800 matches
-
absurd ca și limba universală esperanto. Hristocentrismul mântuirii e posibil numai în pluralitatea spirituală a religiilor, cu grija permanentă de a elimina politicul și ideologicul din religii, ambele aducătoare de violență, sub semnul Antihristului. "Progresul" adus de Antihrist este extrem de ispititor, dar nu mai are nici o legătură cu mântuirea creștină, el fiind, în realitate, regres sub faldurile unor beneficii trecătoare ale învingătorilor. Acesta este "progresul" spre nimic, operă a diavolului, a scientismului și a politicianismului rupte de lumina hristocentrică. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tânăr modern (Jo). Acesta îl anunță că aici s-a înființat recent The Azazel Nuclear Test Field și, în consecință, trebuie să părăsească locul. Personajele care susțin intriga sunt niște draci nefericiți, bântuiți de insomnii. Se relatează isprăvile lui Zereier ispititorul, prietenul lui Azazel, și ale altor drăcușori încercând să lupte cu Macarie, sfântul care îi descoperă și îi alungă, îi bate, îi umilește etc. Azazel va suporta consecințele exploziei nucleare anunțate în primele pagini și își va pierde mințile. În
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
Pellea, pe care în cele ce urmează îl voi numi Mihai Titus, este dimensiunea religioasă zero sau chiar negativă. Toate sursele timpului menționează consistența credinței creștin- ortodoxe a lui Mihai, pe care a refuzat s-o abandoneze chiar și în fața ispititoarelor promisiuni ale papei Clement al VIII-lea de a-l recunoaște drept principe al Transilvaniei în schimbul trecerii la catolicism. În luptele duse cu otomanii, el s-a definit tot timpul ca apărător al creștinătății, fiind văzut ca un mare războinic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de perfecționare, de aspirație dionisiacă, de definire a propriului “EU”, prin intermediul alterității cu care duce o bătălie din dorința de răzbate. Tot acestea își propun să ofere veritabile lecții de viață t ineri lor luptători , suprimîndu-ș i instinctele și emoțiile ispititoare. în cadrul unei curse, neapărat apare frica. Ea se orientează în sensul probabilității eșecului, căci nimeni nu iubește să piardă, să rateze ceva. Dar tocmai teama de “cădere” nu trebuie să fie un motiv de a nu încerca. Eșecurile nu există
ROLUL CONCURSURILOR ȘCOLARE îN EDUCAȚIA TINERILOR. In: Apogeul by Ecaterina Reus () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1801]
-
ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5, 44). Singura mânie îngăduită și folositoare este aceea îndreptata împotriva păcatelor, a patimilor și mai ales împotriva diavolului ispititor, în care nu a rămas nimic bun. Dumnezeu a făgăduit celor blânzi că vor moșteni pământul. De aceea, cei ce se poartă cu blândețe vor fi scutiți de multe supărări, necazuri și tulburări pe care le determină lipsa acestei virtuți
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
ca Dumnezeu și nu va mai trebui să ascultați de altcineva! Veți fi independenți! EVA: (se gândește puțin apoi ia mărul pe care i-l dă șarpele și mergând să-l întâlnească pe Adam i-l întinde acestuia, spunându-i ispititor) Uite ce măr frumos ți-am adus! Și asta pentru că eu întotdeauna mă gândesc la tine și am grijă de tine! ADAM (mușcă din măr) DUMNEZEU (furios): Nu mă așteptam ca voi să nu mi ascultați cuvântul și să vă
SCENETA „SENSUL VIEȚII”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
stomacului, protuberanțele abdominale și ale mușchilor. Compoziția lui Courbet Femeie în valuri (figura 98) se bazează pe contrapunctul dintre sânii proeminenți și brațele care înlănțuie capul. Această antiteză a destinderii și contracției, a expunerii și reținerii caracterizează imaginea femeii ca ispititoare în artele Antichității și Renașterii. Gestul stereotip al acelei Venus Pudica și protejându-și sexul pe care și-l dezvăluie are încă ecouri în secolul al XIX-lea în gestul hotărât al Olimpiei lui Manet - un vector contractor, centripet, opunându
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
au mers până în mijlocul unei adevărate grădini înflorite. Bucuria copiilor era atât de mare încât inimile lor băteau cu putere. Peter se întinse la soare și, mângâiat de razele calde, adormi." Vocabular: țintaură = plantă medicinală suav = gingaș, fin, delicat îmbietor = ispititor, ademenitor, atrăgator Cerințe: 1. Răspunde la întrebări: a. Care sunt personajele textului? b. Unde se petrece întâmplarea? c. Ce admira Heidi? d. Ce îi spune Clara Bălaiei? e. Cine a ajutato pe Clara să meargă? De ce? f. De ce erau emoționați
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
