57,455 matches
-
să-l bei pentru mine? Aveam șapte ani cînd te-am văzut prima oară primăvara striga la mine cu limba scaietelui mama strîngea praful din valea oltețului cercuri sînt iubitele mele din zăvoi rouă pentru orbul de zi te-am iubit despărțit de timp am ars barca unde pescuiam liniștea atunci ți-am crestat pielea o binefacere a vieții de azi te recunosc bărbații din tine mai sănătos și mai bolnav ca oricînd într-un spital cît un cimitir de cuvinte
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
ne aduce vinul și pîinea cît îi trebuie bietului suflet. Bem și ne vedem în ochii ei blînzi. Rîde și ne ține în viață. Stăm la masă cu picioarele-ngropate de mult în pămînt. Fericirea Și pe rânduneaua ninsă cine o iubește abandonată în roua sîrmelor a căpețelelor de sfoară în care se încurca viața ei cu miezul de pămînt și toate pietricelele strălucitoare cu spuma zorilor unde plutesc cei grei și nu pier cine a văzut-o vreodată căzînd? Moartea e
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
și cine trece marea cu pieptul pustiit? Cîntecul nostru nu-l va mai cînta nimeni moarta mea cu fața ninsă în patul unde strălucește acum gerul și fericirea îți atinge ochii blînzi. Știință ridicola Nu se poate să nu taci iubind oricît de ușoare ar fi cuvintele mut am să-ți spun un cîntecel cu stomacul întors ca al vitei intimitatea luptei tale o voi cunoaște voi amîna ușurința de a înțelege „femeie care te acordezi cu gura poetului / acest torent
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
ochii spre el te văd la plajă inspirând aerul fierbinte și briza mării Citind jurnalul tău mă speriasem de imaginea ta despre femei superficiale, crude, ingrate, împărțindu-și timpul cu greu între soți și amanți, nu te apreciază, nu te iubesc, dar joacă în piesele tale de teatru ani în șir în posteritatea ta, te citesc și te recitesc, femei cochete pe care nu le-ai întîlnit se îndrăgostesc de tristețea ta cronică pe care o cunosc în traduceri franțuzești, englezești
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
nu își așteptau decît moartea viitoare Pe noi aripi mari de păsări migratoare ne-au luat din țara care ți-a pricinuit suferința Ne-au dus peste oceane și mări și văi Sîntem nenumăratele femei care te citim și te iubim cu machismul tău cu tot Tot ce sperăm e să rămînem doar la periferia suferinței Atîta cît am cunoscut-o Mai mult personală decît istorică și politică Pe tine se pare că moartea te-a urmărit într-un camion toată
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
Alexandru Mușina Noi nu mai avem dreptul să iubim. Fiindcă știm: repede trecătoare e febra, Mirarea, durerea, rușinea... Nesfîrșită, nesfîrșită oboseala. Oboseala de după dragoste. În care uiți, ești uitat. În care din tine nu mai rămîne decît un abur Care se destramă, încet. Nici o urmă în aer, pe masă
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
apoi le-a aruncat în găleată - Mi s-au oprit, ca o mîngîiere ușoară, pe ceafă. Și a ieșit să se plimbe. Mă simțeam cumva ușurat. Mă simțeam bine. Cred că nu mai era supărată pe mine. Cred că mă iubește. Iar mănușile mai păstrau ceva din parfumul ei. Coapsele ei mă strîngeau. Umede și lipicioase Un oraș de purpură răsărise în zare Gîfîiam, transpiram, dar nu înaintam Deloc. "Oh, oh, oh, oh!", am strigat. Nu era durere, Nu era bucurie
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
