66,303 matches
-
democratică a Capitalei îngăduind acest lucru, iar ora oficială a României se poate afla la al șaselea semnal radiofonic, ceea ce e cu totul altceva. Evident, încep cu Antena 1 al cărei "Observator" a fost cotat ca fiind cel mai bun jurnal de știri (și premiat în acest sens). Deja am prins o șmecherie: știu cam la ce noutăți să mă aștept după poziția mustății lui Radu Coșarcă: dacă e cât de cât orizontală, știrile sunt așa și așa, dar dacă e
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
cu Legea anticorupție propusă Parlamentului. La fix, fiindcă au venit americanii Michael Guest și Obis Moore cu jordiile și... Doamne-ferește, că ăștia nu prea sunt duși la biserică, ci mai mult prin Golf, dar mai știi? Trec apoi pe la toate jurnalele de știri ca să înregistrez corect aceleași imagini văzute de câteva ori... Un tânăr a fost ciopârțit (mi se arată detalii"); de Sfintele Paști, un bărbat s-a înecat cu un os; accident rutier groaznic: trei morți și șoferul; locatarii canalelor
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
texte filosofice, de la Hobbes la Kant, trecînd prin nenumărate alte scrieri, inclusiv cele ale unor filosofi minori. Dar nici literatura nu este lăsată la o parte Robinson Crusoe, romanul lui Defoe, e un reper ce apare constant în carte, apoi jurnalele ori relatările de călătorie sau articolele din enciclopediile iluministe. Documentația folosită e impresionantă, ea înseamnă informație de adînc detaliu ce dă impresia epuizării tuturor surselor. O componentă importantă a studiului o formează imaginea; sînt numeroase reproducerile din interiorul cărții, ochiul
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
critica literară. A fost readus în discursul critic și autorul trimis în exil. ‘Întoarcerea autorului’, fenomen pe care l-am prevăzut într-o carte din 1980, este, azi, un fenomen aproape unanim acceptat. Dovadă, între altele, interesul pentru genurile biograficului (jurnal intim, eseul biografic, memorialistica, biografia ca atare) în critica occidentală. Optez azi, ca și ieri, pentru o critică de tip complex, o critică creatoare, lizibilă, cu un fond epic (pentru a fi înțeleasă, poate chiar pentru a-și seduce cititorul
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
în parte, la această întrebare. Da, am scris aproape 40 de ani, săptămână de săptămână. Prea mult. Am, uneori, greață de literatură, inclusiv de critica literară de întâmpinare. Dar răul de literatură trece. În ultimii ani m-am ocupat de jurnalul intim, adică de o literatură nonfictivă care nu este acceptată în salonul mare al literaturii. Ambiția mea a fost să dovedesc că această nonficțiune care respinge programatic toate convențiile literaturii devine, de la un anumit grad de profunzime a expresiei, literatură
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
acceptată în salonul mare al literaturii. Ambiția mea a fost să dovedesc că această nonficțiune care respinge programatic toate convențiile literaturii devine, de la un anumit grad de profunzime a expresiei, literatură veritabilă. Așadar: ficțiunea nonficțiunii. Am citit sute, mii de jurnale, articole... și am încercat să definesc o poetică a spontaneității. Am lăsat critica de întâmpinare deoparte. Stimulat și de viața noastră literară dominată de pamflete, injurii colorate, demascări mânioase, demitizări vesele etc... Elitismul? O prostie, o formă grețoasă de ciocoism
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
împuținate, decimate de mizerie. Neapelînd la o paletă cromatică fastuoasă precum Radu Petrescu și nici la procedeul sfredelirii eseistice a suprafețelor utilizat de un Tudor Țopa sau la umorul fantast, plonjînd cu voluptate în gratuit, al lui Costache Olăreanu, autorul Jurnalului în libertate recurge la o tehnică în alb-negru, care, în liniile subțiri ale desenului în tuș, fixează succint și nervos ceea ce îi izbește sensibilitatea. Sobrietatea imaginilor e adecvată materiei lor morale. Se află aci în cauză o sensibilitate, cum spuneam
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
autori care numai rareori au parte de rezerve, opinii care, incontestabil, dau de gîndit: "Seara, emisiune cu Simion, Sorescu și cîțiva universitari despre alegeri. Sorescu om politic ce absurditate Stîngaci, strivit de inhibiții, șters, face figură lamentabilă". Ca și: "Citesc «Jurnalul» lui Mircea Zaciu. Lectură agreabilă. Maestrul scrie «bine» ( romancier ratat). Pasaje plicticoase ( atît de desele descinderi în Capitală), intercalări filosofarde, citate abundente din autori străini. Mă întreb: de ce și-a publicat jurnalul abia din ^79, omițînd o perioadă (anii ^70
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
inhibiții, șters, face figură lamentabilă". Ca și: "Citesc «Jurnalul» lui Mircea Zaciu. Lectură agreabilă. Maestrul scrie «bine» ( romancier ratat). Pasaje plicticoase ( atît de desele descinderi în Capitală), intercalări filosofarde, citate abundente din autori străini. Mă întreb: de ce și-a publicat jurnalul abia din ^79, omițînd o perioadă (anii ^70) la fel de «tumultuoasă», de contradictorie și tristă pentru literatura noastră, despre care a avut, cu siguranță, notații zilnice?". Ca și, mai cu seamă: "Citit «O zi din viața lui Ivan Denisovici» ( gulagul în
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
originală). Frapează naturalețea ( simplitatea) cu care e narată tragedia deținuților politici. Dar marea artă e absentă". Probă că "libertatea" e menționată în titlul volumului nu numai cu nuanță peiorativă, ci și ca o dimensiune reală a exercitării spiritului. Constantin Mateescu - Jurnal în libertate (1990-1993), Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea, 326 pag.
