6,961 matches
-
nimica toată dacă te gîndești la ce pot barosan ne așteaptă, adaugă zvîrlind pe masă un mototol de hîrtie. La primele întîlniri amfiteatrul fusese aproape gol. Degeaba se zbătuse pînă la epuizare cu organizarea, nu dormise nopțile și slăbise cîteva kilograme bune. Unde greșise? De ce oare nu reușise să fie convingător de la început? Omisese ceva foarte important sau era de vină doar neîncrederea și suspiciunea generală care în ultimii ani puseseră stăpînire pe conduita tuturor? Multă vreme după aceea nu a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt ținuta lui Antoniu de primăvară. O bătrânică Îi Întinde cu mâini tremurânde, o bancnotă de un leu, după care coboară Încet scările care duc spre stație, cu acea prudență pe care numai vârstnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la telefon. Ne-am reunit ca două armate Învingătoare pe o alee plină cu frunze uscate din Parcul Icoanei. Eram descomplectați, lipsea un membru important al familiei, dar fericiți. Am cumpărat de la un Supermarket din apropiere brânză, șuncă, pâine, un kilogram de mere și un borcan de zacuscă, după care ne-am oprit la ușa unei prietene bovarice, care locuia prin preajmă, genul acela de femeie care știe tot și vrea să fie În centrul atenției În fiecare clipă. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din nou, și iarăși te-am găsit. Câte zile se pierd cu căutările astea! În curând, ceasul masiv din nichel lucios va bate ora cinci după-amiază și tu n-ai terminat cu lamentările,, ,,Bunicului meu i-au fost furate trei kilograme de aur, colecția de sculpturi din bronz, picturi scumpe, cinci covorașe de rugăciune vechi de câteva secole, tacâmurile rusești din argint aurit, o panoplie cu arme și o colecție de monede, impresionantă. Toate În numai trei ore, când Întreaga familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr. Se amuză copios povestind ultimul ei voiaj negustoresc la Istambul, de unde a venit după cum se vede, cu câteva kilograme de bijuterii de argint care-i vor aduce cu siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și de măsuț Încărcată cu bijuteriile turcești, În Încăpere se mai află două vase cu margarete destul de ofilite, o tavă metalică plină cu lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
părere avea de toate astea? El, unul, bea - firește, nu whisky, ca un goi, ci uleiuri minerale și lapte de magneziu; mesteca întruna Ex-Lax; mânca All-Bran zi și noapte; ronțăia dintr-un foc câte o pungă de o jumătate de kilogram cu fructe uscate asortate. Suferea - oho, și încă cum! - de constipație. Omniprezența ei și constipația lui, mama care intră-n zbor pe fereastra dormitorului, tata care citește ziarul de seară cu un supozitor în fund... astea sunt, doctore, primele amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
m-am întors cu bine din Europa, mama a găsit de cuviință să-mi zică: — Pipăie. — Ce să pipăi? o întreb eu în timp ce mă apucă de mână și mi-o duce spre trupul ei. Mamă... — N-am pus nici două kilograme pe mine de când te-am născut, zice ea. Pipăie, mă îndeamnă și-mi lipește degetele țepene de șoldurile ei rotunjite, care nu arată rău deloc... Și ciorapii. Au trecut mai bine de douăzeci și cinci de ani (de jucat s-ar zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a se uita în oglindă și de a urmări reflectarea împreunării noastre cu o privire ce amesteca trăirea intensă cu uimirea. Vedea oare ce vedeam și eu? Doamnelor și domnilor, în crețul negru, în greutate de șaptezeci și șapte de kilograme, din care cel puțin o jumătate înseamnă halva și pastramă iute nedigerată, evoluează Alexander Trompă Portnoy, din Newark, New Jersey! În puful blond, adversarul său, cu mădularele-i elegante, cizelate și chipul delicat, feciorelnic al unei picturi de Botticelli, veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
