1,395 matches
-
aerul vibrând lichefiat, tremurând ca o pânză de apă. Ce oră nepotrivită, și ce zi, atât de caldă ! Dar te silești să nu-ți mai pese de nimic, și chiar așa se și întâmplă : nici transpi rația nu te mai jenează și te lași în voia secreției firești cu o senzație de plăcere și ușurare. Dacă ai scăpa și de gheara care ți se strânge peste inimă atunci când împingi poarta - deschisă ca totdeauna. Pentru că ce-ai să faci ? Ai să suni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa, pentru că altfel tot nu aveau toalete noi, cu care să poată ieși în lume... Niciun cuvânt însă despre acatistele pe care le dă la biserică să nu rămână bietele copile nemăritate, în căsuța aceasta de mahala unde se și jenează a-și lăsa cavalerii să le conducă, în vreme ce noi la Buzău continuam să fim cineva, chiar dacă se știa că scăpătasem... Niciun cuvânt despre leafa ta, pe care nu știe la cât s-o evalueze, neavând alte indicii decât acel œuf
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e un drum prea agreabil, la Domnia voastră mă refer, înainte de toate, cu acest noroi de pe alee... Nu ai vorbit atât de clar cum situațiunea o cere ! Nemulțumit, îți scoți batista să îți ștergi fruntea, batista nu e prea curată. Te jenezi și te întrerupi, ea râde, ca de o întâmplare amuzantă, și continuă să meargă înaintea ta, ghidându te. Continui s-o urmezi, cu neplăcere, căutând cu febrilitate a stabili ce ferestre sunt acelea sub care pășiți în aceste minute, ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și miracolul religios cu care mă uimește orice gest mărunt al ei, deși pe toate i le știu atât de bine ! Surâsul din ochii entuziaști și creduli, felul șiret cu care îngână ceva, ascunzându-și cu o grațioasă neîndemânare chipul jenat dincolo de evantai, felul cum rămâne cu privirea în gol, visătoare. (Misoginism vulgar ar fi, desigur, să-mi imaginez că atunci Sophie se gândește la un corset sau la lucruri încă și mai profane !) Respir precaut, ca să nu trezesc tusea ascunsă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
însă viciul de expunere este al meu, dacă nu s-a înțeles... — Cum, nene Victore ? Dumneata așa ai luat-o ? — Dar cum ai vrea s-o iau, coniță dragă ? în primul nostru timp, intervențiile de acest gen ale Sophiei mă jenau teribil ! La urma urmei, ea aparține acestei generații proaspăt venite ce calcă dezinvolt în picioare privilegiile rangului, sexului (mai exact, se face a le călca, cum altminteri ?). Acum a ajuns un fapt chiar banal că doamnele discută politică mai abitir
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
micile lui întrebări cu obișnuita-i timiditate abilă, astfel încât mă voi simți ambarasat, negând că aș ști mai mult decât știe toată lumea, îmi pare rău, domnule Ialomițeanu, nu am știre de așa ceva... Privindu-i ochii inocenți, voi fi exagerat de jenat și, ca totdeauna când ascund orișice fleac, îmi va părea că celălalt îmi citește adevărul pe buze. Totuși, va insista amicul, să fie adevărat că Brătianu pregătește guvern de uniune națională, nu doar cu Take Ionescu, ci și cu Marghiloman
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un semn discret să termine ! — O înmormântare care a lăsat o impresie penibilă, nu ? S-ar putea să nu-i convie Profesorului asemenea comentarii despre înmormântarea Reginei Elisabeta, dar tocmai de aceea tânărul i le strecoară : ca să vadă dacă îl jenează zvonurile rele despre liberalii lui ! A promis că va sonda cât de proliberal este Profesorul Mironescu, pentru că, între timp, tot cercetându-și memoria, s-a convins că nu i-a văzut în grădină, pe el și pe Sophie, în această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
madam Delcă ! Ieri încă erai cineva, cât de cât respectat, cât de cât căutat. Astăzi, nu mai contezi pentru nimeni, ești privit mai prost decât era privit pe vremuri un servitor ! Chiar și copiii tăi te iau de sus, se jenează dacă stai prea mult printre prietenii lor, sunt atenți ce spui când deschizi gura, să nu-i faci de rușine... N-a existat copil mai drăguț cu Tudor, și totuși ! La policlinică aștepți ore întregi și, când intri, te expediază
