858 matches
-
adică să nu mai amenințe cu emigrarea, tocmai el, Zaharia Stancu, și tocmai acolo, la C.C. Dar episodul l-am mai povestit. Îl și amuzau pe Stancu, prin efectul lor deconcertant, prin deruta pe care-o produceau, aceste mari înfurieri jucate și, uneori, la sfârșit, dădea cărțile pe față. Baranga povestea, el însuși amuzat, cum fusese cu Radu Popescu la Stancu să-i ceară ceva, ca vechi prieteni ce-i erau, ceva ce Stancu se încăpă țâna să le refuze, iar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fie nevoie de unele ajustări. M-am dus prima dată la Stancu încercat de oarecari emoții, căci îi mersese faima de om cu toane, irascibil și capabil de violențe, desigur, verbale. Nu știam atunci că vestitele lui înfurieri erau adeseori jucate, componente ale unei tactici. Nu-și ieșea din fire chiar din senin și nici față de oricine. Și într-adevăr, întâlnirea cu Stancu nu mi-a confirmat aprehensiunile. Ce m-a izbit din prima clipă a fost tocmai perfecta lui politețe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este vorba de "metamorfoza babei, stăpâna iepelor" ("comică este ea când se arată cinstită și dreaptă"), de altfel, basmul este interpretat ca de "un comic-grotesc ireductibil". Pe această linie, apare și transformarea lui Făt-Frumos în floare "o păcăleală, o farsă jucată Genarului, dar aici metamorfoza nu mai are nici o atingere cu grotescul ori cu mecanismul farsei, ci doar o undă de umor iluminează melancolia acestui episod al morții lui Făt-Frumos, care este de două ori semnificativ: transcendentul se degradează în realul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mărire și amor, a cărei acțiune este plasată într-o epocă mai recentă, are "un aer de comedie mondenă, frivolă, sentimentală și destul de excentrică", fiind construită ca "o farsă cu urmări incalculabile", narațiunea alunecând spre o "comedie ludică" întrucât "drama jucată de eroi se revarsă în viața lor reală și aceasta capătă accente tragice" [...] "comedia erotică vine și din prezența constantă a dialogului, a "intrigii" și travestiului, a aparté-urilor, a importanței pe care o capătă, în ansamblu, tensiunea întreținută de jocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Liga a III-a la fotbal. Băcăuanii au deschis scorul rapid, în primul minut de joc, printr-un șut de la 20 de metri al lui Menghia. Vraciu a reușit o “dublă” în minutele 8 și 14 și partida era practic jucată. Mai mult decât atât, în minutul 27, suceveanul Pantea a deviat în propria poartă o centrare a lui Menghia, înscriind pe tabelă un neverosimil 0-4. După pauză, Gheorghe Poenaru și-a epuizat cele 4 schimbări până în minutul 74, ultima fiind
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
astfel îl va împiedica să intre. - Știu că ești frumoasă, dar văd că ești și isteață. - Știi bine că alcoolul nu-i bun, mai ales în perioada asta caldă, îi răspunse Carlina cu un zâmbet răutăcios și un accent bine jucat. Privirea lui se abătu spre ea și-o simțise ca un pumnal în inimă. Își adună toate forțele pentru a înfrunta furtuna care se pregătea să se dezlănțuie între ei. Se produse un moment de tăcere. Carlina îl privea ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lui Stephen Gagan. Amândouă filmele sunt excelente. Am plecat de la cinematograf clătinându-mă sub puterea iluziei că am înțeles ceva în plus despre lumea în care trăiesc. Ceea ce înseamnă că aceste filme au țintit bine. Sunt impecabil făcute, sunt impecabil jucate. Au avut, pe merit, gloria lor. Au mers la nu știu câte Oscaruri, au și câștigat câte ceva. Dar, doi ani mai târziu, aproape nimeni nu mai vorbește despre ele. De ce ? Cumva pentru că subiectul lor nu mai e actual ? Nici vorbă. Cumva pentru că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sunt paralele cu filmul lui Mungiu. Alexandru Budac : Exact, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile nu se ocupă de asemenea probleme. Când vizionezi filmul, nu izbutești să te gândești decât la ce se întâmplă pe ecran. E alert, bine jucat, visceral, crud și tocmai de aceea memorabil. Alex. Leo Șerban : Și ajungem astfel la faimosul domn Bebe, personaj odios, după părerea celor mai mulți. De unde vine el ? Care este background-ul său ? Vedem, într-o scenă de pe la-nceput, un domn Bebe îngrijorat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
