lărgit, iar întrebuințarea vorbirii curente, a viziunilor și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
întoarce: "Vedeți, D-lor, odată cu descoperirea microbilor digestivi, ce revoluție în obiceiuri! Ca ce am mai bea ceai, cognac, șartreuză ori chiar Bitter Alexandru, ca să digerăm un prînz copios, cînd microbii digestivi ne oferă serviciile lor? - Băete, o cultură." Adică, ironie! - "microbii dau moartea câtorva oameni, da, dar microbii fac posibilă viața lumii întregi! Trăiască microbii." Mai e nevoie de volumul doi? Nu... O cărticică din care nu se mai scriu (vai ce searbădă, glossy și bătînd a reclamă e, azi
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
da, dar microbii fac posibilă viața lumii întregi! Trăiască microbii." Mai e nevoie de volumul doi? Nu... O cărticică din care nu se mai scriu (vai ce searbădă, glossy și bătînd a reclamă e, azi, medicina popularizată...), cu umor și ironie, cu poantă și antifrază, pe care bine-ar fi s-o avem din nou, cu ilustrațiile ei naive, din vîrsta eroică a microscopiei, chiar într-o mică ediție de lux.
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
oferind-o apoi mai departe, modest, fără orgoliu auctorial... Sorin Stoica spunea că astăzi, revoltații, snobii, dezabuzații, "nonconformiștii", abia ei sînt trend: "Unii protestează, se protejează fiind abjecți, io aș protesta printr-o utopie." Sorin Stoica avea curajul patetismului, o ironie înțelegătoare și o anume voluptate a perplexității, deținea rarul bun simț al moderației, era generos și curios, îi plăcea să admire și să se mire, găsea în literatură o mare responsabilitate, iar miza scrisului său nu era nicidecum gloria. La
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
i s-a atribuit atunci o comandă Serge Koussevitzky, a fost, printre altele, invitat la festivalul de la Donaueschingen, la cel de la Royan, apoi invitat cu o bursă de creație pe un an în Berlinul de Vest). Această perioadă a coincis ironie - cu voga României în Vest, grație unui personaj altminteri detestat de ei. A fost de-ajuns ca Ceaușescu să formuleze o așa-zisă politică de independență față de URSS, pentru ca, dintr-o dată, cultura română să devină în ochii Occidentului interesantă. Mai
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
după 1989 scăpată dintr-un ospiciu-închisoare, atunci ea și-a găsit în Andrei Pleșu observatorul și comentatorul ideal. Pe versantul celălalt, al discursului incendiar în descendență eminesciană, excelează Cristian Tudor Popescu. Aici, într-o zonă de răcoare, bonomie și ironie caustică, e la mare preț figura lui Caragiale. Caragialismul inundă Obscenitatea publică și realitatea pe care volumul o descrie; sau, mai bine zis, vine din adâncul acestei lumi, ieșind la suprafață în discursurile și comportamentele noastre, în politica de șpriț
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
și putem aranja altfel întâmplările decât copilărie-maturitate-deznodământ. Această descoperire că autorul e liber să modifice convenția limbajului clar și a cauzalității cronologice sunt punctul de pornire al marii deconstrucții (a limbajului, a istoriei, a sensului în final), altfel zis a ironiei moderniste ŕ propos de tot ce s-a scris până la ea. După nouăsprezece veacuri de tradiție a basmului în literatură, sunt de ajuns câțiva ani de Modernism pentru a descoperi antidotul convenției (care nu altceva decât o altă convenție, evident
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
pentru a transmite zilnic spre patria-mumă imaginea unei ferestre în geamul căruia un cerc roșu ne indica nouă, telespectatorilor răvășiți de-o curiozitate ajustată cu frică aproape patologică, prezența, mai degrabă virtuală decât reală, a "primului pacient al țării"... (Ce ironie groaznic-opresciană - vă mai amintiți? A, era vorba despre ministrul Nicolăescu? Mă scuzați...). - Fratrele mieu, îmi zicea Haralampy emoționat, oare generațiile viitoare vor ști să aprecieze cât de încordați așteptam noi telejurnalele și mai ales reportajele cu cea mai filmată fereastră
