804 matches
-
roșii. — Nu știu, am crezut... nu știu, se bâlbâi Norman. — Ai crezut că am fost din nou atacați? Îl Întrebă Beth. Beth Îl privea din nou În felul acela ciudat. O privire scrutătoare, directă și rece. Nu mai rămăsese nimic ispititor, În schimb, revenise vechea suspiciune: ești bărbat și deci constitui o problemă. — Harry este Încă În stare de inconștiență, nu-i așa? Așa că de ce să crezi că suntem atacați? Nu știu. Cred că am visat. Beth ridică din umeri. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu un pekinez-surogat și un quarante chevaux fără cusur. Cazul prezentat de Madame Hsin e Întru totul diferit. Ea este un tulburător amestec de mare doamnă de salon și tigresă orientală. Din privirea sa bridată, Însăși eterna Venus ne face ispititor cu ochiul; gura Îi e o floare purpurie fără pereche; mâinile Îi sunt numai mătase și fildeș; trupul, vădit de triumfătoarea sa cambrure, e cocheta avant-garde a pericolului galben și triumfă de-acuma În pânzele lui Paquin și În liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Tai An la acum nemărginita cameră de lucru a lui Nemirovsky, de parcă era divinitatea protectoare a ruinelor propriului său templu. Cartea Schimbărilor ne atrage atenția că zadarnic folosim petarde și măști fără măști pentru a-i aduce bucurie mâniosului; ispititoarele argumente invocate de Madame Hsin nu ogoiau discordia nelămurită, ba chiar aș Îndrăzni să zic că o Întețeau. Împrejurarea a trasat pe planul orașului Buenos Aires o figură interesantă, care părea să fie preponderent triunghiulară. Tai An și Madame Hsin au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
duzini de dicționare de lunfardo În ediții electronice sau pe hârtie, și probabil tot atâta cafea câtă ciocolată au băut cei doi pe când evocau aventuri rocambolești și inepuizabile ca un patio fără fund, În care răsună, deși niciodată evocate explicit, ispititoare și ticăloase melodrame În ritm de tangou. Nu cred că le-a venit ușor să scrie În limba pavajului din marginea reședințelor elegante unde locuiau. Poate că tocmai de aceea au simțit nevoia să o facă „În doi“. După George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
înfuriat la culme. Fran nu observă perdelele cochete de creton de la patul dublu sau faptul că așternutul fusese desfăcut și cămașa ei de noapte așezată pe pernă în formă de floare. În schimb, stinse toate luminile și alunecă în lumea ispititoare a viselor, unde rămase nouă ore bătute pe muchie. Când se trezi în sfârșit în dimineața următoare își dădu seama că era târziu. Laurence se trezise deja. Se ridică timid în capul oaselor, ducând mâna la cap. Îi era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în halat care bate la mașină în biroul tău? Nu-mi spune că ai deschis un azil pentru gazetarii bătuți de soartă? Ai fi în stare. Era o notă mângâietoare în glasul ei, care lui Jack i se păru deopotrivă ispititoare și alarmantă. — Nu râde de el, mamă, o dojeni Louise pe un ton serios. Ben ne-a spus deja. Se numește Ralph și e bolnav de Oldtimers. Jack zâmbi auzindu-și fiica, cu un amestec de dragoste și ușurare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi o sinucidere". Un vânt umed legăna bălăriile. Cătunul nu se zărea deloc. Doar capătul dinspre azil al bălții se distingea ca o pată tulbure. "Să vedeți voi cum se umflă bălăriile după ploaia asta", zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru bătrâni, fiindcă le răscoleau reumatismele și le răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
viitoare fermă invitație... SERELE DE LÂNGĂ BRIVE ntr-o seară, Henri ne-a sunat la telefon. Ne invita în... rai. - Ce înseamnă „în rai”, Henri? - Înseamnă că vom merge să vedeți ceva cu totul deosebit de frumos. Destul de laconic, dar și de ispititor. Era limpede că prietenul și vecinul nostru nu voia să strice mirajul surprizei. - Precis ne va duce la sere - a bănuit Christian. - Vai, ce bine ar fi - s-a bucurat Adina. Eu nu am zis nimic. Cunoscând unele foste sere
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