puțin și ajungeam în comuna Bragadiru ! în plus, suntem pe partea cu numerele pare ; îi ordon efectiv șoferului să întoarcă imediat și să ne ducă unde trebuie. Niciodată n-o să știu dacă bulibășeala șoferilor de taxi bucureșteni este reală sau jucată. Dacă ești provincial, ești o victimă sigură : taximetriștii te duc pe rutele cele mai ocolitoare cu putință, pretextând însăși bulibășeala (reală) a traficului din Capitală Iar dacă ești bucureștean get-beget, dar neatent la rută, poți păți același lucru ; în orice
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
urîtă, dacă tristețea întregii escapade ne-ar fi în vreun fel băgată pe gît, semnificațiile ei s-ar restrînge la dimensiunile unui strigăt de autocompătimire masculină sau poate ale unui rechizitoriu feminist împotriva primitivismului și a distructivității bărbaților. Dar prostituata (jucată superb de Roxana Iancu) e drăguță și vioaie, băieții nu sînt mai nasoi decît alți băieți, semnele de înrăire și de uzură sînt discrete și tristețea, atunci cînd vine, vine ca un postgust de asta-i tot ? care pare însuși
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
într-o stare în care nu se mai tem de penibil ; în rest, fiecare pare să fi fost de capul lui. Deci nu e vina lui Streep că încearcă să injecteze realism psihologic în situații de farsă care se cer jucate stilizat (personajul ei se trezește în fața a trei foști amanți, invitați la nuntă fără știrea sa), deși Streep ar fi trebuit să ia exemplu de la Marlon Brando, un realist la fel de fanatic ca ea, dar care a știut să ia o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e prea copleșită de mîndria de a avea un prieten ca să se uite bine la el, cît o altă fată, mai sensibilă la stările lui, care în cele din urmă îi oferă soluția confesiunii scrise (ambele roluri sînt foarte bine jucate). Deci există un conflict, o luptă chiar dacă e la fel de amortizată ca și cînd s-ar da sub apă. E o minunăție de film. Dilema Veche, octombrie 2008 Cel mai bun Bond James Bond-ul lui Sean Connery rămîne cel mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un hiatus problematic, punctat doar de susținerea tardivă a licenței în drept, teză al cărei titlu funcționează ca o sub- stanță de contrast, „Ordinea publică în Statul modern“. Și în acest caz, efectul augmentativ este prelucrat pe filiera unui retorism jucat, cel al discursului jurnalistic. Momentul apogetic al episodului academic îl plasează voit exagerat pe tânăr sub semnul excepționalului : „Licențiat în drept ! tânăr eminent ! iresistibil orator ! caracter mare ! idei generoase !...”. Însă el precede dispariția temporară a tânărului ca figură publică urmată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de vulgata marxistă, coexistă toate aceste tensiuni, toate aceste posibilități, iar exacerbarea lor nu este decât o chestiune de timp și de situație, nu una de predicție. Oamenii și lucrurile În centrul piesei principale a lui Caragiale, probabil cea mai jucată piesă românească a tuturor timpurilor se află două infinitezimale, ambele însă devenite majore printr-un concurs de împrejurări : un lucru, o scrisoare, un bilet de amor și o persoană rămasă într-un relativ anonimat, formă de minimalizare semnificativă, Cetățeanul turmentat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mișcă doar anotimpurile. Am devenit mai statică decât soarele imaginat de ignoranți. Ce-aș putea scrie despre recital? Până la urmă a fost introdus în repertoriul Teatrului, cuplat cu „Dresoarea de fantome” de Ion Băeșu, piesa în două personaje plus fantomele jucată de Petrică Ciubotaru și Georgeta Burdujan (Păduraru) în foaierul Teatrului. Eu voi juca pe scenă. Am fost rugată să scriu câteva rânduri și de două săptămâni găsesc motive să n-o fac, de parcă n-aș fi făcut eu totul... A
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
trece prin etapele inițierii, Orlando se schimbă și, devenit matur, poate s-o Întâlnească pe iubita sa de la egal la egal, sub Înfățișarea ei reală de Rosalinda. Dar cine e Rosalinda? Ne-am Întrebat deseori În repetiții cum ar trebui jucat un astfel de personaj. Este ea un echivalent al Ducelui din Măsură pentru măsură, o ființă superioară care știe mai mult decât ceilalți, sau este o ființă obișnuită atinsă de puterea dragostei? Știm că a Întâlnit În secret un magician