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
Iulia Popovici Jurnalele de felul celui publicat de Sorana Gurian în 1950, la Paris Les Mailles du filet ( tradus de Cornelia Ștefănescu cu titlul Ochiurile rețelei) sînt aproape totdeauna susceptibile de un anume fragmentarism părtinitor, de intenția de a convinge un anumit cititor
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
decît onorabilă chiar pentru cititorul de astăzi, autoare a unui roman ( Zilele nu se întorc niciodată, 1945, cu o continuare, scrisă în franceză Necruțătoarele iubiri, 1953), a unui volum de nuvele ( Întîmplări dintre amurg și noapte, 1946), și a unui "jurnal de sanatoriu", Povestea unei lupte, ultima carte înainte de moartea ei la Institutul Curie, la Paris, în 1956. Ochiurile rețelei, jurnalul Soranei Gurian din 1950, a cărui ediție românească e, trag concluzia din Post scriptum-ul traducătoarei, doar parțială, ocolește cu multă
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
scrisă în franceză Necruțătoarele iubiri, 1953), a unui volum de nuvele ( Întîmplări dintre amurg și noapte, 1946), și a unui "jurnal de sanatoriu", Povestea unei lupte, ultima carte înainte de moartea ei la Institutul Curie, la Paris, în 1956. Ochiurile rețelei, jurnalul Soranei Gurian din 1950, a cărui ediție românească e, trag concluzia din Post scriptum-ul traducătoarei, doar parțială, ocolește cu multă prudență problemele de conștiință ale unei scriitoare care semnase articole de adeziune la limita penibilului și care, înșelată în convingerile
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
lucrative ale funcționarilor de pe întregul lanț trofic al certificatelor de căsătorie, părăsirea casei cu pisica-n brațe într-un borcan de murături sau interogatoriile domnului Sipoș de la primărie, însărcinat să verifice autenticitatea mariajului cu italianul Giovanni. O figură constantă a jurnalului Soranei Gurian e Ana Pauker, subiect de glume sinistre, dar și al unui portret în linii sigure: "Femeia asta voinică, masivă, aducînd a jandarm, dreaptă, trufașă, îmbrăcată în catifea neagră, pe umeri cu o somptuoasă capă de hermină... iradia o
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
astăzi că patriarhul Iustinian îl adăpostise pe Gheorghiu-Dej pe cînd îl urmărea Siguranța). Cam la asemenea notații ca cele despre Iustinian suspect de apropiate de cele "de partid" se oprește desprinderea de sistem a Soranei Gurian. Într-adevăr, în paginile jurnalului se consumă o luptă a scriitoarei cu sistemul ( își ascunde identitatea, dă mită, joacă teatru de mare cabotină, minte de stinge, totul pentru a convinge reprezentanții autorității s-o lase să plece), și o dramă a unui cuplu ( mai mult
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
Gurian se revoltă împotriva îngrădirii libertății de exprimare, dar unde, cum, în ce măsură s-a produs desprinderea? Prins cumva in media res, Ochiurile rețelei ( metaforă ușoară a unei capcane din care autoarea vrea să scape) ar fi un roman excelent căci jurnal intim nu prea e dacă n-ar fi mai mult un minunat exercițiu jurnalistic și de captatio benevolentiae decît mărturia personală care s-ar vrea. Sorana Gurian, Ochiurile rețelei, versiune românească de Cornelia Ștefănescu, prefață de Nicolae Florescu, Editura "Jurnalul
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
jurnal intim nu prea e dacă n-ar fi mai mult un minunat exercițiu jurnalistic și de captatio benevolentiae decît mărturia personală care s-ar vrea. Sorana Gurian, Ochiurile rețelei, versiune românească de Cornelia Ștefănescu, prefață de Nicolae Florescu, Editura "Jurnalul literar", 2002, 256 pag.
