976 matches
-
așa ca o formulă de alint, Marina, alimentându-mi o stare de bună dispoziție și confort psihic. Niciodată nu intra în camera mea fără a-și cere permisiunea, se așeza de regulă într-un fotoliu ce aducea mai degrabă a jilț, moștenit de la bunica Floarea și începea să sudeze dialogul cu mine, așa cum numai tata știa s-o facă: Marina, tată, îmi poți acorda câteva minute? Sigur, tăticu, ia loc ! Am avut o discuție cu mama, ceva mai înainte și este
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
acum, cel de-al doilea răspuns : voi munci tăticu, voi munci oriunde și voi încerca de câte ori va fi nevoie până voi reuși. Mi-aduc aminte că m-a ascultat cu atenție, niciodată nu-și întrerupea interlocutorul, s-a ridicat din jilț, m-a fixat cu ochii săi mari și căprui, după care mi-a spus: Marina tată, să înțeleg că modelul tău, în devenirea ta profesională este doamna Moise ? Exact tăticu, mi-e tare dragă doamna, dar mai ales modul în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
păreau a fi fost locuite mai târziu și erau mai simplu mobilate. - Aici îmi așez cortul, zise contele; nu prea e după moda nouă, dar cel puțin aici e mai voios decât în celelalte încăperi. Acolo sta înaintea mesei un jilț care fusese poleit în vremile lui, care însă acuma arăta pe ici-colea coloarea sa primitivă albă. Catifeaua roșie cu care era îmbrăcat nu pălise, și chiar toate colorile se păstrase mai bine în camera aceasta decât în celelalte. Eu îmi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și alte biserici, iar unele s-au mutat dintr-un loc în altul pe butuci, trailere, în schimb a ta o să fie doar o grămadă de moloz mîine-poimîine, a început să-mi toarne despre picturile alea că erau neprețuite, altarul, jilțurile, covoarele, mobilierul, obiectele de cult, că toată șandramaua era un monument istoric, a-nceput să se isterizeze, să țipe: criminalul, că ne demolează și bisericile, nu îi era de ajuns că ne călcase toate drepturile în picioare, urma s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
duc întins la Sala Sănătății și Fericirii. Se înalță vizavi de scenă, la o distanță de mai puțin de douăzeci de metri. Aici este locul în care împărăteasa se delecta cu spectacole teatrale. Mă așez pe tronul ei. E un jilț lăcuit în aur, cu un model înfățișând o sută de păsări care aduc omagiu păsării pheonix. E confortabil. Jilțul e păstrat ca nou. Spiritul femeii poate fi atins. Vin aici să-mi îmbunătățesc starea de spirit. Vin să visez, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
douăzeci de metri. Aici este locul în care împărăteasa se delecta cu spectacole teatrale. Mă așez pe tronul ei. E un jilț lăcuit în aur, cu un model înfățișând o sută de păsări care aduc omagiu păsării pheonix. E confortabil. Jilțul e păstrat ca nou. Spiritul femeii poate fi atins. Vin aici să-mi îmbunătățesc starea de spirit. Vin să visez, și să simt cum e să fii împărăteasa văduvă și să ai putere adevărată. Nu am nevoie de o trupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acasă... E harnică noru-mea. Al patrulea prunc ce l-a adus pe lume e flăcău. Neica Dinu l-a botezat. Îl cheamă Constantin ca pe taică-său. — Să-ți trăiască, Stanco! Asta da, veste! Stanca veni cu pași ușori până la jilțul maică-sii, se lăsă în genunchi, își puse coatele în poala fustelor bătrânei și, privind-o atent în ochi, spuse cu o gravitate stranie: — Înțelege, mamă, de când am rămas văduvă m-am simțit legată de nu știu ce, în nu știu ce fel. Apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
odăii în care pășise. Tavanul din grinzi de stejar, înnegrite de fum, cioplite aspru cu securea, pereții văruiți alb curat, cele două laițe din lemn lustruit acoperite cu macaturi macedonene țesute cu modele geometrice în diferitele nuanțe de lână seină, jilțurile turcești din lemn de stejar cu încrustații de sidef și de fildeș, paravanul ornat la fel, ascunzând un colț al odăii, cu un șal de muselin atârnând peste el, masa joasă cu tipsii de argint cu dulciuri, cele câteva suporturi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
