179,812 matches
-
în plantă. N-am pic de simpatie față de ghermani, neo-memorandumiști și alții în căutare de succes pe spinarea eșecului politic al României actuale. (După cum n-am avut niciodată simpatie față de domnitorul Ștefan, care a moștenit o Moldovă mare și a lăsat viitorimii una mică.) Dar ororile din România actuală țin de blestem și de asasinatul pus la cale cu un sânge rece înspăimântător de către cele mai odioase produse ale unui timp istoric aberant. Ce guvern e acela care pentru a se
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
politice. Nu Întrecea niciodată măsură, ca orice franțuzoaica știa să provoace și accepta complimentele ce-i demonstrau artă de a flirta, dar nu-și permitea cochetării ieftine, ca usuratecele băbuțe pofticioase ce uită că nu mai sunt copile și se lasă Împinse spre speranțe de amor În acel Paris atotpromitător care, cu Înaltă știință a frivolității, ajunsese să ridice mult peste cutumele obișnuite baremurile vârstelor amoroase. Parisul acela lipsit de prejudecăți, oferind midinete drăgăstoase pentru moșnegii aproape damblagii, dar importând și
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
Dar să nu uităm de ritul scoțian și de faptul că există o casă regală care este și a Scoției! - Bine, dar... Cochetând, poate dintr-un impuls lăuntric, poate spre a schimba vorba, ușor dar semnificativ, ea Îi atinse mâna lăsând gestul să Întârzie ca si cum ar fi așteptat să se transmită căldură acelui impuls: - Dragul meu, pe tema asta, nu știu nimic În plus. Eu sunt femeie și știi că n-am acces la loji. - Si făcu un joc de cuvinte
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
lui Napoleon a cărui mama, Hortense căreia Îi port numele, era o Beauharnais. Josephine e tot o Beauharnais, un fel de verișoară... Ba, chiar ți-am zis: se spune ca l'Empereur, care nu-i ușa de biserică... Ei, să lăsăm asta, hai mai bine să-ți spun una veselă, mon petit:
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
rîndurile articolelor semnate de dnii Adrian Miroiu și Gabriel Andreescu. Acesta din urmă, specializat de la o vreme în afirmații și insinuări calomnioase, nu merită ni cet excčs d'honneur, ni cette indignité. E pur și simplu odios și ar trebui lăsat să-și consume de unul singur veninul. Dl Miroiu e, cel puțin, clar în privința corectitudinii politice pe care Observatorul ar promova-o contra lui H.R.P. și a altora, o political correctness carpato-danubiană, care bîntuie și subconștientul altora, precum dl Sorin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
său act, pictorul devine complice cu privitorul în convingerea implicită că dinamica formei este dinamica lumii însăși, dincolo de orice voință ordonatoare mai mult sau mai puțin arbitrară. Atunci însă cînd ordinea naturii și aceea a visului sînt abandonate spre a lăsa loc unei priviri lucide în contextul social și în istoria nemijlocită, observațiile, viziunea și stilistica se schimbă radical. Privirea își pierde inocența și vocația ei fondatoare și se transformă în instanță, în act oțios și în fapt punitiv. Sincretismul om-animal
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
Venea un puloi afară..." Încă nu-mi dădeam seama de confuzie. Dar, dacă așa zicea Garabet... Uneori, când se ducea precipitat la privata din fundul curții cu ulcica în mână plină de apă pentru abluțiuni, el fiind - culmea - musulman! mă lăsa singur în prăvălie, să-i țin locul la tejghea, dacă Mița se lua cu treburile casnice, spăla, gătea... Atunci, mă simțeam foarte mândru, și nu atât de încredere, cât pentru faptul că mă socotea un fel de asociat... Dacă-mi
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
un gramofon cu pâlnie, cu un câine care asculta ce cânta... Garabet a murit tot vara, pe niște călduri năpraznice. N-am fost la înmormântare. Copii, nu înțeleg formalitatea... Am auzit însă, după aceea, că groparii, pregătindu-se să-l lase în groapă, chingile care țineau coșciugul se rupseseră deodată din cauza greutății mortului, iar acesta, rupând și fundul coșciugului, căzuse, se prăvălise direct în neant. La capătul copilăriei mele cele dintâi, Garabet stă și vorbește ori mă ascultă cu burta revărsată
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
la vreo funcție - fie universitară, fie în avocatură, fie în vreun consiliu de administrație al unei firme de stat ale cărei profituri agonizează, dar care găsește bani pentru a plăti obrazele subțiri. Asta în speranța că obrazele subțiri nu vor lăsa firma să moară. Și de obicei n-o lasă. Amintiți-vă de scandalul privatizării SIDEX-ului, în care toți cei care aveau ceva de pierdut - printre ei și parlamentari - s-au străduit să compromită această privatizare. Firește că în asemenea
