8,051 matches
-
abstracție de gustul de marmeladă, merge. - N-aveți de unde ști ce-a văzut Iacob, s-a enervat Lazăr. Mai ales după o halbă, două, poa’ să te ducă de mână și să-ți arate veceul lui Chircu, ăla de strujeni, jurându-se să-i sară lui ochii din cap dacă nu exact acolo au coborât din ozeneu omuleții aceia colorați, cu becuri în frunte și l-au salutat pân’ la pământ și i-au povestit lui secretele lumii, de-a fir-a-păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e în stare să-l vadă, la vreme de seară, și pe balaurul Sfântului Gheorghe cu coada încolăcită pe turla bisericii. Ce-i mai împuiați capul lu’ dom’ profesor cu povești de pe vremea lu’ Pazvante? Ați uitat când s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-a zis că undeva, foarte aproape de noi, încă mai zace comoara lui Ipsilanti? N-am căpiat atuncea cu toții, de-am săpat toată lutăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
brînza - altceva decît unul dintre numeroșii dușmani al rasei ei. „Zeii altora nu-mi sînt de folos, Își spuse el convins. Nici demonii lor... Trebuie să-mi construiesc propria lume și, avînd În vedere că sînt diferit de toți ceilalți, jur pe viața mea - singurul lucru pe care-l am - că de acum Încolo nu voi mai respecta nimic din ceea ce au stabilit oamenii; nu voi mai asculta de nici o lege și nu voi accepta alt cer sau iad decît cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să mă port eu altfel cu voi? Acum e rîndul meu. O să fii sclavul meu și-o să faci tot ce-ți poruncesc, iar la cea mai mică nemulțumire pe care mi-o pricinuiești, o să fiu atît de dur, Încît Îți jur că te vei căi că te-ai născut... O să-ți leg picioarele cu lanțuri și-o să lucrezi cît e ziulica de lungă. O să te păzesc În permanență, chiar dacă tu nu mă vei vedea, iar la căderea nopții va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și de a asculta tărăboiul pe care-l făceau În nopțile liniștite... Draci Împielițați! Tot nu pricep cum de nu i-a tăiat Încă nimeni beregata... Am plecat de pe vaporul lui ca să nu-l strîng de gît... Am dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat de arborele principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt În drumul lui; mi-ar plăcea să-i urez bun venit pe insula mea - scotoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În afaceri, dinamic și cu relații bune, Germán de Arriaga se așeză la casa lui, Începu să dea uitării escapadele din trecut, care-l Împiedicau să profite mai mult de sine, și ajunse să rostească un cuvînt pe care Își jurase să nu-l lase niciodată să-i scape de pe buze: căsătorie. - Trebuie să mă gîndesc, răspunse Niña Carmen. - La ce să te gîndești? protestă el cu vehemență. Ne Înțelegem bine atît În dormitor, cît și În afara lui și ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și poate pentru prima oară privirea lui și tonul vocii fură diferite, aproape umane: Oare am ales eu această față și acest trup? Totuși, oamenii n-au făcut altceva decît să mă insulte și să-mi reproșeze asta, și-ți jur că mi-a trebuit multă vreme ca să accept ideea că nimeni... Nimeni, ascultă-mă bine... nu a făcut față de mine un gest amabil. - Trebuie să-ți fi fost greu. - Greu nu e cuvîntul potrivit - dădu el din capul acela monstruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu praf de pușcă stîncile care ar fi putut ascunde intrarea Într-o peșteră, dar nu fu chip să dea de urma fugarului, deși căpitanul Lazemby se jură de nenumărate ori că nimeni nu avea să pună gura pe mîncare sau pe apă pînă cînd nu i-l aduceau, viu sau mort. De Îndată ce Îl Împușcă pe chilian și Îl văzuse căzînd În mare, Iguana Oberlus alergă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru o clipă și-l făcea să cadă răpus de oboseală noaptea. Dădu foc cărților. O făcu pentru că era convins că ele Îl Îmblînziseră, făcîndu-l să-și piardă orele de somn și Împuindu-i capul cu idei prostești, și se jură cu voce tare că nu avea să