727 matches
-
masa. - Sunt părinții mei, nu trebuia să-i răspunzi mamei așa! A plecat supărată. - Probabil că pe tine nu te-a deranjat dar pe mine m-a supărat când, față de preot a spus ce a spus. Chiar m-am simțit jignită. Nu m-ai luat din drum, ca să se exprime așa! - De ce dracu, nu vă înțelegeți, nu știu! Eu fac tot posibilul să nu mă bag între voi, dar am și eu răbdarea mea. - Mama ta se bagă în casa noastră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
interesată, Îi sugerase lui Christian să-l invite pe scriitor la petrecerea la care fratele ei Își Îngropa oficial burlăcia. - Ca specialist În rituri celtice, știe bine că toți bărbații de pe insulă vor veni la petrecere. S-ar putea simți jignit să fie ținut deoparte. - Și să anuleze faimoasa ta ședință de dedicații pe cărți? Anne Bréhat avusese Întotdeauna mare drag de cărți. Visul ei tainic ar fi fost să deschidă o cafenea literară, dar pentru asta ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foarte egoist, eu unul aș regreta să nu te mai văd. Eram În port. Mi s-a părut că ai fost foarte curajoasă. Și foarte frumoasă... adăugă el după o clipă. Totul fiind spus cu multă simplitate, nu se simți jignită. El văzu cum cerul devine tot mai Întunecat, cufundînd landa Într-o penumbră căzută prea devreme, și spuse că tocmai făcuse niște ceai. Marie luă cuvintele lui drept o invitație și, curioasă să știe mai multe despre el, Îl urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
enerveze. - Așteaptă, fotografia pe care am găsit-o la picioarele Sfintei Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă ea cauza, probabil că logodnicul meu a lăsat-o acolo mult mai devreme În cursul zilei, m-o fi așteptat și, jignit că nu vin la Întîlnire, a plecat Îmbufnat pe mare. - Îmbufnat pe mare? Izbucni, simțind Între timp noroiul prelingîndu-i-se În pantofi printre degetele de la picioare. - Ați făcut cumva cunoștință la azil? Trebuie să fie cineva cu adevărat țicnit ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
creștină poate fi cu ușurință Împins spre crimă. La unii oameni, slăbiciunea morală se poate transforma Într-o armă, dând viață unei neașteptate vigori trupești. Nu este necesar ca răzbunarea să fi fost consumată de toată breasla. Un singur om jignit poate fi și el răspunzător. Găsiți numele cui s-a recunoscut În teracota folosită de Ambrogio și veți avea vinovatul. Foarte dificil, interveni Antonio da Peretola. Nici unul din acei artiști nu a fost vreodată la Florența. În afară de dumneata, messer Iacopo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să-și mai ceară iertare, părăsi balconul și camera și coborî în goană scara. Se pomeni în stradă, în larma asurzitoare a clopotelor și a pocnitorilor. Trebui să se lupte cu mulțimea veselă, cu cei ce purtau lumânări, cu penitenții jigniți. Dar, fără să dea un pas îndărăt, înaintând cu trupul lui mare în susul puhoiului de oameni, își croi drum cu o mișcare atât de năvalnică încât, când se trezi singur, în urma mulțimii, tocmai în capătul străzii, se clătină pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să înțeleagă că unii oameni chiar au instinct? Oare Vivian chiar o făcuse idioată pe editoarea generală, în fața mea, în prima mea zi - și-n a treia oră - de lucru? M-am uitat la Dawn, așteptându-mă să-o văd jignită, dar chipul ei și-a păstrat expresia placidă. — A doua carte pe care o să lucrezi, a continuat Dawn, cu vocea calmă și egală, este o poveste picantă de... — știi ceva? a întrerupt-o zgomotos Vivian. Eu nu știu de ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră în vorbă șoferul, dar din partea mea să știți că n-are de ce să vă fie frică, mi-am dat seama din secunda în care mi ați deschis portiera că e ceva la mijloc, face pe deșteptul. — Bine, îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Millard ordonă: — Johnny, du-te înapoi la secția University și răspunde la telefoane. Grăsanu’ începu să protesteze, apoi se uită la taică-său. Fritzie îi făcu semn cu capul să execute ordinul și Johnny ieși, afișând o mină de om jignit. Fritzie anunță: — Am să-l sun pe domnul Loew. Ar trebui să participe și el la interogatoriu. Nu înainte să obținem o declarație. — Las-o