1,214 matches
-
mare atenție. Iar Pinky, la rândul ei, fără să fie entuziasmată de ofensiva maimuțelor, își amintea de băiatul de la Kwality Hungry Hop de fiecare dată când le vedea și, prin urmare, de câteva ori pe zi, izbucnea într-un plâns isteric. De la întâlnirea cu băiatul de la Hungry Hop din bazar, când cu proteza, Pinky căpătase un nou sentiment de compasiune pentru fratele ei. Nu mai avusese niciodată un asemenea sentiment; era diferit de exasperarea sau amuzamentul pe care le simțea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de tinichea. „Alcool“, „Maimuța de la Cinema“, „arme“, „interzicerea“, „să sperie“, „să nu se mai întoarcă niciodată“, „siguranța onorabilei dumneavoastră persoane“... Picături de salivă zburau din guri contorsionate în expresii urâte. Cu cât făceau mai multă zarvă, cu atât deveneau mai isterici. Sampath vedea în ochii lor o căutătură de nerecunoscut. Venea dintr-un sentiment pe care nu-l întâlnise la el însuși, și alergase deseori la oglindă să vadă cum i se manifesta fiecare dintre emoții pe chip. Nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-l avea pe Jake la degetul mic: nu trebuia decât să scâncească. Deschizând însă ușa de la intrare, lui Fiona i s-a oprit inima în loc. Ceea ce se auzea nu era o chirlăială menită să atragă atenția, ci era un plânset isteric în toată regula. Iar sunetul părea să vină dinspre baie. Urcând câte trei trepte deodată, Fiona a ajuns la Jessica în doar câteva secunde. Copilul stătea parțial în scăunelul de baie: reușise să-și scoată un picioruș, iar bustul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-o lași pe Jessica singură. Iar tu, Fiona, nu ar fi trebuit să ai o astfel de reacție exagerată. În fond, Jake nu a vrut să-i facă nici un rău Jessicăi. Și-acum haideți să încheiem discuția. Reacție exagerată. Isterică. Nebună de legat. Toate criticile aduse în mod obișnuit femeilor, și niciodată bărbaților. Fiona s-a simțit invadată de un sentiment profund de nedreptate. Cum Dumnezeu era posibil ca o mamă să reacționeze „exagerat“ atunci când viața copilului ei a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se excita numai când fata îl pleznea peste fund, purtând o pereche de mânuși de plastic, din acelea de menaj - un păcat nemaivăzut și destul de lipsit de demnitate care întotdeauna o adusese pe Alison în pragul unui hohot de râs isteric. Acum, oprindu-se în fața oglinzii din baie și amintindu-și cum, în seara precedentă, se fâțâise în noile ei desuuri, în fața soțului ei gemând de plăcere, Alison s-a simțit cuprinsă de valul cald al dorinței sexuale. Bărbatul se repezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a plecat din nou capul. Cele trei femei au rămas tăcute, dar și-au aruncat priviri îngrijorate. —Nick, trebuie să fii puternic, i-a spus Julia cu fermitate. De dragul lui Milly. Nick a izbucnit într-un hohot de râs ușor isteric. M-am săturat să fiu puternic, Julia. Am fost nevoit să fiu puternic atunci când a murit Caitlin, apoi a trebuit să fiu puternic ca să-mi sprijin fetița rămasă fără mamă, iar acum iar trebuie să fiu puternic în vreme ce Susan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așa că a dat rapid înapoi. Dragul meu, sigur că băiatul întreabă de tine. Dar asta se poate întâmpla oricând, iar tu nu poți să-i stai la dispoziție în fiecare secundă a zilei. Dacă maică-sa ar fi mai puțin isterică, atunci l-ar consola singură și i-ar spune c-o să te vadă atunci când te întorci din călătoria de afaceri. Luca a început să se îmbrace, trăgându-și pe el un tricou și o pereche de pantaloni largi. Apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
viață nu mișca palmierii. Alunecă de la un trunchi la altul, până ajunse la dune pe care se cățără cu agilitate. După cinci minute, dispăruse de parcă l-ar fi înghițit nisipul. Se însera când ordonanța căpitanului descoperi cadavrul. Țipetele sale, aproape isterice, se răspândiră prin oază și îi făcură pe oameni să-și arunce lopețile și să vină alergând, pentru ca apoi să se îmbulzească în mica baracă, de unde sergentul major trebui să-i dea afară îmbrâncind-i. Când, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
