5,069 matches
-
își caută în gând și cu mare atenție cuvintele cu care să înceapă. De aceea primele lui cuvinte m-au surprins. — De unde ai știut că sunt aici? Am ezitat și mintea mea a început să se trezească. Întrebarea scotea la iveală două lucruri, fără îndoială, legate între ele: că Honor nu-i povestise lui Palmer episodul din pivniță și că Palmer credea că am venit la Cambridge în căutarea lui. Dacă ar fi știut de episodul din pivniță ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tare, rece și parcă umed. Mă durea rău stomacul, fără îndoială din cauza băuturii din seara anterioară. Sau încă nu se terminase seara anterioară? M-am ridicat, mi-am luat halatul și am aprins lumina. Lumina becului fără abajur dădu la iveală o cameră într-o dezordine dezolantă: patul de campanie și grămada de pleduri, podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Da, vrei să o vezi? am întrebat. — Am venit să o iau, spuse Palmer. — Nu zău?! Și dacă ea nu vrea să vină? Antonia deschisese ușa sufrageriei și lumina ce venea din spate căzu pe fața lui Palmer dând la iveală linia dreaptă a buzelor lui strânse și ochii abia întredeschiși. Era chipul unui om aflat în primejdie și această imagine m-a umplut de fericire. Cu glas limpede, Antonia rosti: — Intră, te rog. Muncitorii urcau scările aducând scaunele chinezești Chippendale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei oglindea demnitate. Antonia mi-a susținut privirea. De la ultima noastră întâlnire parcursese un drum lung. Avea și acum aerul unei actrițe. Dar al unei mari actrițe. M-am apropiat de fereastră și am privit magnolia. Soarele palid scotea la iveală mușchiul de pe trunchiul ei bătrân. Părea fără viață. De ce nu mi-ai spus? am întrbat. — Așa cum ți-am spus, credeam că știi. Credeam că preferi calea blândă și implicită. — Și acum, de ce deodată ai ales calea dură și explicită? — Anderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Fotografia părea făcută iarna. Sigur, era foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Și am recunoscut și boa. Ar fi bine să vă alegeți cu grijă cuvintele, mă sfătui Wickert după ce i-am returnat poza. Adevărul trebuie să iasă la iveală oricum. Mă Întrebam ce voia oare de la mine. Să-i zic că m-am ascuns În șifonierul aceleiași persoane (cu douăzeci de ani mai În vârstă) și că n-am văzut nimic? Că eram preocupat de alte lucruri și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-se În schimb la buzele mele de câte ori spunea ceva important; era râsul Înăbușit care răsărea de nicăieri, vesel și rebel; felul În care-și mușca buza inferioară, gânditoare, pe punctul de a se hotărî, astfel că dintele ciobit ieșea la iveală; și În care-și prindea brațul cu o mână răsucită la spate. După un timp am descoperit că discutam despre lucruri care țineau de lumea de dincolo de camera 202. Dat fiind faptul că așa ceva nu se mai Întâmpla, e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
desigur, limitele metodelor de pedeapsă pedagogică sunt greu de trasat. În esență, cercetările sexologice sunt implicit „interdisciplinare“. Semnul lor disctinctiv este curcubeul. E pur și simplu o chestiune de diminuare a vitezei psihologice; În curând, nuanțele individuale vor ieși la iveală. Cheia unei vieți sexuale bogate stă În detaliu. Ghidul nostru luă o pauză cu subînțeles. Oricum, În mod regretabil, aceasta spune prea puțin despre mediul În care trăim, care deseori e deprimant de monocromă. Se trase de manșete. Sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la ironiile mele, tensiunea se va acumula până când, la final, neputându-se abține, spectatorii vor țipa după eliberare. — Astfel, filmul va deveni mai puternic. Revelația finală trebuie amânată, iar spectatorii, tachinați. Și totuși, la sfârșit, adevărul trebuie să iasă la iveală. Bineînțeles că audiența e conștientă de acest lucru, tocmai de aceea, deznodământul mult-așteptat Înseamnă o satisfacție și mai mare! Mă privi cu niște ochi injectați și apoși. Tu ar trebui să știi asta, Sascha. Asta nu e „risotto“ pentru fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă prefac că n-am