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
Liiceanu pe copertă. E aproape păcat să reproduci pasaje. Interviul are o căldură intelectuală care s-ar risipi prin tăieturile inevitabile. Totuși, fiindcă dl Liiceanu este autorul Cărții Anului 2002 în viziunea României literare, iar cartea cu pricina e un jurnal intim, să cităm splendida definiție a acestuia pe care dl. Liiceanu o dă chiar în finalul interviului: Spre deosebire de unii amici care se apucă să-și descrie în Plai cu boi primele frisoane erotice, eu sînt ceva mai reținut. Deși pledoaria
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
unul dintre asociații săi. Mai mult, că i-ar fi cerut și 100.000 de dolari șpagă. În replică, Băsescu a declarat că Faraj își construiește magazinul încălcînd legea sub protecția lui Viorel Hrebenciuc. Povestea cu ghionții răzbate și în JURNALUL NA}IONAL și în ADEVĂRUL. Povestea cu șpaga la fel. Dar, pînă în prezent, acest Faraj e singurul care a construit sau construiește ceva pe domeniul public și care face o asemenea declarație - apropo de șpagă. În ceea ce îl privește
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
au impus un sistem de valori în răspăr cu cel promovat de autoritățile comuniste. Un sistem de valori adevărat care lua în considerare calitățile estetice ale operei, fără a elimina însă din ecuație prestația etică a scriitorului (artistului) în discuție. Jurnalele Doamnei Monica Lovinescu sînt documente istorice de importanță majoră. Aflată mereu în centrul evenimentelor, atentă la tot ce o înconjoară, Doamna Monica Lovinescu își notează cu scrupulozitate ceea ce vede și aude. O activitate anostă și obositoare, aparent inutilă (comoditatea ne
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
imaginăm că vom reține evenimentele importante care ne-au marcat într-un fel sau altul viața), ale cărei roade se văd mult mai tîrziu în timp. Ca și în celelalte volume ale însemnărilor sale zilnice, notațiile Doamnei Monica Lovinescu din Jurnal. 1985-1988 sunt orientate spre exterior, nu spre tribulațiile sinelui. Ele sînt indicatorul perfect pentru ceea ce s-ar putea numi l’air du temps. Privite post-factum notațiile jurnalistei de la „Europa Liberă" indică într-un fel semnele perioadei revoluționare care avea să
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
numi l’air du temps. Privite post-factum notațiile jurnalistei de la „Europa Liberă" indică într-un fel semnele perioadei revoluționare care avea să cuprindă fosta Europă comunistă în mai puțin de un an de zile de la scrierea ultimei însemnări. Față de precedentul jurnal - 1981-1984 - se simte o accelerare a pulsului istoriei. Evenimentele se succed cu repeziciune. Reacțiile autorităților comuniste (de la noi, dar și de aiurea) sînt bîlbîite, contradictorii, ilogice (se fac arestări, cei în cauză sînt eliberați, din nou arestați, sînt interzise vizele
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
trebuie pusă la punct o întreagă strategie pentru a se putea da pe post informații legate de situația dramatică din România. În anii ’80 Doamna Monica Lovinescu era știută ca una dintre vocile distincte ale postului de radio „Europa Liberă". Jurnalul demonstrează însă că activitatea ei nu s-a redus la denunțarea pe calea undelor a abuzurilor puterii comuniste și a imposturii culturale. Dacă a existat un război împotriva comunismului, atunci se poate spune că Doamna Monica Lovinescu s-a aflat
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
altor virtuali protestatari. Sau că pe lîngă dizidenții consacrați existau scriitori care ofereau informații Europei Libere, asumîndu-și riscuri deloc de neglijat, fără a beneficia de faima unor mari rezistenți ai regimului comunist: Augustin Buzura, Geta Dimisianu, Constantin Abăluță, Dan Hăulică. Jurnalul Doamnei Monica Lovinescu este lecție de deontologie profesională, demnitate, spirit civic, sacrificiu de sine în folosul comunității și (să nu ne ferim de cuvinte) dragoste de țară. În fața exemplarității unei vieți precum cea a Doamnei Monica Lovinescu suntem datori cu
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
Gheorghe Grigurcu Jurnalul: o supraviețurie prin desolemnizare, un fals necrolog al faptelor mărunte, un "loc de veci" nu o dată fascinant, cuprins fiind de vegetația vieții. Sau cu vorbele lui Mircea Eliade: "E surprinzător cum lucrurile cele mai puțin însemnate, cele mai puțin solemne
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]