959 matches
-
chip de om ca acuma-n fața ei... Era îngerul milei ș-a îndurărei.., {EminescuOpVII 269} El se uita mult în fața ei, apoi se-ntoarse și se uită în jăratic... astfel încît nu-l puteai vedea de spata naltă a jilțului... Ușa se deschise și el auzi un glas dulce și molcom, auzi foșnind lin o haină de gaz, auzi atingând picioare mici și ușoare covorul moale... - Bună sară, Cezara, zise ea c-o copilărească veselie... El se uită îndărătul scaunului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
alămîiei, în opozițiune cu ceruiala întunecată ce se-ntrebuințează. Dară auroasa lor netezime se vedea numai p-ici, pe colea, căci podelele erau acoperite cu scoarțe trainice de lână în patrate ce reprezentau în piezișurile lor toate colorile simple. Pe jilțuri cu sprijoane nalte, boltite și negre, a căror scaun [era]--mbrăcat cu lână verde, ședea risipită societatea, [la] acele ingenioase mese cari în starea lor normală reprezentează un dreptunghi de lemn de nuc lusturit, dar cari cu orice ocazie se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ne vede ? — Pe tataia nu poți să-l păcălești... Tataia. Adică tatăl mai mare. De altfel, singurul pe care-l avusese, după ce părinții îi muriseră, amândoi, într-un accident de mașină. Camionul intrase dinadins, spunea bătrânul, atunci când se așeza în jilț și se tânguia. Credeau că eu sunt înăuntru, pe mine voiau să mă omoare. Mă întreabă de fiecare dată, continuă Cosmina. Mi-e frică de ăsta cu coada rotată să nu zboare până la fereastra noastră și să mă pârască. Bunicul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-un fel anume, bătea spre sepia. Nu putea spune cât a durat zborul, în vis timpul nu e orizontal. Le vedea pe argintul dagherotipului figurile încremenite și translucide, ca și cum deasupra fotografiilor ar fi curs o apă subțire. Tataia, pe jilțul lui, privind într-o parte și, pentru prima oară, semeț precum Moise, apoi Filip, așezat pe trepte și scriind, rezemându-și capul în cotul celălalt deasupra colii de hârtie, precum un elev al Școlii din Atena. Pantelimon, explicând lecția de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lângă un trunchi gros, îndată au fost aduși și cei patru feciori ai lui Brâncoveanu, toți desculți și îmbrăcați în cămăși albe. După vreun ceas a apărut și sultanul, în straie strălucitoare, cu mare alai. S-a așezat pe un jilț aurit, să privească osânda. Tăiați capul ghiaurului! Lui și copiilor lui! a poruncit un vizir. începeți cu copiii! Călăul l-a înșfăcat întâi pe Matei, un flăcăiandru frumos și zvelt. Tată, eu mă fac turc, dacă-mi cruță viața... s-
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
voastre, să trezim Pe rege? -A dormit mult. CORDELIA: Condu-te După știință ta și-urmează-ntocmai Voinței tale. -I îmbrăcat? CURTEANUL: Da, doamna, cînd dormea el greu, I-am pus și schimburi noi. (Slujitori îl aduc pe Lear dormind într-un jilț). DOCTORUL: Să fiți alături cînd îl vom trezi. Nu mă-ndoiesc, va fi cuminte. CORDELIA: Bine. (Muzică) DOCTORUL: Rog, mai aproape. Muzică, mai tare! CORDELIA: O, tata drag! Tu, întremare, pune-mi Leacuri pe buze, ca sărutu-acest S-aline crudele
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
capul cu un satâr. Cum îi punea căpățâna într-un sac pentru a-l înfățișa sultanului, semn că își isprăvise treaba. Purtând o mantie de postav negru și un calpac, căptușite și tivite cu blană de samur, vodă ședea în jilț. Și nici că-i păsa de toată zavistnicia din jurul lui. Știa cât de mult îl pizmuiau boierii, dar nu se temea prea tare. Râdea chiar pe seama acestei adunături de nevolnici care, numai cum îl vedeau, se puneau a se căciuli
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Hg R1b, R1a, Q și N), care s-au aciuat pe lângă dânșii. Au stat deoparte și au privit cum hoardele duceau lupte crâncene pentru putere. Se uitau din țarinele pe care le trudeau din greu la cum se perindau pe jilț stăpânitorii cruzi. Coroana și sceptrul erau trecute de la o căpetenie îmbățoșată la alta. S-au supus poruncilor, plecându-și capul, dar au fost cruțați de tăișul sabiei. Instinctul supraviețuirii la acești blajini a fost mai puternic decât orice emoție în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trupul oamenilor, sufletul este curățit de Întuneric, se Împiedică maltratarea luminii conținute În hrană și se contribuie la edificarea Crucii de Lumină 126. Un mare post colectiv avea loc la sărbătoarea Bema (grec. bema, „tron”), cînd se expunea În fața credincioșilor jilțul gol al lui Mani, În amintirea morții acestuia 127. Pe cînd un ales trebuia să practice cele Trei Peceți - a pîntecelui (celibatul perpetuu), a mîinii (evitarea oricărui contact cu materia) și a gurii (disciplina vorbirii și a mîncării)128 -, auditorii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
