1,683 matches
-
apa adâncă, și apoi o să-l privim cum înoată. Ar fi o faptă bună. Nici prin cap nu-mi trece să-i dau drumul, spuse băiatul mai mare, râzând. E peștele meu. Erau băieți de vreo cincisprezece ani, îmbrăcați în jachete de piele neagră și blugi. Spectacolul mâhnirii lui Gabriel îi amuza nespus. — Vă rog, stărui Gabriel, vă rog mult. Se lăsă pe vine, la marginea bălții. Hei, cucoană, lasă-l în pace! E atât de frumos, atât de viu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcea ca momentul prezent să fie perfect pentru Tom. Gabriel alergase cu sufletul la gură, istovită, prin nisipul care-i fugea de sub tălpi, până își găsise poșeta pe plajă. Transpirase și gâfâia. Scoase din poșetă două lire și își dezbrăcă jacheta de lână, lăsând-o pe plajă. Nu luă în seamă chemările lui Alex care voia s-o antreneze în expediția ei și porni înapoi în goană să se cațere pe stâncile colțuroase. Îi găsi pe băieți așteptând-o. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și simți că o grea povară i se luase de pe inimă. Băeții râseră și o întrebară: Dacă mai prindem unul, îl cumpărați? Gabriel se întoarse, fără să mai alerge, simțindu-se fericită. I se făcuse frig acum că-și scoase jacheta de lână. Adam înota de jur împrejur, în cerc, strigând cât îl ținea gura. Îl pierduse pe Zet. Cu puțin înainte, pornise să înoate vârtos și se îndepărtase mult de țărm. Era atât de plăcut să se joace cu cățelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vizitei pe care i-o făcuse. În timp ce străbătea câmpul galben, Emma își dădu seama că se întâmplase ceva pe plajă. Cineva striga, ceilalți alergau. Începu și el să alerge. — Ce este? Tom trecu ca un fulger pe lângă el, zvârlindu-și jacheta în timp ce fugea. — S-a pierdut Zet. Adam l-a luat cu el în apă și l-a pierdut. Pearl și Hattie alergau, suflecându-și fustele. Alex alerga desculță, împleticindu-se. Brian și Adam erau în frunte. Ruby, care reapăruse, alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lipiți unul de celălalt. George se uita fix la Hattie. Părul fetei era împletit în două cozi care-i atârnau pe umeri. Purta rochia ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
storurile. În timp ce gloata urmărea spectacolul hlizindu-se și înghiontindu-se, George se repezi la fată. Era clar că voia să tragă din nou storurile în jos. Dar Hattie, cu un gest de sfidare autoritară, își întinsese brațul alb, cu mâneca jachetei suflecată, barând fereastra. George se opri o clipă. Tom, care se găsea chiar lângă geam, așa cum se mai aflase la începutul acelei seri, avu senzația că îi plesnește capul. Zbieră cât îl ținu gura: — George, pleacă... o, George, pleacă! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să stai de vorbă cu Tom. Povestește-i despre cele întâmplate noaptea trecută. — Cred că apa asta o să păteze parchetul, spuse Pearl. — Dă-l naibii de parchet. Vino, fato! Pearl purta o rochie albastră de vară, peste care îmbrăcase o jachetă largă, păroasă, în buzunarele căreia își vârî acum mâinile, trăgându-și prin jachetă, rochia în jos. Picioarele îi erau goale în papuci. Își pieptănase cu strășnicie părul negru, drept, iar fața avea vechea-i înfățișare mexicană. Nasul îi era subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cred că apa asta o să păteze parchetul, spuse Pearl. — Dă-l naibii de parchet. Vino, fato! Pearl purta o rochie albastră de vară, peste care îmbrăcase o jachetă largă, păroasă, în buzunarele căreia își vârî acum mâinile, trăgându-și prin jachetă, rochia în jos. Picioarele îi erau goale în papuci. Își pieptănase cu strășnicie părul negru, drept, iar fața avea vechea-i înfățișare mexicană. Nasul îi era subțire și ascuțit. Se încruntă, înălță din umeri, și-l urmă pe Emma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbrăcat, în cea mai mare parte făcute de mâna ei, le avea în grijă. Lua măsură, croia, tăia, proba, tighelea, cosea la mașina de cusut manuală Singer, tricota cu andrelele, croșeta. Cămăși, izmene, chiloți, cearșafuri, fețe de