1,029 matches
-
adevăruri trimise din cer spre mângâierea oamenilor de-aici și a le oferi favoarea de a pricepe începutul vieții noi ce se veștește înlăuntru a tot ceea ce se poate privi sau intui 49. XVII La începutul anului 1629, sfârșind de ispășit toate pedepsele date de Regatul spaniol și de Biserică, iată-l pe Tommaso complet liber de orice instanță judecătoarească. Papa Urbano avusese rolul său în a-l dezinovăți de culpe, comise sau închipuite; nimeni nu pătimise atât de mult, nimeni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nouă. Însă acestea nu erau valabile și în cazul pruncilor, care nu au subscris vreunei credințe străine creștinismului, și pe care să o înlăture înainte de a veni la botez. Iar în privința păcatelor personale, pruncii nu aveau nimic de răscumpărat, de ispășit, neapucând să săvârșească păcate personale, prin care să se despartă în mod voit de comuniunea cu Dumnezeu, și nu aveau ce regreta. „Despre Sfântul Ioan Botezătorul ne spune Evanghelia că «încă din pântecele maicii sale se va umplea de Duh
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
tale în celălalt, nici un cuvânt de mărturisire sau încurajare și în care lipsa răspunsului, nerecunoștința și vexațiunea chiar, nu micșorează cu o iotă iubirea ta pentru celălalt ― este iubirea pentru copilul tău. Ești gata să accepți că ai ceva de ispășit și că iubirea ta atotîndurătoare este vaga compensație a vinei de a-ți fi adus copilul pe lume fără o consultare prealabilă. Ne iubim cu toții mamele atât de mult pentru că sânt singura aluzie palpabilă la neantul care am fost. 29
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nea Oneo! nu uit dulceața Când peste saduri, porumbiști, grâne, Gonind un iepure de dimineață Flămând pe vară sosii la tine: Cu ce plăcere toți m' ospătară, Bătrâni și tineri! - Dar cel jurat Cu alți doi marturi mă apucară "Să ispășească câte - am stricat". Adio scumpă, și mult dorită Sălășluire de farmec plină, Unde departe de - orice ispită Dulcea mea viață petreceam lină. Tinere crânguri, păduri bătrâne, De - aici plec iată, și nu mai viu; Inima-mi însă cu voi rămâne
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare pe care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se stăpânea și ocolea orice Întâlnire cu ea -, pe când se odihnea după ce băuse și dansase, tânăra Îi sări În brațe și se Împreunară. Înspăimântat și tulburat, preotul alergă la Oracol și Îl Întrebă pe Zeu cum ar putea să-și ispășească păcatul și să-și răscumpere greșeala. Iată răspunsul obținut: „Pe toate le-ngăduie Zeul de-i musai să fie făcute”. Iar dacă să zicem, În zilele noastre, nici o prezicere nu s-ar rosti decât În versuri, (B) și mai mare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare pe care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ion Stafie, reglor și Maria Condur, rectificatoare, îmbrăcați mire și mireasă (foto Sandu Toma, muncitor la rodaj). Mult mai curajos mi se pare astăzi că ziarul a folosit cu succes capacitatea termistului Alexandru Tacu și a inginerului Cezar Zugravu, care ispășiseră condamnări politice în anii „proletariatului victorios” - dl. Tacu activând în colectivul de redacție cu versuri și reportaje iar dl. Zugravu atestând prin note calitatea răspunsurilor date de muncitori la concursul „Verificați‐vă cunoștințele profesionale”, de notele respective ținându‐ se seama
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aventuri amoroase, dar și de responsabilitate. Un subiect eroic tratat la modul trivial. Pentru ca dezorientarea cititorului să fie generalizată, confuzia se instalează și în zona naratorului, despre care aflăm, cel puțin la început, că ar fi o măicuță ce-și ispășește penintența scriind această "cronică". Sora Teodora e, retoric, autoarea unor rânduri de genul " Fiecare își are aici, în mănăstire, penitența ei, felul ei de a-și dobândi mântuirea veșnică. Mie mi-a fost dată aceasta de a scrie povești: e