numai ei doi îl înțelegeau. în toți acei ani, niciodată nu fusese nevoit să-l bată. Iar animalul nu încercase să-l muște sau să-l atace nici în cele mai rele zile de rut, primăvara, când alți masculi deveneau isterici și neprietenoși, răzvrătindu-se contra stăpânilor și trântindu-și la pământ încărcătura și călărețul. Frumosul animal era cu adevărat o binecuvântare a lui Alah, dar îi bătuse ceasul și el o știa. Așteptă ca luna să-și facă apariția deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zi, fiece oră pe care le pierdea puteau fi hotărâtoare pentru Laila și fiii săi. Prin urmare continuă, răbdând un iad de nedescris din cauza spațiului închis, el, care iubea singurătatea și libertatea mai presus de orice, suportând negustorii guralivi, femeile isterice, copiii zgomotoși și găinile puturoase, incapabil să se transforme în piatră, cum izbutise să facă pe „pământul pustiu“, să se izoleze de tot ceea ce îl înconjura, să reușească să-și facă spiritul să-i părăsească temporar trupul. Acolo, fiecare hârtop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
i-am spus.E mai bine să nu te bagi. — Dar e pur și simplu inuman. SÎnt asistentă și o să-i acord primul ajutor. — Eu n-aș face asta. Nu te apropia de el. — De ce nu? Era foarte nervoasă, aproape isterică. — Pentru că-i mort. După sosirea poliției, ne-au mai ținut acolo Încă trei ore. Au Început prin a mirosi toate pistoalele. Așa aveau să afle cu care s-a tras de curînd. Dar după vreo patruj’ de pistoale păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pizza), deschid fereastra și vorbesc cu cel care se află sub balcon. De data asta, nu vrea să se deschidă și mă umplu brusc de o furie violentă, care mă face să înjur, dar în sfârșit cedează. Bineînțeles că sunt isterică: Jake cu siguranță că va aștepta la ușă destul ca să am timp să scot capul pe fereastă; doar n-o să sune și apoi să fugă, precum un puști pus pe șotii. Dar când simți ceva destul de puternic pentru un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la Rio, cunoșteam puterea psihagogică a muzicii și a zgomotului, aceeași de care se lasă subjugați și cei cuprinși de febră pe la noi sâmbătă seara la discoteci. Nemțoaica dansa cu ochii holbați, cerea uitare cu fiece mișcare a mădularelor ei isterice. Încet, Încet, celelalte fiice ale sfântului cădeau În extaz, dându-și capetele pe spate, se agitau ca luate de apă, navigau Într-o mare de năuceală, numai ea, Încordată, aproape plângând, răvășită, ca acela care Încearcă cu disperare să atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu trimit diavoli În casa nimănui!” În ziua aceea ne-am dat seama că Bramanti avea nu numai Înfățișarea de tapir, dar și vocea. Cealaltă voce era a unui necunoscut, cu un puternic accent francez și un ton certăreț, aproape isteric. Când și când intervenea În dialog vocea lui Agliè, blândă și Împăciuitoare. „Vă rog, domnilor”, zicea acum Agliè, „domniile voastre ați apelat la verdictul meu, și mă simt onorat, dar În cazul acesta dați-mi ascultare. Dați-mi voie să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
provocator, linia fermă a fundului în mișcare. Sunt mândru. Până la Universitate scena îi aparține unei gângănii în patru labe. Merge pe coate, iar genunchii i se îndoaie în sens invers, spre spate. Înfiorător. Duhoarea de pișat și jeg devine tiranică, isterică, virilă. La Universitate mă catapultez pe peron. Gângania iese și ea. E așteptată de un bărbat grizonat, îmbrăcat corect, care îi cere banii. În jurul lor fac roată vreo zece băieți și fete: toți umflă și dezumflă pungi cenușii cu aurolac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
soțiilor „mulțumesc pentru masă”, paradisul unde toată familia face baie în același butoi, cu aceeași apă, iar nora vine cea din urmă la rând. La fel, țara în care scriitorii se sinucid pe la șaizeci de ani, scârbiți, probabil, de americanizarea isterică a arhipelagului. Intrăm în Balotești - am avut noroc. Îl văd pe blondul de la volan strecurându-i Sabinei cartea lui de vizită. Asta o să-l coste transportul nostru până aici. Omul, corect, ne duce chiar până în Berceni. Coborâm și mă cotrobăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
venit profesori din toată țara. Protestatarii purtau tricouri și șepci albastre. Pe pancartele ridicate deasupra capului erau sloganuri antiguvernamentale și tot felul de poezioare sarcastice, naive, gen: „Văcăroiu, ai golit butoiu’?”. Mulțimea trecea de la pusee de fericire, la o veselie isterică, în funcție de ce i se spunea de la tribuna improvizată lângă cadavrul pe jumătate ars al Bibliotecii Universitare. Faptul că biblioteca arsese, în loc să fie îngropată creștinește de politicienii aflați la putere, îi răpea acesteia orice șansă la Judecata de Apoi a instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
