956 matches
-
din toate părțile Galiilor. Atila o să aibă binișor de furcă. Cuvintele sale pline de hotărâre nu-l impresionară pe Sangiban câtuși de puțin. Mușcându-și buza, îi aruncă din nou o privire lungă, înghețată. Apoi, pe chipul său masiv se lăți un zâmbet sarcastic — Ah, așa zici tu? rosti pe un ton acid; după care, făcându-le semn ofițerilor care îl înconjurau să se dea la o parte, arătă cu degetul spre câmpie. Apropie-te și privește! O clipă mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până ajunse cu spatele la zidul de piatră al turnului. De îndată, Sebastianus fu lângă el pentru a-i da ultima lovitură. Cu o clipă înainte de a-i primi în pântece lama, Eudoxiu îl privi cu ochii strălucind de exaltare; cu buzele lățite într-un zâmbet răutăcios, mârâi sarcastic, cu furie: — Acum e prea târziu, Prefectule! în timp ce bagaudul, lovit de moarte, se ghemuia la poalele zidului, alți adversari se iviseră deja lângă Sebastianus, luptându-se cu el ca să-i taie calea către turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
m-am dus la linia Marunouchi. Și aici am stat jos. De obicei mă urc la al treilea vagon din față. În ziua aia am stat pe primul scaun din al treilea vagon. Atunci am văzut o pată care se lățea, curgea un lichid (deseneză interiorul metroului). Între cele două scaune fusese pus gaz sarin. Am observat că acolo se afla ceva. De acolo se scurgea un lichid. Nu știam ce era, arăta ca berea și mirosea ciudat. De fapt puțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la dânsul călătorii. Dar iată că apusul se lumină de-o ploaie, Se lumină, căci raze, sclipiri curgeau șiroaie, Pe șesurile limpezi... ploaia cădea cu soare, Împlind întreaga lume de-o stranie splendoare. Un colb de diamante părea că se lățește În ceață preste lume, de scânteie și crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie Încungiurați de arburi, pe ei era văpaie; [Deodată mi se pare] că cerul tot se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
murmur fără ape, un miros fără flori, Un vânt care nu bate din aripe răcori Ci stă-nvelit în noapte și-nbălsămit [respiră] Precum respiră Eol în diafana-i liră. MAIO (apart) O singură speranță mai am. Nebunia cea desfrânată s-a lățit asupra feței lui... De-oi reuși! Cântecul ei! ȘT[EFAN] Ce-ai zis tu, Maio? M[AIO] Nimic, Doamne! Zic că visați! ȘT[EFAN] (beat) 2262 Prin noaptea mea cea plină cu umbre de argint, Cu gânduri zâmbitoare, cu visuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dă prin a gândului ceață Viață. Vezi Noi suntem tot tineri și trezi, Zidim într-o clipă din spume O lume. Lac Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm Pustiul sub ochi să-l lățim. Mai este vro mână măiastră C-a noastră? Vin Și dă-mi porunca ta lin. Urma-vom fantastice planuri Prin ramuri! SOMNUL (basso ) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună trece-n vârfuri de copac, Iar izvoare-ntunecate Într-un cântec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Vorbă înapoiată, indirectă A pricepe rău metaforele. A-l aduce pe unul de desperare esplicîndu-i rău și tendențios metaforele - nu știe dacă și-a conservat adiectivul. 2258 Comic. Un om prost care, ascultând când vorbesc alții secrete, înțelegîndu-le 218r și lățindu-le rău, cauzează o mulțime de încurcături, contribuie spre desfășurarea complectă a unor caractere prefăcute și subversive, în urmă geniul bun al piesei, aflîndu-i guralivitatea și făcîndu-se că vorbește cu alții secrete, îndreaptă totul iarăși prin gura lui. Naiv. Un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fusese lăsat de izbeliște e dovada unei conduceri neserioase a întreprinderii. Se pare că se încheiau acorduri fără contracte, plăți fără dovezi, fără chitanțe și, în timp ce W. își dădea drumul întregii mânii acumulate, zâmbetul mic de pe fața lui Hackler se lăți o idee mai mult și dispăru apoi brusc, iar obrazul neted și îngrijit căzu ca o fațadă. Din spatele acesteia ieși la iveală o furie care îi îngheța trăsăturile, Hackler începu să urle ce-i venea la gură, vorbe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ședea la volan în slip, norii de fum scoși de țigara lui pluteau în spatele părului negru înfoiat și al umerilor rotunzi, se învolburau unindu-se cu albul apei care spumega în spatele pupei și lăsa în urmă o trenă ce se lățea tot mai mult și deodată se oprea, dizolvându-se într-o apă întunecată. Viteza valurilor tăiate de vârful ambarcațiunii îl făcea pe fratele meu să se clatine lângă parapet, cu fața în vânt și cu un fel de rânjet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