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care-l tot aștept să-mi iasă înainte la începutul paginii albe, și la care nu voi putea ajunge decât numai după ce, cu ajutorul penei, voi fi izbutit să îngrop toate lâncezelile, nemulțumirile, ciuda pe care închise aici trebuie să le ispășesc"), ceea ce transformă romanul în metaficțiune. De aici și efectul de învârtire în cerc, de îndepărtare de subiectul real al romanului, presupunând, parodic, că aceasta chiar a existat: "Eu, care scriu această carte urmărind pe file aproape necitețe o veche cronică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cădeau în plasele rețelelor organizațiilor criminale fiind transformați în sclavi, fiind obligați să se ocupe cu prostituția, furturi etc. O serie de investigații realizate în școlile de corecție din România a reliefat că o mare parte dintre tinerii care își ispășeau pedeapsa visau ca odată cu eliberarea să plece din țară. Abandonarea acestor copii din partea părinților care au emigrat în Italia sau în alte țări (absența mediului familial) ar fi susține doamna Lupu una din cauzele principale a apariției acestui fenomen. În
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
fost violată de un grup de conaționali și ulterior părăsită aproape moartă. În media italiană, acest eveniment nefericit a fost relatat ca fiind "o petrecere în stil românesc"66. Dar închisorile italiene nu adăpostesc doar români violatori. Mulți dintre aceștia ispășesc pedepse mult mai ușoare. Mulți sunt condamnați pentru furt. Alții pentru episoade de violență, câteodată destul de grave. O mică parte, dar semnificativă, pentru fraude informatice (clonări de carduri de credit etc.), teritoriu informațional care pare să fi devenit o specializare
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
așteptând ca procesele lor să intre pe rol. În închisoarea din Rebibbia Nuovo Complesso, aripi întregi sunt ocupate de români. Închiși câte șapte persoane în fiecare celulă, acești tineri (vârsta este în general între 20-30 de ani) cer să își ispășească pedeapsa în România, fiind dispuși chiar să renunțe la introducerea orcărui recurs, acceptând deci o condamnare definitivă și irevocabilă numai pentru a fi transferați în țara de origine. Aceștia își explică atitudinea prin faptul că în Italia nu pot fi
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
limba rusă și note de Dumitru Balan, Fundația Academia Civică, București, 2002, p. 124. Scrierea autobiografică a lui Vladimir Bukovski a fost concepută în perioada 1976-1978, imediat după ce fostul deținut politic a ajuns în Occident direct din închisoarea Vladimir, unde ispășise o mare parte din cei aproape treisprezece ani de detenție. În calitate de opozant al regimului, el a experimentat tratamentul psihiatric ca metodă de reprimare. Efortul său a constat în a demonstra existența evidentă a noului sistem sovietic de opresiune și consecințele
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
disprețuind cultul, călcând în picioare legile, făcând violență copiilor sau femeilor, distrugând pe nedrept orașele, incendiind casele cu locuitorii lor, devastând o regiune și nimicind odată cu ea neamuri și popoare și chiar o întreagă națiune, cum va putea acesta să ispășească o pedeapsă adecvată acestor fărădelegi în trupul său coruptibil, dacă moartea întrerupe mai înainte ispășirea meritată, în timp ce viața muritoare nu ar fi îndeajuns nici măcar să achite unul singur dintre aceste delicte? S-a demonstrat că nici viața prezentă, nici după
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și nici măcar de partea celor care fuseseră exploatatorii de pe timpuri rămași fără avuții, orășenii nu aveau nimic de pierdut ci numai de câștigat totul, iar șobolanii cei cu bani de altă dată, ori părăsiseră corabia fugind în occident ori își ispășeau pe drept păcatele în locuri ca Sighet sau Aiud. Așa cum nimeni nu i-ar plânge de milă lui Băsănău și celorlalți criminali care au secătuit țara, dacă ar intra după gratii, tot așa nimeni nu le plângea atunci de milă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fi înțeleasă pe deplin dacă facem abstracție de aportul cercetărilor psihologice. Concluzia la care ajunsese era că cercetarea psihologică era chemată să aibă un aport important, atât la teoria simbolismului, cât și la teoria judecății. În anul 1918, când a ispășit o pedeapsă de șase luni cu închisoarea pentru activități îndreptate împotriva războiului, Russell a citit o mare cantitate de literatură psihologică recentă. Într-o scrisoare circulară trimisă de aici prietenilor, el remarca: „Toată psihologia pe care am citit-o și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fericirea, chiar și în mijlocul nenorocirilor din lumea aceasta, prin credință în lumea de dincolo. Pe de altă parte, suferința și pedeapsa pot fi impuse celui drept ca ispășire pentru întreaga lui generație. Prin urmare, cel drept le acceptă cu dragoste. Ispășind pentru semenii lui, el îi salvează în lumea de aici și îi ajută pentru lumea viitoare. Prin suferința drepților, a aleșilor, creația în general se purifică și, etapă cu etapă, lumea se apropie de desăvârșire. Închizând complet ochii la această