paradigmei psihologice de înțelegere și explicare a vieții spiritului uman. Faptul acesta cred că se poate argumenta cu cel puțin două teme ale cărții de față: mitul șarpelui și epistolele pauline. Secvențele veterotestamentare care-l au ca protagonist pe șarpele ispititor al protopărinților ne sunt cunoscute și nu cred că este cazul să insistăm asupra lor. Interesează acum interpretarea specială pe care Paul Diel o dă făpturii ofidiene, în totală contradicție cu cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pare, binefăcător! - cu o unică și extrem de performantă capacitate de destrucție a vieții intime; și a celei mai intime: singurătatea gândurilor, a eului, a reculegerii, a regăsirii de sine, a meditației contemplative, a lecturii, a amintirilor. Societatea comunicării, a unei ispititoare promiscuități, a unei gălăgioase și de fapt false convivialități când... comunicăm cu toți și cu „toate”, dar... avem noi oare timpul, acel timp special, unic, al singurătății de a pregăti, de a formula cu adevărat, de a „afla” ceea ce avem
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ingenios care știe să-și stăpânească pornirile umorale și merge la victorie cu puterea argumentelor irecuzabile. E foarte bine informat și are convingeri consolidate. Nu fixiste! Stilul său este alert, al urgenței, dinamic, decis, cursiv. Căci ce poate fi mai ispititoare decât o bună controversă, intelectuală decentă în pofida acidității ei? Polemistul nostru nu-i viforos ca Eminescu, nici neguros subiectiv ca G. Ibrăileanu, nici "imperturbabil" ca E. Lovinescu. Reacțiile lui per contrariam, repet, au vehemență temperată, argumentația permanentă și vioiciune stilistică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de a te duce în ispită chiar dacă ai fi fost popă. Deși erau îmbrăcate ca niște uteciste sadea, dom'le, se bănuia că pe sub hainele acelea era ceva ce foșcotea și ce n-a văzut Parisul. Dintre toate mîndrele astea ispititoare, ca în povești, una era "luna între stele". Era Julieta, studentă la juridică. Rar mi-a fost dat să văd asociat unei atare frumuseți un suflet pe aceeași măsură. Cum mă vedea, Julieta venea grăbită la mine. Directă, pragmatică, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați de uimiri, întrebări, încercări, căutări, frământări, dezamăgiri și ispititoare împliniri, peste care timpul, galopând de zor, se prăvale neiertător, îndepărtându-mă și înstrăinându-mă cu fiecare an ce trece, de această mirifică lume. ... Iată-mă-s pe holul larg și înalt, de la intrare în Universitate. Lume multă. Buluc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de numărare a banilor, luăm o cutie cu delicioase produse de ciocolată. Bijuteriile din aur, argint și platină, cu pietre prețioase, Într-o mare varietate (inele, coliere, cercei, brățări, medalioane, butoni, ace de cravată, pandantive etc.) stau aliniate cu grație ispititoare În vitrine. Le privim Îndelungat, dar nu Îndrăznim să cerem cochetei vânzătoare, cu mers de felină și privire de 166 pisică siameză, să le probăm. Este obișnuită cu astfel de clienți, de aceea se mulțumește să ridice puțin din sprincenele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
seara, la București, când Își face toaleta de culcare, madam Georgescu zice oftând: - Ah! mamițo! menuetul lui Pederaski..., mă-nnebunesc!” (s.n.). Sensibilă la frumusețea naturii, madam Georgescu e cu siguranță mai impresionată de prezența tânărului locotenent Mișu, care-i o ispititoare promisiune. Petrecerea improvizată, al cărei suflet e galantul locotenent, rămâne reper afectiv pentru femeia cu viață monotonă conjugal. Nu la fel se Întâmplă pentru cele două dame, madam Ionescu și madam Niculescu, a căror petrecere la Sinaia, În compania soților
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și Didina rămân alături de bărbații cu care formează social un cuplu și Își permanentizează postura statu-quo, de Întreținute. Femeile se tem să nu fie compromise, să nu se compromită, dar etica lumii lor este relativizată. Iubesc sau intră În jocul ispititor al iubirii din moft și, de dragul amorului, sunt dispuse fie să facă scandal, fie să evite, În măsura puterilor, un scandal public. Dar, mai presus de amor, rămâne imaginea de sine. Eroinele lui Caragiale sunt aventuriere de culise și trăiesc
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