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de nopți. Dintr-odată am simțit toată tristețea exilului. Există desigur antecedentul lui Pușkin - Pușkin care hoinărise aici În exil, printre chiparoșii și dafinii aclimatizați -, dar deși eram poate influențat și de elegiile lui, nu cred că exaltarea mea era jucată. De atunci Încolo, timp de mai mulți ani, până ce scriind un roman m-am eliberat de acea emoție fertilă, am asociat pierderea țării mele cu pierderea dragostei mele. Între timp, viața familiei mele se schimbase, eram complet ruinați. Cu excepția câtorva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care Dumnezeu știe cum l-a tocat, că prin lupte cu turcii, nu s-a prea văzut... Să recunoaștem, "Rex" aista-i mare! Jos pălăria! L-a întrecut până și pe Vodă Ștefan, la trasul sforilor. Puțin murdară, dar bine jucată politichia... Se spală, iese la spălat, spune Țamblac. N-ai pus la socoteală că-ți plătește și o veche datorie: "săgeata buclucașă" și rușinea înfrângerii de la Baia, îi amintește Vlaicu. Sunt răni ce nu se vindecă, spune Stanciu. Am nădăjduit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de un efect deliberat, de un vicleșug artistic. „Craig takes a full advantage of the rights of an old man talking self-indulgently to anyone who will listen”, spune mai departe prefațatorul. Evident, e un răsfăț, dar un răsfăț strategic, răsfăț jucat, rol așadar ; cartea e un spectacol cu scenariul, regia, scenografia și interpretarea de Edward Gordon Craig. „Rolul” e cel de gentleman original, trăind în Italia, după obiceiul de odinioară al britanicului cu dare de mână. „Darea de mână” a lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cer negreșit scrupul și competență ; aici nu se poate trișa, cum nu trișează în fond nici autorul lui Nu, deși se laudă că o face, sau măcar că și-a propus s-o facă. Iconoclastia lui e una pour rire, e jucată, voioasă, inofensivă, un exercițiu al inteligenței, infinit preferabil iconoclastiei serioase, încruntată și fanatică (de fapt vandalică și, de regulă, imbecilă). Chiar și mărturisirea că poeziile lui Arghezi au reînceput să-i pară „neînchipuit de frumoase”, mărturisire care, în contextul ei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Cum de nu s-a văzut că este în ele o imensă forfanterie juvenilă, un ton perpetuu enjoué, un haz necontenit și o evidentă auto-ironie ? Revendicarea titlurilor princiare este intenționat burlescă, prin însăși enormitatea ei. Micul cinism e pe jumătate jucat. Bârfa și mica cronică scandaloasă a vieții mondene au un haz naiv și plin de prospețime. Tabloul societății bucureștene (și berlineze) a epocii este extraordinar de viu și de pregnant. Detaliile, portretistica și anecdotica sunt surprinse în flash-uri de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Suedia. Acest lucru va facilita, fără îndoială, introducerea altor autori români. Într-un pasaj din jurnalul său, Stendhal scria că e foarte greu să descrie ce este natural în noi, din memorie. Că se descrie mai bine ce e factice, jucat, pentru că efortul care a trebuit făcut pentru a juca a fost gravat în memorie. „Mă exersez”, spune el, în a-mi reaminti sentimentele mele naturale, iată studiul care-mi poate da un talent de Shakespeare. Te vezi mergând, jucând, ai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
II, cântând Sequidilla, făcea uz de neprefăcute farmece femeiești. Dar atât de tumultuos se dezlănțuia (indignată în orgoliul ei rănit), încât părea că nu trebuie să-i mai stea nimeni în cale. Resemnarea din actul III era, de asemenea, convingător jucată, pentru ca în actul IV să cadă răpusă nemilos de pumnalul geloziei, mânuit până la demență de penultimul iubit, Don Jose. A avut norocul să fie ajutată în travaliul dramatic de toți tenorii temperamentali cu care se confrunta în dezlănțuirea dialogului din
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
făceau cele necesare: pregătirea darurilor, alegerea druștelor și a cavalerilor de onoare (vătăjei), anunțul, pregătirea trăsurilor. Cu două zile înainte de oficiere se făcea schimbul de daruri dintre cuscri și foaia dotală. După oficiere, petrecerea propriu zisă ținea 2-3 zile, cu jucatul zestrei și plecarea miresei la noua reședință. Portul local era confecționat în gospodărie de către femei și compus din: femeia purta opinci,ciorapi împletiți în casă, cămașă, ie, fotă lungă până la glezne, ilic sau vestă, (sfeter) flanelă împletită din lână, pe
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]