mai citească nici măcar un singur rînd, blestemînd ziua În care i se năzărise să Învețe s-o facă. - Asta-i de-a dreptul caraghios, Îi atrase atenția Niña Carmen văzîndu-l cum azvîrle volumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un obiect, și, cum te-am avertizat la momentul potrivit, obligațiile tale sînt să-mi ții casa curată, să-mi dai de mîncare și să-ți desfaci picioarele cînd Îți poruncesc - arătă afară, spre prăpastie. Iar dacă mă superi, Îți jur că o să iei drumul fiului tău. Carmen de Ibarra - ce absurd era ca cineva să o fi numit Niña Carmen cîndva! - nu spuse nimic, pentru că era absolut convinsă că el vorbea, ca Întotdeauna, serios. Armistițiul, dacă Într-adevăr existase acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a trădat niciodată, și dacă și acolo voi fi hărțuit, tot Îmi mai rămîne șansa de a mă duce la fund cu o bucată de lanț În jurul gîtului - tonul vocii lui se schimbă, devenind mai aspru, atunci cînd adăugă: Pentru că jur că nimeni, niciodată, nu va mai pune mîna pe mine... Niciodată! Cu pasta groasă și urît mirositoare din găleată gudronă ambarcațiunea, strecurînd-o Între Încheieturi și acoperindu-le cu trei straturi succesive, pe dinăuntru și pe dinafară, obținînd astfel o barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ray-Ban ai lui Brandy, mititică și oribilă. Încă încordată și debusolată de aerul rece al nopții în jurul parbrizului. Cu capotul de baie încă târât pe asfalt, prins în portieră. Fața mea, dacă-mi atingi fața spulberată, o uriașă cicatrice, ai jura că atingi bucăți de coajă de portocală și piele. Mergând spre est, nu sunt sigură de ce anume fugim. De Evie sau de poliție sau de domnul Baxter sau de surorile Rhea. Sau de nimeni. Sau de viitor. De soartă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe dracu-n patru cînd fusese stagiar să fie acceptat ca definitiv pe post, întâlnirea cu Mihail a fost asemenea întîlnirii cu îngerul, iar cine dorește mult se repede cu totul, nu-și mai lasă portițe de scăpare, promite, semnează, jură, arde totul în spate. Iar în al doilea rînd pentru că din Serviciu nu pleci cînd vrei. Pleci cînd poți și de fapt asta se întîmplă atunci cînd ești supt, uscat, golit, cînd nu mai ești decît o amintire a celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi plăcea să-i spună lui Bîlbîie "niciodată loviturile sorții să nu le aștepți șezînd", a făcut doi pași către fereastra imensă, de jos din uliță nu părea chiar așa, a privit din nou la dealul verde-pal, peste care, putea jura, ochii lui vedeau deja petele albastre-fumurii ale scaieților. Îi plăcea. Îl vrăjea. Cu siguranță răposata domnișoară Sofie era un suflet deosebit dacă reușise să înțeleagă ceva atît de important, încît să stea zile întregi nemișcată, privind asemenea lui acum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
decît pentru a intimida pe naivi și a proteja pe ticăloși, ridicați-vă aripile proprii, zburători!" Vocea lui Corvino urmărea inflexiunile de bel-canto ale lui Balbo, străduindu-se să fie cît mai fidelă pasiunii, patetismului meridional ale acestuia, și puteai jura că nimeni nu-i atent la traducerea domnului Corvino, toți înțelegînd chiar cu o clipă mai devreme ideile spumegătoare ale celebrului pilot. Șerban Pangratty îl privea cu atenție pe Balbo, însă se vedea pe chipul său că nu dă doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca să o poată duce." I se făcu poftă să bea ceva. Basarab Cantacuzino se vîrîse, într-un colț, înconjurat de cîțiva locotenenți subțirei, toți cu mustăcioară, și îi asculta pe rînd, încuviințînd arar, fără să-i privească. Ar fi putut jura că Basarab Cantacuzino se uită la el, dar cine putea fi sigur de asta cînd ochii lui imenși, albi, irisul era de un albastru spălăcit, încît aproape nici nu se diferenția de globul vitros, erau nemișcați, ca într-o pîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rapoarte și informări, avea ferma convingere că prima chestiune era strîns legată de a doua. Iar a doua... A doua era cu adevărat o problemă periculoasă chiar și pentru el, șeful Serviciului, care nu se amesteca în nimic. Nu putea jura că știe cu exactitate despre ce era vorba, dar cu siguranță se învîrtea în jurul miezului fierbinte. A încercat de cîteva ori să sistematizeze faptele cunoscute și pe măsură ce făcea un pas înainte simțea că-l cuprinde teama. Era aceeași teamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