deprins decât să ucidă. schimbau complice priviri, hohote vulgare neștiutori de legi și cutume; încă o dată trecură, rând pe rând șuierătoarele oțele pe lespezi în orbitoare tăișuri își priveau falangele păroase, încruntați, exorcizând moartea beau esențe nebune. ei nu au iubit niciodată ei nu știu că undeva există femei nu-și amintesc mumele nici tristețea din care acestea le-au țesut cămășile, din fatalitate nu li s-a arătat nici cât e posibil; își suflecă mânecile, urcă platoul verde nu se
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
doar murmurele hypnotice din vreme în vreme îi deconspiră și-ndepărtat, foarte departe lemnul agonic au ajuns sus se aud horcăind, li s-au spart venele, au spume la gură, în pumnii de cremene strălucesc cuțitele lungi. ei nu au iubit niciodată nu au chip, temniceri le sunt frații, în abatoare, altceva nu știu, meseria lor este moartea acum au mâinile roșii acum cămășile lor sunt roșii coboară versantul pe fiecare umăr au câte un miel alb o armată cu nenumărate
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
înfrunte un poet care-a vrut să m-adopte și un altul care s-a oferit să-mi fie frate de cruce s-au ascuns cu un pas mai devreme chiar și singurul bărbat de pe lume convins că-l voi iubi toată viața a plecat tiptil într-o noapte înainte de-a împlini 55 drapată în hlamida unui pomelnic strălucesc într-un oraș în care nu m-a chemat încă nimeni nicicând la prohod parcă m-aș vedea perorând la televizor
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
sindicate, și îngrășăminte pentru porci, la asigurări, faianță, până la termeni juridici, politică sau macarale. Dar erau bine plătiți. Uneori lucra ca interpret chiar împreună cu tatăl său, și se simțea destins, protejat, important. Ei doi, barbații familiei. O avea Luiza, se iubeau, toate erau sub control. Bolnava oftă în somn. Intră sora medicală să-i verifice perfuzia și, zărind bandajul însângerat la tâmplă, clătină puțin din cap apoi ieși. Dacă stătea bine să se gândească, n-ar fi putut spune cu precizie
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
ai făcut și tu anii ăștia ce ai putut cu fundul ăla al tău, de nu e adevărat că poate exista pe lume așa ceva, ai trimis copilului ăsta bani și eu ți-am ținut locul cum am putut și o iubesc pe Cristina ca pe ochii mei din cap, dar cum să-i fi răspuns eu ei, când o luam de la școală, când mă întreba cu ochișorii ei de veveriță trecând prin mine ca lama de cuțit: -Tu de ce nu ești
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
totuși dintr-o țară mai friguroasă, năzuind la vinul liturgic și uleiul liguric, prețios ca uleiul verde din semințe de dovleac, din patria mea umbroasă, de dac, câștigându-mi patul și masa cu tălmăciri, din celebritățile acestui țărm rugos. Eu, iubind viile terasate de la Cinque Terre, ca pe orășelele Umbriei, găsind vila lui Montale ușor, sau casa lui Sbarbaro, bând o cafea la Rapallo, între două trenuri, unde de Ezra Pound abia se mai știe. Eu, tălmăcindu-l pe Caproni, singuraticul
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
aur sare-o broască Purtînd grea coroniță de smaralde sub înalta Boltă prin care veșnic fluturii fac tumbe Și îngerii își puricesc la subsuoară Aripile și-apoi ațin prin ganguri sumbre Calea fecioarelor și-n taină le doboară Și le iubesc bezmetici, plini de pofte, Pentru că ele nici să zică pîs În stare nu-s, făcîndu-se de rîs, Și mai spunînd că totul doar un moft e. Așa că Dumnezeu vede și iartă, Sorbind din ceașca lui cafeaua fiartă...
