12,356 matches
-
trăgea din neamul Teodorenilor (Ionel și Păstorel Teodoreanu îmi sunt verișori). Legiunea de jandarmi din Ismail, avea ca scop principal, limitarea influenței acțiunilor bolșevice în zonă. De altfel știți de revolta de la Tatar Bunar, la lichidarea căreia au participat și jandarmii de la Ismail. Îmi amintesc de vaporul ,,Dacia” care făcea legătura Ismailului cu țara. La acea vreme, Ismailul era un orașport cam de mărimea Hușului; avea străzile pietruite; fugare amintiri plăcute renasc imaginea tramvaiului cu cai, cu care mă plimbam deseori
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
din fața scărilor. Eh, vremuri! Am totuși o amintire plăcută, în care tata a arătat că este capabil să rezolve situații din cele mai delicate. La vremea respectivă tata își cumpărase și un Citroen. Avea două mașini. Într-o zi, un jandarm se prezintă la poartă și-i raportează tatei că prințul Nicolae vrea să vorbească cu el. Bineînțeles că tata a plecat imediat cu jandarmul. Prințul Nicolae aterizează forțat pe plajă și îi solicita tatei să-i scoată avionul din nisip
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
La vremea respectivă tata își cumpărase și un Citroen. Avea două mașini. Într-o zi, un jandarm se prezintă la poartă și-i raportează tatei că prințul Nicolae vrea să vorbească cu el. Bineînțeles că tata a plecat imediat cu jandarmul. Prințul Nicolae aterizează forțat pe plajă și îi solicita tatei să-i scoată avionul din nisip. Tata a reușit acest lucru și s-a ,,împrietenit” cu prințul. Acesta a promis că-l v-a ajuta pe tata în problemele sale
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
școlii era român. Aveam ore de limbă maghiară și am învățat această limbă la îndemnul tatei. Noi copiii ne împăcam foarte bine indiferent de etnie și numi aduc aminte de probleme care să ne fi afectat. De multe ori urmăream jandarmii plecând la instrucție. Seara când se întorcea îi așteptam la poartă pentru că ne aduceau fragi. Frumoase timpuri! Dar Baliff nu dormea. Tata, tot căpitan, este azvârlit la Bazargic, oraș cosmopolit din Cadrilater, cu greci, turci, tătari, bulgari, evrei. Era prin
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
detalii despre plăcerea reginei de a făcea baie în spuma mării, despre iahtul cu care venea, relațiile cu Atatúrk, detalii pe care nu vom insista din varii motive). Eu și fratele meu am auzit și deși zona era împânzită de jandarmi, noi deghizați cu fesuri turcești, ne-am apropiat prin tufișuri de locul cu pricina. Ne-a simțit însă mopsul doamnei de onoare. Ceea ce am văzut a rămas o amintire eternă pentru mine, chiar dacă s-a terminat cu o fugă, fiind
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
cumsecade. Vorbea ca un automat, fără să știe măcar cu cine stă de vorbă, căci nu Îndrăznea să se Întoarcă și să-l privească. Spera desigur să fie Vic, din cauză că pe el Îl căuta, dar la fel de bine putea fi un jandarm sau vreun agent silvic. După zgomotul pașilor, părea că distanța dintre ei devenise suficient de mare. Dacă s-ar fi trîntit la pămînt, pentru ca apoi, rostogolindu-se cu iuțeală, să se ascundă după unul din bolovanii de calcar... Dar după
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Dispar amândoi În vânzoleala de pe marele bulevard, Îndepărtându-se de Antoniu... Vremea s-a Înmuitat, probabil au fost ultimele zile geroase, și acum, zăpada a Început să se topească formând o clisă călduță În care te afunzi până la glezne . Un jandarm a prins de guler un copil al străzii pe care-l târăște după el, și-i mai dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar și sfrijit, plânge și se zbate, dar jandarmul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Un jandarm a prins de guler un copil al străzii pe care-l târăște după el, și-i mai dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar și sfrijit, plânge și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