masă, pulovere și jachete, pe toate le urmărea în ce stare se aflau și observa când începeau să se roadă. Jachetele și puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de ciorapi, rosăturile acelea prea ar fi fost la vedere. Și cum, în ciuda sărăciei, pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tăia, proba, tighelea, cosea la mașina de cusut manuală Singer, tricota cu andrelele, croșeta. Cămăși, izmene, chiloți, cearșafuri, fețe de masă, pulovere și jachete, pe toate le urmărea în ce stare se aflau și observa când începeau să se roadă. Jachetele și puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de ciorapi, rosăturile acelea prea ar fi fost la vedere. Și cum, în ciuda sărăciei, pentru ea conta și prestigiul familiei, remediul stătea în a le deșira și a le împleti de la început
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu câțiva milimetri față de spira de dinainte. Rezultatul era o sferă aproape perfectă, netedă și densă. Toate ghemele pe care mama le făcea destrămând lucruri vechi deveneau sfere perfecte și așteptau să ajungă material pentru lucruri ca și noi alte jachete, alte veste, alte pulovere. Numai că mama nu se hotăra prea ușor să purceadă la un nou tricotat. Ghemele de lână se înmulțeau în casă, fiecare de altă culoare, mai mari și mai mici, rostogolindu-se de colo până colo
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ceva de dorit!": poate că ăsta era preceptul după care se călăuzea mama, alături de criza veșnică de timp, amânând crearea lucrului nou. Poate că și pentru mine fiecare ghem ar fi rămas un proiect încremenit în timp, în așteptarea noii jachete sau a noii veste, care firesc ar fi fost să mă bucure nespus dacă n-ar fi fost perfecțiunea sferei din fir de lână colorată, care o făcea să devină în ochii mei scopul final al strădaniei mamei de a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
decât doar că scumpetea devine din zi în zi mai nesuferită. Mi-ar trebui un pardes[s]us, pentru că pe o vreme așa caldă nu pot îmbla cu paltonul, apoi nu e nici atât de cald ca să pot îmbla numai în jachetă. Îmbrățișând pe toți și sărutîndu-vă mînile, rămân al d-voastre supus fiu Mihai 31 [TITU MAIORESCU] Botoșani, în august 1872 Stimatul meu Domn, În anul 1845, de nu mă-nșel, a ieșit prima notiță în unul din ziarele din țară
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
De Mika-Le nu-și amintise. Era de pe vremea când prințul Maxențiu, lipsit de mușchi, mai avea încă nervi ce vibrau uneori pervers. Acum Maxențiu era diafan și avea eclipse de memorie. Tocmai în ziua aceea, la sfârșitul repetiției, în umbra jachetei lui Drăgănescu, Mika-Le se strecurase într-un colț. ; Se ascundea mai mult însă ca altă dată de frica Elenei, fiindcă își schimbase pieptănătura. Se tunsese iar, dar printr-o greșală a coaforului stuful cârlionților fusese masacrat. Mika-Le ceruse singură, e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
desluși prea bine și nu Înțelese la ce foloseau. Am ajuns, spuse În cele din urmă. Grădina era plină de copii și guvernante; copii de șapte, opt ani, nici unul de cinci ca Julius. Mulți purtau haine albe, cu o mică jachetă strînsă pe corp, fără guler și cămășuțe de poplin cu gulerul apretat și cravate fine, azurii, roșii sau verzi cum poartă toreadorii. Nici unul nu avea Încă acnee și erau cu toții fericiți, gata să se zbenguie, nu vă apropiați prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uita Îndată de neliniștea asta. Era ceva foarte ciudat, dar ea nu se mai Întreba de ce dorințele i se Împlineau Înainte de a fi apucat să le exprime. Julius intra În bucătărie sau În sala de mese a servitorilor, pune-ți jacheta, ba era Îmbrăcat cu jacheta, ba umbla fără ea. Numai fata ei nu se Întorcea niciodată cu vînzătorul de Înghețată, dar asta fiindcă ea nu comunica profund cu nimeni, fiindcă niciodată nu-și exprimase dorința ca fata ei să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Era ceva foarte ciudat, dar ea nu se mai Întreba de ce dorințele i se