multe biserici și, critic privind, icoana aceasta era cu totul obișnuită, dacă nu ar fi asemănarea fecioarelor cu Lavinia. — Mda, știu eu? mormăi Hartofilax. Mihai o privea întrebător pe Lavinia. Ea bătu din palme și le arătă celor doi vizitatori jilțurile din lemn. — Dragă Lavinia, eu aș pleca. Se lasă întunericul. — Unchiule, nu se cuvine. Vei pleca împreună cu oaspetele meu. Apoi, întorcându-se spre Mihai, Lavinia continuă: Știu, ca și ceilalți, te-ai mirat că un păcat m-a putut purta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a vândut pe Hristos? O să-mi spuneți că trebuie să ciulești urechile, să asculți, să afli și să pârăști la momentul oportun și că asta este politica, înalta politică a creștinilor din împărăția otomanilor. Lavinia bău apă, se ridică din jilț și începu să se plimbe de colo până colo. Tata s-a dus, a murit și unchiul Nicos, simțeau că nu-i pot ierta, deși mă măritasem și-mi vedeam de bărbat și de băiat. Bărbatul meu era bătrân. A
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aflat că atunci, în locul lui Nicos la exaporit a fost Barbu Brâncoveanul, nepotul domniei tale. A fost și el să și ciulească urechile, să audă ce spune trimisul regelui Franței, al lui Ludovic, regele Soare. Mihai se ridică tulburat din jilț. Nu-i venea să-și creadă auzului. Era rândul lui să măsoare cu pași grei odaia, așa că Lavinia se așeză. — Știi și ce-a aflat? — Politică, domnia ta, politică, adică o prostie. Știe marele stolnic Constantin, fratele domniei tale... Doamne, ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla vorba că Șerban Vodă stă întins acolo când îl doare inima. Spătarul se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Până și răvașele pe care le-am primit de la dumneata în ăști cinci ani zac acolo. Nimic nu se aruncă. Doamna Ilinca își plimba privirile obosite de la unul la altul. „Vrea să mă șantajeze”, își spuse Mihai, retrăgându-se în spatele jilțului mamei. Nu-i venea să-și creadă auzului, asista la o târguială ca la piață între vodă pe de-o parte, Stanca și sfinția sa pe de alta. Vodă îl ierta pe Constantin Știrbei de spânzurătoare dacă Stanca plătește banii cailor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Spune, taică... — Mâine, zisei mâine! Mergeți să vă rugați la Maica Domnului să fiți frumoase și sănătoase, că fetele trebuie să fie ca niște flori, frumoase și bune. — Și ascultătoare, completă sever jupâneasa Marica. Micul Constantin adormise în perna unui jilț, poveștile cu fete și cu nunți nu-l interesau. După ce copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu vin din ulceaua asudată și i-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl cheamă pe ieromonahul Ștefan să dea mărturie în fața boierilor că maica mare nu fuse stăpână pe sine când făcu testamentul. — Și? Constantin sorbi îndelung vinul, îl plimbă prin gură, se uită trist la maică-sa, apoi se ridică din jilț, o luă de mână pe jupâneasa lui și spuse: — Să mergem să ne rugăm la Maica Domnului să crească fetele frumoase și cuminți. Bine, bine, dar tu, Constantine, ce o să spui, că doar ai fost martor când și-a făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
semănatului orzului și apoi al porumbului. Acesta este testamentul mamei, așa cum l-a păstrat sfinția sa, pecetluit și neumblat. Vodă luă din mâna mitropolitului sulul șnuruit și sigilat, îl ridică sus ca să-l vadă toți din adunare. Apoi, așezându-se în jilțul impunător, începu să desfacă sigiliile cu mâna lui. De la locul lui, aga Constantin Bălăceanu, ginerele lui vodă și cel mai de încredere om al acestuia, îi supraveghea din priviri furișe pe ceilalți doi Constantini, pe Brâncoveanu și pe marele stolnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Lui să vă închinați. Și să vă iubiți unul pre altul, lăcuind într-o dragoste frățească după cum este zis: unde sunt frați adunați în numele Meu acolo sunt Eu în mijlocul lor...” Preotul citea rar și răspicat. Constantin Brâncoveanu se așezase în jilțul lui, nu mai privea pe fereastră spre piersicii înfloriți, dar gândul tot aiurea îi umbla. Tonul doamnei Ilinca îi era atât de cunoscut și chiar drag încât se lăsă