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cartier, care s-a supărat pe el că nu are să-i dea un foc, drept pentru care: futu-ți rasa mă-tii de sectant bărbos, n-ai un chibrit? ia de-acia. A doua zi, tovarășul Bicu nu s-a jenat să apară la nunta unui prieten cu ochii Învinețiți, povestind episodul cu un umor amar. Tovarășul Bicu a ajuns un personaj excentric, nefrecventabil. Fiind un om inteligent, se pare că are resurse. Așa că acum e iar În fața acestui organ al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că Iliescu o să-i facă praf pe toți ăștia ai lu’ Rațiu care vor să vîndă țara, mă rog, textele obișnuite... ăsta le-a răspuns ceva și În clipa următoare atîrnau de părul lui trei babete. Zicea că s-a jenat de ei, că-i cunoștea din cartier și nu-i venea să-i bruscheze... cert e că ceata de pensionari a dat cu el pe jos. L-au șifonat un pic. Era zgîriat pe față. — Ce naiba tot spui, mă Rică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
babete? Nu putea să fugă? Le dădea un brînci de nu se vedeau și apoi o lua Încet la vale... Tu faci mișto de mine? — Nu, mă, nu fac. Cică nu putea. Tu n-auzi că la Început s-a jenat și apoi era prea tîrziu. — Băi, băiatule... Miercuri, la o săptămînă după venirea mea În spital, mă mut de la Dermato la ORL, În clădirea alăturată. Se dovedește că maică-mea o cunoaște pe Silvia, soția doctorului Ionescu sau Popescu, specialist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
îi plăcea mirosul. Nu se apropie de bazin, ci se strecură printre plante. Atinse frunzele lucioase, robuste, tari. Fetele îl observaseră, iar Anthea și Nesta îi făcură semne cu mâna. Adam le răspunse și el printr-un semn. Nu-l jena la jeunesse dorée, pentru că știa că, din tact sau din indiferența tinereții, nu vor căuta să intre în vorbă cu el. Rămase un timp în adăpostul lui, trăgând în nări mireasma plantelor, uitându-se cu satisfacție la marmura udă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult pe Emma și socotea că în multe privințe acesta îi este superior, așa încât era întristat și iritat la gândul că scăzuse în ochii lui. Această teamă a împiedicat tocmai comunicarea dintre ei care ar fi putut-o înlătura. Erau jenați unul față de celălalt și Tom, negăsind nici o cale pe care să-și exprime afecțiunea, făcea pe prostul în fața unui Emma din ce în ce mai tăcut. Pe parcursul acelei duminici nefericite, Tom se gândise și la George. De fapt, George nu fusese niciodată prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu mai putea suporta atâta neliniște și amărăciune. Cu o seară înainte îl așteptase pe Emma la locuința lui Greg, dar prietenul lui nu venise. Tom se simțea abandonat, și gelos, și fâstâcit, cu nervii biciuiți și emoțiile sângerânde. Se jena de ochiul lui vânăt, care, deși se mai decolorase puțin, încă putea atrage atenția. Brian, în felul lui lipsit de menajamente, îl întrebase: — Ce-i cu tine, te-ai bătut? — Nu, am căzut și m-am lovit cu capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu nonșalanță, deși este interzis fumatul în camere. Mă duc la recepție, plângându-mă de acest fapt, iar doamna de aici, tare de treabă, îmi dă o altă cameră, așa că îl las pe vecin să fumeze nestingherit. Nu s-a jenat deloc când am plecat și nici nu și-a cerut scuze în vreun fel. In noua cameră, direct la stradă, zgomotul se aude ca și cum aș fi pe trotuar. Este foarte cald și sunt mereu transpirat. Cu dopurile în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
îi înconjurau corpul. Ședea amorțit pe taburet, la o masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la spate, doamna Poenaru spuse: Nu trebuie să vă jenați de rochițe. Voi rămâneți tot băieței, și tot drăguți. Am întâlnit bărbați care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vreuna. Acum are o cu totul altă reprezentare. Deși emoția de-atunci rămâne. Mama sa ar fi de bună seamă contrariată dacă ar afla că asemenea gânduri îi umblă prin cap. Blasfemie! ar zice în gândul ei, desigur; fiindcă se jena să rostească cuvinte pompoase. Cum adică nu mai există niciun eu? Eul este veșnic și indestructibil, așa cum l-a creat Dumnezeu. Lucian înaintează pe alee, urmat de Liliana. Cotește la stânga pe dinaintea mormântului preotului paroh, părintele Dumitru Samoilă, care ocupă o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
