1,007 matches
-
ale evreilor nu rezolva problema în întregimea sa, întrucât nu erau incluse proprietățile asupra morilor și a fabricilor de țuică și de spirt, rămase în proprietatea evreilor. La 8 octombrie 1940, în ședința Consiliului de Miniștri, Ion Antonescu afirma că „jidanii din Moldova au în stăpânirea lor morile țărănești, doar câțiva sunt proprietari români, trebuie pusă în studiu și rezolvată chestiunea morilor țărănești. Să facem un control cu legionarii sunt în mâinile unor înstrăinați de sentimentele neamului românesc, ca și fabricile
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
fost preluate 320 ha în Ibănești de la Fox Lipovici și alte 18 mici proprietăți evreiești din Sânești, Mihăileni, Văculești, Suharău, Hudești, Mileanca, Rădăuți, Șendriceni. La 8 octombrie 1940 în ședința Consiliului de Miniștri, generalul Ion Antonescu deschidea problema morilor țărănești jidanii din Moldova au în stăpânirea lor morile țărănești, doar câțiva sunt proprietari români, trebuie pusă în studiu și rezolvată chestiunea morilor țărănești. Să facem un control cu legionarii sunt în mâinile unor înstrăinați de sentimentele neamului românesc, ca și fabricile
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
le dețineau cereau cunoștințe profesionale, coordonare și control de specialitate. Legionarii au început prin boicot economic: lipirea unor afișe cu prăvălie evreiască”, plasarea unor gărzi și împiedicarea clienților români de a intra în prăvăliile evreilor, lozinci cu „nu cumpărați de la jidani, cine cumpără de la jidan va fi socotit trădător, fotografia lui va fi publicată. Preluarea averilor evreiești însemna recuperarea „drepturilor naturale ale națiunii”. Asemenea acțiuni au fost în toată țara, însă în orașul Dorohoi, afectate au fost prăvăliile evreiești din centrul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
profesionale, coordonare și control de specialitate. Legionarii au început prin boicot economic: lipirea unor afișe cu prăvălie evreiască”, plasarea unor gărzi și împiedicarea clienților români de a intra în prăvăliile evreilor, lozinci cu „nu cumpărați de la jidani, cine cumpără de la jidan va fi socotit trădător, fotografia lui va fi publicată. Preluarea averilor evreiești însemna recuperarea „drepturilor naturale ale națiunii”. Asemenea acțiuni au fost în toată țara, însă în orașul Dorohoi, afectate au fost prăvăliile evreiești din centrul orașului, incluzând străzile: Nu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de răzbunare, acte abuzive, persecuții, crime asupra evreilor. În acest sens, maiorul Gheorghe Ionescu nota în jurnal impresiile avute la intrarea în Cernăuți, în iulie 1941. Nimic nu era mai ușor și mai eroic decât să omori sau să arăți jidani. Era destul să strigi cuiva pe stradă jidane! și, fără să fie întrebat, era omorât. Cred că au căzut și creștini astfel. La fel, Iuliu Maniu atrage atenția Conducătorului asupra masacrelor săvârșite contra evreilor din teritoriile basarabene și bucovinene „Zvonuri
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
am văzut-o niciodată purtându-l) și dintr-o societate cu respect față de toate meseriile și originile, în ciuda tensiunilor șovine: știam că ungurii aveau vorba büdös oláh „valah puturos“, însă ea constituia ceva vulgar, de neluat în seamă, după cum cuvântul „jidan“ mi se părea pitoresc, mai mult literar și neactual, neuzual. Tata n-a manifestat niciodată măcar simțul naturii, iar bunicul meu părea să fi uitat cu desăvârșire, din ziua când s-a stabilit în Cluj, că fusese cândva popă în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
s-a întors, zărindu-l câteodată pe stradă, în anii de după război, bine făcut și cam țeapăn distins, în uniformă de medic militar. Tot o formă de teatru, în genul „misterelor“ medievale, a fost și jocul de-a Christos și jidanii, de mine inventat și practicat împreună cu Toderică, vărul meu, care mai crescuse și era de o blândețe îngerească, de papă-lapte, pe care o socoteam atunci imbecilitate și ipocrizie: el era Christos, răstignit de bunăvoie pe gardul ce despărțea grădina noastră
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vărul meu, care mai crescuse și era de o blândețe îngerească, de papă-lapte, pe care o socoteam atunci imbecilitate și ipocrizie: el era Christos, răstignit de bunăvoie pe gardul ce despărțea grădina noastră de a lui Csordás, iar eu eram „jidanii“ care îl batjocoreau și scuipau. Arta mea superioară se vădea prin abundența salivei risipite fără economie pe obrajii partenerului răbdător, pe ochii lui tiviți de lungi gene negre, care nu scăpa de supliciu decât la intervenția maică-sii. Băgând de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