evoluează Alexander Trompă Portnoy, din Newark, New Jersey! În puful blond, adversarul său, cu mădularele-i elegante, cizelate și chipul delicat, feciorelnic al unei picturi de Botticelli, veșnic populara furnizoare de amabilități sociale aici, în Grădină, cincizeci și două de kilograme de rafinament republican și cea mai obraznică pereche de sfârcuri din Noua Anglie, descinsă din New Canaan, statul Connecticut, Sarah Abbott Maulsby! Vreau să zic, doctore, că par a-mi înfige sula nu atât în fătuțele astea, cât în mediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să organizeze prânzuri Baby Buggy, să facă sex și să meargă să i se facă manichiura... —Cincizeci de dolari, doamnă, spuse fata de la casierie. Phoebe Îi Întinse o bancnotă de 100 $, apoi spuse voioasă: —Brânza asta costă 65 $ jumătatea de kilogram. Locul ăsta practică jaful la drumul mare, tâlhari, nu alta. Zâmbi fericită. Nimic nu adoră mai mult o femeie ca Phoebe decât să fie jefuită la drumul mare În fața unei cunoștințe recente. —Contez pe tine mâine. Ora 1. Toate biletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am Întrebat-o. —M-am răzgândit În privința statutului de divorțată. E din cauza tuturor pozelor ălora cu vedete de cinema care ajung piele și os când redevin celibatare. M-a făcut să-mi treacă. Încerc din nou să mai pun câteva kilograme, poți să crezi? Christopher zice că vrea să se Întoarcă la mine. Așa că suntem În... tratative. Sophia se ocupă de toată afacerea asta... a fost atât de drăguță, a vorbit cu el și așa mai departe. —Sophia? Speram ca Marci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sus până jos. Haină sport maro, zice, pantaloni maro, de stofă, cămașă albă... - se încruntă și face o grimasă - și cravată albastră. Femeia continuă să spună în telefon: — Între două vârste. Un metru nouăzeci, cam vreo optzeci și cinci de kilograme. Caucazian. Castaniu; verzi. Îmi face cu ochiul și zice: — Părul e cam neglijent și nu s-a bărbierit azi, dar pare destul de inofensiv. Se înclină un pic și rostește fără voce: „Secretara mea“. În telefon zice: „Ce?“. Se dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca să nu locuiești în ea. Vocea ei răsună puternic și strident în aceste încăperi lipsite de mobilă și covoare. De umăr îi atârnă o poșetuță cu roz și alb, prinsă de un lanț lung, auriu. Un metru optzeci. Șaizeci de kilograme. Vârsta nu-i ușor de ghicit. E atât de slabă, încât ori e pe moarte, ori e bogată. Costumul e dintr-o stofă care seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încerc să-mi pun centura de siguranță, dar e reglată prea strâns. Mă taie, mi se ridică burta peste ea, și o aud pe Helen Hoover Boyle zicând: „Între două vârste. Un metru nouăzeci, cam vreo optzeci și cinci de kilograme. Caucazian. Castaniu; verzi“. O văd cum îmi face cu ochiul de sub balonul de păr roz. Îi dau șoferului adresa agenției și-i spun că poate să meargă cu ce viteză vrea, numai să nu mă calce pe nervi. În legătură cu taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
publică de iubire, angajamentul nostru. Legământul nostru. Jurămintele. Străvechea putere a cuvintelor. Până la moarte. Dedesubt, anunțul zice: „Acest bărbat este căutat de poliție pentru lămuriri în legătură cu mai multe decese recente. Are 40 de ani, 1,78 metri înălțime, 80 de kilograme, păr castaniu și ochii verzi. Nu este înarmat, dar ar putea fi foarte periculos“. Bărbatul din fotografie este tânăr și inocent. Nu sunt eu. Femeia a murit. Niște stafii, amândoi. Sub fotografie scrie: „În acest moment se folosește de numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trebuit să aștepți măcar trei ore. Mămica tocmai m-a trimis pînă la Universitate, să-i aduc ceva și-aș fi rămas și la ora de pian. Au mers împreună la Universitate, Sorina a cumpărat de la alimentara din spate un kilogram de mălai grisat, singurul loc din Iași unde găsește fără să stea la coadă, apoi s-au plimbat, după ce Sorina a telefonat că renunță la ora de pian. Atunci, fata i-a promis că, la sfîrșitul ăsta de săptămînă, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
