145,625 matches
-
elemente evident autobiografice, de plasare, în First Light. în rest, nimic ostentativ, nimic însemnat. Demontați cronologia în chip subtil. Dacă Lessing e mușcătoare, Lodge și Bradbury glumeți, Barnes usturător de ironic, dvs. sunteți eminamente tandru. Sensibilitatea care scrie subminează direcția istoriei, scufundându-se în este sau era, la întâmplare. Istoria se suprapune peste cronologia povestirii și, în orice clipă ne-am afla, tot ce știm este că încă existăm și vrem să continuăm, să aflăm ce e pe pagina următoare. Cu
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
rest, nimic ostentativ, nimic însemnat. Demontați cronologia în chip subtil. Dacă Lessing e mușcătoare, Lodge și Bradbury glumeți, Barnes usturător de ironic, dvs. sunteți eminamente tandru. Sensibilitatea care scrie subminează direcția istoriei, scufundându-se în este sau era, la întâmplare. Istoria se suprapune peste cronologia povestirii și, în orice clipă ne-am afla, tot ce știm este că încă existăm și vrem să continuăm, să aflăm ce e pe pagina următoare. Cu ce scop faceți aceste incursiuni în trecut? Spuneați într-
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
vrem să continuăm, să aflăm ce e pe pagina următoare. Cu ce scop faceți aceste incursiuni în trecut? Spuneați într-un interviu că aspirați să fiți istoricul Londrei. Aș zice că vreți chiar mai mult. încercați să includeți în text istoria toată, sentimentul istoricului, nu numai pe cea a Londrei. Ați accepta să fiți privit ca un filozof al istoriei, fiind desigur totodată romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e? Poate e cam mult spus filozof
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
într-un interviu că aspirați să fiți istoricul Londrei. Aș zice că vreți chiar mai mult. încercați să includeți în text istoria toată, sentimentul istoricului, nu numai pe cea a Londrei. Ați accepta să fiți privit ca un filozof al istoriei, fiind desigur totodată romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e? Poate e cam mult spus filozof al istoriei. Vreau într-adevăr să creez acest sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
sentimentul istoricului, nu numai pe cea a Londrei. Ați accepta să fiți privit ca un filozof al istoriei, fiind desigur totodată romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e? Poate e cam mult spus filozof al istoriei. Vreau într-adevăr să creez acest sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca o muzică. Mă interesează de asemenea aspectul determinării topografice, consecință a căreia un anume spațiu modelează ori generează tipare de activitate urmate de
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
accepta să fiți privit ca un filozof al istoriei, fiind desigur totodată romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e? Poate e cam mult spus filozof al istoriei. Vreau într-adevăr să creez acest sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca o muzică. Mă interesează de asemenea aspectul determinării topografice, consecință a căreia un anume spațiu modelează ori generează tipare de activitate urmate de mai multe generații la rând. Mă învăluie prezența timpului
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
este, ce vorbe ar exprima mai bine tema dvs. esențială, obsesia majoră? Obsesia mea majoră este pentru iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. Mi se pare că, atunci când construiți variante prezente ale epocilor apuse, de fapt demitizați istoria. Construiți șiruri de personaje similare ca structură, care se topesc unul în altul în final. Situațiile narative sunt similare și ele. De pildă Chatterton e construit pe ideea de fals, de impostură. Un poet se preface că moare, un pictor
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt deloc 'detașat' de text, nici ironic - sunt fanatic atașat, deci extrem de implicat. Dar și aici putem afla o sursă de umor, la urma urmei. Amestecați roman, poezie, dramă, istorie, muzică, gândire și dialog. în bună tradiție Desperado, detestați sentimentalismele. Din cauza refuzului de a vă bizui scrisul pe veriga esențială a iubirii de cuplu (mereu prezentă în fundal dar niciodată folosită ca resort pentru intrigă), construiți o narațiune à contre
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
să fie un simplu rezumat. Un fel de haiku epic. Care ar fi explicația acestor diferențe de mentalități? Nu știu. N-aș vrea să mă hazardez făcând afimații neacoperite sau să spun niște lucruri insuficient aprofundate. Poate e vorba de istoria noastră. Este vorba de război. Mai este vorba apoi de diferența dintre industrie și agricultură. Și de multe altele. În Sud, nu trebuie să ne grăbim. Nimeni nu te biciuie din urmă. Vezi câmpuri întinse, vezi culturi, vezi ape, drumuri