câte ceva, scorțișoară sau piper, eu zbieram revoltat, dând nărăvaș din picioare: „Acum iar să mă duc, acum iar să mă duc!“ deși nu mai fusesem, iar vărul meu „se băga pe fir“ mieros: „Lasă tanti, că mă duc eu.“ Cuvântul „jidani“ era o formă pur metaforică de exprimare, nefiind uzual în lumea mea. Limbajul tatălui meu nu cunoștea expresii pitorești: chiar când se îmbăta și devenea contrariul a ceea ce era de fapt, adică, în loc de amabil și drept, agresiv și injust, furia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
profesor în C. Lung, a spus întăiul că Eminescu ar fi de origine albanez. Eminovici, Enacovici etc. Petrescu-Sadea, secretarul soc. corale Carmen. Pe unii îi chiamă Petrescu-Comnen1, ori Petrescu-Comărniceni; pe d-sa, însă, îl chiamă Petrescu-Sadea. De mult pentru un jidan omorât se plătea un curcan. Dacă cineva l-ar ucide pe [...]*, natural ar fi să nu plătească decât prețul unui măgar. În tren o cucoană foarte inteligentă ajungând la o stație, se întreabă, privind pe geam, cu mare curiositate: de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Imediat după ce lucrurile s'au potolit, preotul Mihailescu, om cu stare, a început a umbla din om în om pentru iscălirea unei jalbe: că oamenii nu pot fără Ovrei! "Oameni buni, le zicea, nimeni nu poate trăi în lume fără jidan. Aflați de la mine că sunt și buni la Dumnezeu; o rugăciune de la un jidan mai degrabă e primită decât la șapte creștini..." Vorbe de-acestea spun și alți preoți. Și au venit Ovreii în comună, iar învățătorul era Juda, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umbla din om în om pentru iscălirea unei jalbe: că oamenii nu pot fără Ovrei! "Oameni buni, le zicea, nimeni nu poate trăi în lume fără jidan. Aflați de la mine că sunt și buni la Dumnezeu; o rugăciune de la un jidan mai degrabă e primită decât la șapte creștini..." Vorbe de-acestea spun și alți preoți. Și au venit Ovreii în comună, iar învățătorul era Juda, pentru preot. El e cel care a vrut să facă rău; el e cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cunosc. Tânărul vorbea admirabil românește. Părea cult și inteligent. Și pe când vorbeam, deodată sublocotenentul L..., oaspetele lui Ronetti Roman zice cu mare uimire: Dar bine, frate, eu nu înțeleg un lucru. Cum mai pot trăi oamenii din Hârlău cu atâția Jidani? Am tresărit; m-am întors spre junele camarad. Fața lui bucălae, cu obraji roși, era plină de mirare. Am pândit prilejul să-l trag deoparte și l-am întrebat grabnic: Știi unde ai găzduit astă noapte? Da, îmi răspunde camaradul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i? Nu știi că-i Ovreiu? Cum se poate, frate? strigă cu adâncă uimire camaradul meu. Închipuiește-ți, ieri, la masă, pe când toți eram adunați și discutam, am întrebat: Da' bine, frate, cum se poate trăi în târgușorul acesta, cu atâția Jidani! M-am gândit ce se va fi petrecut în sufletul lui Ronetti Roman când a auzit de la un oaspete, la masă, între ai lui, vorba aceasta. Și zic eu cum se poate să nu fi auzit d-ta de Ronetti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
repeta situația din piesa Israel. Cât despre mine, pot vorbi în liniște despre acest fapt destul de recent, căci camaradul meu de arme nu are obiceiul să citească gazete. Are obiceiul numai să se mire "cum pot trăi oamenii între atâția Jidani"... * Puțină fiziologie Și creierul își are prejudecățile lui cași stomahul. Noi, de pildă, de mici am fost deprinși să socotim de spurcată carnea de cal și de broască. Nu e o carne spurcată, dar n-o mâncăm, n-o voește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sau o țărancă la piață ca să vândă 10-20 de ouă și cere mai mult cu 100 de lei pe ou. Imediat este ridicat și dus la Poliție. Această atitudine l-a pus pe sătean În situația să-l caute pe <<jidanul>> speculant căruia să-i vândă oul cu 100 de lei mai ieftin”. Adică, datorită absurdității organelor de ordine, se dădea de Înțeles că țăranii nu avea altă alternativă și de aici ura față de evrei despre care credeau că sunt mână
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
comuna Epureni de au dat un spectacol. După ce s’a terminat spectacolul și a vorbit tov. Reznicenco, primarul comunei care este și președintele F.P. (fost președinte pe județ) și membru al P.C.R., a Început să vocifereze: jos cu speculanții! jos jidanii! Vrem ura de rasă! (subl. În orig.)”. Terdiman se Întreba retoric: „Aceasta a Însemnat că s’a prelucrat referatul tov. Gheorghiu Dej??”. Dacă va fi fost chiar așa, atunci merită că cităm În continuare deoarece tov. Reznicenco nu a fost
