1,287 matches
-
Te văd, sora mea dragă... S-au îmbrățișat lung. Iuliana plângea înăbușit. Nu se putea abține. A venit lângă ea Laura și a cuprins-o pe după umeri, șoptindu-i: - Nu trebuie, te rog mult! Curaj! Tinu nu are voie să lăcrimeze. I-ar face rău. Hai, vino! o chemă ea și se îmbrățișară îndelung, până lacrimile încetară să mai curgă. - Dragi colegi și prieteni! se auzi vocea limpede a doamnei Maria Popa, reinstaurând liniștea în sală. Ați fost martorii unei noi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
adus în blațe, vezi? - Draga mea Laura, iată, fetița noastră a venit să ne vadă! Mi-a spus câți ani are... și îmi seamănă perfect, după cum susține Iuliana... Bucuria mea nu poate fi măsurată..., dar tu nu ai voie să lăcrimezi, dragul meu. Te rog! Mariana, ia repede ceva sterilizat să-i șterg ochii! Iustin nu se sfiia să-și etaleze emoția. Își desfăcu brațul stâng pentru a cuprinde alături de rodul iubirii lor, într-o caldă îmbrățișare, pe femeia care i-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
Unirea cea Mare nu s-a mai făcut cu păcăliciul, ci cu multă suferință și sacrificii. Cu suferința întregului neam românesc. Atunci a fost mila și voia lui Dumnzeu. Când i-a auzit cântând: treceți batalioane române Carpații! Dumnezeu a lăcrimat, șoptind blând: în sfârșit, iată-i pe frați, dornici să-și aducă frații acasă! I-a lăsat, totuși, să sufere, să priceapă toți că Țara este Acasă, unde toți să se adăpostească și să trăiască împreună. Și Le-a dăruit
ŞI TOTUŞI...UNIREA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343429_a_344758]
-
la care s-a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Minela încercă să se odihnească, poate îi va trece senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Dalia a luat cartea de poezii:RĂTĂCITE ANOTIMPURI, a poetei sale preferate Georgeta Minodora Resteman. Îi plăceau poeziile acesteia. Unele parcă îi descriau propriile sale trăiri. Îi tălmăceau visele frumoase despre iubirea adevărată pe
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
încercând să scape, rușinat, de îmbrățișările gălăgioase ale Amaliei și ale celor trei colegi de serviciu veniți la proces împreună cu șeful de schimb. A întors capul s-o vadă, curios, pe Iuliana. Privirile li s-au încrucișat și, deși amândoi lăcrimau și erau covârșiți de sentimente și trăiri diferite, s-au salutat cu o ușoară înclinare a capului, zâmbindu-și. Zâmbetul lui transmitea recunoștință și simpatie. Zâmbetul ei avea o încărcătură ciudată de milă, de regret și încurajare. Aproape de ușă, răzimat
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
Luceafărul nu se zărește dintre nori. Dar iată, un vânt, un vifor, începe să alunge norii grei, care devin diafani, sub care Luna apare cu un HALOU uriaș. Oare spiritele noastre se țin acum de mână peste timp, prin timp, lăcrimând scintilant? Noi putem plânge nu numai la necaz, ci și de prea multă bucurie. Ce este fericirea? Un sentiment unic, poate de milisecunde. Dar beatitudinea? Comuniunea cu Duhul Sfânt, cu Treimea Sfântă! „ La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu
SCINTILAŢII de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344120_a_345449]
-
rece cum totul mi se năruie, Cum mă contopesc cu neputința. Ah, Soartă dulce-amară! Pe altarul jertfei inocente sunt țintuit... Ceasul monarhic nu mai are răbdare, Bate tare și sinistru-n mine, Ca și clopotul arămiu al mănăstirii ascete. Nu lăcrimez după grațiere, nu cedez defel! Mila-i pentru cei slabi... eu nu vreau milă! Aștept clipa când raza verzuie va reveni-n văzduh, Aștept sfidător ziua când paloșul eliberator se va ivi, Aștept să mă ridic din starea muribundă, Să
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
mă pui degrabă, Ca să nu mă știe nicio stea, De goliciunea funebră. Te las cu drag, Secerătoare și Răsadniță! Bunii mei viteji ai neamului... N-am a vă replica nimic... Vin doar să vă vizitez Și să râdem sau să lăcrimăm împreună. Noaptea În câmpul pustiit de război zăceam Și vedeam către apus, Flacăra vieții pâlpâind molcom Deasupra capului meu, Ca și când firul zilelor mi se tăia. Împărăția nopții învăluind văzduhul Puse stăpânire pe a mea inimă Și, înșfăcând-o în ale
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