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
de propagandă, nu era nevoie să ne mai gândim la timpul pe care Cioran l-a petrecut în România, chiar dacă el a părăsit țara înainte de căderea Cortinei de fier. Odată cu teritoriul, am cedat, din păcate, comuniștilor și o parte din istoria acestei zone. în Statele Unite, Cioran este citit, desigur, mult mai puțin decât în Franța, dar și mai puțin decât în Germania sau Spania. Până nu demult, studiile scrise la noi despre Cioran nu atingeau un nivel prea înalt. Motivul se
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
citit, desigur, mult mai puțin decât în Franța, dar și mai puțin decât în Germania sau Spania. Până nu demult, studiile scrise la noi despre Cioran nu atingeau un nivel prea înalt. Motivul se găsește, de această dată, nu în istoria războiului rece, ci în textele autorului. Cioran, ca și Dante, scrie fabricând un personaj pe care îl cheamă tot Cioran. Ne putem da seama după deosebirea dintre caietele lui, care sunt uneori chiar banale, și textele rafinate și ironice pe
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
sfinților; procesul prin care un om renuță la sine și apucă pe căile sfințeniei...". Cioran în sine nu e interesant, interesant rămâne însă personajul, Sfântul Emil. Studiindu-l pe Cioran, devenim hagiografi. Așa că citim blasfemiile lui atât de încântătoare despre istorie, insomnie și lume ca și cum ar fi simple declarații despre autor. Nu căutăm un autor în afară de personajul care face confesiunile. Puritatea lor sfântă ne orbește. Acum situația începe să se schimbe, și, încet-încet, crește interesul față de viața autorului Cioran, ca și
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
ea poate fi o virtute: dacă știi să privești imaginile cu aromâni ale fraților Manakia, poți afla lucruri pe care un text scris e incapabil să ți le dezvăluie. Povestea pe care Ioana Popescu i-o spune cititorului e și istoria personală a descoperirii aromânilor de către autoare prin intermediul imaginii. De altfel, statutul de martor impecabil, de document absolut neutru, al fotografiei etnografice e doar o aparență, iar cartea Ioanei Popescu se joacă inteligent cu acest fapt. Imaginea depinde de subiectivitatea celui
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
Günter Grass referitoare la tema nuvelei sale - acesta fiind de altfel elementul care reține deocamdată din plin atenția opiniei publice și a mass-media. Cele peste 200 de pagini ale cărții abordează (ca sursă a narațiunii) cea mai mare catastrofă din istoria navigației civile: scufundarea de către un submarin al Armatei Roșii, a imensei nave Wilhelm Gustloff, supranumită " Titanic"-ul german, mîndrie a regimului național-socialist, pornită din portul Danzig/ Gdansk (orașul natal al lui Günter Grass, unde, tot în paranteză fie spus, scriitorul
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
recent interviu publicat în săptămînalul "Die Woche", Günter Grass încerca să explice acest fenomen: " Fiindcă fărădelegile de care noi germanii suntem răspunzători au fost și sunt copleșitoare, pare a nu ne mai fi rămas forța necesară pentru a relata și istoria propriei noastre suferințe. Refugiul în masă al populației din Prusia răsăriteană a fost de la un capăt la celălalt o adevărată catastrofă, dar una de natură secundară, deoarece nelegiurile comise de germani au constituit elementul declanșator al dezastrului". Criticul literar Reich
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
forțele dreptei (extremei drepte n.n.) cu un arsenal adecvat de argumente. Or, situația este ușor diferită. Revista "Der Spiegel" consacră un număr special ultimei scrieri a lui Günter Grass înscrisă din start, firesc, în fluxul recent al unor reflecții pe marginea istoriei, străine de interdicții, prejudecăți și tabuuri. Sunt difuzate în ultima vreme documentare istorice, filme în care martorii evenimentelor - atîția cîți au mai rămas în viață - au cuvîntul, dezgropînd de sub pătura grea a tăcerii sinistrul capitol al alungării germanilor din răsărit
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
vinovat pentru a fi eludat, în intervențiile sale verbale și în scrierile sale, capitolul alungării germanilor din ținuturile de răsărit. Nuvela în pas de rac anulează acum aceste omisiuni și se plasează, prin codul ei literar, în dezbaterile pe marginea istoriei, în cîmpul vast al memoriei colective și - nu în ultimă instanță - în sfera delicată a intransigențelor morale. în noaptea de 30 ianuarie 1945, cînd nava "Wilhelm Gustloff" părăsește portul Gdansk, la bordul ei se află și un mai vechi personaj
