1,385 matches
-
niște cruci de beton într-un cimitir imens ce marcau locurile de odihnă veșnică a celor care încă n-au murit. Pe străzi, pe trotuare, mașinile, din ce în ce mai rare, și pietonii, din ce în ce mai grăbiți odată cu înălțarea discului solar pe bolta cerului, semănau izbitor de tare cu niște furnici, cu niște gândaci care, dând de o sursă de hrană, o invadează și o consumă, o transportă până în vizuina lor și acolo o depun pentru iarna ce va să vie, care nu va mai veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai bine de zece kilometri sub suprafața sa. Erau într-un tunel de legătură care pornea din scoarța terestră și făcea conexiunea cu structura principală, care era acoperită, așa cum observă Maghir, cu: Peliculă de diamante străbătută de nanotuburi de carbon! Izbitor de incredibil! Cea mai rezistentă construcție de pe Pământ! Cu cât presiunea care apasă asupra ei e mai mare, cu atât mai dură devine! Are două straturi. Cel exterior e supus presiunii, iar cel interior, unei pelicule de vacuum. Asta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ce cauți aici, Toranius? întreabă morocănos. Își însoțește vorbele bătând nervos din picior. Smintitul! I-a adus și pe băieți. Cu sprâncenele adunate, îi cercetează nemulțumit pe cei doi tineri, care au rămas, prudenți, în cadrul ușii. Asemănarea dintre ei este izbitoare. Am urcat prin spate, preîntâmpină Toranius reproșul nerostit. — Și ce vrei acum? se răstește cu țâfnă Asinius Gallus. E în continuare cu ochii ațintiți pe băieți. Pe Hercules! Sea mănă leit între ei. Să fie adevărat că în înfățișarea noastră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
învățătura creștină în care cred laolaltă oamenii acestei lumi largi. Ca de obicei, samuraiul îl invidia pe Nishi pentru tinerețea și înflăcărarea lui. Spre deosebire de el și de Tanaka, Nishi gusta din plin și fără împotrivire tot ce era nou și izbitor pe aceste meleaguri străine. Samuraiul însă nu putea să facă la fel, căci, cu toate că se hotărâse să se lase în voia noului său destin, până la urmă era la fel de legat de valea și de neamul său precum melcul de cochilia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai degrabă plăcută tralalala, cu penele pe ea și apoi fără pene și numele meu este Harry Pilcer, obișnuiam să coborâm din taxi când dealul devenea prea abrupt și vedea acel deal În fiecare noapte când visa catedrala Sacré Coeur, izbitor de albă, ca un balon de săpun. Uneori era cu fata lui și alteori ea era cu altul și el nu-nțelegea, dar astea erau nopțile când albia râului se lărgea atât de mult și râul curgea mai Încet decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
înțelepciunea și ascuțișurile ironiei în dosul unei măști de naivitate. Îl trăda însă privirea. Dincolo de sclipirile ochilor, pentru cei ce vor fi știind să vadă, în ființa prozatorului se buluceau, dramatic, lumi aflate la antipod și sentimente minate de contraste izbitoare. Nu atât conflictele șocante dintre protagoniști învolburează prozele elaborate de Al. Poamă, cât mai ales calmul adânc al resemnărilor sale meditative dau sens paginei, ca în romanul intitulat Filigran, de pildă, rămas probabil în manuscris. Lecturat de mine, în urmă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
oglinda „noastră“ = a oamenilor de rând? Normal că imaginea din oglindă este mai întunecată și mai distorsionată. Schimbi imaginele convexe cu cele concave, înlocuiești minusul cu plusul și lumina cu umbrele. Dacă luăm nuanțele întunecate, cele două imagini vor fi izbitor de asemănătoare. Unele detalii par să se completeze între ele. De aceea evităm contactul direct cu oglinda și, în mod inconștient sau nu, continuăm să eliminăm elementele întunecate de pe fața pe care dorim s-o vedem. Aceste umbre sunt înlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
