4,397 matches
-
roți înglodate de viață se rostogoleau pe Copou, în jos. Ca să privești cerul, trebuie să te întinzi pe spate, să-ți decupezi pleoapele, să-ți ștergi cristalinul cu un colț de batistă, să storci irișii de lumină, apoi, lepădat de ispită, să îmbrățișezi cu tot pământul în care te-ai adunat: Transparența este izvor de lut. Transparența ascunde atât cât încape o cruce. Transparența desface muguri în oglindă. Cerul privit prin lacrimă este lacrimă, și nu cer. Privea oblic peste creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plină mânăstirea cu boșorogi; toată ziulica își târâie hoitul prin curte: "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați". Mi se rupe șira spinării de atâtea închinăciuni. Cine știe ce încercare i-a pregătit starețul și, Doamne, câte ispite vin cu fiecare încercare! Încă este necopt, vorba arhimandritului Ioan: "Îl mai caută pe Domnul în om". Așa cred și eu, părinte Ilarion, îl caută în om, îl caută în cărți, îl caută cât este ziulica de mare ba printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
După care musafira Își relua jeluirile pentru cîte un necaz, cîte un ghinion. Nu biruiau a se lămuri dacă lumina electrică În biserica din Pișcari, unde pogorîse mai demult Sfînta Fecioară, era o faptă vrednică și de seamă ori o ispită pentru cel ce o hotărîse, adică tot noul primar. După nenumărate vorbe, moșu’ Ștefan a zis: — Ascultați-mă: mai mîndra luminare a bisericii și a icoanelor nu poate fi decît o lucrare plăcută Domnului... — Că Dumnezău dac-o făcut lumea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
văzută și Închipuită de ea În vorbe și În poveste de neuitat. Iar În clipa morții, nu la altcineva, ci la mine s-a gîndit. Zoli și cu mine i-am apărut Înaintea ochilor. Eu, cel care acum lunec În ispita de a pune semnul egalității Între Șeherezada, Fiica Cetății pe numele ei În araba Coranului, și glăsuirea de fabricație, firește, americană, a unei mașini de citit orice poveste scrisă. Floarea Nodului nu a fost singurul suflet care, Înainte de a trece
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prietenei sale, se deplasează la sursă să vadă cu ochii ei cum se produce o carte audio. Îi scrie lui E: „Ei bine nu știu dacă Înaintea sau În urma ta pe Ruba l-am Întîlnit și eu. M-a-mpins ispita ce să-i faci de m-am dus pînă la așezămîntul orbilor. Insul mi se pare că nu e chiar tîmpit. De cum am ajuns mi-a arătat cărți care se rotesc. Am sesizat intenția de seducție dar Într-adevăr nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sale și se spânzură. Un pas înainte în acest proces de teologizare și, implicit, de stigmatizare a apostolului Iuda va fi făcut de Luca. Puțini exegeți au remarcat faptul că, în cazul Evangheliei după Luca, există nu trei, ci patru ispite ale diavolului. Primele trei sunt cele bine știute, dinaintea începerii misiunii publice. Ele apar și la Marcu, și la Matei. Ultima însă este creația lui Luca. În capitolul 4, după consumarea încercărilor, el notează: „și după ce și-a isprăvit (syntelesas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se află în cu totul alt loc din Evanghelie și are o cu totul altă semnificație decât la Marcu și Matei. El trebuie să ofere o explicație inedită gestului făcut de Iuda și o găsește legând momentul de cele trei ispite din pustiu, relatate în capitolul 4. Iuda merge la arhierei nu pentru că s-ar fi revoltat împreună cu apostolii de risipirea parfumului prețios, ci pentru că pur și simplu diavolul s-a înstăpânit asupra lui. Explicația e tranșantă și definitivă. Luca nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