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
prefață"). Un aspect deosebit de interesant este faptul că toți acești scriitori "târgovișteni", debutanți toți la peste 40 de ani, cum bine știm (vârstă până la care abia ai timp, cum spunea Lampedusa, să absolvi școala primară a artei) au intrat în istoria literaturii cu cărți, stilistic vorbind, impecabile, refuzând cu sadism, aș zice, criticilor plăcerea și, de ce nu, orgoliul de a remarca cu minuțiozitate evoluțiile artistice de la o carte la alta. Cum s-a remarcat deja, stilul lui Tudor Țopa este desăvârșit
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
s-a descoperit și cui aparțin unele dintre ele. Se prea poate, apoi, să existe texte de Eminescu neidentificate. Probabil, nu multe, totuși! Nu e admisibilă o astfel de incertitudine, mai ales fiind la mijloc opera cea mai însemnată din istoria literaturii române. Nu mă dă optimismul afară din casă și nu cred că va apărea peste noapte editorul modern al lui Eminescu. Dar ceva trebuie făcut. în ce mă privește, am dorit, în acest editorial, să trag un semnal de
Spre o nouă ediție Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15510_a_16835]
-
Deosebit de semnificativ pentru atitudinea românilor față de literatura universală este faptul că Marcel Proust începe să fie amintit încă din 1920, într-o epocă în care nici în Franța el nu era recunoscut ca autor ce deschide o nouă etapă în istoria literară", spune Cornelia Ștefănescu, plasând întregul capitol sub semnul acestei idei, susținută cu bune argumente și discutată și în raport cu poziția opusă a unor critici, dintre care cel mai cunoscut este George Călinescu. Aici, la nivelul acesta cu adevărat integrator, unde
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
că sunt obstinat, dar asta e...-, se clădește pe exactitate și pe rigoare... Poți să revii la orice, poți să revii și la prestidigitație și chiar la spectacolul de circ... ...și la Paolo Ucello... ...și la Ucello și la toată istoria artei, dacă vrei. Nu, numai la Ucello. Pentru că el, Paolo Ucello, este hipermaestrul meu în lumea și în disciplina văzului. Dar nu Paolo Ucello pictorul, ci Paolo Ucello scamatorul. Eu mi-am dat permanent osteneala să văd ce tour de
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
de fascinat de acest lucru că a ajuns la un fel de saturație a experimentului de acest fel. Dar el nu a fost înțeles și preluat așa. De ce? Pentru că mai toată critica, obtuză după cum bine știi, îngropată mai mult în istorie decît în fundul ochiului, mai mult în bibliotecă decît în adîncul privirii, l-a pus într-un raft care ține de o anecdotică a evoluției picturii. În vreme ce el este... ...unul dintre marii maeștri ai spațiilor imposibile, unul dintre acei tipi providențiali
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
Invocîndu-l cu atîta pasiune pe Ucello, mi-ai tot amînat o întrebare pe care nu vreau să o ratez. Care-ți sunt, totuși, predecesorii, de unde te revendici și pe cine recunoști, în ce măsură te simți solidar cu anumite momente din acea istorie a artei pe care o hulești atît de grațios ca disciplină didactică? Dacă în ceea ce îl privește pe Paolo Ucello totul e clar, cum rămîne cu posibilii parteneri? Există, și dacă da, cine sunt ei? ,,Parteneri" e bine spus pentru că
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
din a căror operă circulă doar "pagini alese", fragmente incluse în antologii, sau chiar numai cîte un citat celebru, care se dispensează de menționarea sursei. A observa cum se desprind din text asemenea fragmente preferate de urmași e interesant pentru istoria mentalităților și pentru istoria culturală. Iar recitirea lor în contextul din care au fost decupate poate produce destule surprize. Definitiv rupte de context au fost la noi, de pildă, cele cîteva fraze în care cronicarii și alți oameni de cultură
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
circulă doar "pagini alese", fragmente incluse în antologii, sau chiar numai cîte un citat celebru, care se dispensează de menționarea sursei. A observa cum se desprind din text asemenea fragmente preferate de urmași e interesant pentru istoria mentalităților și pentru istoria culturală. Iar recitirea lor în contextul din care au fost decupate poate produce destule surprize. Definitiv rupte de context au fost la noi, de pildă, cele cîteva fraze în care cronicarii și alți oameni de cultură din secolele al XVII
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]