făcut-o. Singurul lucru pe care aș fi putut să-l mai fac, chiar dacă prea târziu, era să-mi asum responsabilitatea pentru faptele mele - chiar dacă asta ar fi Înseamnat că ar fi ieșirt la iveală și adevărul despre mine. Mi-am amintit de melodia pe care o auzisem la gramofonul din camera de zi a Dorei, purtând parfumul inconfundabil al aluziei sexuale: Dorință, obscuro, În mâinile tale perverse, doar durere ageră și priviri pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a Întrebat de ce, i-a explicat că un alt băiat Îl tratase „urât“. Trebuie să fi fost Alf Kinkel. Și acum, temându-se că asta i. ar putea distruge planurile de viitor, Haupstein se străduia să Împiedice să iasă la iveală adevărul despre ce făcuse asistentul lui. Inspirat de revelațiile mele, Anton Închiriase camera 202 pentru a filma scena cea mai importantă a peliculei sale. Când Klaus și Harro descoperiseră ce avea de gând, Îl denunțaseră la Hauptstein, care avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am bănuit deja În vara anului 1928, aceasta se explică, Într-o mai mare măsură, prin faptul că Inspectorul Șef, Karla Manetti păstrese informațiile mai importante doar pentru ea. Dar mai devreme sau mai târziu, adevărul gol-goluț va ieși la iveală. Până la urmă Horst Haputstein, omul din spatele afacerii cu Testifortan Plus Își va primi pedeapsa. Faptul că a murit la Închisoare, neputând să fie de față la acest moment de izbândă, nu e un motiv suficient de Întemeiat ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fapt, nu dați glas decât spaimei voastre? Sunt convins că prima deosebire pe care am învățat-o de la voi n-a fost aceea dintre noapte și zi sau cald și rece, ci dintre goișe și evreiesc! Acum însă iese la iveală, dragii mei părinți, dragi rude și prieteni adunați aci de față pentru a mă serba cu ocazia bar-mițva-ului meu, iese la iveală, bălălăilor! Bălălăi tembeli ce sunteți! - ah, ce tare vă urăsc pentru tembelismul vostru evreiesc! Inclusiv pe tine, Rabbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aceea dintre noapte și zi sau cald și rece, ci dintre goișe și evreiesc! Acum însă iese la iveală, dragii mei părinți, dragi rude și prieteni adunați aci de față pentru a mă serba cu ocazia bar-mițva-ului meu, iese la iveală, bălălăilor! Bălălăi tembeli ce sunteți! - ah, ce tare vă urăsc pentru tembelismul vostru evreiesc! Inclusiv pe tine, Rabbi Silabă, care m-ai trimis pentru ultima oară în viața ta să-ți cumpăr de la colțul străzii un pachet de Pall Mall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Silabă, care m-ai trimis pentru ultima oară în viața ta să-ți cumpăr de la colțul străzii un pachet de Pall Mall, care te face să duhnești ca dracu’, în caz că nu ți-a spus nimeni asta până acum - iese la iveală faptul că existența înseamnă ceva mai mult decât cuprind categoriile astea dezgustătoare și inutile! Și, în loc să vă mai văicăriți din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cele cinci-șase cărți ale vieții mele. Din momentul în care, în timpul unui control de rutină, medicul de familie a descoperit o anomalie în EKG-ul său și el s-a internat peste noapte pentru cateterizarea coronariană ce a scos la iveală stadiul bolii, maladia lui Henry a fost tratată cu succes prin administrarea unor medicamente ce i-au permis să lucreze și să ducă o viață de familie exact ca și până atunci. Dragă Zuckerman, După cum știi, în trecut, faptele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zice. Și, fără să-și încetinească pasul, trece vârful de oțel al cheii de-a lungul feței lustruite a unui cabinet de nuc. Sunetul este înabușit, ca atunci când tai ceva moale cu ceva ascuțit. Cicatricea este adâncă și scoate la iveală de sub furnir lemnul de pin brut și ieftin. Se oprește în fața unui șifonier cu uși de oglindă fațetată. — Gândiți-vă la toate generațiile de femei care s-au privit în oglinda asta, zice. Au luat-o acasă. Au îmbătrânit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