sine pentru puii săi și reprezintă o reminescență a mitului lui Heliopolis, orașul primordial al soarelui. Ideea de a asemui turnurile cetății cu munții, a turlei bisericii sau a turnului principal al unui palat cu muntele central al universului este ispititoare. Aici e locul de unde priveau babilonienii cerul, e locul răzvrătirii omului în fața lui Dumnezeu, locul de unde trufia semeață a spiritului omului demonstrează libera lui gândire. Turnul însă rămâne calea de comunicare a omului cu Dumnezeu, fântâna prin care se poate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și Marian se știe ce s-a întâmplat. Căpitanul Munteanu cu colonelul Suceveanu, chemat de la Sibiu, dușmani declarați ai legionarilor, îi scoseseră în curtea închisorii, înconjurată de ostași înarmați și gardieni de încredere, pe legionari. Le-au ținut un discurs ispititor: eliberarea cu condiția de a merge pe front pentru „reabilitare” care sfârșea perfid: „E cineva care nu vrea să meargă pe front?”. Derutați de întrebare, ce conținea intenționat condiția mergerii pe front, cei mai mulți au rămas pe loc. Doar un grup
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
continua să-i dea în judecată pe cei de care se considera insultat sau calomniat. NOTE TRAGEDIA Națiunea noastră s-a constituit la răscrucea furtunilor care vuiesc aici de veacuri și continuă să vuiască, acolo unde bogățiile sînt atît de ispititoare și pe unde trec drumurile hoardelor (...). Sîntem atît de puțini printre atît de mulți! Orice altă națiune ar fi plecat și s-ar fi risipit (în cele patru vînturi) ale lumii. Dar noi am rămas neclintiți! Iorga, la declanșarea celui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
telefon, nici o scrisoare, nimic. Dar eram sigur că voi primi un semn; Hartley sau zeii trebuiau să-mi dea un semn. Vremea continua să se mențină caldă. Marea își redobândise reflexele de giuvaer purpuriu smălțuit cu pete de smarald. Scânteia ispititoare sub ochii mei, ca în prima zi când venisem aici. Pluteau și câțiva nori, nori planturoși, lenevoși, moarați cu luciri de aur și sidef, hoinărind languros peste mare, și irizând lumină. Îi priveam și mă miram singur că mă lăsasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ne elimine (ca ființă omenească). Cei mai mulți dintre noi, nici nu reușim (sau nu putem) să-i facem față, oricâte iluzii ne-am face. Chiar și aceia care se cred invincibili în fața ei și prea valoroși, pot eșua. Ca facilă (și ispititoare), moda este, poate, cea mai mare, cea mai perversă și cea mai ademenitoare absorbție a mediocrității. Credem că dacă suntem la modă, am fentat mediocritatea, suntem (în sensul tare, autentic). În fapt, cât vrem să fim la modă, ne interzicem
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
a miturilor și poveștilor, ce îi putea oferi compozitorului francez oportunitatea evadării din viața prozaică și banală a prezentului. Potrivit mitologiei scandinave, Ondinele, spiritele lipsite de suflet ale apelor, erau sirenele ce ademeneau ființele pământene cu dragostea și frumusețea lor ispititoare, făgăduindu-le viața veșnică din palatele adâncurilor. Apariția acestui preludiu pare a fi din nou asociată cu numele graficianului Arthur Rackham, care realizase ilustrațiile pentru o adaptare engleză a Ondinei, scrisă de Baron Friedrich de la Motte Fouqué și publicată într-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
joc de puzzle ale cărui piese au fost amestecate și împrăștiate și în care insolitul nu mai are loc tocmai pentru că se află deja pretutindeni”(Roger Caillois). Astfel, Diavolul este simbolul răutății, iar indiferent de înfățișare el apare întotdeauna drept ispititorul și călăul. Când capătă forma unui animal, constituie un simbol al căderii spiritului. Rolul diavolului se reduce la a-l deposeda pe om de harul lui Dumnezeu, pentru a-l supune dominației sale. El este îngerul căzut cu aripile tăiate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
viața veșnică, de la zona profană la cea sacră, traseu pe care realul și fantasticul par să se întrepătrundă. Sub aspect analogic, și într-o bună măsură chiar morfologic, dacă ținem seama de rătăcirile profesorului de pian prin odaia celor trei ispititoare, structura nuvelei e labirintică: un protagonist pătrunde într-un spațiu privilegiat, rătăcește în el, și revine „renăscut”, la lumină, chiar dacă, în cazul de față, expulzarea se dovedește a fi fatidică. Spre deosebire de labirinturile clasice însă, unde se pătrunde o singură dată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de Muze și protejat de zeul Apollon, care îi dăruise propria sa liră. Cântând, Orfeu izbutea să miște pietrele și să îmblânzească fiarele. Participând la expediția Argonauților, salvează echipajul, potolid cu cântecul furia valurilor, sau depășind arta sirenelor, la melodiile ispititoare ale cărora navigatorii nu mai erau atenți. Poezia sa cântată subjuga întreaga natură: ea face să se miște lucrurile neînsuflețite, domolește fiarele sălbatice și monștrii, adună oamenii și-i îmbunează pe zei (figura 1). Mitul lui Orfeu este cu câteva
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]