tânără și veche, eu mai visez și stau de veghe să îl surprind pe Moș Crăciun când vine noaptea pe furiș lăsându-mi daruri într-un coș, ascuns cu grijă la vedere sub bradul maiestuos... În iarna tinereții mele mai lăcrimez de câte ori Iisus se naște într-o iesle împrejmuit de-asini și fân, iar nu în leagăn de mătase printre ursite grațioase, pribeag și umilit fiind... În astă iarnă-a tinereții eu mai zâmbesc naiv spre steaua, ce luminează-n fiecare
ÎN IARNA TINEREŢII MELE... de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343162_a_344491]
-
în mână, a alergat la el, acesta i-a dat buchețelul, a pupat-o pe obraz, a strâns-o la piept spunându-i: - Mirela, să nu mă uiți niciodată, apoi a dispărut în mulțime. Dorea să nu-l vadă nimeni lăcrimând de emoție. Bunicuței Natalița și chiar și lui Lili, le plăceau cum cântă Irina Loghin, Benone Sinulescu, sau Ion Dolănescu și cunoșteau multe dintre melodiile interpretate de aceștia, ca și de alți soliști ai vremurilor de atunci. Ele vor face
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
inversând anotimpul, Să-mi scuture frunzele- anii, Și bate-mi în ținte veșmântul... Fă-mi focul mai tare-n privire, Simți-voi, de ce sunt o toamnă, Adu-mi cea mai caldă topire, Cu dorul tău, dus de-o năframă. Să lăcrimezi?.. Tomnaticii nu plâng, O alta le este firea în toamnă, Adună-mi, în palmă, roze din crâng, Și fii, o clipă, sălbatica-mi poamă... Prin pletele lungi ale toamnei, Se întâlnesc anii, într-un crâmpei, Și sufletul mă soarbe, mă
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
Stihuri > Anotimp > RESEMNAREA TOAMNEI Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, Cruci simbolice se văd, De araci și joarde frânte, Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, Lăcrimând privesc spre cer, De a morții resemnare În frunzele care pier. De la munte la câmpie, Viață-n muguri așteaptă Primăvara să învie, Pentru altă etapă. Dar în natură domnește Rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește Să cearnă cerul noros
RESEMNAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377531_a_378860]
-
flori printre noi s-au perindat Arborând, cu un oftat, steagul liniștii din nori... Păsări vin la cuiburi reci, cu speranțe verzi în cioc Mi-aș dori să stea pe loc, Tu te faci că nu le vezi... Din mesteceni lăcrimând, sevă nouă peste iarbă, Muguri în zăpezi să fiarbă, să răsară flori de gând... Ghiocei se străduiesc să străpungă iar asfaltul Inimii zvâcnind în altul...de iubire prevestesc... Știu că ești și știi că sunt...prin parfumul din petale Toate
DACĂ NU VEI APĂREA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377602_a_378931]
-
o umbră pe cărări din fum de suflet,să-mi fac zări, să-mi bea la streașină o cană din toate doinele de taină, să-mi sufle vântu-n lumânare pe piept,să îmi răsar-o floare, să-mi văd stejarii lăcrimând copii frumoși,cu chip de sfânt. De ce?-mi ceri Doamne să îmi strâng prea plinul vieții de prin crâng, să-mi pun izvoarele-n ureche să-mi susure o doină veche, să-mi pun pe frunte câmp de mir să
BALADĂ CĂTRE DUMNEZEU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379013_a_380342]
-
fotografiat-o și pe doamna Ileana Vulpescu, dar din lateral, discret, chiar dacă nu m-ar fi observat, absorbită fiind de programul prezentat. Asculta cu atenție versuri și melodii, aplauda cu mâinile sale micuțe și fragile, privea cu ochi obosiți, aproape lăcrimând, lăsând să i se citească pe față o gamă întreagă de trăiri și impresii: mulțumire, apreciere, încântare, bucurie... Am simțit-o cum trăiește sensul cuvintelor, al unor versuri ce-i mergeau la inimă, al unor melodii. I-am citit pe
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
încheiere, nu pot să vă spun decât, Doamne, ocrotește-i pe români!“ A revenit pe scaunul său, demnă, aparent liniștită. Îi simțeam cu durere efortul de a-și ascunde emoția ce o cotropise, de a nu-și lăsa ochii să lăcrimeze. O înțelegeam perfect și mă minunam câtă forță există în această femeie deosebită la vârsta înaintată pe care o precizase atât de senină. Am așteptat să se îndepărteze cei ce mânuiau neobosiți aparatele de fotografiat și să fie eliberată de
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
Delectare > ROMANȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379161_a_380490]
-