criminală“. E aproape imposibil să faci o comparație între cele două „violențe“. Totuși, violența dură și inexplicabilă care i-a lovit, atât din punctul de vedere al victimelor devastatorului cutremur, cât și a celor din atacul cu sarin, a fost izbitor de asemănătoare. Chiar dacă diferă sursa și tipul violenței, șocul este cam același. Asta este impresia pe care mi-au lăsat-o intervievații. De exemplu, multe victime spuneau: „Îi urăsc din tot sufletul pe adepții Aum!“ Totuși, nu se lăsau conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se comportă într-o discuție față în față. Vorbind cu ei nu am putut să nu-mi dau seama de existența punctelor pe care le au în comun aspirațiile lor legate de religie și ale scriitorului unui roman. O asemănare izbitoare. Într-adevăr. Cu toate astea, nu pot afirma că cele două ocupații au rădăcini comune. Pe lângă aceste asemănări, sunt o multitudine de discrepanțe. În timpul interviurilor, acest lucru a sporit interesul meu personal și uneori m-a făcut să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că trebuie să știu câte ceva despre viața de după moarte. Am fost șocat de documentele pe care le-am citit în legătură cu experiențele celor care au intrat în moarte clinică. Și declarațiile celor din Japonia și a celor din alte țări sunt izbitor de asemănătoare. În declarații apăreau și pozele reale ale persoanelor respective. E aproape imposibil ca oamenii aceia să se fi vorbit între ei să spună aceeași minciună. Apoi am aflat despre «Legea Karmei» și am elucidat multe dileme pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-a părut foarte interesant. („Am avut o discuție deschisă cu ei. Nu pot să neg faptul că, între activitatea autorilor de cărți și a celor care își pun baza în religie, există o punte de legătură. Este o asemănare izbitoare. Cu siguranță. Totuși, nu pot spune că aceste două ocupații au aceleași origini. Împărtășesc similitudini, dar, în același timp, sunt diferite. Discuția cu ei mi-a atins niște corzi sensibile și m-a făcut să simt acele asemănări iritante.“ - citat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
neființa absolută. Dacă se rătăcește cumva în acest spațiu, omul se simte golit de substanța sa "ontică", ca și cum s-ar topi în Haos, și sfârșește prin a se stinge. Această sete ontologică se manifestă în nenumărate feluri. Exemplul cel mai izbitor este, în cazul special al spațiului sacru, voința omului religios de a se găsi în inima realului, în Centrul Lumii, de unde a început să ia ființă Cosmosul, spre a se întinde apoi către cele patru zări, unde există o posibilitate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
izvorâte din adâncul ființei, din zona numită inconștient. Un om exclusiv rațional este o abstracțiune, nu poate fi întîlnit în realitate. Orice ființă omenească este alcătuită deopotrivă din activitate conștientă și experiențe iraționale. Or, conținutul și structurile inconștientului prezintă asemănări izbitoare cu imaginile și figurile mitologice. Nu vrem să se înțeleagă că mitologiile sânt "produsul" inconștientului, pentru că modul de a fi al mitului este tocmai faptul că el se dezvăluie ca mit, arată că un lucru s-a întîmplat în chip
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Anica!Coana Anica era portretul lui Arthur Schopenhauer, adus de mine și atârnat pe perete în dosul mesei-birou. M-am simțit puțin vexat de frivola ei ireverență față de maestru. Dar asemănarea lui cu coana Anica mi se păru atât de izbitoare, și însuflețirea Adelei de descoperirea ei o făcea atât de frumoasă, încît am trădat pe maestru fără nici o remușcare. Și l-am trădat chiar și atunci când, aflând al cui e portretul, Adela a uitat de coana Anica și a luat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
somnul neîmplinit, și atât de tulburătoare, din dimineața când am plecat la Văratic; îmi solicita compătimirea, care, ca orice stare de suflet provocată de ființa ei, se rezolvă în pasiune dureroasă; mi-o înfățișa dezarmată, mai posibil a mea. Efect izbitor al uzurii corpului ei ars de fierbințeală, ofilirea ei îmi ținea pe primul plan al conștiinței ideea arzătoare a vieții ei fizice. Aflase că am vegheat toată noaptea la geamul ei. Mi-a spus cu tristețe, dezmierdîndu-mi ușor mîna: Sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
primului. Totodată ele au o natură comună, o asemănare esențială care le permite unitatea contradictorie. Astfel, dintre toate creaturile sale, Adam îi este cel mai apropiat Domnului, fiind alcătuit după "chipul și asemănarea" sa, permițîndu-i lui Dumnezeu tocmai prin această izbitoare asemănare să se recunoască în calitatea sa de creator, distinct de făptura creată. Un alt exemplu l-ar constitui Diavolul, prin rolul său secund asigurând supremația binelui. Toate acestea ne fac să credem că facerea Evei nu a fost decât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care trebuie să ținem seama în strădania unei înțelegeri adecvate. Experiența de viață, puterea cugetării și a expresiei, psihologia