9); sprijin (9); așezat (8); mic (8); a sta (8); oboseală (7); spătar (7); canapea (6); comod (6); confort (6); stă (6); școală (6); ședere (6); picior (5); stai (5); suport (5); tare (5); așezare (4); confortabil (4); înalt (4); jilț (4); mare (4); pat (4); picioare (4); rotile (4); rupt (4); a sta jos (4); stabilitate (4); stricat (4); șezătoare (4); tron (4); 4 picioare (3); cu rotile (3); liniște (3); rege (3); relax (3); șezi (3); stau (3); vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
prostovan lipsit de fler vroia să țină... ședință de partid! Vă dați seama cu ce chiote și texte batjocoritoare a fost primit anacronicul personaj. Ba chiar, să ne răzbunăm, am aruncat pe fereastră și portretul lui Ceaușescu, care trona deasupra jilțului directorului... Omul ieșea, reintra, derutat, incapabil să ia o decizie oportună. Ne-am reluat privitul la tv.: politrucul se uita și el, mai de la distanță, și după vreo zece minute, cînd și-a dat seama ce se petrece, a putut
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
apărut la editura ieșeană Cronica, în 1997. Spațiul de reculegere preferat este reprezentat, într-o secțiune a creației, de muzeul din Mircești, în tihna căruia fertilitatea lirică pare inepuizabilă: "Cea de-a treisprezecea poezie tot ție ți-o închin/ din jilțul meu înalt de lut aprins de ape/ în care viețuiesc treizeci de morți/ cu cefele sparte de veacuri/ si oale-n mâini de ocru șters/ în care-a nins anii trecuți./ Tot ție,/ Tot ție.../ Tot ție!" (Dedicație, din Serile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lipsit de umor nu-i poate ține de urât, fiindcă urgențe juridice îi solicită prezența la tribunal). Rămas, așadar, singur cu servitorii, protagonistul încearcă să savureze comoara din bibliotecă, însă este împiedicat de atmosfera tenebroasă, respirând un aer thanatic: Din jilțurile seculare exala miros de mort. Tablourile pereților priveau cu o fixitate inumană. Perdelele se clătinau la trecere; încuietorile scrâșneau strident; o ușă de dulap se deschise singură și atât de brusc când am ajuns în față, încât am tresărit". În
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se disociază de spațiul profan pentru a fi introdus într-o dimensiune sacră, cea a poeziei. Întreaga recuzită, precum și ceremonialul estetic vizează un contact cu frumusețea absolută, cu poezia, care recomandă asemeni misterului revelat o stare extatică. "Un tron special, "jilțul Maestrului", ideat și pictat de fiul Alexis, cu trei trepte simbolice ale gloriei, așteaptă pe Poet. Pe masă ard lumânări și un consiliu de coroană nocturn, aproape permanent, al Poeziei, funcționează. Malițioșii numesc salonul " Sala macabră" și pe ciraci "macabronzi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din cele unsprezece amenajate pentru vizitare, este dedicată poeților Văcărești, lui Costachi Conachi și Alecu Beldiman. Spațiul a fost gândit ca un birou de lucru din anii 1840, din care nu lipsesc obiecte specifice perioadei: lampa cu petrol, oglinda venețiană, jilțul tapițat cu piele. Un obiect cu totul special este caseta de corespondență, originală, a poetului Alecu Beldiman: din lemn de nuc, cu decorații stil Boulle din alamă, os, sidef și lemn exotic, a fost creată în Franța secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
explora spațiul ludic care neamintește de verslibriștii francezi care au creat interesante tehnici compoziționale, precum monovocalismul, chronopoemul, monofonismul etc.: „eu domnul trestie de zahăr bocnă pentru copii din flori de styl la ocnă scabia cu vrabia coropijnița cu râjnița...” (în jilțul nevăzut) De asemenea, recunoaștem o zbatere în nesfârșire a ființei în Făutare și întru aventurare în inima cuvântului. și ca o replică la: „Ah, râsu’plânsu / în ochiul lucrurilor reci / și-n dintele mușFător ca și sceptrul / nevinovaților regi...” (imaginar
