858 matches
-
ar putea să te mire, dar am devenit un om de carieră. Din punctul ăsta de vedere, n-o să ai nici o problemă. Neil o privi lung. — Așa că hai să ne prefacem că abia ne-am cunoscut și că sunt extrem de jenată că mi-am împrăștiat toate lucrurile din geantă în fața ta, dar tu ești un tip de treabă de la firma nouă, așa că n-are importanță. El îi întinse mâna. —Bine, bine, cum vrei. Nu voiam să redeschid vreo rană veche. —Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să te-ajute. Nieve râse. —Poate. Dar ar trebui să fie ceva care chiar să mă intereseze. — Ceea ce e foarte greu, zise Aidan nonșalant, din moment ce pe tine te interesează cel mai mult și mai mult propria ta persoană. O liniște jenată se lăsă la masă, și prietenii lor se priviră unii pe alții stânjeniți. Nieve, în schimb, pufni din nou în râs. — Nu-i deloc adevărat, îi spuse. De tine îmi pasă cel mai mult. Nu ți-am cumpărat eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cont propriu. Poate reușesc să scriu câte ceva despre el. — Întotdeauna ai fost fata noastră cu literatura, zâmbi Darcey. —Nu prea se poate numi literatură. Scriu pentru paginile de imobiliare. Și mai scriu eu și altele... Își luă un aer ușor jenat. Nu țin minte să-ți fi văzut numele pe undeva, zise Darcey, dar nu pot să zic că l-am căutat. Carol spuse încet: —E secret. Eu sunt Sam Dilema. Darcey o privi nedumerită. —Sam Dilema? Într-un ziar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu mi s-ar fi întâmplat nimic. Nu știam că ești claustrofobă, zise el. —De obicei nu, îl corectă ea. Numai că urăsc întunericul. Nu știam nici că ți-e frică de întuneric, se încruntă Neil. Nu tocmai... Îl privi jenată când liftul se opri la etajul ei. — După ce m-am despărțit de tine, am început să am problema asta. —Aha. O urmă afară din lift pe holul scurt în capătul căruia se afla apartamentul ei. Descuie ușa și o împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din umeri. De fapt, nu fuseseră deloc la tribunal. Divorțul lor fusese rapid și ușor, din moment ce nu erau copii la mijloc și nici unul nu voia nimic de la celălalt. — Vrei să bei o cafea sau ceva? întrebă ea rupând tăcerea, brusc jenată. Bărbatul clătină din cap. Cred că ar trebui să plec. —Mulțumesc pentru tot. Sincer. —Cu plăcere. Nu te grăbi să te întorci la birou. Ia-ți câteva zile libere. Mâine mă duc la doctor, promise ea. După aceea, mai vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
calculator. Se poate. În orice zi vă convine. Numai să mă anunți. —Probabil pe la începutul săptămânii. Am să-ți scriu un e-mail când primesc confirmarea. Darcey dădu din cap. —Ești bine? întrebă el. Dădu din nou din cap și zâmbi jenată. —Ăăă... un singur lucru ar mai fi... —Care? O privi temător. Când am luat prânzul la Harbourmaster... am vorbit despre Aidan și Nieve și despre nunta lor, iar tu mi-ai spus că sunt egoistă... De fapt, o întrerupse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
genul de loc În care să te Întâlnești cu prietenoșii hoți de cadavre din cartier. Nu vezi destulă moarte În timpul orelor de program de trebuie să vii să bei ceva Într-o criptă ca asta? El ridică din umeri deloc jenat: — Numai atunci când sunt Înconjurat de moarte Îmi amintesc neîncetat că sunt În viață. — Ar fi multe de spus despre necrofilie, i-am replicat. Illmann zâmbi, ca și cum ar fi fost de acord cu mine. — Ei, și zici că vrei să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru dumneata, Herr Six, a devenit aproape un obicei pentru mine, știi. Stătea În fața mea nesigur și reținut, cu mâinile puse pe după gât. Își drese vocea și azvârli mucul trabucului În șemineul stins. Când, În cele din urmă, vorbi, păru jenat, ca și cum era pe cale să dea afară un vechi servitor credincios care fusese prins furând: — Știi, mă bucur că ai venit, Îmi spuse el. Chiar voiam să-i vorbesc În această după-amiază lui Schemm, avocatul meu, și să-i spun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