pe mâna mea și scot eu declarația. — O declarație dată de bunăvoie, sergent. Fritzie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ochi, se aplecă deasupra bordului și privi. — Da, văd, mormăi el. Trebuie să fie ceva... Ia vezi, nu te-ai pus cumva cu cotul pe vreo clapă sau manetă dintr-astea fără să-ți dai seama? — Ei, tovarășe comandant!... răspunse jignit Amărășteanu. Doar nu e prima oară când conduc! — Adică pilotezi, spuse Aciobăniței, că de condus eu conduc. E o nuanță. — Mă rog, pilotez, răspunse Amărășteanu. Da’ acum ce facem? Frânează, puse comandantul. Frânele merg? Pilotul încercă frânele. Mergeau. — Merg, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vorbeam cu tine ca de la om la om, să-mi explici și mie cum vezi tu anumite treburi... Și dacă eu explic ca om și dumneavoastră receptați ca, să mă scuzați, comandant? — Nu este cazul, spuse Aciobăniței, luând o mină jignită. Pilotul îl mai privi o dată bănuitor, apoi spuse: — Sincer să fiu, tovarășe comandant, există anumite fenomene, gravitația, de pildă, cu justețe adusă de dumneavoastră în discuție, sau învârtitul în neștire pe aceeași orbită, care, analizate băbește, până la capăt, sunt inexplicabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. „Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?” Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în sala cu oglinzi și n-a mai vrut să iasă de-acolo. Nu mai vroia să vadă, ar fi spus, niște epave care se târau trăind oricum. Treptat, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aceste nopți urâte și răzbunătoare o scăpase Aristide. S-a iubit cu el și și-a căpătat liniștea... Chiar și după ce Aristide a părăsit-o, a rămas liniștită. Numai că atunci a trebuit să înfrunte mânia pescarilor care se simțiseră jigniți. Vasăzică pe ei îi respingea și se culca, în schimb, cu un străin sclifosit care, pe deasupra, se lepăda de ea ca de o cârpă? Veneau la poartă și îi strigau tot felul de porcării. „Cățea!” „Târâtură”! într-o zi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
viermii nu zboară”. Și chiar exaltarea ciudată care o cuprindea pe Laura începuse să mi se pară cam obositoare, fiindcă mediocritatea ce-mi fusese dată prin destin se revolta până și împotriva unui viciu de excepție. Laura m-a privit jignită și disprețuitoare: „Vorbești așa din invidie, pentru că n-ai fi capabil de o asemenea îndrăzneală”. Am înghițit în sec. Avea dreptate și m-am ferit să-i mai supăr vreodată favoriții, chiar dacă uneori îmi venea să rup în bucăți poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prostie să ai scrupule tocmai acum. Spune, eventual, că ai făcut pe tine de frică, asta produce impresie, înduioșează. — Ești cinic, șopti pierdut Dinu. — Eu cinic? — Îmi vorbești de parcă aș fi un șobolan oarecare. Vorbea cu ultimele resurse de mândrie jignită. — Știi ce ești? i-am zis. Un căcăcios. Tremuri ca un vierme. S-a înroșit violent și a înghițit în sec. Tot ce mai pot face pentru tine, am continuat, e să-ți cioplesc o piatră funerară frumoasă. Atât. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar nimeni nu știa cum a ajuns rob și cum a învățat tot ce a învățat. - Tu nu te-ai născut rob, nu este așa? întrebă Iahuben. De astă dată Auta râse, tot fără să-i răspundă. Iahuben se simți jignit. Râdea oare de el? Cum îndrăznise să rîdă? - Rîzi? spuse soldatul înțepat. De mine rîzi?... Sclavul răsuflă greu, ca într-un oftat. - Nu de tine... Nimeni nu se naște rob. Soldatul se gândi un răstimp. Da, poate că așa era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aflaseră tot. Când îi văzu cu răni la picioare și cu fețele supte de istovire, Mehituasehet îi liniști: - Vă vindecă Maat! - Care Maat? întrebă Auta râzând. Zeița adevărului pe care ați născocit-o voi în Ta Kemet? - Nu! răspunse Mehituasehet jignită. Maat, zeița de-aici. Îi dăduse deci și acesteia nume. Într-adevăr, Maat avu grijă de ei și urmele drumului trecură. Abia a doua zi, văzîndu-i odihniți, Hor se așeză lângă ei și întrebă: - De ce ați lipsit atîta? Am ajuns