Împlineau Înainte de a fi apucat să le exprime. Julius intra În bucătărie sau În sala de mese a servitorilor, pune-ți jacheta, ba era Îmbrăcat cu jacheta, ba umbla fără ea. Numai fata ei nu se Întorcea niciodată cu vînzătorul de Înghețată, dar asta fiindcă ea nu comunica profund cu nimeni, fiindcă niciodată nu-și exprimase dorința ca fata ei să se Întoarcă și să apară În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exprimase dorința ca fata ei să se Întoarcă și să apară În fața ei acolo, În bucătărie. Numai cînd era singură În dormitor. De aceea venea noaptea. În schimb, Julius trecea mereu pe lîngă ea, pune-ți jachețica, domnișorule, era cu jacheta pusă, oare mai Înainte trecuse fără jachetă? Dar șuvițele negre ca pana corbului se desfăceau căzîndu-i pe față, Întrerupîndu-i firul gîndurilor tocmai cînd se Întreba de ce... Țanțoșa coborî și ea să mănînce, era sîmbătă și se trezi nas În nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întoarcă și să apară În fața ei acolo, În bucătărie. Numai cînd era singură În dormitor. De aceea venea noaptea. În schimb, Julius trecea mereu pe lîngă ea, pune-ți jachețica, domnișorule, era cu jacheta pusă, oare mai Înainte trecuse fără jachetă? Dar șuvițele negre ca pana corbului se desfăceau căzîndu-i pe față, Întrerupîndu-i firul gîndurilor tocmai cînd se Întreba de ce... Țanțoșa coborî și ea să mănînce, era sîmbătă și se trezi nas În nas cu Abraham. Îl salută fără șovăire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în sfârșit în vizită. Karin îi auzi încă de când erau pe coridor. Fir-ar să fie, că tare-i frig în universul ăsta. —Mie-mi zici? Mi-au ieșit boașele prin ochi. Se rostogoliră în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păsări care trec pe aici, pe Ruta Centrală de Zbor. —Exact. Totul trece fix prin oraș. Credeam că e doar o chestiune de timp până când o să devenim noul St. Louis. Daniel zâmbi, înclină din cap și-și vârî mâinile în jacheta bleumarin. —Răscrucea țării. Să fie împreună - să fie, pur și simplu - era mai ușor decât îndrăznise să creadă. Ura valurile copilărești de nerăbdare, aproape obscene, având în vedere motivele care le aduceau înapoi. Exploata dezastrul, folosindu-și fratele rătăcit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cine era. Amigdala lui, își aminti ea. Amigdala nu poate vorbi cu cortexul lui. Îl mai ții minte pe unchiul Luther? întrebă ea. Trăgea astfel de el, poate nedrept. Mark se încovoie în vântul care-i bătea din față, în jacheta lui de baseball și căciula albastră, tricotată, pe care începuse s-o poarte ca să-și ascundă cicatricele până când părul avea să-i crească la loc. Mergea de parcă ar fi făcut acrobații. Nu știu cum stai tu, dar eu n-am nici un unchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și îndesă căciula pe cap. —Frate, nu te juca cu ce-i în capul meu. Își ceru iertare. Zguduit, Mark vru să se întoarcă înăuntru. Ea îl ghidă spre clădire. Mark își tot trăgea în sus și-n jos fermoarul jachetei, cu gândurile gonindu-i prin cap. O clipă, păru că voia să se elibereze, s-o recunoască. În ușa holului, murmură: — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu tipul ăla. —A murit. Imediat cum am ajuns noi acasă. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Mark, fără vreo implicare care s-o influențeze. Se așeză în hol, la capătul unei canapele din vinilin de culoare închisă, în fața unei femei neputincioase, puțin mai tânără decât el, prinsă într-o luptă de proporții epice cu fermoarul jachetei sale inutile. Voia s-o ajute, dar știa că mai bine se abține. Simțea un neastâmpăr straniu în timp ce-o aștepta pe Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aștepta pe Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare, speriind-o pe femeia cu jacheta, care, îngrozită, își sfâșie fermoarul până jos. Uitase că-i ceruse lui Karin Schluter să-și sune fratele la ora trei fix, adică peste câteva minute. Începu să se învârtă pe lângă ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]