710 matches
-
îndurarea (în fața ta cădem/ Și te rugăm, sărmană martiră, de iertare) este primit cu rezervă de tânăra sceptică în privința capacității muritorilor de a schimba hotărârile zeilor : Ce pot face eu, omul, când zeii altfel vreau ?/ [...] Mă tem că pentru zeii jigniți e prea târziu (IV 7). Ultimul act al piesei lui Iorga pune în lumină atitudinile opuse față de Casandra. Femeile își amintesc că nu de mult erau gata s-o lapideze (o, câte pietre-n calea sfintei au fost zvârlite !), s-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Agamemnon observă că ea și-a păstrat violența bizară din tinerețe (Avea și pe vremuri dorințe ciudate și neașteptate răzbunări - II 13), știe că nu va ierta ofensele ce i-au fost aduse (Nu ai fost niciodată impasibilă când erai jignită - III 8) și e conștient de puterea ei de manipulare (face din el orice - III 13). Egist înțelege că ea i-a spus lui Agamemnon de trădarea lor din indiferență, dar și din dorința de a trezi gelozia soțului : nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aprobare. (Id., ibid.) Urmează: Costache Oprescu era o mare simpatie pentru mine. (Id., ibid.) Pagina 96 Variantă: Încrederea în mine și-o manifestă lăsându-mă ca să-i țin locul în tot timpul absenței din țară, dar totuși m-am simțit jignit. Pot spune că din ceasul acela și până la sfârșitul zilelor sale, vechea prietenie pentru Panu nu s-a mai redeșteptat. (Id., ibid., pp. 1-2.) Pagina 99 Relatare eliminată: Pe când țineam locul lui Panu la gazetă avui duelul cu Nicolae Xenopolu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
răspuns: a ajuns cartea mea la Grigore Vieru?! Regret că sînt bolnav, în general. Voi încerca, dacă-mi revin fizic cît de cît, să protestez împotriva interdicțiilor impuse scriitorilor noștri importanți Doinaș, Pleșu, Paler, Paleologu, Dinescu etc. Mă simt profund jignit și sînt profund solidar cu ei. Ar trebui să nu ne mai lamentăm. Lucrurile au devenit foarte grave. Aș fi fericit să ajung la Eminescu (Festivalul de la Ipotești și Botoșani n. red.) în iunie! În prima zi de București, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mai reținută - deformație profesională, aveam să înțeleg ulterior - de profesie bibliotecar, ce mi-a cerut să-i dau datele mele de identitate exacte, pentru a le trece în registrul Asociației Culturale Sahaja Yoga-Brăila. Sunt sigur că nu se va simți jignit, dar omul din fața mea avea înfățișarea unui veritabil șoarece de bibliotecă, de cea mai înaltă calificare! Riguros, arborând un ton oficial, dar... cu un suflet mare, de care urma să mă conving într-un viitor nu foarte îndepărtat. - 28 martie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
proprie desfășurării adunărilor noastre parlamentare de astăzi, tot cu sălile fără auditoriu. Sau, cum spunea ziarul Adevărul din 23 decembrie 2003, redând ecouri la premiile naționale pentru teatru, luând ca moto spusele regizorului Felix Alexa „Ne-am simțit umiliți și jigniți”, a cărui spectacol „Vis al unei nopți de vară” de la Teatrul Național din București s-a desfășurat în prezența doar a vreo 40 de spectatori - tot atâția cât numărul premianților care așteptau la coadă să-și ridice banii pentru... Crăciun
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ar ști? sîntem atenți să desprindem îndemnurile care ni se dau: inima acum e pe recepție". Jurnalul fericirii se încheie cu cîteva afirmații: "Numai creștin fiind mă vizitează în pofida oricărei rațiuni fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale orașului spațiu proustian descompus de timp și nu ajung să fiu și eu cum spune François Mauriac în Destine unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieții și să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
util sau v-am nemulțumit. Oricum, vă asigur că plec cu conștiința împăcată că nu am făcut nimic rău, că nu am comis nici o abatere de la normele ministerului sau de la cele ale bunului simț. Dacă, totuși, cineva s-a simțit jignit, supărat de vreun gest al meu, vreau să-l asigur că un astfel de gest nu a fost intenționat, ci a fost, dacă a fost, doar o greșeală pentru care îmi cer scuze. Doresc să vă mulțumesc pentru modul cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ordonă ca până la 2 nov. toate obiectele să fie depuse la Iași, neconformarea celor prescrise având urmare destituirea mea din directoratul Muzeului. Prietenul Valaori, secretarul general al lui Duca, mă sfătui să caut a executa ordinul, ministrul său fiind foarte jignit a se fi luat măsuri militare fără preavizul său și hotărât a mă înlocui din direcția Muzeului. Din fericire, ministrul de Război cunoscând accesele de furie ale colegului său de la Culte, îmi înlesni transportul, iar generalul Burghele, secretarul ministrului, dete
