754 matches
-
numai. Textul, la I.E. Torouțiu: „Eu nu m-aș supăra dacă se va duce în caz de nu va căpăta pensie, numai aș duce veșnic grijă...”, cu sensul „se va duce dacă nu va căpăta pensie”, ceea ce pare absurd. Câștigând junimiștii alegerile, Eminescu își face planuri să meargă la București ca să fie alături de ei, eventual să fie ajutat.). Rezultă discuții repetate între cei doi frați pe tema București și Veronica Micle, discuții pe care Hanrieta le raportează Comitetului de la Iași. 4
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ordinea din acea coală editorială, iar Mihai Eminescu refuză colaborarea în acest sens). Faptul că Titu Maiorescu poartă corespondență privată cu doctorul Isac este, însă, în măsură să ne pună în alertă. Iarăși sub semnul probabilității vom afirma că, pentru că junimiștii au câștigat alegerile (într-o coaliție - de altfel, foarte fragilă), criticul vrea să știe starea sănătății lui Mihai Eminescu chiar de la doctor pentru eventualitatea că poetul îl va căuta la București. Amintim că, de acum înainte, Eminescu va merge la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
îl roagă pe Titu Maiorescu să ia legătura cu V. G. Morțun și să stabilească împreună ce e de făcut, adică ediția a treia să fie completă și să refacă ordinea inițială. Numai că Titu Maiorescu reușise în alegeri ca junimist iar V. G. Morțun, ca socialist partide diferite, păreri diferite, neînțelegeri, etc. O ediție restitutivă, completă și corectată, ar fi fost a lui Eminescu și numai a lui, Titu Maiorescu trebuind să se dea la o parte cu totul de la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
surorii sale Emilia Humpel, la 6/18 aprilie 1884, că va vorbi cu Ministrul Cultelor ca Eminescu să fie angajat la bibliotecă „pro forma” pentru un salariu de 285 de lei pe care urmează să-i strângă, prin cotizații proprii, junimiștii („Eminescu’s 285 francs monatlich, aber zahlet wir ihm aus”, scrisoare în limba germană, vezi O.XVI, p.272 ) dar poetul își ia slujba în serios și va lucra efectiv la bibliotecă excepție făcând lunile noiembrie-decembrie 1885, când este internat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a emis certificatul. Pus să funcționeze între exactități ( condică, semnături de prezență, state de plată etc.) poetul se descurcă cam greu dar probabil că și-a vindecat piciorul acasă, nu neapărat la spital. Important este că el redevine activ, iar junimiștii trebuie să accepte în principiu că s-a însănătoșit și poate să aibă o funcție publică ei dorind, însă, a-l ține neapărat departe de București. Comentariul extrem de precaut al d-lui D.Vatamaniuc la actele privind numirea ca subbibliotecar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și s-au dat spre păstrare (pentru tipărire) comitetului format din A. D. Xenopol, Grig. Alexandrescu și Gruber însuși. Redăm mai larg, pentru savoarea informației (vom afla, între altele, că fiul lui Creangă a fost și spion român în Austria, că junimiștii erau foarte zgârciți, chiar vicleni când era vorba să de bani): „în seara zilei de 5 ianuarie /1890/ s-a ținut întrunirea în restaurantul otelului Traian. După oarecare discuții, s-a luat o hotărâre care, de fapt, se cunoștea de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
zi a căutat să-mi explice tânărul Creangă atitudinea lui din ajun. El e junimist, mi-a spus, fiindcă are protector pe Petre Carp, care l-a trimes la Viena, ca spion, cu o sută de lei pe zi. E junimist în politică, nu însă și în literatură, din pricină că există o răceală pronunțată între tatăl său și d-nii Maiorescu și Iacob Negruzzi. În seara întrunirii, căpitanul primise o scrisoare de la D-l Missir,în care acesta îl sfătuia să dea la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
trunchiat din insipidul „Studiu critic” publicat de Nicolae Pătrașcu în serial, în „Convorbiri literare”, 1891-1892 iar acesta declară că deține informațiile de la prietenul său Alexandru Vlahuță, de la Iacob Negruzzi și din observații proprii. Nicolae Pătrașcu reprezintă punctul de vedere al junimiștilor, el fiind ales anume de Titu Maiorescui și Iacob Negruzzi mai întâi (în anii 1888-1889) pentru a-l urmări și ajuta pe Mihai Eminescu la București, iar apoi, după moartea poetului, pentru a face o biografie convențională a sa. Lucrează
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și să justifice recluziunea lui, boala incurabilă etc. Aron Densușianu, însă, privește lucrurile ca ardelean, de dincolo de munți, de dincolo de granițele politice ale Regatului Român și de dincolo de interesele de grup ale prietenilor lui Eminescu mai mult sau mai puțin junimiști cu un aspru ochi critic față de asemenea inepții debitate de Convorbirile literare imediat după moartea poetului și de Iacob Negruzzi însuși. În necrologul scris la moartea poetului, în numărul din iulie 1889, acesta afirma, de pildă, de-a dreptul triumfalist