anul 1997, a Cupei campionilor europeni. După ce România a scos capul în lume cu mai mult curaj și în deplină libertate, mulți tineri români, băieți și fete, din multe ramuri sportive, s-au dus să se afirme pe tărâmuri mai ispititoare, adică prin țările ce puteau răsplăti corespunzător munca de per-formanță și unde condițiile de pregătire întru împlinirea acestui scop facilitau performanța. Așa se face că și la echipa de rugby din Brive la Gail- larde au jucat, în timp, destui
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
divinităților, acea viclenie al cărei instrument privilegiat este nălucirea înșelătoare? Aceasta este și tema principală din Elena, piesa lui Euripide, căci la baza întregii tragedii stă fabricarea de către zei a unui dublu al Elenei, un dublu fantomatic ce servește drept ispititoare momeală. În tragedia greacă, statutul Elenei pare de-a dreptul uimitor. Încă din Orestia, Elena este absentă și totodată prezentă. În jurul ei se articulează, în Agamemnon, motivul fantomei, cel al imaginii din vis și cel al eriniilor. Elena și fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub speriat... Fără să vreau, m-am lipit de ea. Dogorea ca un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu adevărat un trup ispititor de fată... Mi-am mișcat palmele de-a lungul coapselor ei, dar o mână moale mi le-a condus spre rotunjimea sânilor, în timp ce ea se lipea din ce în ce mai mult de mine... O gură cu buze pline și răsuflare de foc mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Amory. Pledez pentru socialism pentru prima oară În viață. Este unicul remediu universal cunoscut mie. Sunt agitat. Toată generația mea e agitată. M-am săturat de sistemul social În care cel putred de bogat o obține pe fata cea mai ispititoare dacă și-o dorește, În care artistul lipsit de mijloace trebuie să-și vândă talentul fabricantului de nasturi. Chiar dacă n-aș avea nici pic de talent, tot nu m-aș mulțumi să muncesc zece ani, condamnat fie la celibat, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îndeaproape cazul Claire De Haven și fiecare notă legată de ea îl stârnea. Știa că deocamdată nici nu se punea problema unui interogatoriu direct. Prima lui prioritate trebuia să fie infiltrarea unui agent operativ. Totuși scufundarea în trecutul femeii devenise ispititoare și atunci când dădu peste un amănunt care îi scăpase - Mondo Lopez se lăudase în fața psihiatrului cu rochia pe care o furase dintr-un magazin pentru cea de-a treizeci și treia zi de naștere a lui Claire, în mai 1943
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
într-o lucrare de ansamblu privind cultura populară română. Trecerea în neființă a cercetătorului (în 1980) a întrerupt însă acest proiect sau poate că proiectul a fost finalizat într- un manuscris care își așteaptă editorul. Desigur, ipoteza este spectaculoasă și ispititoare. Din păcate însă, lipsa de informații pe o perioadă de circa 1.900 de ani (între mărturia lui Poseidonios, reluată de Strabon, și primele atestări despre solomonari) face ca această ipoteză să rămână doar plauzi- bilă, chiar dacă, în mod abuziv
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
orarul sau traseul. În special traseul. Cu cât se gândea la felul cum i se stricase mașina pe drumul acela singuratic de țară, în desișul aflat la o milă de cea mai apropiată fermă, cu atât i se părea mai ispititoare autostrada care trecea prin Alcina. Dar nu-i convenea să-și schimbe drumul. S-ar fi observat. Ei ar fi înțeles atunci că văzuse motorul. Craig așteptă încordat reacția lor la lipsa lui de reacție. Dar nu se întâmplă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ci spre o altă margine (sudul țării). Literar vorbind, însă, ființa mea a râvnit la București ca la un centru după ce eșuasem să mă integrez în comunitatea poeților clujeni de atunci (finalul anilor 1980). De ce a fost Bucureștiul și mai ispititor, și mai primitor decât Clujul? Pentru că, prin 1987, juriul care mi-a acordat Marele Premiu la Festivalul Național de Poezie de la Sighetu-Marmației a fost compus în majoritate din scriitori stabiliți la București (marele meu sprijinitor de mai târziu, criticul Laurențiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nevinovați și străini de păcat. Păcatul și urmările lui "Șarpele, care este mai șiret decât toate fiarele câmpului, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu" (Fac. III 1-2), se încolăci pe "pomul cunoștinței binelui și răului" și prin cuvinte meșteșugite și ispititoare, făcu ca Eva să mănânce din fructul pomului oprit și apoi "ea a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el" (Fac. III 6-7). Urmările acestei călcări de poruncă, constituie ceia ce noi numit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de jos al Răteștilor, că prin spărtura lărgită de ea În rîndu iala caselor orice și oricine se putea strecura Înăuntru. În primul rînd, vîntul și țiganii. Căci luminișul ăsta din mijlocul Răteștilor era treimea cea mai atrăgătoare, cea mai ispititoare din Întreaga așezare Întinsă de-a lungul semicercului șoselei pietruite. Aproape de primul pod, pe dreapta, sub dealul Cerhatului, duruia din cînd În cînd o moară. Măcina grîu, dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
viață, dacă tot i-a plăcut atît de mult dragostea, numai cînd un tînăr sedus de ea Îi va săruta de trei ori fiecare din cele trei Întruchipări fantomatice: de broască, de șarpe și de femeie. Abia atunci dînsa, reîntrupată ispititor, Îi va putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat În stană de piatră. Mulți, nu neapărat ispitiți de spectrul prințesei, au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din această rotativă câștigă un întreg lanț. Era mai bine înainte de ’89, când aveai portofelul plin cu sute, dar nu se găsea (nu se „băga“) nimic? A fost mai bine în anii ’90, când salivai, sărac lipit, în fața unor vitrine ispititoare? Trezește-te, omule, la realitate, revino-ți din gândurile atât de negre și nu mai vitupera împotriva consumerismului! Dacă ești cu adevărat credincios, du-te la biserică, la slujbă, calcă-te acolo în picioare cu credincioșii fervenți și practicanți! Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
printr-un frunziș des și greu de pătruns. Ocupați să scruteze ceva nevăzut de la depărtare, cei din jur i-au lăsat să treacă fără prea multă Împotrivire. Cum se tot adânceau În mlaștina aceea, Adam a recunoscut glasul dinainte, ritmic, ispititor, năvalnic. Cu neputință de spus unde se afla vorbitorul, cuvintele lui veneau din toate părțile, sporindu-și forța pe măsură ce Înaintau. Glasul plăcut de bariton devenea Încă și mai imperios, repezit pe alocuri, În vreme ce cobora până la șoaptă, apăsând fiecare vorbă cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spre stânga și suferea cu atâta fidelitate față de natură, încât nu-ți puteai întoarce ochii de la el. Nu că martirul cu aer atletic, cioplit în diabas, m-ar fi entuziasmat, dar perspectiva unei îndemânări artistice care putea fi deprinsă era ispititoare. Am acceptat, cu toate că Göbel, care era îmbrăcat mai degrabă în răspăr cu breasla, într-o stofă de gală, și care nici mai târziu nu a pus mâna pe vreo piatră, n-a lovit niciodată cu ciocanul în daltă, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cine crede că se află la stâlpul infamiei, acela se gândește la răzbunare, care de regulă țintește totuși în gol sau - în cazul meu - face flori de hârtie: ocări înghițite, înjurături care de fapt ar fi vrut să fie chemări ispititoare. Astfel, expunerea căreia îi eram supus la orele prânzului a avut urmări pe măsură: dacă, după imaginarea, mai târziu, a eroului de roman Oskar Mazerath care, pe vremea ieșirii cu capra la păscut suferea de tulburări de creștere și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
camaradul meu bavarez, mai degrabă de o șiretenie țărănească și perfid. În balconașul corpului principal, pe care el îl numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor și îmi aminteau de fanteziile mele de elev. De curând, așa spunea el, în mânăstirea centrală a ordinului franciscanilor murise, la o vârstă înaintată, fratele sculptor, pater Lukas. Acum mi se oferea, cu oberliht, blocuri de modelaj și ladă plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]