1,051 matches
-
de presa vremii, singura instituție care funcționa la cote efervescente, atunci ca și acum. Planeta Moft, această sferă de hârtie tipărită devenise toposul inautenticității, pe baza căreia funcționa mecanismul moftangiului, discursul de presă devenind alimentul vital, halucinogen al tipologiei gen jupân Dumitrache sau conu' Leonida. Memorabil formulată ni se pare disocierea pe care o face Al. Condeescu între vocația lui Caragiale și a altor clasici ai literaturii: "Caragiale a pictat nastratinesc chipul comic al felului nostru de a fi în lume
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tot Cănuță confuz, căzut în monotonia corecției jurnaliere... E drept că unele momente ies cu artă: "...pe Podul Mogoșoaii? Și șart, part! O pereche de palme fierbinți peste urechile degerate." Mare paranteză ni se deschide pentru motivul corecției intempestive. Palmele jupînilor (1st place) , ale taților, amicilor, institutorilor, ba chiar a lui Lefter ("Și-i trage Țîchii o palmă, s-o năucească") se aud cum răsună în toată opera, ca un contrapunct impetuos. După caz, pot surveni și replicile, nu excluse din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
instituind o distanță între creație și înțelegerea valorii ei. Și celălalt tip, născut din frecventarea asiduă a operei, din recitirea, ecranizarea (de nu puține ori,...ecranarea), răstălmăcirea ei prin exercițiul paricid al regizorului etc. Cațavencu, Farfuridi & comp., Zoe și Trahanache, Jupîn Dumitrache, "bobocul" Conu Leonida, cu Efimița aferentă convoacă o lume "neexistentă", sublimă în cheia comicului. Cațavencu, pentru a lua exemplul cel mai tocit, prin ...uz, va pierde iremediabil în alăturarea cu afinul său, parlamentarul (în carne și oase), "alesul". Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
semnificații neașteptate se arată în detalii revelatoare. Un "Karenin (...) obsedat de ideea de onoare, adică de felul cum se înregistrează purtarea sa și a familiei sale în opinia mondenă" este restiuit cititorului în analogie cu "onoarea de familist" a lui Jupîn Dumitrache, la rîndu-i analizată în Domina bona: "O notă a aristocrației este sentimentul continuității între generații (...). Fără exclusivism, nu există noblețe și toate satisfacțiile aristocratului (...) vin din admiterea unei fatalități care exclude pe alții din cercul de elecțiune." (Domina bona
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și sunt actuale și astăzi. Ele se încadrează în următoarele tipologii umane: încornoratul (Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel) ; junele-prim (Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea); cocheta adulterină (Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston); politicianul demagog (Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi); cetățeanul alegător (conu Leonida, Cetățeanul turmentat); funcționarul (Rică Venturiano, Candidatul); confidentul (coana Efimița); raisonneurul (Nae
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lume degradată, o lume coruptă, meschină, perfidă, folosind sarcasmul (Mariana Badea). O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă este o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este personajul principal. Cherestegiu și căpitan în garda civică, acesta are un nemăsurat orgoliu de proprietar, detestă funcționarii "papugii, niște scârța-scârța pe hârtie". Jupân Dumitrache ține "la onoarea de familist", este atins de gelozie din cauza unei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este personajul principal. Cherestegiu și căpitan în garda civică, acesta are un nemăsurat orgoliu de proprietar, detestă funcționarii "papugii, niște scârța-scârța pe hârtie". Jupân Dumitrache ține "la onoarea de familist", este atins de gelozie din cauza unei întâmplări cu "bagabontul" pe care o povestește ipistatului Nae Ipingescu. Înainte de a-și face "rondul", protagonistul dezvăluie starea sa de neliniște, provocată de un "prăpădit de amploiat". Acesta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-și face "rondul", protagonistul dezvăluie starea sa de neliniște, provocată de un "prăpădit de amploiat". Acesta era Rică Venturiano, arhivar la o judecătorie de ocol, student în Drept și publicist, care se îndrăgostește la un spectacol, de Zița, cumnata lui Jupân Dumitrache. Rică Venturiano a trimis un mesaj Ziței, dar acesta a ajuns la orgoliosul proprietar din cauza unui meșter "binagiu", care a schimbat numerele caselor: "a bătut numărul 6 d-a-ndoaselea". În alt plan, Veta coase galoanele la mondirul lui Chiriac, amantul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ziței, dar acesta a ajuns la orgoliosul proprietar din cauza unui meșter "binagiu", care a schimbat numerele caselor: "a bătut numărul 6 d-a-ndoaselea". În alt plan, Veta coase galoanele la mondirul lui Chiriac, amantul ei, "tejghetar, om de încredere al lui Jupân Dumitrache, sergent în gardă", conversează "cu Zița, se hotărăște să nu mai meargă la comediile de la Iunion". În timp ce căpitanul în garda civică făcea rondul de noapte, Veta se afla în brațele lui Chiriac, îi mărturisea sentimentele sale. De afară, Jupân