furios, restituindu-le banii; apoi „a plecat și s-a spânzurat”. Luca oferă o altă versiune asupra morții lui Iuda, întrucât el are o altă viziune asupra actului însuși comis de acesta. Pentru el, ne amintim, Iuda încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe ideea de punițiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește în chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu învierea. Cât este vina lui Iuda, cât este vina diavolului? Cât se datorează liberului arbitru și cât posedării? Origen nu tranșează și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în traducere, „Otrava lui Dumnezeu”). Văzând isprava, Dumnezeu îi blestemă pe amândoi: și vița, și îngerul. De aceea îi interzice lui Adam să se apropie de fructul socotit, încă de la origine, spurcat. Pentru a se răzbuna, diavolul îl duce în ispită pe Adam cu rodul viei. Interpolarea creștină vizează rezolvarea unui paradox teologic: dacă vița-de-vie a fost blestemată de către Dumnezeu, atunci de ce vinul se folosește în Biserică (aluzie la taina euharistiei)? Iată răspunsul îngerului! În timpul potopului, toată viața a fost distrusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Fourvière”, publică volumul Pensée et présence. Essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, a cărui prefață constituie o adevărată „profesiune de credință”. Pledând implicit pentru reasumarea predaniei Părinților, el ține totuși să-și pună în gardă cititorii împotriva „ispitei paseiste”. „Un templu grec”, scrie von Balthasar, „o biserică romană, o catedrală gotică merită întreaga noastră admirație, pentru că ele dau mărturie despre un adevăr și despre o frumusețe încarnate în timp. A le reproduce însă la ora actuală este un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de altă parte, nu se vor putea anula, ca prin magie, toate formulele deja intrate în fondul genetic al oricărui creștin. Creștinul va continua probabil să spună „Tatăl nostru carele ești în ceruri”, sau „și nu ne duce pre noi în ispită”, sau „și ne iartă nouă greșalele noastre”, fiindcă s-a născut cu ele. Așa îi vin la gură, nu și le poate corecta. Mie însumi îmi vine greu să mă rog altfel, cu topică normală și sintaxă purificată. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu i-a respectat voința. Și am căzut odată cu el. Numele lui, acum... e satana. Și așa e, cum ai spus tu. Oamenii sunt liberi, de aceea pot fi ispitiți. Dumnezeu luase atunci chip de om, de aceea a îndurat ispita pentru ei. Satana știa, dar n-a înțeles iubirea lui Dumnezeu și nici voia Lui." Se făcuse liniște. Priveau cu mii de scântei colorate spre locul unde fusese trandafirul deșertului și acum strălucea, stins, un pumn de nisip... Smaraldul tăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a săvârșit păcatul primar, neiertat niciodată, cu toată bunătatea și iubirea Ziditorului față de oameni, care continuă să-și asume niște riscuri dintre cele mai mari. Ba unii își dau cu părerea că fără amanți viața ar deveni mai monotonă, că ispite au existat încă de la începuturile lumii și vor exista cât va fi lumea lume. Adevărată mană cerească pentru vecine, prieteni și jurnaliști vânători de subiecte tari pentru rubrica de mondene. Dar și pentru scriitori. Mama, mai gândește-te, dragă! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și, cu gesturi studiate, mima că-și mai acoperă ceva din lungimea picioarelor, dar o ciudată lege a conservării acționa și aici. Trăgea puțin fusta în jos, din dreapta, și, direct proporțional, în partea stângă erau descoperite noi orizonturi. Cantitatea de ispită rămânea mereu aceeași, dacă nu cumva chiar sporea. Sărut mâna, doamna A, îi ziceam eu, în doi peri, Lizei. Liz se hlizea, mă provoca amar cu gropițele ei din obraji și trecea mai departe, ca și cum n-ar fi atins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încă nu poate minți, că trupul ei m-a învățat mai multă anatomie decât toate mulajele și planșele acritei mele profesoare de anatomie, că A vine, cum s-ar zice, de la Anatomie, că anatomia e sfântă, l-a dus în ispită și pe Adam, a fost preamărită și în Biblie... Știi, "Lecția de anatomie..." a lui Rembrandt este la degetul mic pe lângă lecția de anatomie a lui