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
subliniază Elazar Barkan în Guilt of Nations 16. Paradoxul este că această memorie, care se voia unică, nu a încetat să fie imitată. "Cultura victimelor" nu a putut prinde rădăcini decât în societăți avide de moralitate, care se străduiesc să ispășească pentru a-și recăpăta inocența, dar unde ispășirea nu duce la o veritabilă izbăvire. În Europa, unde s-au derulat diferitele faze ale genocidului evreiesc, datoria de memorie propovăduită de evrei putea ajunge foarte ușor la statutul de paradigmă, în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și aude râsete de vrăjitoare. Dimineața, străinul își continua drumul, trecând prin sate unde pe moșii se ridica un fum gros și înăbușitor. Era ca o perdea de sub care răzbăteau icnete și cârteli. Pentru vini închipuite și reale, țăranii nevoiași ispășeau felurite pedepse. Erau ținuți cu capul în fum de ardei iute și bătuți la tălpi cu varga. În conace, boierii huzureau, înconjurându-se de argați. Afișau dispreț de la fereastră. Se gândeau că acești nepricopsiți nu-i puteau ajunge nici măcar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
domină, spaima care îl înfioară și care îl face să danseze pe sinistra melodie a flautului vin direct din Infern: în ele este concentrată puterea unui mort, a unui demon răzbunător care îl urmărește pentru a-l sili să-și ispășească păcatele, un alastor, pecetea de neșters a unei crime, miasma, care îl apasă sau pe care a moștenit-o din neam1. Eroul tragic este deopotrivă victima și cauza acestei spaime, potrivit acelei reciprocități bazate pe teroare ce se stabilește între
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
desfac și apoi se fac la loc, ceea ce ne constituie dispare și nu mai rămâne nimic din ceea ce definea cândva identitatea noastră; așadar, nu există nimic de temut din partea acestor jocuri ale atomilor, nicio pedeapsă de așteptat, niciun păcat de ispășit. Fizica epicuriană condamnă orice metafizică: ceea ce se întâmplă se desfășoară în limitele unei logici atomice. Cum ar putea moartea să constituie o problemă? Ce-i de temut în ea? De vreme ce binele și răul rezidă în senzații, iar moartea presupune privarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
înălțătoare”. Raskolnikov are și el revelația „suferinței” și a „iubirii”: un „drum de viață” i se deschide în față sub influența iubirii Soniei ei, după ce se denunță la îndemnul Soniei (care-i spusese: „Altfel cum să trăiești?”), pornește să-și ispășească crima în Siberia, în „bucuria curată” a unui nou început de viață. Într-adevăr, o conduită reprobabilă / înjositoare nu-și poate găsi căile redresării ei morale, decât în „lumina conștiinței”: posibilitatea oamenilor de a se regenera sub raport moral este
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în mare măsură, în planul reflecției și al judecății morale, definindu-se prin aceea că am putea numi „ dezvoltarea progresivă a autonomiei” sau „primatul egalității de autoritate”. Copilul nu mai acceptă acum, cu aceeași docilitate, sancțiunile expiatoare (care pot șterge, ispăși o greșeală); singurele sancțiuni care sunt considerate într-adevăr legitime sunt cele care decurg din reciprocitate (dintr-un raport mutual, de influențare reciprocă, care angajează, în egală măsură, ambele părți). Gândirea morală teoretică a copilului ascultă, acum, de principiile rezultate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mitul pruncului Dionysos, ucis și devorat de Titani 20. De aici, discipolii „stilului de viață orfic” (bios orphikos) au ajuns la ideea unui păcat (timoria, scelus) care precedă nașterea umanității, dar pe care neamul omenesc Îl moștenește. Pentru a-l ispăși sînt considerate necesare Înfrînările (apochai), din care ia naștere vegetarianismul. Acești „puritani ai Greciei”, cum au fost numiți 21, mai credeau și În metensomatoză sau reîncarnare. Avem deja, În secolul al IV-lea a.C., dacă nu chiar ceva mai devreme
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]