puteau, cel puțin, să râdă pe seama profesorului, să li se ridice adrenalina când se simțeau amenințați cu un doi. Așa, însă, școala nu mai avea nici un fun. Plictisiți de ei înșiși, zăceau în bănci toropiți ori cădeau într-o veselie isterică: se ciupeau, îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim de somn! Le-aș fi sugerat să joace lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vise, așa că am păstrat-o pe Pamela ca atare, în timp ce Val Irons, bodyguard-ul sexi și imprevizibil de inocent, continua să funcționeze ca hologramă. În felul ăsta am putut să-i prevăd la țanc pe Cârcotași, Pamela preluând rolul ușor isteric al lui Huidu, în timp ce Val întărea poziția gelatinoasă a lui Găinușă. Ofertele futuriste ajunseseră să curgă într-un asemenea ritm, încât n-am avut încotro și l-am dezghețat pe maestrul Gică Petrescu, singurul în măsură să onoreze programul artistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întâmplat? De ce nu a preluat generatorul secundar? Și care a fost cauza acestei avarii? Ripley apăsă pe intercom. ― Camera mașinilor! Ce-i acolo? Care e situația? ― Nasoală! se auzi glasul lui Parker care părea în același timp ocupat, îngrijorat și isteric. Un zumzăit îndepărtat, aidoma bătăilor furioase de aripi ale unei insecte colosale, constituia acum fondul sonor. Apoi vorbi din nou, iar vorbele se umflau și se mistuiau ca și cum nu puteau rămâne în câmpul intercomului omnidirecțional. ― Praful ăsta afurisit din motoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că vom avea trei cîștigători competitivi, ci doar trei pietoni care, ca și vecinii lor, nu vor mai avea pe unde să circule ! Cultura nemulțumirii Am fost întrebat zilele acestea - și m-am întrebat și eu - cum se explică îmbulzelile isterice de la „reducerile” din supermagazine, la care am asistat cu toții în fața televizoarelor. Sărăcia, „greaua moștenire” a cozilor comuniste, mai recentele porniri de concurență sălbatică etc., toate acestea sînt departe de a da o explicație mulțumitoare. Am mai văzut îmbulzeli, dar nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Altădată, ruletistii care scăpau erau huiduiți, uneori și bătuți de acționarii disperați; acum însă, amicul meu era aplaudat ca o mare vedetă de cinema, corpul său cufundat în inconștiență era înconjurat cu venerație. Fete tinere se-nghesuiau spre el plângând isteric și erau fericite dacă îl puteau măcar atinge. Ruleta cu trei cartușe gresate în butoiaș se confundă în mintea mea cu cele care au urmat. Era ca și când trufia diabolică a Ruletistului îl împingea tot mai mult să ofenseze divinitățile hazardului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
coloană de sticlă încremenită între orificiul țevii și fundul chiuvetei, acoperit de spumă și fire de păr. Se contemplă în oglindă după ce își răsese doar o jumătate de mustață, începu să râdă. Apoi, brusc, începu să plângă violent, în hohote isterice, sprijinindu-și fruntea de marginea rece a chiuvetei. Cu ochii încă uzi de lacrimi, își rase și jumătatea cealaltă de mustață, apoi se spălă îndelung pe întreaga față. Din păcate, apa caldă era oprită. Se șterse, frecîndu-se bine pe față
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în stația de troleibuz de la biserică, fără să-mi pese de cei care se uitau la mine. Am plâns pe tăcute în troleibuz, cu lacrimile curgîndu-mi din ochi direct pe canadiană, iar acasă, în fața mamei, am făcut o adevărată criză isterică. M-am aruncat pe jos în hol și-am plâns ca un copil, cu gesturi de furie disperată, cu mocheta adunată în jurul meu. Mama a încercat să mă potolească, blestemînd-o pe "ticăloasa de Gina, care i-a adus băiatul în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
peste tot unde putea fi agățată. Renunță să mai târască și șifonierul, căci nu ar fi fost în stare, mai ales cu această infinită somnolență în oase. Totul era gata. Odaia arăta ca și cum ar fi fost pregătită pentru zugrăvit. Râdea isteric, în hohote, tîrîndu-se de-a lungul pereților goi și minunîndu-se de ecoul râsului în camera devastată. Abia se mai ținea pe picioare. Apucă rochia galbenă, cea mai grea și mai încrețită, și și-o trase peste cap.Îi încheie neglijent
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]