A, însușită cu voluptate de ucenicul Z... Nebunule, izbucni Liz, că aproape acoperi huruitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Aveam un prag auditiv atât de sensibil, încât percepeam mârâitul acela pe care, probabil, doar niște aparate ultra-specializate l-ar fi putut capta. Mă cam plictisea aerul invariabil de levănțică ieftină care se degaja din poala Ninetei, dar rezistam stoic ispitei de a mă ridica, fiind din plin premiat de farmecul armoniilor mârâite de Jojo. Decriptam în tânguirile ei canine când revoltă, când resemnare, când umilință, și mă bucuram nespus că nu mă poate detrona de pe piedestalul pe care Nineta mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am întors spre casă, tocmai când să dau colțul spre strada mea, mi-a ieșit în cale doamna Valy, m-a însoțit câțiva pași, m-a îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în cumpănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai voluptos, cu declarații de dragoste strecurate ca un adolescent aflat la prima întâlnire? Doamne, ce m-am mai distrat! Îți spun sincer, deși reacția pare deplasată, atunci nu am considerat că m-ai trădat. Unguroaica aceea era păcatul și ispita în carne și oase. Când am văzut-o prima oară, chiar la asta m-am gândit: oare ar rezista vreun muritor acestei ispite? Fără îndoială, deși nu te credeam nemuritor, nu m-am gândit că ispita te va curta chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
deși reacția pare deplasată, atunci nu am considerat că m-ai trădat. Unguroaica aceea era păcatul și ispita în carne și oase. Când am văzut-o prima oară, chiar la asta m-am gândit: oare ar rezista vreun muritor acestei ispite? Fără îndoială, deși nu te credeam nemuritor, nu m-am gândit că ispita te va curta chiar pe tine. Abia atunci când te-am văzut cu vioara în brațe am știut că a venit trădarea. Sau abandonul... Când preferi, temporar, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aceea era păcatul și ispita în carne și oase. Când am văzut-o prima oară, chiar la asta m-am gândit: oare ar rezista vreun muritor acestei ispite? Fără îndoială, deși nu te credeam nemuritor, nu m-am gândit că ispita te va curta chiar pe tine. Abia atunci când te-am văzut cu vioara în brațe am știut că a venit trădarea. Sau abandonul... Când preferi, temporar, un om altui om, nu este trădare. Dar când preferința se îndreaptă către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se reveleze, în același timp reacționând la ea. Omul a ajuns să-i fie familiară realitatea, pentru că a trăit cu ea și o cunoaște pur și simplu. Azi violența săracilor e grotescă. Sărac și cinstit, da. Deci sărăcia e o ispită, de cele mai multe ori e o scuză a unor oameni fără Dumnezeu. În Paradis oamenii nu pot fi pe Pământ decât atunci când îl susțin prin suferință proprie. Societatea umană n-a învățat încă să fie toți oamenii fericiți conviețuind, deși asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vrei să faci un duș? Cum, cu astea? I le arăt. Se rezolvă. Numai ai grijă. Voi avea. Aș fi putut foarte bine intra, face un duș, răsfățându-mă și să vin înapoi la el ca într-un culcuș. Însă ispita e mare și, fiind pe fază la o fracțiune din neglijența lui, sau poate o lipsă de încredere firească, eu o șterg pe fereastră grăbită, mai fără haine și fug peste alb, frigul mă șfichiuie în stropi ce se scurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem 32 Rareș Tiron și, la dracu’, acum îmi pare rău că s-a întâmplat așa, căci mai mult a fost chinuitor decât plăcut pentru mine, însă demonul înverșunat al ispitei îmi dădea ghes neîncetat, împingându-mă tot mai mult la apropiere. Țin minte că eram foarte prevăzător și, tot încercând să tratez problema în mod matur și deschis, cu niciun preț nu doream să mă las orbit de convingerile obtuze
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a Istorisiri nesănătoase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]