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
clasică a ideilor timpului, partea literară oscilează, în poezie, între poemul eroic, prin Ioan S. Nenițescu și George Murnu, care debutează aici în 1887 (Către Pind, sub pseudonimul Apindor Diselli), și intimismul elegiac, prin Eisabeta M. Z. Ionescu ori prin junimiștii Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle și Samson Bodnărescu, nedepășindu-se un registru minor. În schimb, se tipărește consecvent literatură populară: versuri culese de Ioan S. Nenițescu, balade adunate de preoții Al. Popescu și Șt. Stoicescu, snoave și proverbe strânse de Petre
ŢARA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290072_a_291401]
-
foarte bogatul fruntaș conservator Gr.Gr. Cantacuzino (zis Nababul) până în iunie 1907, când fuzionează (fiind, de fapt, asimilat de aceasta) cu Epoca, în condițiile în care se realizase, după tratative anevoioase, o largă dar efemeră concentrare conservatoare (a vechilor conservatori cu junimiștii) sub conducerea, de mult jinduită de acesta, a lui P.P. Carp. C.C. Bacalbașa a fost la Patriotul, cu intermitențe, redactor-șef până la 1 martie 1907. De aici a trecut, la început ca redactor, la principalele foi centrale ale partidului conservator
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de mase, în 1876, când părăsește puterea, partidul conservator se modernizează studiu introductiv 27 apoi - după ani lungi și grei de opoziție - îndeosebi prin aportul grupării junimiste, inteligente și interesate în progresul controlat și fără salturi spectaculoase al societății românești. Junimiștii au fost, așa cum au demonstrat convingător Vladimir Streinu și apoi Z. Ornea, o grupare centristă oscilând între liberali și conservatori, apropiată, până la sfârșit, din punct de vedere organizatoric, de aceștia din urmă, cărora le-au împrumutat ținuta ideologică a unui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
centristă oscilând între liberali și conservatori, apropiată, până la sfârșit, din punct de vedere organizatoric, de aceștia din urmă, cărora le-au împrumutat ținuta ideologică a unui program mai realist. În cartea sa Bacalbașa se referă de mai multe ori la junimiști ca la un factor modernizator al Partidului Conservator, amenințat de anchiloză si decrepitudine (la sfârșitul secolului al XIX lea, precizează acesta, „junimiștii se prezentau ca un element modernizator al bătrânului organism conservator“50). Legăturile lui Bacalbașa cu conservatorii de după 1900
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ținuta ideologică a unui program mai realist. În cartea sa Bacalbașa se referă de mai multe ori la junimiști ca la un factor modernizator al Partidului Conservator, amenințat de anchiloză si decrepitudine (la sfârșitul secolului al XIX lea, precizează acesta, „junimiștii se prezentau ca un element modernizator al bătrânului organism conservator“50). Legăturile lui Bacalbașa cu conservatorii de după 1900, îl fac însă să nu și dea seama că partidul în slujba căruia își pusese pana stipendiată, legat prin geneză de marea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dintre personalitățile politice menționate au cunoscut în curând, așa cum, de altfel, va nota Bacalbașa însuși, la locul cuvenit, evoluții de la o grupare către alta (îndeosebi de la conservatori către liberali). Câteva precizări se impun, totuși: P.P. Carp și Titu Maiorescu erau junimiști, grupare care, având o ideologie conservatoare distinctă, nu s-a contopit niciodată în partidul conservator; Ion Cantacuzino, Constantin Bosianu și Gh. Vernescu erau liberali moderați; B.P. Hasdeu era, pe atunci, apropiat de liberalii-radicali (în august 1870 va fi chiar arestat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai vechi colaborator al lui Mihail Kogălniceanu, va deveni către anii 1880 membru al grupului liberal rosettist. Din enumerare, dacă ne referim numai la figurile politice centrale ale vremii, ar mai lipsi: Grigore Sturdza, șef al conservatorilor „ruginiți“ din Iași, junimistul Th. Rosetti, liberalul moderat D.A. Sturdza, liberalul Ion Câmpineanu ș.a. 29. Petre Grădișteanu a debutat în politică la conservatori, pentru a deveni apoi liberalrosettist; ceilalți trei tineri erau liberali; printre liberalii care începeau să se afirme în acest deceniu s-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