își dea o palmă. De unde să știe el? — Cum e vorba aia? spuse el, mijind ochii gânditor. Nu te îmbrăca pentru slujba pe care o ai, îmbracă-te pentru slujba pe care ți-o dorești. E corect? Ashling era prea jenată ca să se poată concentra. —Vrei...? Și-a dat rucsacul jos de pe umăr, dar o încurca rău punga mare pe care o ținea în mână. Vrei ceva...? I-a dat o liră, pe care el acceptat-o înclinând grațios din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Flor și rămăsese, răsfoind o revistă de decorațiuni interioare, roșind de rușine, în timp ce Flor ofta și gâfâia, cu aspiratorul în mână. Flor cerea cinci lire pe oră. Vinovăția o determina pe Clodagh să îi dea șase. Se simțea atât de jenată, încât nici măcar nu suporta să o vadă și căuta mereu să își găsească ceva de făcut, astfel încât să fie plecată în momentul în care aceasta ajungea. —Molly, urlă ea, alergând pe scări. Grăbește-te. În bucătărie, cu un ochi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iau liber acum, spuse Dylan. —Păi, atunci scoate-o în oraș la o cină romantică și simandicoasă. —Clodagh își face griji, nu are încredere în persoanele care stau cu copiii. De ce, ce e în neregulă cu ele? Dylan râse, puțin jenat. Se teme că ar putea fi pedofili. Sau că ar putea lovi copiii. Să fiu sincer, și eu îmi fac griji câteodată. —Iisuse, se tot inventează prostii noi pentru care oamenii să își facă griji. Atunci aduceți pe cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vizualiză brusc imaginea unei polițiste expirate, cu haine banale și cu prea multe inele. — Bună... Se opri și se ridică-n picioare. Cum adică „aveam grijă de el“? Unde e? — Ah, da. Vedeți, exact asta-i chestia. Urmă o pauză jenată. Detectivul Harris a ieșit la magazin să ia o sticlă de lapte și niște cartofi prăjiți cât eram eu la duș... — Să nu-mi zici că l-ai pierdut! — Păi, nu l-am pierdut, mai exact. Sunt sigură că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Eu stau aici, În caz că revine. Logan se lovi iar cu capul de masă. — Alo? Alo? S-a-ntâmplat ceva? — Nu se mai Întoarce. Cuvintele ieșiseră printre dinții Încleștați. Le-ai zis celor de la Control că a dispărut? O altă pauză jenată. — Oh, ce naiba, zise Logan. Îi anunț eu. — Ce vrei să fac eu? Logan era un domn și nu-i spuse. Zece minute mai târziu, fiecare mașină de patrulă din Aberdeen știa că trebuie să fie cu ochii după Hoitar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ai unele rețineri când vine vorba să lupți pentru cineva, simpatizând în același timp partea adversă. N-aș recunoaște asta în fața nimănui, dar, chiar dacă nu favorizez clar oponenții, mă trezesc din ce în ce mai des că văd toate unghiurile cazului și mă simt jenat să continui cu abordarea unilaterală necesară pentru o apărare de succes. Conștientizarea faptului că există două părți pentru fiecare poveste a fost dintotdeauna în străfundurile minții mele, bineînțeles- ca la oricare altă persoană suficient de inteligentă -, dar se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
obrajilor sau întâlnirea buzelor strânse. Felul în care i-a spus că-l iubește în ziua aceea oribilă era ca și cum aș fi văzut-o sărutându-l franțuzește. Intestinele mi s-au cutremurat într-un spasm. Nu pentru că aș fi fost jenată; lucrurile trecuseră de mult de etapa aceea, ci pentru că m-a făcut să mă simt atât de doborâtă. Era complet greșit să văd în interiorul inimii sale în felul acela groaznic și voiam să ies. Dar mâinile ei îmi strângeau umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
știut că mama era cea care făcea totul. Ea și cu tata menținuseră prefăcătoria, iar Sally și cu mine trebuia să le ducem pe toate la ei în dormitor și ei se prefăceau că sunt surprinși și mă simțeam foarte jenat. Cred c-ar fi trebuit să mărturisesc - adică să le spun direct că nu mai credeam în Moș Crăciun - pentru că, deși știau foarte bine că-mi spusese Sally (de fapt, Sal mi-a spus că avusese loc o ceartă uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