creatorului sunt elemente indispensabile. Mai trebuie ținut cont însă de specificul estetic al genului, de istoria lui. Un adevăr elementar și izbitor este că filozofii moraliști sunt îndeobște sceptici în privința omului, a calităților sale. Impulsul pedepsitor, necruțător și disprețul sarcastic devin parcă nota comună a acestora. Socrate, Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fiind, Își păzea borcanele Închise În lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se jucau prin preajma ei. Izbitoare i se păru Tatianei și asemănarea lui Stan cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui Bran cu preceptorul Lațko Teoteș, ce venea de două ori pe an să strângă impozitele pe venit și care, după ce lua și pielea de pe om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
chibzuit și, În afară de faptul că Își bătea la sfârșitul fiecărei luni consoarta, alte păcate nu prea avea. Dar și pentru atâta lucru Dumnezeu Îl pedepsise, trimițându-l să se zbenguie pe sticla micului ecran... Pe bătrână o ului și asemănarea izbitoare dintre numele lui Stan și al lui Satan. Unul avea un a În minus, celălalt, un a În plus. Dar era posibil ca acest a să treacă de la un personaj la altul, pentru a semănă În jur zarvă și confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să vă aud vederile, spuse Lal. — Vederile mele? — O, da, papa. — Da, dragă unchiule Sammler. — Vederile mele. Se Întâmplă un lucru straniu. Simți că era pe cale să spună exact ce avea În minte. Cu voce tare! Ăsta era cel mai izbitor aspect. Nu era obișnuita comuniune cu sine a persoanei vârstnice și ciudate. Era pe cale să spună ce gândea, și viva voce. — Shulei Îi plac conferințele, mie nu, spuse el. Sunt foarte sceptic În privința explicațiilor, a practicilor raționaliste. Îmi displac religia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Igor Smirnov, Alexandru Caraman (vice-președinte) și Grigore Mărăcuță (președintele așazisului Parlament local). Aceștia și-au făcut apariția în scurt timp și ne-au făcut să așteptăm 15-20 minute până au catadicsit să deschidă gura. Igor Smirnov, în special, care semăna izbitor cu faimosul Felix Dzerjinski (inclusiv cu barbă), s-a dovedit a fi cel mai puțin bine crescut și educat. După îndelungata perioadă de așteptare, ignorându-i complet pe ceilalți, mi s-a adresat mie (în limba rusă), acuzând România că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să se desfacă în două. Cu siguranță că opera nu se grăbește, nu-i așa? Opera durează cu adevărat, sau cel puțin Otello durează. Din câte am înțeles, partea aceasta se desfășura cu o încetineală îngrozitoare. Un al doilea lucru izbitor în legătură cu Otello este că nu e în engleză. Am tot așteptat să-și vină în fire și să înceapă să cânte cumsecade. Nici vorbă: spaniolă, sau italiană, sau greacă. Cam în așa ceva se cânta. Poate, mi-am spus eu, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu mâinile până când închieturile i se albeau. în pat îl apăsa cu atâta putere, încât adesea îl lăsa fără suflare. Dacă-l vedea vorbind cu o altă femeie, se repezea la ei și, cu o voce dogită, le arunca insulte izbitor de vulgare, care o făceau pe biata femeie să fugă cât vedea cu ochii. Apoi Livia îi cerea scuze lui Vultur-în-Zbor, încercând să pară o fetiță sfioasă îo priveliște care-ți făcea greață), și spunea: — îmi pare rău, iubire. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai stropi pe față cu puțină apă... —Doamne ferește! Nu vreau să-mi distrug machiajul. Sunt bine, Suki, serios. Nu te mai agita fără rost. Ea e sora mea, Belinda, îmi explică Suki în mod inutil, căci asemănarea era atât de izbitoare, încât era evident cine e. Era copia fidelă a lui Suki, dar mult mai slabă, încât obrajii lui Suki păreau de-a dreptul rotunjori, iar trăsăturile feței, durdulii prin comparație. De cealaltă parte, Belinda arăta de parcă încăpuse pe mâna unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acești oameni, dar nu afli decât că pe nepoata de la oraș a bătrânei care a venit ultima (dacă Îi e nepoată) o cheamă Loredana și nu te poți opri să nu-i admiri și acestei copile de 5 ani frumusețea izbitoare a ochilor, mult asemănători cu cei ai fetișcanei care venit cu iepurele În brațe. Loredana. Se potrivește de minune cu tot ce-i În jur. Te gândești adică la privirea ațintită pe fereastră, În zilele ploioase, a fetei născute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]