guvernului, Lascăr Catargiu, fiind convins că poate instaura un regim autoritar conservator fără modificarea Constituției, ceea ce, de fapt, s-a și întâmplat. 40. Constantin Bacalbașa afirmă greșit că „Petiția de la Iași“ ar fi fost elaborată de către conservatori în colaborare cu junimiștii. Amicii lui Maiorescu și Carp, care acceptaseră de puțină vreme colaborarea cu conservatorii, dorind să se afirme în viața politică a țării, au precizat clar că sunt de acord numai cu „tendința acestei petițiuni“, și nu cu toate propunerile ei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în viața politică a țării, au precizat clar că sunt de acord numai cu „tendința acestei petițiuni“, și nu cu toate propunerile ei concrete (mențiunea aceasta era urmată, așa cum se poate constata în textul reprodus de Bacalbașa, de semnăturile unor junimiști: V. Pogor, Iacob Negru zzi, Gh. Racoviță, Titu Maiorescu; Petre Carp, care se afla la Viena, nu a iscălit-o; mai târziu, biograful acestuia din urmă, C. Gane, referindu-se la afirmațiile imprecise ale „defunctului Bacalbașa“ va exclama iritat: „Și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
politice a burgheziei românești și la modernizarea țării în aceste condiții guvernele conservatoare care au venit la putere după 1888 au trebuit să accepte - și să continue - unele reforme inițiate de liberali, nuanțându-și concepțiile politice, mai ales sub influența junimiștilor. De aceea momentul 1876 poate fi socotit într-adevăr ca unul de triumf al burgheziei asupra moșierimii conservatoare, așa cum sesizează judicios Bacalbașa 307. Fanarioții făceau parte din păturile înstărite ale orașelor grecești, ei impunându-se treptat, începând din secolul al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
oameni ai condeiului care răsăreau. Era Hasdeu, era Laerțiu, era Scurtescu, era poetul Zamfirescu. Hasdeu începea să fie mare, după cum am mai spus. Prin școli se vorbea de Hasdeu. Polemicile lui cu Junimea din Iași erau urmărite cu simpatie. Fiindcă junimiștii erau politicește conservatori și fiindcă la București tineretul începea să fie liberal, aproape toate glasurile erau pentru Hasdeu. Laerțiu, pseudonimul lui Lăzărescu, era un critic teatral foarte apreciat. Criticile lui teatrale erau urmărite și citate cu multă deferență. Criticile lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
unul din drepturile fundamentale ale județului și ale comunei. Presa va lupta pentru realizarea lor. Presa va combate asemenea noua împărțire teritorială a României. bucureștiul în 1871 185 358. Atac la adresa conservatorilor, știindu-se că mulți dintre fruntașii acestora (inclusiv junimiștii) erau membri ai lojii masonice ieșene „L’Étoile de Roumanie“, înființată la sfârșitul anului 1865 și condusă de George Suțu. Din 1863 funcționa la București loja „Les Sages d’Héliopolis“, din care făceau parte I. Strat, I.A. Cantacuzino, Pantazi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se referă Bacalbașa, cele două partide, liberal și conservator, nici nu erau constituite ca atare, existau încă unele grupări care mai oscilau între cele două „tabere“, chiar dacă ar fi să-i amintim numai pe „centriștii“ lui Vasile Boerescu și pe junimiști, și ei un fel de „centriști“. 5. Bacalbașa își amintește exact; chiar după Războiul de Independență, după ce devenise o personalitate politică recunoscută, Brătianu era considerat, într-o broșură antiliberală, cu referiri directe la „gașca roșie“, „ciracul domnului C.A. Rosetti
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acestuia și apoi - în semn de solidaritate - a întregului cabinet Lascăr Catargiu; două zile mai târziu, la 30 ianuarie/11 februarie 1876, fruntașul conservator revine asupra demisiei sale, remaniindu-și guvernul, prin înlocuirea lui Titu Maiorescu cu amicul său politic junimist P.P. Carp și a ministrului de Finanțe G.Gr. Cantacuzino cu I. Strat; acest fapt a contribuit însă la degringolada regimului conservator și apoi la prăbușirea lui, așteptată cu nerăbdare de liberali, care amenințau în continuare, inclusiv pe principele Carol, cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe principele Carol, cu mișcări de stradă. 11. Ca urmare a declarației lui P.P. Carp, Al. Orăscu își va da demisia din funcția de vicepreședinte al Senatului la 21 februarie/4 martie 1876. atunci o mare veselie în cercurile literare. Junimiștii se bucurau atunci de o nepopularitate foarte întinsă.12 În tabăra guvernamentală dezagregarea urmează: se anunță că generalul Florescu a demisionat de la Ministerul de Război 13, apoi la 16 februarie demisionează prințul D. Ghica de la președinția Camerei. Cu toate stăruințele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să răspundă la întrebările ce li se pun. Foștii miniștri declară că contestă legalitatea procedurii și nu recunosc membrilor comisiunii dreptul de a-i supune la interogatorii. Comisiunea se găsește în fața unui punct mort.86 310 bucureștii de altădată 85. Junimiștii Petre Carp și Th. Rosetti, care fusese ministru al Lucrărilor Publice, Agriculturii și Comerțului în ultimele luni ale guvernării conservatoare, au fost adăugați pe lista miniștrilor dați în judecată, P.P. Carp cu 71 de voturi pentru, 18 contra și 10
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]