singur cu gândurile mele, cu "partida" mea. Nu mă mai tulbura nimeni, nu mai amenința nimeni să-mi încurce "mutările". Mâncam în fugă și pe urmă mă întindeam din nou în pat. Luasem obiceiul să trag storurile ca să nu mă jeneze nici lumina de-afară. Cel mai greu era când ajungeam la sentință. Până acolo totul mergea ușor, aveam chiar o mare voluptate să mă prind în capcană ori să combat argumentul pe care-l găsisem înainte. Eram necruțător și când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când uitîndu-mă în bazin mi s-a părut că toți cei care înotau, purtând căști roz, semănau cu amicul pe care-l așteptam. Am făcut un semn unuia, la întîmplare, dar el nu mi-a răspuns. Pe urmă m-am jenat să repet gestul. Stam pe fotoliul de plastic să văd dacă nu cumva vreunul mă recunoștea, când am simțit o mână pe umăr. Cel pe care-l așteptasem tocmai venise, era îmbrăcat și se scuza de întîrziere... Înțelegeți, așadar, cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-i lui Menelau nu numai soția, ci și o parte din tezaur, feciorul mai mic al lui Priam ne obligă să-i suspectăm și sentimentele. În schimb, nu simt nevoia să mi se explice de ce Epicur recunoștea, fără să se jeneze, că o bună parte din teoriile lui i-au fost inspirate de o femeie frumoasă sau de ce Sofocle era îndrăgostit și la optzeci de ani. Nu m-am mirat deloc aflând că o frumusețe celebră, pentru care și-au pierdut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
albastră și Sfânta Sofia, să merg la Cornul de aur, să văd vestitele sale grădini și chioșcuri, să mă duc, apoi, la palatul Paleologilor și prin Fanar, să aud cu urechile mele cum sună în turcește cuvântul "siktir", dar mă jenez să mărturisesc aceste dorințe. Mă tem să nu fiu socotit snob. Mă supun, deci, majorității și "programului" care ne rezervă câteva ceasuri de turism superficial, fără răgaz de meditație și lene visătoare. Până la urmă, toată lumea cade de acord că, înainte de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trimit acuma decât niște nimicuri neînsemnate, căci pentru de-a corige și a da o formă mai omenească unor operate mai întinse îmi trebuie și timp și dispozițiune. Dacă cele ce v-alătur de la mine ar fi rele, nu vă jenați de fel și aruncațile-n foc. Afară de asta însă am să vă fac o confesiune - confesiunea unei crime ce am comis-o acum doi ani. Fără cea mai mică teamă de procurori și de judecători de instrucțiune, în ciuda organelor sigurității publice
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să fim, căci pentru mine viața s-a încheiat pentru totdeuna, căci tu ești cel întîi amor al meu și vei fi cel din urmă, unicul, precum unică ești, așa mititică și gingașă și cochetă pentru. al tău. Emin Te jenează că scriu numai pe o pagină, mîțule? Zău daca am două fire de nisip în casă și asta-i cauza. Până ce scriu a doua pagină se usucă cea dentîi. Mâțule, măi mâțule, mîncați-aș ochii! 182 [VERONICA MICLE] Constanța, 16 iunie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ochi negri, mici, dar nu vioi ca ai lui Lică, gura lăsată puțin în jos la colțuri ca pentru o silă permanentă. înaltă cit și ci, trunehioasă, oblă de la umeri la șolduri, cu mâni și picioare mari de caro se jena, nici nu părea tânără, deși avea numai 19 ani. Alături de ea, Lică, subțirel, sprinten, cu figura plăcută, cu ochii vioi de veveriță, părul negru din care se lăsa o buclă mare pe frunte, cu mâinile și picioarele mici și subțiri
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
margine de canapea, scobora mereu mai mult în mizerie. Scobora așa de mult în umilință până la gândul de a întîlni pe Lică și a-1 face aliatul plecării lui la Leysins. Pe Lică, nu pe Marcian. De vărul lui se jena: cu Lică nu mai avea acum nici o rușine. Prin ocaziile frecvente de a se vedea, prin obligațiile pe care Marcian le contractase 195 astfel către ea, Ada parvenise cu răbdare și cu diplomație să atragă atenția muzicantului asupra concertului din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]