picioare? Topmodele, îi zic. Acul mi se înfige în talpă. Acul extrage o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică o margine a prosopului împuțit și o îndoaie, scoțând la iveală o bucată curată. Mai toarnă spirt. O altă mașină de pompieri urlă în apropierea motelului. Luminile albastre și roșii fulgeră prin perdele. Și nici nu mai pot să trag aer în piept de rău ce mă arde piciorul. Trebuie, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mizerie sinistră. Nu e ceva perfect sau isprăvit, însă asta este ceea ce am făcut eu din viața mea. Nu ascultă de nici un plan măreț, fie el bun sau rău. Tot ce poți să faci e să speri să iasă la iveală un tipar, și uneori speri în zadar. Și cu un plan, tot nu obții ceva mai bun decât ceea ce-ți poți imagina. Eu întotdeauna am sperat la ceva mai bun de-atât. La radio se aude o explozie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și simplu" nu se vine cu un suflet atît de bogat. Cu bogăția unui suflet nu vii la un bărbat, purtînd-o evaluată, împachetată. O păstrezi în tine. Și, eventual, vii doar cu dorința de-a ți-o lăsa scoasă la iveală. Unde am greșit, Cristina? Fata îi ocolește privirea și rămîne cu ochii în jos, clătinînd ușor din cap: Mă simt îngrozitor, înțelege-mă! Cu atît mai îngrozitor cu cît, pătrunzînd în conturul vulgar al gîndurilor, știu că te-am frustrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vii ceasurile tîrzii ale nopții, ori prea timpurii ale zilei, la masa de scris, în cămăruța sa, unde Simona a fost prezentă tot timpul, așternînd în paginile din "Ora solstițiului" tot ce are mai bun sau ce poate da la iveală mai de valoare în contact cu semenii o femeie ca ea. "Oare, într-adevăr ar fi murit pentru mine dacă...!? Doamna Ana de ce n-a murit? chiar dacă mi s-a spus că..." Își impune cu greu să fie atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de senin în suflet. Oare... devine Doina neliniștită, reținînd mîna lui Mihai oare mama nu poate să aibă... suflet? Ba da, surîde Mihai, să înlăture neliniștea e ca un tărîm nou, frumos, considerat sterp; trebuie căutătorul, care să dea la iveală comorile. Nu-ți fie teamă, n-o să-i semeni. La revedere! Și, te rog, scuză-mă dacă... Înainte de acest "dacă" ar fi trebuit să te gîndești că nu m-am născut fiică de prim-vice, cu vilă, servitoare... Dar, hai, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația la nunta lor fusese o sculptură din hârtie. Odată deschisă invitația, interiorul dădea la iveală o biserică; ușițele de hârtie se deschideau și ofereau imaginea unei nunți decupate - o idee teribil de ingenioasă. Carol se retrase de la Llanstephan și se mută cu chirie în apropiere de Stourbridge pentru a fi lângă Dan. Oricum, sociologia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dave 2 pusese acest diagnostic de ordin spiritual o uimise chiar și pe Carol. Împărtășind ceea ce simțise, el dăduse la o parte indiferența lui Carol ca pe o coajă pe care o smulgi de pe o rană pentru a scoate la iveală locul dureros de dedesubt. Evident, Dave 2 nu avea cum să-și dea seama că anxietatea lui Carol, de altfel foarte deranjantă, nu era determinată de Dan sau de mariajul lor, ci de grăunciorul de carne aflat tocmai în locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așeza pe marginea patului și își folosea degetele de la ambele mâini pentru a se juca cu ea. Acum avea cam trei sau patru centimetri. Vârful îi era ascuns de o pieliță roz-maronie, care aluneca în jos pentru a scoate la iveală un fel de ciupercuță, cu un ochi uscat în mijloc. Chestia era, decise Carol, un penis. — În zilele noastre, o femeie cu penis nu e ceva așa de neobișnuit, nu ți se pare? mă chestionă profesorul; era clar că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acolo. Numai că de fiecare dată, vaginul părea că ia o nouă formă, că se proiectează într-o altă lumină. De data aceasta, pantalonii ridicați pe picior și mâna făcută căuș care îi netezea gamba aproape că dădură totul la iveală. Fără să fie vreun Lothario, se știa despre Bull că nu se dă în lături de la „explorarea manuală“. Prin urmare, vaginul reușise să se insinueze în viața lui și să devină ceva mai familiar, mai acceptabil, atunci când era pipăit pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]