oraș să tot fi fost douăzeci de kilometri, o distanță care ne lua o oră bună. Era pe la amiază, vântul ne lovea rece peste obraji și în fața ghidonului se învârtea roata. Nu prea era circulație, o liniște de duminică se lățea pe câmpuri, împrejmuind grădinile și casele care se ascundeau în spatele tufișurilor și deveneau ostile și respingătoare când ne angajam pe ultima porțiune abruptă de la patinoar, obligați să ne ținem bine în șa până sus, la vila lui Hackler. Ne oprirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu multă fermitate la punct pe subordonatul său: — Numai că teoria nu e punctul său forte, zise el. El e un om de acțiune, nu-i așa, Dietz? Dietz Îi aruncă Înapoi o privire mânioasă și zâmbetul comisarului se mai lăți un pic, după care Își scoase ochelarii și se apucă să-i șteargă Într-o manieră care ar fi putut să servească la a le reaminti tuturor celor prezenți În camera de interogatoriu că Își privea intelectualismul ca pe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu, el și-ar fi putut aminti În mod diferit situația, și atunci nu aș mai fi avut nici o șansă cu el. — Tu ce ești? Sozi? Kozi? — Negustor pe piața neagră, i-am răspuns. Da’ tu? Pe chip i se lăți un zâmbet care aducea mai mult a rictus când Îmi zise: Mă ascund. — Aici? De cine? — De toată lumea. — Ei, da’ știu că ți-ai ales o ascunzătoare a naibii de bună. Ce ai, ești nebun? — Aici nu mă poate găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Dar faptul că se oprise ca să se gândească la Mark se dovedi a fi o greșeală. Acolo, pe strada prea spațioasă, vertijul îl cuprinse din nou pe Weber. Ceva crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit în fața unui atac. Trotuarul se lățea și i se rostogolea sub picioare. Nici o explicație rațională. Se ridică și merse încă două cvartale, căutând ceva, orice, care să fie deschis la ora asta. Un birt soios se materializă vizavi. Deschise ușa, făcând să zornăie geamul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mult pe spate, peste calota lui rărită. Barba îi era tapată, bogată, aproape franțuzească. Iar costumul închis la culoare fusese înlocuit de o cămașă roșie fără guler, care părea din mătase. Pe ecran părea mai înalt, iar umerii i se lățiseră, aproape combativ. Când începu să citească, proza se revărsă din el în cadențele Vechiului Testament. Cuvintele în sine erau atât de înțelepte, atât de în acord cu nuanțele subtile ale naturii umane, încât păreau scrise de cineva deja mort. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uscate ca să-l fac să asude și să spumege, să te pot scoate în codru. — Ești nebun. Dacă moare calul, o să dai de greu. Se auzi ca un nechezat râsul lui Turculeț. Ajunseseră la un loc unde albia râului se lățea, era un fel de vad, iar pe malul celălalt se făcea un drum care intra în pădurea Cotrocenilor. — Să trecem dincolo, să ne înfundăm în lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aștepta să mă vază mic? Cine mai crește la douăzeci de ani? La plecare mi-a lăsat grijile domniei iar acum, «ce mare te făcuși, Constantine» și prințul privi atent spre voievod, remarcând în barba îngrijit tunsă cum firele albe lățiseră cărarea căruntă din partea dreaptă. „Două luni și două zile” socoti Constantin, sunt doar două luni și două zile și lui taica i s-a părut o veșnicie, deși s-a întors cu hatișeriful de domnie pe viață. Unii spun că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bărbați, da’ după câtă veselie dădea din ea, n-ai fi zis că are viața prea grea, și auzi-o pe Getuța cum behăie că ți s-a dus, Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei cum se rupe-n figuri, Roșioaro, care tu-n loc să apuci calea bisericii îți arde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din fața lor. Dintr-un fotoliu uzat, așezat lângă fereastră, Matolea "Șiș" îi fixează nemișcat cu privirea. Mâna stângă o ține pe burtă iar cealaltă întinsă în