povestit lui Lie, prietenul s-a uitat scîrbit către el: "Dac-o pupași pe gură, pupași jumătate din București în..." i-a spus cu vorba lui oltenească, stăpînindu-și cu greu rîsul batjocoritor. Apoi s-a auzit ușa; intrase în casă "jandarmul", soția lui Lie, vatmaniță pe tramvaiul 33, o femeie nemaipomenită, o a doua mamă pentru tînărul Mihai, mai ales că Lie s-a căsătorit cu puțin înainte ca Mihai să se despartă de Doamna Ana, femeia aceea ciudată, care locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întreagă mafie. Se știe deja de mafia petrolului și cea a îngrășămintelor chimice. Măsurile luate împotriva lor nu prea au dat rezultate. Astăzi poliția s-a gândit (de ce abia astăzi?) să întărească locurile de supraveghere sau să le lase pe seama jandarmilor. Conductele de petrol au fost ținta preferată a hoților dornici de îmbogățire rapidă. În circa 20 de minute, se puteau fura cisterne întregi de petrol. (?!) Peste tot s-a remarcat și o proliferare a bandelor de infractori și chiar o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
normal? Poți să faci ceva în tratate, în sinteze și cercetări... Ce-i normalitatea? De unde până unde? Cum o măsori? Aici e teritoriul „normalității”, faci puțin la dreapta și-ai trecut în Valea Plângerii? E vreo barieră, te fluieră vreun jandarm, nu pe-colo, te-ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dorohoi... Nu mi-a venit să cred, parcă era un film, știți, unul din acelea cu întâmplări neverosimile... A subliniat cu încântare ultimul cuvânt. Bleoștesc iar felinarele. - Tot orașul a fost zguduit de așa o întâmplare, au fost mobilizați și jandarmii din zonă, păzesc Grădina Zoologică și trec din casă-n casă, cercetează grădinile, străzile, gangurile, chiar și ulițele țigăniei... Îmi stăpânesc un căscat, două lacrimi izvorăsc de atâta caznă în colțul ochilor. - A scăpat vreo fiară? mă interesez politicos. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l prindă pe Cocoș. Unul ca ăsta, Brunea-Fox, și mai erau vreo doi care ziceau că stătuseră de vorbă cu Cocoș nu fuseseră obligați să-l întîlnească și de aceea ajunseseră la el. Pe cînd nenorociții ăia de la posturile de jandarmi înecate în praf și cuprinse de căldură, așa cum cuprinde mîlul în baltă tot ce mișcă, și numai dacă nu te miști poți scăpa să nu te îneci în el, oameni cu acareturi și puzderie de guri împrejur, trebuiau să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hoții și vardiștii, pentru unul care lucra în Serviciu lucrurile erau clare, totul era cusut cu ață albă, care se vedea de la o poștă. N-ar fi băgat mîna în foc pentru nimeni, dar putea spune liniștit că dacă nu jandarmii lui Călătorescu, cel puțin jurnaliștii de la Adevărul, mai bine de la Universul, îi dădeau de știre lui nea Cocoș cam pe unde se va abate potera a doua zi. Pînă la un punct nici nu aveau vreun interes să se întîlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
serios pentru simplul motiv că realitatea nu produsese cazul în care erau necesare calitățile lui. Așa se întîmplase cu el, de la definitivarea pe post pe care o datora unei conjuncturi fericite, pur și simplu nimerise bine, fără plutonierul ăla de jandarmi, Popianu, și fără ciudățenia firii prințului Pangratty, n-ar fi ajuns la nici un rezultat, darămite la unul atît de apreciat încît să-i asigure cooptarea definitivă în Serviciu. Iar de atunci, doar fleacuri, făcute pe jumătate, un soi de asistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urmă dovediți de presă a fi de fapt indivizi care-și meritau soarta, încâlcind regulile și chiar legea pe care erau puși să o slujească. Dar nu morții erau aceia care impresionau. Lumea deja se obișnuise cu titlurile negre "un jandarm și doi săteni găsiți morți în Tatlageac. Cocoș și-a iscălit fapta." Altceva te făcea să simți o amenințare sumbră. Aerul de carnaval care învăluia totul. Cocoș era fotografiat la chefuri, înconjurat de ciraci scoțînd în față cit mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