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7151_a_8476]
-
Emil Brumaru Un Zmeu iubea o Zmeură, ci ea Pe-un rug aprins de-amurg se perpelea, Cu fesele roșind mereu mai tare De-atît extaz și-atîta încîntare. Șopîrle moi se cotileau să-și lase Alături coada fină de mătase, Ca o dovadă că au fost
Zmeul și Zmeura by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7124_a_8449]
-
de bună credință!, răspunse pe loc regele. - Puteți indica, vă rog, pe cel care stă în spatele acestor, citez, "mîrșave calomnii"?, mai întrebă Sfinxul mieros. Aici Oedip reflectă puțin: "dacă voi declara că e Tiresias, voi mînia poporul prost, care îi iubește pe profeții smintiți; dacă voi spune că e Creon, îi supăr pe nobilii care îl susțin pe nemernic, dacă spun că e Antigona, le înfurii pe feministe care o adoră pe sclifosita aia de fie-mea. Să răspund în doi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
fără s-o știe, era friptă de dorul Marianei, după ce o auzi de trei ori la telefon. Cum o aduc sîmbăta aici, îi spuse maică-sa, fuge la telefon, strînge receptorul în brațe și-l pupă, mămica mea scumpă, te iubesc și te aștept să vii să mă iei la tine... Îi trebuiau bani, îi trebuia o slujbă bună, greu de găsit prin împrejurimile pensiunii din Sfîntul Nicolae de peste Dunăre. Spăla vase la două restaurante pentru cîte douăzeci de șilingi pe
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
De-azur căzut c-un soare-n raze moi Peste mari nuferi, producînd deranjuri Brotacilor obsceni și delicați, Îmbrobonați în oakuri de chemare A tot ce are iz și fluturare De limbi de vechi balauri înfocați În truda de-a-i iubi pîn'la durere În nemilos de tandra-mperechere!
Ne mai uităm uimiți la curcubeie... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7426_a_8751]
-
Emil Brumaru Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți, Îmi spui, și prin păduri să nu mă lași, Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici și lași, Oh, cracii șlefuiți devin inerți, Voința-mi se topește lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
Emil Brumaru Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți, Îmi spui, și prin păduri să nu mă lași, Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici și lași, Oh, cracii șlefuiți devin inerți, Voința-mi se topește lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
pervaz. În bocancii ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou slobod. Iubesc bocancii tăi vechi de dezertor pentru că vor fi ultimul lucru pe care îl vei vedea înainte să închizi ochii. Iubesc pielea lor roasă, șireturile rupte și tălpile ferfenițite pentru că sunt o parte din tine, sunt o parte din respirația ta
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou slobod. Iubesc bocancii tăi vechi de dezertor pentru că vor fi ultimul lucru pe care îl vei vedea înainte să închizi ochii. Iubesc pielea lor roasă, șireturile rupte și tălpile ferfenițite pentru că sunt o parte din tine, sunt o parte din respirația ta întretăiată și din veninul gros pe care îl scuipi cu năduf în ligheanul de lângă pat. Tu ești bocancii tăi ponosiți
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
gratii și nu se-aude decât sunetul ei până la nori. Bucîți din vas - Am început să arunc bucăți din trup, bucăți de carne ce nu-mi mai trebuie - nu le privi, sunt deja țărână! - și-n golul rămas, dacă mă iubești, așează-mi bucăți din sufletul tău. Bucăți de lumină fur noaptea din visul și de sub capul lui Dumnezeu. - Una câte una, așează-le, ca un zidar, leagă-le doar cu sângele meu, până când mă voi goli și tu mă vei
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
ceapă, prăjită în untură Duet cu o cruce micî Lilca, dura, ucrainenilor nu le plac merele noastre. Mama mea, Liuba are acum cincizeci de riduri și nu știe să le spună nu așa cum țiganii nu știu să spună "nu te iubesc". Limbajul țigănesc nu are "nu te iubesc". Lilca, dura, bomboane albastre avem și noi la bufet. Pe malul ucrainenilor, sârma ghimpată crește din penele de lișiță în timp ce eu renunț ca o ancoră să mai urmez vreo corabie. În timp ce tu devii
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
cruce micî Lilca, dura, ucrainenilor nu le plac merele noastre. Mama mea, Liuba are acum cincizeci de riduri și nu știe să le spună nu așa cum țiganii nu știu să spună "nu te iubesc". Limbajul țigănesc nu are "nu te iubesc". Lilca, dura, bomboane albastre avem și noi la bufet. Pe malul ucrainenilor, sârma ghimpată crește din penele de lișiță în timp ce eu renunț ca o ancoră să mai urmez vreo corabie. În timp ce tu devii Liliana Constantinescu. Astăzi dezertez ca soldații dopați
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]