dreapta, pe lângă fotoliu, aproape atingând podeaua. Ca un desen ciudat, o pată de sânge se lățește pe pieptul lui. Nu trebuie să fii mare specialist în medicină ca să realizezi că este mort. Geamurile închise, cu jaluzelele de pânză trase, opresc zgomotele de afară. Domnește o liniște străpunsă doar de ticăitul unui ceas metalic, ruginit pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cavernos pe podeau goală din scânduri, individul pătrunde în lumină și de sub șuba groasă de iarnă, trupul firav se arată îmbrăcat în uniformă sovietică. În timp ce privirea alunecă pe lângă fiecare dintre cei de față fără să privească pe nimeni în ochi, lățește pe față un zâmbet mieros până la îngrețoșare că îți vine să-i dai palme. Fumează degajat o papiroasă rusească, din acelea jumătate tutun, jumătate muștiucul din carton. Căpitanul Licavkin fixează cercetător fiecare dintre ofițerii români. Acesta este ofițerul politic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu englezii banditule, știu asta! Te încăpățânezi să taci și ai să regreți Din buzunarul mantalei, Schultz scoate un cuțit lung, cu lamă subțire și puțin curbată. Face un semn către șoferul său. Bruno, crestează-i ochii! Scharführer-ul se apropie lățind un rânjet răutăcios pe fața de buldog. Opriți-vă, este o barbarie! Cu tot corpul, asemenea unui lup, Schultz se întoarce încet spre von Streinitz. În privirea lui sticlește un licăr periculos. Privirea fanaticului impenetrabil la orice argumentație logică, capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vorbind, În acei ani, pe măsură ce mi se schimba Înfățișarea un gen de tristețe se infiltra În dragostea părinților mei. Erau Îngrijorați că nu aveam să atrag băieții, că urma să rămân nedansată, ca mătușa Zo. Câteodată, când dansam, Milton Își lățea umerii și se uita de jur Împrejur pe ringul de dans, de parcă ar fi provocat pe oricine Îndrăznea să comenteze ceva. Răspunsul meu la toată această creștere a fost să-mi las părul lung. Spre deosebire de restul corpului, care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ghetoizare și agresivitate. Cât este doar un joc și cât este "pe bune"? Nici o problemă, în orice joc se cuprinde un "pe bune" latent. Inițial nici nu am știut la ce se referă inscripții enigmatice de tipul NU-OVA GUARDIA COLENTINA, lățite pe câțiva metri buni de perete și însoțite de semne la fel de bizare. COLENTINA ANTIGIULEȘTINA era ceva mai transparent însă, și un MOARTE ȚIGANILOR scris chiar dedesubt decripta mesajul. Giuleștenii, prin urmare, erau identificați cu țiganii și cu echipa Rapid. Galeriile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Too much monkey bussiness Cum pur și simplu habar n-am cine mai sânt astăzi idolii, am întrebat-o pe fiică-mea, care, având cincisprezece ani, ar fi putut să fie mai în temă. "Păi, nimeni", mi-a răspuns ea, lățită pe fotoliu și gâfâind, fiindcă dansaserăm vreo jumătate de oră pe Chuck Berry ca nebunii. "S-a terminat cu idolii. Acum e-nghesuială mare în topuri, unii intră, alții ies, colegîștele mele fredonează azi din "ASIA", mâine din "Ca$$a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mândru bărbat să îngenuncheze la glie, la lumină. (Glasul Petrului Cercel) Dar, slab în fața ispitei, Comedianțul vede explodând sub ochii lui o lume negativă, ce strălucește sinistru, o poezie care își amintește de cealaltă, surprinsă în oglinda timpului, trasă și lățită într-un spațiu colorat țipător. Este un mod de a percepe lucrurile într-un galop întors, spre sinele ascuns al poetului, al textului, mereu confundabile ca două imagini puse față în față, pentru că acest sine este întotdeauna lunecos și trădător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
deasupra căreia era atârnat un petic dintr-o maramă veche. Aveam sentimentul că oglin-da aceea nu este ca toate oglinzile și ne-am apropiat să ne privim în ea. Într-adevăr, chipurile noastre nu s-au văzut așa cum erau, ci lățite în mod grotesc.40 Uneori poetul întoarce spatele realului cu atâta franchețe, încât schelăria iluziilor lui, lipsită de orice pregătire, de orice suport, se clatină din temelii: Existența mea era o amară alegorie de carton, un spectacol fără grație. (Meridian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]