dezgroaopă amintirile stând de veghe pentru lumina zilei de mâine ! Ascultând frunzișul arămiu gândurile mele n-a mai pus întrebări despre prezent și viitor și nici că Dumnezeu nu vedea din cauza verdelui prins pe ram vara; dar a început a lăcrima ca pe imașul unei icoane că din lemnul copacilor l-au răstignit pe Cristos. Din hălăciuga de ierburi și vânturi amare, pădurea își înfășură trupul său în vibrații subtile ascultând. Cândva, demult fiindcă nici eu nu mai știu precis a
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
ori Bergerac, Fără speranță, fără nici un franc, Aud o violină de departe, De dincolo de viață și de moarte. De-acolo vin acele duhuri rele Ce ne dezbină și aruncă din nacele Smoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madona Își lăcrimează ochii . Templul din Altona Era pustiu, totul era normal, Copiii se făceau, creșteau, Doar violina-și continua cântarea, O tânguire care tulbură și marea, Ea era blondă, ochii verzi-albaștri, Bijuterie pentru călătoru-n aștri, Pluteam cu ea, cer și pământ, totuna
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
O AMINTIRE MAI BOGAT Mi-ai apărut în vis amar În noaptea asta de cleștar, Iubito, galbenă de boală Sub voalul gri, destul de goală. * M-a-nvăluit frisonul de lumină Pe crinul verde din grădină Privindu-te în ochi de-aproape; Ei lăcrimau venin sub pleoape. * În a norilor cenușă - Piramidă după ușă, Ți-ai lăsat veninul dulce ’n țol fierbinte să se culce. * În diagrama visului, Model într-ale scrisului, Am pus sămânța în poem De focul inimii - îndemn! * Ești absentă, n-
CU-O AMINTIRE MAI BOGAT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379908_a_381237]
-
brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit Dar îl reprimă straniu fâlfâit, Aripa singuraticului corb. Deja-i târziu, crepusculul pătat De sângerii apusuri lăcrimează Tăcerea ta în mine se'nscăunează Alți zori răsar, în mine e'nnoptat. *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: E-atât de sumbră nepăsarea ta / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1654, Anul V, 12 iulie 2015
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
lteratura română. E vorba de “ Făt- Frumos din lacrimă” al genialului poet Mihai Eminescu. Acolo, o împărăteasă tânără și frumoasă, care nu putea avea copii, s-a rugat la o icoană de argint a Macii Domnului. Icoana MACII DURERII a lăcrimat. Împărăteasa a sorbit cu nesaț lacrima icoanei și a rămas însărcinată. Așa s-a născut apoi Făt - Frumos din lacrimă. Un basm tulburător de frumos, unde teluricul se împletește cu astralul, unde relațiile lui Făt- Frumos cu femei le din
SFÂNTA ICOANĂ A MĂNĂSTIRII NICULA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379992_a_381321]
-
au răspuns invitației noastre. Chiar mă simțeam o femeie împlinită, pe majoritatea planurilor. Costumașul de la cununia civilă...ăsta da o țintă pentru cura de slăbire! Delicat, plăcut la atingere, culoarea oului de rață. L-am strâns în brațe și am lăcrimat. Iată dovada vie că, odată, cineva m-a ales dintre toate femeile lumii. Am găsit și primele bluzițe cumpărate de la second-hand, când au apărut genul ăsta de magazine, în anii 90. Mergeam tocmai lângă Spitalul Județean, unde aveam o elevă
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
bucuria de a descifra lumea înconjurătoare. Ca și pentru poeții romantici, unde visul iubirii se declanșează în mijlocul naturii, autorul ne transpune în „ templul zilei trăite” : ...”de acolo din citoplasmă mă cheamă glasul verii/ câteva toamne se aud într-un colț lăcrimând/ iarna își flutură printre fulgi drapelul de pace/ vreo două viscole ciripesc în cuibul zăpezii/ zăresc un pui de primăvară alăptat/ la pieptul unei ierni mai blânde/ câtă desfătare e-n rostirea nespusă a luminii!...(p.110). Iubirea este o
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
casei își pleacă crengile verzi sub povara promoroacei, streșinile sunt dantelate cu salbe de cristale strălucitoare și stele de argint. Pe unul din geamurile casei se întrevăd neclar două năsucuri lipite, printre flori argintii de gheață, ce au început să lăcrimeze intimidate de lumina cernută, a zilei de duminică. Cerul cerne neostenit și iar cerne. Fulgii pufoși se depun degrabă continuând să acopere pârtia făcută până-n ziuă de Gheorghe și nevasta lui Floarea, care trebuiau să răzbească în târla caprelor să
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]