părea. Acum eu trebuie să înțeleg că și tu te-ai ostenit atât pentru mine? El își duse imediat mâinile la păr să și-l dea la o parte de pe față. — Mda, arăt ca dracu’, așa-i? spuse el ușor jenat. Am pierdut trenul de dimineață și asta mi-a dat tot programul peste cap. A fost un coșmar. — Trenul? Credeam că locuiești în oraș. — Așa e, dar nu mă pot concentra aici, așa că stau să scriu în Hamptons. — Oh, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe locul din spate? Să-l sune pe Toby? Pe mama ei? La poliție? — Regret, doamnă. Doar că— — Vrei să încetezi să-mi mai spui „doamnă”? îl repezi Adriana, în timp ce toate gândurile despre moartea ei iminentă dispărură. Șoferul se arătă jenat. — Desigur, domnișoară. Spuneam doar că eu cred că veți fi mulțumită să mergeți unde vă duc. — Mergem la Centrul de Kabbala al Madonei? întrebă ea plină de speranță. — Nu, doamnă. Ăă, domnișoară. — La Centrul de Scientologie al lui Tom? — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
poate fi chiar omulețul acela de cartof, dădu câteva ocoluri și se așeză aproape, undeva lângă umărul ei, ca și cum ar fi putut sta pe umărul ei, și simți chiar căldura pielii bronzate. Ea ridică puțin privirea și-l Întrebă puțin jenată și cu frică: O cunoști demult? Ce scrii tu e pentru ea? Nu. Pentru tine. Pentru mine? Da! Și pentru tine. Și pentru pisica pătată alb cu negru și pentru lăptarul Pasere. Știi cum merge pisica pătată prin zăpadă? Plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
agresat și zise că bine. —Bun, concluzia e, continuă Ronnie, dându-i ușor peste mână Sylviei ca să nu ia din căpșunele pentru tort, când m-am uitat la fața Claudiei, mi s-a părut că nu e pur și simplu jenată. Aș zice că era speriată de moarte. Mi-a făcut impresia că suferise cândva o traumă legată de dezbrăcatul În fața altor femei. Poate un abuz. Poate suferea de stres posttraumatic. Nu fi prostuță, zise Sylvia furând o căpșună și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
respiră adânc. — Cine știe? Când mătușa Sylvia a Început să plângă din nou, Ruby se așeză mai aproape de ea, o ținu de mână și o legănă ușor. Phil se Învârtea prin zonă, dar se simțea mereu În plus și extrem de jenat. Până să ajungă și Ronnie acasă, pe la 11 noaptea, trebuie să fi făcut cel puțin șase ceaiuri. Doamne Sfinte, exclamă Ronnie când văzu În ce stare se afla Sylvia. Ce Dumnezeu s-a Întâmplat aici? Mătușa Sylvia Îi Întinse chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
său dezordonat și În patul ale cărui așternuturi trebuiau schimbate. Descopereau imediat că Fima era mult mai interesat de satisfacția lor, decât de cea proprie. În ochii unora din ele lucrul ăsta era minunat și mișcător, dar altele se simțeau jenate și rupeau rapid legătura. Era În stare să ofere unei femei o oră, două chiar, de plăceri rare și variate, pline de inventivitate și chiar de umor trupesc, ca abia la urmă, ca din Întâmplare și Într-o clipă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stăteau pe vârful limbii și parcă chicoteau, scăpându-i printre degete ca doi pisoiași jucăuși, tocmai când era gata să-i prindă. Apoi Își aminti, deschise gura să vorbească, dar ele Îi scăpară din nou și dispărură În Întuneric. Zise jenat: — Te pot ajuta cu ceva? —Mulțumesc, Fima, spuse Ted, nu cred că e cazul. Dar o să-ți fie cu siguranță mai comod să aștepți În living până se Întorc ei, nu-i așa? Poți să te uiți la știri. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu fii dezamăgit. N-are importanță. N-ar fi trebuit să spun asta. Scuză-mă. Hai să continuăm să vorbim În timp de ne plimbăm. Mai târziu, seara, plin de regret și de rușine că nu schimbase așternutul transpirat și jenat că În afară de o omletă, o roșie moale și lichiorul pe care i-l adusese tatăl său nu avea nimic să-i ofere, Fima Îi scoase cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își pregătește fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În ultimul moment din buzunarul interior al paltonului o bancnotă de douăzeci de șekeli, Împăturită, pe care Baruch reușise să i-o strecoare acolo fără ca el să bage de seamă. Plăti și Își luă rămas-bun murmurând În barbă niște scuze jenate. Lăsă toate ziarele pe masă. Când ieși din restaurant frigul se Întețise. Umbrele serii se simțeau deja În aer, deși nu erau Încă decât orele după-amiezii. Asfaltul crăpat, porțile de fier forjat dintre care multe aveau gravate pe ele cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]