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
două-trei ore ar fi scos sute de manifeste dar cum oamenii de atunci se resemnaseră cu naveta casă-serviciu-casă și, uneori, În singura zi liberă (În afară de sărbătorile oficiale) cu câte o plimbare În Grădina publică sau În parcul 35 În Întregime „Jidanii” confidențiali ai maistrului Ion Andrei „Prodana”, unde se putea bea o bere Însoțită de un mititel, doi, ori la teatru, temerea organelor aducea mai mult a paranoia decât a prevedere. Oricum, și acesta era un sector vizat de activitatea lui
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
al României nu ea nimeni altul decât stalinistul Gheorghe Gheorghiu Dej așa că micul poem al profesorului lovise unde intenționase să lovească: sub centura fiarei roșii, de-i zdruncinase grelele-i testicule de bivol sovietizat. c.m. Tov. profesor: evreu nu jidan, ce naiba! Introducerea de mai sus a avut scopul de a arăta cititorului motivele pentru care unora li se tăiau metri de text din intervențiile lor și că literalmente chiar puteau să facă pârnaie sau să pupe gratiile vreunui spital de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a prof. Vasile Adăscăliței de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași („Teatrul popular din județul Vaslui”), realizate de cenzorul Ion Andrei. Concret, acesta eliminase definitiv orice referiri la Dumnezeu, Iisus Hristos, sfinți, Îngeri ș.a. dar se ocupase și de substantivul „jidan” care apare În Dicționarul limbii române Însă este considerat ca fiind peiorativ, cu toate că el a intrat În vorbirea curentă prin intermediul popoarelor slave (de exemplu, În limba poloneză evreului i se spune „židow” - jidov). De „grija” sa deosebită s-au „bucurat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
teren, Adăscăliței a descris fiecare costum al pieselor de teatru popular specifice, mai ales, sărbătorilor creștine de iarnă de pe cuprinsul proaspătului județ Vaslui, chivernisit de Ceaușescu și cu aproape Întregile teritorii ale fostelor județe Fălciu și Tutova. Iată descrierea „jidanilor” de la „Turca” din Pușcași: „Din grupa <urîților> alături de șătrari și cioban (În alte cazuri moșneag), erau consemnați și <jidanii>. Astfel, <<Jidanii>> (numărul lor variind Între 3-4) au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe cuprinsul proaspătului județ Vaslui, chivernisit de Ceaușescu și cu aproape Întregile teritorii ale fostelor județe Fălciu și Tutova. Iată descrierea „jidanilor” de la „Turca” din Pușcași: „Din grupa <urîților> alături de șătrari și cioban (În alte cazuri moșneag), erau consemnați și <jidanii>. Astfel, <<Jidanii>> (numărul lor variind Între 3-4) au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb. Poartă ițari și opinci. Se Încing cu un brîu de care atîrnă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
proaspătului județ Vaslui, chivernisit de Ceaușescu și cu aproape Întregile teritorii ale fostelor județe Fălciu și Tutova. Iată descrierea „jidanilor” de la „Turca” din Pușcași: „Din grupa <urîților> alături de șătrari și cioban (În alte cazuri moșneag), erau consemnați și <jidanii>. Astfel, <<Jidanii>> (numărul lor variind Între 3-4) au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb. Poartă ițari și opinci. Se Încing cu un brîu de care atîrnă clopote mari
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tăiat Întreg textul de mai sus, năstrușnicul tov. Ion Andrei l-a Înlocuit cu savanta compoziție: „Evreii În număr de 3-4. Poartă măști (caracteristice spectacolelor tradiționale). Se Încing cu un brîu și În mîini au cîrje”. Și cu asta, basta! „Jidanul” „Vălăretului” de la Bogdănița, fusese descris astfel: „Poartă un trenci sau un raglan lung pînă la genunchi, rufos și zdrențăros. Pe cap are o pălărie Înaltă. Pe față Își trage o mască cu coarne de drac, vopsită În negru, cu nas
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cîrjă și un coș rotund În care are o cioară moartă și ouă clocite”. Neavând timp și răbdare pentru text Înlocuitor, Andrei a ras totul dintr-o trăsătură de condei. La Tomeștii de Puiești, fuseseră incluși În rolul „Vălăretului” și „Jidanul I și Jidanul II” care, „Poartă pelerine lungi, rupte, destul de uzate. Pe față au măști cu Înfățișare de farisei. În mîini duc coșuri sparte”. Celor de la „Vălăretul” Ianei li se reproșase Înfățișarea aceluiași „jidan” care, pe lângă faptul generalizat pe județ
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]