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Polivanov, ministru de Război al Rusiei țariste, scria la 7 noiembrie 1916 raportul secret - divulgat de Soviete - prin care sfătuia încorporarea României; pe când d. Diamandy, ministrul nostru la Petrograd, vedea toate în roz; pe când d. Brătianu credea că nu trebuie jignită Rusia și, în loc să trimită Tezaurul nostru în Suedia, îl arunca în gura lupului; pe când viitorul Rusiei - spune d. Pătrășcanu - părea atât de seducător primului ministru român, încât socotea ca un act politic înțelept ca moștenitorul tronului României să se însoțească
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
au devenit personaje fără știrea lor. Oamenii se simțeau stăpâni pe propria viață, pe propriile cuvinte. Unici proprietari. Faptul că un altul, un șnapan, i-a scris a devenit un act de hoție care trebuie pedepsit. Oamenii s-au simțit jigniți, pentru că pot fi supravegheați fără a ști acest lucru. Apoi, pentru mulți dintre ei, cartea e încă un obiect cu proprietăți magice, și faptul că ei pot apărea acolo ca personaje ține de niște tehnici inevitabil suspecte. Din ce spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vorbea la perfecție șase limbi, care putea comunica direct și integral cu reprezentanții a șase națiuni din Europa? O femeie cu o inteligență sclipitoare, cu o ureche muzicală absolută și o voce îngerească, de o sensibilitate ieșită din comun era jignită, umilită și batjocorită fiind considerată alături de noi, copiii ei, drept "dușmani ai poporului". Ce fel de dușmani eram noi? De ce? Noi nu făceam parte din popor?? Urma faza a treia a curățeniei: spălatul pe jos. Pentru îndeplinirea acestei munci, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar ei se aflau acum în fața lui. - Sunt bine, reluă convorbirea. Au ajuns acum acasă. Nu cunosc încă ce a determinat-o să facă asta. Doctorul când auzi că „fugarii” au ajuns la destinație se îmbujoră și se simți ridicol, jignit, compromis, căutând sprijin în ochii asistentei. Fața îi părea mai bărbătească, mai responsabilă și mult mai concentrată. Se retrăsese primul după terminarea vizitei în soloane. Se simțea tulburat, rușinat, ostenit și considera că acea zi era una nefericită din viața
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se simți ca într-o zi friguroasă, ploioasă și fără nici un adăpost. Oare nu toți avem o valoare în noi înșine? Aroganța, ignoranța unora, trufia și subestimarea ne transformă în niște oameni trădați ca de o umbră de demoni, oameni jigniți și umiliți, oameni priviți altfel decât ar merita valoarea umană pe care o dețin. Carlina simțise că nu își trăise viața ei. Era ca într-o mulțime de oameni când nu te vede nimeni. Toate persoanele care îi veniseră altădată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un fum, scutură scrumul pe fereastră, apoi continuă: Nu spun că nu țin la dumneata, dom' Vlădeanu, dar... Există totuși niște... Uite: cînd Brîndușa mi-a spus să-i dau scris tot ce-am văzut la hotel, m-am simțit jignit. Am înțeles, ori am bănuit, că femeia asta vrea să salveze niște aparențe, dar asta nu însemna ca eu să-i joc cum vrea! "Tovarășa ingineră, i-am spus eu puțin ironic, gata s-o sictiresc, să nu uităm că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai mică idee ce să fac cu Luke și cu maică-sa. O parte din mine e de părere că ar trebui să fiu cinstită și să-i spun cât de tare ne-a supărat pe toți și cât de jignită a fost mami. Însă problema e că am mai încercat și altădată să fiu sinceră cu el în legătură cu Elinor și întotdeauna am ajuns să ne certăm ca chiorii din cauza ei. Și chiar n-am chef să mă cert cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu e niciodată doar o nuntă, spune Laurel. Ridică un pulover de cașmir. E drăguț. — Mmm, spun cu gândul departe. O, Doamne, acum chiar că încep să mă îngrijorez! Dacă mă cert definitiv cu mami? Dacă o să fie atât de jignită, încât n-o să mai vrea să mă vadă în viața ei? Și pe urmă Luke și cu mine o să avem copii, și ei n-or să-și cunoască niciodată bunicii. Și, la fiecare Crăciun, vor cumpăra cadouri pentru bunica și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