seama, dom'le, că de fapt sînt fraier. M-ai păcălit, m-ai tras în piept, chiar așa, cum trag ăștia în piept o lume întreagă cu alde Cocoș. Ei, și ce dacă se mai curăță cîte un soldat, un jandarm, vreo doi țărănoi. Se curăță că-s proști. Pricepi dumneata, ăștia se curăță pentru că îl iau în serios, pentru că sînt speriați de Cocoș ăsta, mor ca proștii pentru că sînt convinși că alde Cocoș e chiar un bandit fioros care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dumnezeu, nu bea singur." Atunci i s-a părut ciudat, cel puțin ciudat, ca lîngă niște sfaturi-porunci, cum erau acelea privind interdicția de a plăti cuiva partea la crîșmă, asta dă de bănuit, ori de a folosi telefonul postului de jandarmi, ori de a trimite altcuiva decît domnului Witt rapoartele din Vladia, în care cele ce priveau subiectul, adică pe alteța sa prințul Pangratty, trebuiau să fie incluse începînd de la pagina a treia și să nu treacă de a cincea dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
totul în disciplină, ca un strop de ploaie în mare. "Pedepsele ne aduc aminte că marea este alcătuită din stropi", filosofa cîteodată Radul Popianu de unul singur și se închidea pe dinăuntru în camera amenajată drept "arestul de la postul de jandarmi" al Vladiei. Ușa cu vitraliu era întredeschisă, iar în holul mare și întunecos tocmai din cauza vitraliului de care era atît de entuziasmat prințul, îl aștepta K.F. Avea o figură severă, cu veșnica ei rochie cu umeri ridicați, catifeaua părea tocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gîndească la ea ca la o femeie. Ce-i drept, e drept, pînă atunci i se mai întâmplase. Cîte nu se întîmplă în mintea unui bărbat care trăiește singur cuc într-o casă mare și pustie cum era postul de jandarmi din Vladia? Pomenirea tot mai insistentă a suferințelor prințului, după cum spunea K.F. nu trecea săptămînă să nu aibă o criză de isterie, e drept fără mare scandal, mai trîntea cîte un scaun, spărgea o oglindă ori o vază, se plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai respectă armata, toți au uitat că există o Coroană, patriarhul face politică în loc să-și vadă de ale sufletului, comerțul e în pericol, țara e bîntuită de bandiți de drumul mare, ai citit, dom'le, despre Cocoș! Omoară lumea, împușcă jandarmii, nu există o mînă de fier, o mînă de fier, o mînă de fier ne trebuie!" Și se înroșise, dar nu de la rachiu, se înroșise gotcă strigînd atît de tare că "e nevoie de o mînă de fier", încît cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dădeau la iveală tot felul de potlogării, iar colonelul Stoicescu socotea că ei, gazetarii, erau de vină că se fac potlogăriile. Păi dacă o ține tot așa vor ajunge să spună că vinovați de hoții și tâlhării sînt polițiștii și jandarmii pentru că nu se lasă și pun mîna pe tâlhari. Dacă nu i-ar prinde, n-ar exista, după capul domnului colonel Stoicescu! A pufnit în rîs, a ciudă, apoi a tresărit simțind privirea întrebătoare a bătrîneilor. Ca să iasă din situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puful de păpădie în vînt. Desigur, ca orice adjutant disciplinat, a întocmit, în chiar aceeași seară cînd a avut conversația cumva lămuritoare cu cei doi bătrînei, a întocmit un raport către superiorii săi direcți din Comana, către comandantul companiei de jandarmi, căpitanul Viscreanu. A expediat raportul pe calea obișnuită, rugîndu-l adică pe domnul Iacobovici să depună la biroul de informații al unității plicul sigilat cu ceară roșie și șnur, conform regulamentului. Nu scrisese mare lucru, doar că în localitate și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lor, ar fi fost încîntați, copleșiți, nicidecum îngrijorați. Și ar fi dat semnalul de acțiune, nu era mare lucru, un telefon la tinerelul acela, Georgescu, cu două cuvinte. În fiecare zi alte două cuvinte. Cu siguranță că și Călătorescu de la jandarmi și Cihoski de la Marele Stat Major ar face apoplexie dacă ar afla că parola zilnică a Garnizoanei ajunge întîi la el și abia după aceea la știința lor. Nu era o minune, ci doar eficiență și devotament. Un telefon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bun-simț, cu talent și răbdare a constituit baza unui raport bine documentat către primul-ministru și totul s-a liniștit ca prin farmec. Aceleași gazete au anunțat că banditul Cocoș a fost prins, s-au evidențiat chiar și niște nenorociți de jandarmi, care au apărut cu poze în prima pagină, ridicați în grad, cu leafă mărită, ce nu face Guvernul pentru stabilitatea puterii? Toată lumea a consimțit să încheie farsa cu banditul Cocoș în tonul potrivit, în același fel în care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]