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
personalități imposibile în orice partid, care pierduseră orice speranță și orice credință, se grupară în jurul stindardului roșu și d. Brătianu îi reabilită, le dete țara pe mînă. Trebuie să asiste cineva la o ședință a Camerei, să simtă tonul de ironie și de dispreț cu care d. C. A. Rosetti strunește menajeria, pentru a înțelege de ce soi sînt legăturile între partid și șefi". Ba se ivește chiar sub condeiul autorului Scrisorilor o sintagmă ce ne macină nervii, ingredient al noii limbi
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
cîte 16 pagini pe care le introduce printre ultimele file ale registrului matricol sau de pontaj - la care lucrează. Citește cu un ochi la fereastră și cu urechea la ușă." Sigur că "integrala" Sadoveanu e cam forțată, chiar și-n ironie, dar să fi știut Sașa Pană c-o să vină, cît de curînd, vremea cînd așa se va citi? Oricum, trece repede peste loisir-ul periculos (că-i rău, în armată, să faci pe deșteptu'...) al lui Solomon. Vine superiorul sanitar
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
despre celălalt Andrei Cornea, un dublu la fel de obsedat de etică și la fel de inclement precum Dorin Tudoran însuși. Publicistica din Absurdistan este aceea a unui autor care privilegiază excesul, dar nu batjocorește logica. Imensele nedreptăți, acuzațiile enorme, retorica perfect manevrată a ironiei mușcătoare sunt subsumate întotdeauna unei idei de bun simț. Disprețul față de politicieni e nota comună a acestor scrieri, după cum excesul de atenție pentru confrații din mediul cultural arată că respectul autorului pentru această zonă nu s-a ofilit deloc. Cred
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
lui 2000 săptămîni întregi mergeai pe gheață ca pe ace. Cînd ajungeam la birou, nu voiam decît o cafea și să pot să protestez împotriva agresiunilor străzii. Carnetul de notițe m-a ajutat - funcția terapeutică a scrisului, dar și autocenzura ironiei, care intervenea de îndata ce scriam. Cît de omogenă este working life la români? Altfel spus, cît de mult seamănă viața activă a șefului de economat cu aceea a PR officer-ului de la o multinațională? Sunt diferențe enorme - condițiile de muncă
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
conduse pe atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze. Cristian Vasile își dădea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, frații Grigore. De mai multe ori guriștii se întâlniseră, însoțiți de malacii lor și scoaseră cutițele.” Că o tristă ironie a soartei, un besmetic nedocumentat își permite să scrie și să aducă grave învinuiri morale, umbrind faima celor doi mari artiști Zavaidoc și C. Vasile, care plângeau amândoi că doi frați la moartea prietenului lor comun Ionel Fernic (unde a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cea a lui Ion Caraion, Antologia poeziei americane, Ed. „Univers”, Buc., 1979). Ca atare, cuvantul lui are greutate: „Nouă poezie americană, antiromantica, antitdidactică, antisentimentală, este o poezie vie, radicală, științifică, adâncind psihologia omului, exprimându-i suferințele, nevoile, elanurile, aducând umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității lor sau nu pot înțelege totul. Realismul lor social este considerabil lărgit, iar întrebuințarea vorbirii curente, a viziunilor și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să aibă un copil sau se tem de reacția părinților (mai ales în cazul celor necăsătorite); altele evită nașterile pentru a-și păstra corpul suplu, provocator, senzual. Alte cauze invocate ar mai fi: nașterea unui copil cu handicap, violul, incestul, ironia prietenelor și cicălelile celor din jur, plăcerile vieții, urgia și injuriile bărbaților nesocotiți, programul de lucru stresant sau dorința de realizare profesională, legalizarea avortului etc. Multe femei recurg la avort pe motiv că sunt lăsate total singure în fața acestei decizii
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]