făcut așa ceva? — L-am văzut la metrou. Era un tip cu păr lung și cu ghitară... Luke s-a dus glonț la el și i-a dat un purcoi de bani. Tipul nici măcar nu cerșea. De fapt, a părut chiar jignit. — O, Doamne... Știi ce cred eu? Că are nevoie de o lună de miere frumoasă, lungă și relaxantă. Unde vă duceți? A, nu. Iar în cădere liberă. Luna de miere. N-am făcut nici o rezervare, nimic. Cum să fac? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
plăcut foarte mult seminariile prezentate cu această ocazie. Îi îndemnau pe romi la o viețuire sănătoasă, principii sănătoase, morale, etc. Păcat pentru că cei care aveau nevoie de ele nu au venit, sau au venit și au plecat imediat, simțindu-se ,,jigniți” de seminariile prezentate.În toamnă au început grupele de rugăciune, iar după sărbători, seminarii ținute de fratele Pastor Danubian Modoran, eu și fratele Lupu Vilson. Acelea au fost și ultimele ținute de noi, deoarece prezbiterul care coordona această lucrare ne-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
la capătul imensei mese, și mai ales dacă În fața ei avea Întâietate vreo rudă săracă aproape la fel de grasă ca ea („Je suis une sylphide à côté d’elle“ spunea Mademoiselle ridicând din umeri În semn de dispreț), atunci, simțindu-se jignită, Își schimonosea gura Într-un așa-zis zâmbet ironic, iar când vreun vecin naiv Îi Întorcea zâmbetul, scutura repede din cap, ca și cum s-ar fi trezit dintr-o meditație profundă, afirmând: „Escusez-moi, je souriais à mes tristes pensées“. Și de parcă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
merinde și sticle cu vin, pe care bunica mea lipsită de tact (care petrecea iarna la Batovo) socotise necesar să ni-l trimită, În caz că tratația Învățătorului s-ar fi dovedit insuficientă. Înainte ca gazda noastră să apuce să se simtă jignită, tata a expediat Înapoi coșnița cu merinde, Însoțită de un scurt bilet care probabil că a nedumerit-o pe bătrâna doamnă bine intenționată, așa cum o nedumereau majoritatea gesturilor lui. Înveșmântată Într-un halat de mătase ce-i flutura În jur
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu fața transpirată, Încordată, vopsită Într-un galben straniu. Își tot smucea furios calul care, fără să-l bage În seamă, o pornise În jos pe o cărare abruptă, cu un pas ciudat de hotărât, ca o persoană care părăsește jignit o petrecere. Mai văzusem cai fugind dintr-un loc, dar nu mai văzusem niciodată unul ștergând-o la pas și mirarea mea a crescut În mod plăcut când am recunoscut În nefericitul călăreț pe Mojuhin, pe care Tamara și cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
facere de bine... Isaia își aruncă ochii în pământ, să nu-l trădeze căutătura: Dumnezeule! Cât o să mă mai chinuiești, Doamne?! Te joci cu mine, ca pisica cu șoarecele! Încaltea, taie-mă! Și gata! Vai de mine! se zbârlește Ștefan jignit. Fără dovadă?! Fără județ? Că n-oi fi vreun satrap! Mai glumește omul... La spânzurătoare și la însurătoare să nu te grăbești niciodată, dragul meu. Toate, toate, la timpul lor... Isaia, sfârșit, lac de sudoare: Dau! ... Dau două! strigă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
femeie! Și tinerețea-i trecătoare, se scutură ca florile câmpului... Dă-o dracului, explodează el, fii mai femeie, Maria! Asta-i!... Asta-i! încheie gâfâind ca după o luptă. Nu sunt "femeie"?! Și... și ce sunt atuncea?! se dezlănțuie ea jignită. Și... și ce trebuie să fac, mă rog, să fiu "mai femeie?!" Să dau în genunchi înaintea bărbatului?! Să mă maimuțăresc?! Să mă sclifosesc?! Să mă sulemenesc?! Să mă pițigăiesc?! Să mă împopoțonez ca o pațachină?! Să... să fac pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i se adresează ceremonios și îi întinde cazmaua. Ai fi atât de bun să-mi ții locul? Numai până mă întorc! Alexandru nu se grăbește. Ștefan rămâne cu mâna întinsă, zâmbind prelung: Bineînțeles: "de bunăvoie"... Alexandru ia cazmaua fără entuziasm, jignit parcă, totuși o ia și pleacă cu picioarele altuia... Ștefan, cu același zâmbet, se plesnește peste frunte: Era să uit! Principe! Am hotărât în Sfatul de taină! Trei steaguri de oștire, viteji tot unu' și unu' -, îndeajuns ca să dezrobești Mangopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]