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a introdus pentru prima dată Ordinul fraților în Franța, era un om de mare sfințenie. Odată, pe când se ruga într-o biserică, împreună cu Fericitul Francisc, ațipind puțin, a văzut cum se deschide cerul și, acolo în cer, a văzut un jilț foarte frumos. A întrebat al cui era acel jilț și i s-a explicat: «Acesta este jilțul pe care l-a pierdut Lucifer, din cauza mândriei sale, și care este păstrat pentru Fericitul Francisc, datorită umilinței sale». Trezindu-se, Pacifico l-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
era un om de mare sfințenie. Odată, pe când se ruga într-o biserică, împreună cu Fericitul Francisc, ațipind puțin, a văzut cum se deschide cerul și, acolo în cer, a văzut un jilț foarte frumos. A întrebat al cui era acel jilț și i s-a explicat: «Acesta este jilțul pe care l-a pierdut Lucifer, din cauza mândriei sale, și care este păstrat pentru Fericitul Francisc, datorită umilinței sale». Trezindu-se, Pacifico l-a întrebat pe Francisc: «Ce crezi despre tine însuți
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se ruga într-o biserică, împreună cu Fericitul Francisc, ațipind puțin, a văzut cum se deschide cerul și, acolo în cer, a văzut un jilț foarte frumos. A întrebat al cui era acel jilț și i s-a explicat: «Acesta este jilțul pe care l-a pierdut Lucifer, din cauza mândriei sale, și care este păstrat pentru Fericitul Francisc, datorită umilinței sale». Trezindu-se, Pacifico l-a întrebat pe Francisc: «Ce crezi despre tine însuți?». «Cred - a răspuns Fericitul Francisc - că sunt cel
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acasă... E harnică noru-mea. Al patrulea prunc ce l-a adus pe lume e flăcău. Neica Dinu l-a botezat. Îl cheamă Constantin ca pe taică-său. — Să-ți trăiască, Stanco! Asta da, veste! Stanca veni cu pași ușori până la jilțul maică-sii, se lăsă în genunchi, își puse coatele în poala fustelor bătrânei și, privind-o atent în ochi, spuse cu o gravitate stranie: — Înțelege, mamă, de când am rămas văduvă m-am simțit legată de nu știu ce, în nu știu ce fel. Apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
odăii în care pășise. Tavanul din grinzi de stejar, înnegrite de fum, cioplite aspru cu securea, pereții văruiți alb curat, cele două laițe din lemn lustruit acoperite cu macaturi macedonene țesute cu modele geometrice în diferitele nuanțe de lână seină, jilțurile turcești din lemn de stejar cu încrustații de sidef și de fildeș, paravanul ornat la fel, ascunzând un colț al odăii, cu un șal de muselin atârnând peste el, masa joasă cu tipsii de argint cu dulciuri, cele câteva suporturi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
multe biserici și, critic privind, icoana aceasta era cu totul obișnuită, dacă nu ar fi asemănarea fecioarelor cu Lavinia. — Mda, știu eu? mormăi Hartofilax. Mihai o privea întrebător pe Lavinia. Ea bătu din palme și le arătă celor doi vizitatori jilțurile din lemn. — Dragă Lavinia, eu aș pleca. Se lasă întunericul. — Unchiule, nu se cuvine. Vei pleca împreună cu oaspetele meu. Apoi, întorcându-se spre Mihai, Lavinia continuă: Știu, ca și ceilalți, te-ai mirat că un păcat m-a putut purta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a vândut pe Hristos? O să-mi spuneți că trebuie să ciulești urechile, să asculți, să afli și să pârăști la momentul oportun și că asta este politica, înalta politică a creștinilor din împărăția otomanilor. Lavinia bău apă, se ridică din jilț și începu să se plimbe de colo până colo. Tata s-a dus, a murit și unchiul Nicos, simțeau că nu-i pot ierta, deși mă măritasem și-mi vedeam de bărbat și de băiat. Bărbatul meu era bătrân. A
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aflat că atunci, în locul lui Nicos la exaporit a fost Barbu Brâncoveanul, nepotul domniei tale. A fost și el să și ciulească urechile, să audă ce spune trimisul regelui Franței, al lui Ludovic, regele Soare. Mihai se ridică tulburat din jilț. Nu-i venea să-și creadă auzului. Era rândul lui să măsoare cu pași grei odaia, așa că Lavinia se așeză. — Știi și ce-a aflat? — Politică, domnia ta, politică, adică o prostie. Știe marele stolnic Constantin, fratele domniei tale... Doamne, ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla vorba că Șerban Vodă stă întins acolo când îl doare inima. Spătarul se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]