compromis. Înțelegi, domnule Bîlbîie, ești singur. Singur de tot." Lui Mihail îi plăcea să explice în ce bucluc îl vîră. Vorbea cu pasiune, atîta pasiune cîtă putea încape în vocea lui metalică, aproape fără culoare, îl privea fix, dar putea jura că nu-l vede, ci zărește cu totul altceva. Poate se vedea pe sine în urmă cu mulți ani cînd era la fel de singur pe cît vrea să-l lase pe el acum, singur, hărțuit, pîndit, primejduit, dar neastîmpărat și încrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau poate în rezervă care au intenții destul de energice în tulburarea ordinii publice, solicitând instrucțiuni în acest caz deosebit, avîndu~se în vedere că e vorba de persoane militare. N-a primit nici un fel de instrucțiuni, deși Iacobovici s-a jurat pe averea lui că a depus plicul în bună regulă unde trebuia. Ba, mai mult, a trecut de fiecare dată cînd a avut treabă în Comana pe la biroul respectiv, după cum era obișnuința, și n-a găsit nimic pentru Vladia, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
public la putere, care nu avea îngăduință să mai calce pe pămîntul țării și căruia puțin îi păsa de făgăduințe și jurăminte pentru că, de vreme ce a renunțat o dată și a ajuns în situația de a renunța a doua oară, putea să jure iarăși și iarăși, tot de atîtea ori de cîte ajungea să fie sperjur. Speriat de gîndul său, de descoperirea făcută chiar împotriva dorinței sale, Radul Popianu și-a dat seama că nu are încotro, va trebui să încalce toate regulamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu putea fi Pangratty, ci altcineva. Tot un prinț. Un prinț efectiv, nu unul care doar are dreptul la titlu și nici un alt fel de privilegiu, așa cum se întîmpla cu Pangratty. Bîlbîie l-a privit foarte, foarte ciudat, putea să jure că într-o clipă lumea s-a întors pe dos pentru el, o curiozitate nemaipomenită se vedea pe fața lui, în vreme ce în ochi apăruseră semnele unei frici de nestăpînit, aproape animalică. "Un prinț adevărat?" Radul Popianu a înclinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă mecanică, textul mesajului. Dacă n-ar fi știut că totul nu e decît lucrătura lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar fi fost în stare să jure că Radul Popianu e o componentă adevărată a acelei Vladii pe care i-o descrisese, o lume de automate, de marionete, cu creierul spălat, proaspăt și tîmp ca o sugativă nouă. S-a făcut liniște, de afară se auzeau zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu poate fi neglijat tocmai Consiliul de Miniștri. Nu credeți că e obligatoriu să fie pus sub control tocmai Consiliul de Miniștri?". Inginerul Stoicescu s-a întors derutat către locotenent, acesta era din ce în ce mai vînăt și mai încrîncenat, pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea era socotită o uzanță barbară din pricina unor asociații de gânduri cu Evul Mediu, așadar nepopulară, cărțile vor fi duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putut ajunge până la noi, si noi putem ajunge până la ascunzișul lor. —Ai comandă navă? —Bine-nțeles. Însă nu vă pot garanta victoria. Nici macar întoarcerea. —De victorie avem grijă noi, războinicii, răspunse Roonuí-Roonuí. Condu-ne până la vizuina piraților ălora și-ți jur că ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-a fost luată, îi aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din Bora Bora să ne încredințeze onoarea insulei. Dacă cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]