facem noi lînă sintetică la Săvinești, dar carnea o luăm tot de sub pielea vacii, ori a porcului; laptele de asemenea. Moș Ion, bunicul tău, era un simplu țăran, într-o perioadă de răstriște, cînd se dădea grîul cu doi-trei bani kilogramul, preț simbolic, și-n zilele de foame ascultam trenurile pline cu tot ce le încărcasem noi, cei de la țară, cum urcă gîfîind spre Pașcani, ori gonesc spre Iași. Eu, copil fiind, am văzut perceptorii scoțînd din casa mea, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reactoare, transpirați, unii din ei cu cîte un prosop în jurul gîtului. Cei rămași de la schimburile precedente dorm pe saltelele de burete așternute în vestiare, lîngă calorifere. Femeile de la mașinile din faza finală cară spre banda rulantă bobine mari, de zece-cincisprezece kilograme. Cîte una, obosită, stă pe vreo bobină goală, cu spatele rezemat de carcasa mașinii, cu bărbia lăsată în piept și doarme. Cele treze, care au terminat de încărcat mașinile și așteaptă să se umple bobinele, văzîndu-l pe Mihai, se grăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Tu și soacră-ta. A venit săptămîna trecută la mine s-o ajut să legalizeze fotocopia unei rubrici din registrul de internări: "Maria Bujoreanu, 40 de ani, profesoară, internată pe 23 octombrie 1954, a născut pe 24 octombrie, fetiță, 3 kilograme și-o sută, naștere normală..." Alo, Toader, mai ești pe fir? Alo!! Dragă, se întoarce Cîmpeanu spre nevastă-sa m-a sunat ăla ori am visat eu? întreabă, arătînd spre receptorul din mînă, dar pentru că nevastă-sa și-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se mai gândise să-l întrebe pe director cine îi va lua locul la Get Out!. Pe un câmp din apropiere de Wincanton, Alan Margoulies îngenunchease într-un cort. Era un cort vechi, de armată, care cântărea cam cincizeci de kilograme. Prelate mari, maro, de pânză cerată se întindeau deasupra capetelor celor treizeci de practicieni îngrămădiți înăuntru. Pe câmp mai erau trei corturi, exact la fel. Fiecare își avea propria echipă de medici și, în centru, stindardul Autorității pentru Sănătate. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei a ieșit de patru kilograme trei sute din burta mamei) provoacă o mulțime de schimbări, tot nu-și va reprima uluirea și nu se va mulțumi să recunoască în noua fizionomie (a mea, dar într-un fel și a lui) doar urechile clăpăuge și ochelarii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi întunecoase după niște constante. Le găsi: Aurel avea 38 de ani, păr blond, mustață caraghioasă, trăsături de țăran, ochi verzi, buze groase, ceva umor, ceva sex-appeal și cântărea 81 de kilograme. Era un actor de mâna a doua la un teatru de mâna a doua din București. Ar fi putut ajunge în cel mai bun caz un actor de mâna a doua la un teatru de prima mână, dar nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
inspirație și dă drumul la reportofon. Doctorița cere un autograf. Se bea vin din sticle de plastic de doi litri. Se spun bancuri, „i-a strigat din vârful muntelului, măăă Io măăă...”. O anorexică total aburită, cu o jumătate de kilogram de brățări pe ea, face un efort, se clatină, zornăie, se-ncordează și reușește să se cațere pe masă. Se odihnește în patru labe. I-a căzut un pantof. Se ridică mai întâi într-un genunchi, pe urmă în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
psiholog de doi lei, cu recomandările tale pentru midle age crisis la americani și veselia de ginerică prescrisă! La mall nu pun piciorul, la MacDonald’s nu mănânc. Ete, am patruzeci de ani fără trei luni, optzeci și două de kilograme, un pic de burtă și, dacă n-am murit pân-acum și nu-mi cade în freză vreun borcan cu gogonele de pe la balcoanele din jur, o mai duc vreo patruzeci pe puțin. Aici, în patria mea! Și asta fumând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a sfîrși cu fiara sau a se lăsa anihilat de ea. Își acordă, așadar, un răgaz de o jumătate de oră și Își reluă munca, deși brațele Îl dureau teribil și simplul fapt de a ridica o piatră de două kilograme i se părea un efort supraomenesc... O lăsa să cadă o dată și Încă o dată, cu o insistență obsesivă, aproape ca un automat, mușcîndu-și buzele ca să-și Înfrîneze impulsul de a striga de durere, pentru că mîinile, jupuite de piele, transformate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]