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Jupân Dumitrache, sergent în gardă", conversează "cu Zița, se hotărăște să nu mai meargă la comediile de la Iunion". În timp ce căpitanul în garda civică făcea rondul de noapte, Veta se afla în brațele lui Chiriac, îi mărturisea sentimentele sale. De afară, Jupân Dumitrache, cherestegiul, striga lui Chiriac să vegheze la onoarea lui "de familist". Rică Venturiano ajunge în camera Vetei, soția lui Jupân Dumitrache. Miop, tânărul îndrăgostit o confundă pe Veta cu Zița și-i face declarații de amor. Văzând din stradă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
garda civică făcea rondul de noapte, Veta se afla în brațele lui Chiriac, îi mărturisea sentimentele sale. De afară, Jupân Dumitrache, cherestegiul, striga lui Chiriac să vegheze la onoarea lui "de familist". Rică Venturiano ajunge în camera Vetei, soția lui Jupân Dumitrache. Miop, tânărul îndrăgostit o confundă pe Veta cu Zița și-i face declarații de amor. Văzând din stradă profilul "moftangiului", căpitanul în garda civică dă buzna în casă însoțit de Nae Ipingescu și de Chiriac. Rică Venturiano coboară pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
coboară pe schele, se ascunde într-un butoi, apare plin de var și are norocul de a fi recunoscut de Nae Ipingescu "ca unul de-ai noștri!" Aflând că Rică Venturiano este autorul unor articole publicate în "Vocea Patriotului Naționale", jupân Dumitrache înțelege situația și este de acord cu căsătoria acestuia cu Zița. Cherestegiul este un mahalagiu, brutal, care ține la "onoarea de familist". Personajele lui Caragiale trăiesc în epocă prin vicii, impostură, ridicol și prostie. Autorul folosește ironia, satira și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Cherestegiul este un mahalagiu, brutal, care ține la "onoarea de familist". Personajele lui Caragiale trăiesc în epocă prin vicii, impostură, ridicol și prostie. Autorul folosește ironia, satira și sarcasmul pentru a ilustra moravurile societății omenești. Având un statut social onorabil, Jupân Dumitrache Titircă, poreclit "Inimă-Rea", este "cherestegiu", "căpitan în garda civică", bărbat căsătorit, cetățean ambițios, care reprezintă tipul încornoratului. El este gelos, plin de vanitate , deranjat de un "coate-goale", "moftangiul", "mațe-fripte", care se ținea după familia lui, la întoarcere de la spectacolul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spectacolul din grădina "Iunion". Are o anume infatuare prostească, lașitate, îngâmfare, amor propriu, fiind credul și naiv în privința onoarei de familist. Prostia, obsesia de a nu fi înșelat îl face pe protagonist, ridicol. Comicul de situație reiese din faptul că Jupân Dumitrache este opac în fața oricăror dovezi de adulter. Dacă la început, protagonistul îl disprețuiește pe Rică Venturiano, considerându-l "mațe-fripte", "scârța-scârța pe hârtie", "un prăpădit de amploaiat", îl admiră mai târziu aflând că este publicist la gazeta "Vocea Patriotului Naționale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la gazeta "Vocea Patriotului Naționale". Acesta își imaginează că ar putea ajunge "dipotat" și apoi "ministru". În relație cu Spiridon, "băiat de procopseală la curtea lui Titircă", Jupând Dumitrache este aspru, agresiv. Comicul de limbaj dezvăluie prostia și incultura lui Jupân Dumitrache, care are o idee fixă: "Eu am ambiț, domnule, când e vorba la o adică de onoarea mea de familist". El este "un mahalagiu fioros de moral, ținând la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult brutal decât
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
adică de onoarea mea de familist". El este "un mahalagiu fioros de moral, ținând la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult brutal decât vigilent" (G. Călinescu). Zița este un personaj secundar care întruchipează tipul mahalagioaicei cochete, cumnată cu Jupân Dumitrache. Ea este romantică, naivă, cinstită, dezghețată, citește romane la modă ("Dramele Parisului"), adoră spectacolele de revistă și este divorțată, deoarece "nu mai era de suferit așa trai"; se autocaracterizează, considerându-se o femeie plină de calități, care are dreptul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