purtat departe în amintiri. Nu prea avusese în preajma lui bărbați după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâncăm aici, pe furiș, să sărim peste toată eticheta. Cheamă te rog, dorobanțul, să-i poruncesc. Lasă că poruncesc eu și, cum o să spun, așa o să fie bine. Mitropolitul ieși câteva clipe pe sală și după ce se întoarse își apropie jilțul spre lavița pe care era întins vodă, îi trase și îi netezi frumos caftanul peste picioare și îi luă mâna în ale sale. O mângâie stângaci dinspre degete spre podul palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de vecernie mă gândesc la psalmul acesta. Luați voinicește masa de aici, cu tot ce este pe ea și lăsați-ne singuri, se adresă vodă celor ce-l serviseră la masă. Se sculă de pe scaunul incomod și-și trase un jilț în dreptul focului, deschise ușița sobei și ceru să se mai stingă din lumânări. — „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor”. Așa începe psaltirea. Oare ce să însemne asta? Eu Io Șerban Voievod n-am ținut oare sfat cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nimeni un cuvânt nu spune. Doar Zamfira, nebuna Stancăi, aia de se strecoară pe la toate curțile boierești, i-a spus Brâncoveanului că Smărăndița găsise niște hârtii și că de atunci... Fata tatii. Și ce mică era! Vodă se ridică din jilțul lui și începu să măsoare cu pași repezi odaia în lung și în lat. — Poți să-ți închipui ce simte un bărbat ca mine când își mărită fata la paisprezece ani? Da’ când te cheamă la prohodul ei, la nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În acel moment aerul porni să vibreze. Băteau clopotele la Biserica Jurământului, a lui Badea Bălăceanu. Avea hramul de Sfântul Dumitru, iar acatistul și privegherea abia acum se terminau. Domnul se opri din mersul său frământat. Mitropolitul se ridică din jilț. — Când eram copii, povestea care ne încânta cel mai mult ne-o spuneau și taica și mama, cea despre Badea Bălăceanu. Cum au murit sub el trei armăsari și nu se știe câți a betegit ducând scrisoare de la București de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să le mărit pe Stanca și Ilinca cu beizadele. S-o fi văzut pe Maria, s-a furișat în odaia mamei tale și așa copilă de zece ani câți are, s-a gătit cu tulpanul doamnei Ilinca, a tras un jilț în fața oglinzii venețiene pe care i-a adus-o nașul Dinu, s-a așezat și a început să comande cu glas pițigăiat. Era să mor de râs când am prins-o. — Mor eu de somn, Marico. N-ai grijă, nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
combatanți să atace Germania și că unul după altul orașele nemțești cad, spre spaima împăratului de la Viena. Când spusese că de la Viena se trimiseseră scrisori către București ca să se știe care este situația în Europa, Șerban Vodă a sărit din jilț, urlând: „Nu se poate! Cine a pus mâna pe scrisori? Care-i trădătorul? De ce n-ai oprit solia? Dacă dau turcii peste noi, nemților nu le mai stă capul să ne ajute. Am rămas descoperiți”. Își aduse aminte că atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în divan și Constantin îi și trecu în revistă pe toți cei de acolo. Nu era nici unul care să-i ducă veste Maricăi. — Să trăiești, măria ta! rostiră bărbătește aproape toți. — Să trăiți și dumneavoastră, cinstiți sfetnici! Se așeză pe jilțul sculptat frumos și le făcu semn și celorlalți să facă la fel. Își plimbă privirea de la unul la altul și remarcă surprins: — Jupân Ianache Văcărescu nu s-a întors de la Târgoviște? Boierii se priviră mirați între ei. Al doilea logofăt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să trăiești, măria ta. Domnul întinse brațul cu scrisoarea ieromonahului Ștefan spre locul unde sta Constantin Cantacuzino; acesta, evident înciudat de faptul că luând scrisoarea va trebui să sărute mâna domnului, se ridică de la locul lui și se îndreptă spre jilțul domnesc. Brâncoveanu zâmbea nevinovat și, în momentul în care nașul său se plecă în fața lui, ca din greșală lăsă să-i scape scrisoarea jos și-și trase repede mâna cu palma în sus în poala caftanului. Ușa se deschise lăsând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]