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se temea și că ar fi fost mai corect, din partea mea, să nu-i fi întețit răsuflarea prin nimic. Iar acum, deși se temea și mai mult, eu am continuat cu îmbrăcatul și mi-am pus și pantofii. Iar ea, jignită, a încetat să-mi arate până și faptul că se teme. Iar eu, folosindu-mă de prilejul ivit, i-am urat noapte bună. Am traversat Bucureștiul dintr-un capăt într-altul, cu sufletul plin de o pâclă scârboasă. Am ajuns
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi fie sigheh și apoi un altul, dar erau bătrâni și burtoși, iar ea se păstrase virgină. Unchiu-său, care era șef de echipă pe un șantier din Shiraz, îi tot pomenea de un pretendent, dar, când îl văzu, se simți jignită: muncea ca administrator la un hotel, dar avea obrazul mâncat de bube, iar salariul și-l împărțea cu un fiu și-o nevastă din altă căsătorie. În 2002, după Anul Nou, la spitalul lor se vorbea că vor opera o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
melodiilor; jumătate dintre grupuri îmi erau necunoscute. Fusesem prea ocupată de luatul cu asalt al pantalonilor lui ca să-l pun să facă și lista. Iată dovada faptului că sexul poate să-ți dea peste cap prioritățile. Sally se simțea foarte jignit. Știam că preferă grupurile formate din negrese delicioase, frumuseți trase la indigo, cu buzele conturate impecabil, cântând banalități cu o armonie a cărei măreție te face să uiți, pe moment, că versurile sunt compuse din trei afirmații scurte și stupide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
neutru: — Trei sute, mi se pare un preț bun. O cumpăr. Nu se lăsă dusă de nas: — O femeie nu acceptă daruri de la un bărbat căruia nu-i poate arăta recunoștință. Cuvintele erau ferme, dar tonul mai puțin. Am răspuns, fals jignit: — Nu e un dar. Cumpăr obiectul ăsta pentru că țin s-o fac! — Și de ce ai ține s-o faci? — Pentru că-i o amintire. — Dar e prima oară că-l vezi! — Uneori e de ajuns o vedere fugară pentru ca un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plecați... HAMALUL (Devenind alt om.): Domnule... e adevărat că ne-am purtat cam necuviincios... dar... (Repede, triumfător.) Ați putea lua masa cu noi! CASIERUL: Da! Ioana face niște... niște... salată grozavă! N-o cunoașteți pe Ioana... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pare jignit.): Eu nu mănânc niciodată, domnilor! HAMALUL (Pare că își dă seama de gafa făcută.): Am vrut să spun... ați putea rămâne un timp... cu noi... Da! Am putea conversa, ne-am putea povesti atâtea lucruri.... Nu-i așa, Bruno? CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de tot. HAMALUL: Trebuie să ne ascultați. Mai târziu... va fi cu atât mai rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Oarecum aerian, pierdut.): Nu. Nu mai vreau să știu nimic. Aștept să înceapă ploaia și plac. Plec! Plec! Plec! Ticăiților! CASIERUL (Deloc jignit.): Ah, domnule, tocmai asta e. N-o să înceapă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce n-o să înceapă? CASIERUL: Ploaia. HAMALUL (Secondându-l pe CASIER.): Ploaia, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce vreți să spuneți? HAMALUL: Așteptați degeaba. CASIERUL: N-o să înceapă să plouă. CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la capătul imensei mese, și mai ales dacă În fața ei avea Întâietate vreo rudă săracă aproape la fel de grasă ca ea („Je suis une sylphide à côté d’elle“ spunea Mademoiselle ridicând din umeri În semn de dispreț), atunci, simțindu-se jignită, Își schimonosea gura Într-un așa-zis zâmbet ironic, iar când vreun vecin naiv Îi Întorcea zâmbetul, scutura repede din cap, ca și cum s-ar fi trezit dintr-o meditație profundă, afirmând: „Escusez-moi, je souriais à mes tristes pensées“. Și de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
merinde și sticle cu vin, pe care bunica mea lipsită de tact (care petrecea iarna la Batovo) socotise necesar să ni-l trimită, În caz că tratația Învățătorului s-ar fi dovedit insuficientă. Înainte ca gazda noastră să apuce să se simtă jignită, tata a expediat Înapoi coșnița cu merinde, Însoțită de un scurt bilet care probabil că a nedumerit-o pe bătrâna doamnă bine intenționată, așa cum o nedumereau majoritatea gesturilor lui. Înveșmântată Într-un halat de mătase ce-i flutura În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]