avea o cultură superficială. Incultura Ziței este evidențiată de comicul de limbaj: amestecul de cuvinte și expresii de mahala cu franțuzisme și neologisme deformate ("mitocanul", "pastramagiul", "bonsoar"). Veta este un personaj secundar, întruchipând tipul adulterinei de mahala, fiind soția lui Jupân Dumitrache și amanta lui Chiriac. Este tipul de amantă ștearsă și penibilă, tristă și absentă (precizări în didascalii), cu gândurile în altă parte. Ea face jurăminte amantului într-un limbaj de mahala: "să n-am parte de ochii mei, să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
am parte de viața ta, să nu mai apuc o zi fericită cu tine na ! ce mai vrei?". Comicul de situație rezultă din scena în care Chiriac "strângând pe Veta cu putere", îi răspunde soțului care patrula în stradă: "Lasă, jupâne, mă știi că consimt la onoarea dumitale de familist!" Rică Venturiano este tipul aventurierului; tipul de funcționar și tipul politicianului demagog, arhivar la Judecătoria de pace, poet liric, colaborator la ziarul "Vocea Patriotului Naționale", publicist și student la Drept. În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că consimt la onoarea dumitale de familist!" Rică Venturiano este tipul aventurierului; tipul de funcționar și tipul politicianului demagog, arhivar la Judecătoria de pace, poet liric, colaborator la ziarul "Vocea Patriotului Naționale", publicist și student la Drept. În viziunea lui Jupân Dumitrache, portretul lui Rică se reduce la câteva elemente disprețuitoare: "cu sticlele-n ochi, cu giubenul în cap și cu basmaua iac-așa scoasă"; " bagabont de amploaiat", un "coate-goale" și "mațe-fripte"; iar în final, îl consideră "bun de dipotat" sau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu nuvele, schițe, cronici de artă și articole politice, dar și cu simple note, anecdote, cugetări malițioase. Supusă în general contingențelor, opera aceasta se impune prin unitate. Fragmente de forme și dimensiuni diferite se îmbină și construiesc întregul. Înrudirile dintre Jupân Dumitrache și Leonida sunt clare, ceea ce îi apropie fiind pasiunea pentru gazeta liberală și, deci, limbajul politic și savant, practicat cu sfială de primul, căci se confruntă cu competențele superioare ale lui Ipingescu și Venturiano, și cu îndrăzneală de către Leonida
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
adică să am pardon de impresie“, răspunde celălalt. Există o barieră între mica burghezie, mitocănimea, reprezentată de eroii lui Caragiale, și cea mijlocie, care se consideră civilizată. De aceea, deși Rică o iubește pe Zița, îl privește de sus pe Jupân Dumitrache, fără să știe însă că și acesta aspiră la un nivel social și moral înalt, odată cu dobândirea unei stări materiale „asiguripsită“. Așa cum am mai spus, în centrul operelor lui Caragiale, se află omul social. Trahanache, Catavencu, Zoițica, Farfuridi, Agamiță
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
șef al poliției, un ziarist de viitor, o tânără doritoare de mondenități, acestea sunt cele șapte personaje pe care autorul le mișcă în scenă, le face să prindă viață și le descoperă în resorturile lor cele mai intime. Astfel, negustorul jupân Dumitrache Titircă, poreclit „Titircă Inimărea“, proprietar și chiristigiu, căpitan în garda națională, este prezentat prin reacțiile sale violente, stârnite de atentatele la onoarea de familist, culmea mândriei sale. El este stăpânit de un orgoliu nemăsurat al proprietarului și al omului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
El este stăpânit de un orgoliu nemăsurat al proprietarului și al omului care are putere. Dumitrache nu se dezvăluie în văzul lumii: Eu, de! Negustor, să mă pui în poblic cu un coate goale nu vine bine. Cuvintele cu care Jupân Dumitrache deschide comedia pot fi considerate memorabile pentru istoria dramaturgiei românești: „Iaca, niște papugii... niște scârța-scârța pe hârtie! 'I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlâcuri... și seara... se gătesc frumos și umblă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlâcuri... și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul.“ (Actul I, Scena I) Aceasta este premiza comediei formulată de Jupân Dumitrache, reperul cel mai important, stâlpul central al jocului. Să nu uităm totuși că această premiză va fi demontată și apoi răsturnată pe parcursul desfășurării planului dramaturgic. Jupân Dumitrache comunică ideile sale despre viața publică și cea de familie, idei bine
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
facă cu ochiul.“ (Actul I, Scena I) Aceasta este premiza comediei formulată de Jupân Dumitrache, reperul cel mai important, stâlpul central al jocului. Să nu uităm totuși că această premiză va fi demontată și apoi răsturnată pe parcursul desfășurării planului dramaturgic. Jupân Dumitrache comunică ideile sale despre viața publică și cea de familie, idei bine fixate și de la care nu se abate. Așa cum notează criticul Mircea Tomuș, el este un exponent al unui fel de pre-capitalism patriarhal, care acoperă o întreagă epocă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]