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
în vreun consiliu de administrație al unei firme de stat ale cărei profituri agonizează, dar care găsește bani pentru a plăti obrazele subțiri. Asta în speranța că obrazele subțiri nu vor lăsa firma să moară. Și de obicei n-o lasă. Amintiți-vă de scandalul privatizării SIDEX-ului, în care toți cei care aveau ceva de pierdut - printre ei și parlamentari - s-au străduit să compromită această privatizare. Firește că în asemenea împrejurări unii dintre aleșii neamului consideră Parlamentul un simplu
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
organele genitale, pe culoar, au ajuns să fie considerate monedă aproape curentă și la tribuna Parlamentului. Luat de val, Adrian Păunescu le face curve pe ziaristele care își fac meseria în Parlament. Cu ani în urmă, același Adrian Păunescu se lăsa luat de valul ceaușismului și urla "Partidul, Ceaușescu, România", insultînd astfel, fără jenă, o însemnată parte a populației României. Păunescu, cel de azi, ar avea foarte puține motive să insulte ziaristele. În primul rînd pentru că ele nu sînt cum le
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
Mircea Mihăieș Ca în aproape fiecare week-end, mi-am propus și săptămâna trecută să las deoparte pesimismul, obsesiile catastrofice, umoarea neagră și să intru în rândul oamenilor. De la o vreme, mi-am dat seama că vorbesc ca proasta-n târg, ridicând tonul și gesticulând energic, pe când cei din jur par să fi deprins mersul pe
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
-l în situația ca, deși treaz, să se bâlbâie lamentabil și să admită că marele său profesionism, în numele căruia a fost plătit cu miliarde de lei ca și consultant, nu e decât un banc sinistru. însuși faptul că președintele Senatului se lasă interogat, la ore mici, la telefon de reporterii unui canal de televiziune obscur spune ceva despre absența criteriilor din lumea noastră. Partea proastă e că președinția lui Văcăroiu nu e altceva decât încă una din fraudele pe care puterea neocomunistă
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
a emigrării? Orbiți de ororile din viața politică, nimeni nu are timp să mediteze asupra efectelor biologicului în societatea românească. Ultra-îmbătrânită la o extremitate, total amorfă la cealaltă, lipsită de consistență morală și profesională în partea mediană, umanitatea românească îmi lasă impresia unei felii de tort neatractiv la exterior și necomestibil în interior. Ce e de făcut? Ce altceva decât să schimbăm cofetarul?
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
disperare. Compromisurile și umilințele fac și ele parte din joc, imprevizibilul se întrece în a pune la cale farse, normalul este înlocuit de anormal. De peste tot, din oameni, din structuri, din forme și fonduri. Mizeria și trauma războiului și-au lăsat amprentele pretutindeni. În piesa lui Georg Kreisler și în spectacolul lui Dabija (Teatrul evreiesc de stat), Lola Blau este pusă sub lupă. Sînt urmărite cele mai fine gesturi și reacții ale actriței și cîntăreței, în plină acensiune în Austria anului
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
colindă de-a lungul vieții se insinuează fraudulos și anonim visul propriei noastre morți, cel care ni se va împlini la urmă de tot, iar grefierul crezu cu toată convingerea că se află în fața împlinirii acelui vis neștiut". Oamenii se lăsau dirijați de prevestiri și superstiții, de iraționalul din ei și nu puteau ordona și înfrîna revărsarea lăuntrică. "Abia acum grefierul descoperi că presimțise acest moment și se temuse de el, fără să i se mai poată opune. Îl presimțise încă
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
intervine în real, este, după cum spunea Breton, "ceea ce tinde să devină real". Aparent deconectat de realități prin extravaganță, suspendat prin absurd, suprarealismul e o instanță de sancționare a imposturii ("Civilizația contemporană este prea complexă și prea contradictorie pentru ca să o putem lăsa în seama unor impostori sau incompetenți"), o instanță care nu șovăie a recurge, în fața structurilor oneroase, la negația vehementă, la soluția explozivă. Raportîndu-se la suprarealiști, Walter Benjamin înscria următoarea relevantă apreciere: "înaintea acestor clarvăzători și a acestor cititori de semne
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
de ispita sexuală ce nu se poate să nu ne fi vîrît, măcar o dată, pe oricare dintre noi, în păcat. Oare cîți dintre spectatori nu au senzația că sînt prinși în hora păcatului? Mai devreme sau mai tîrziu. Nu ești lăsat să scapi din acest cerc: bătaia unei pendule, de la începutul pînă la sfîrșitul reprezentației, îți include destinul într-un timp al plăcerilor, al cedărilor, al iluziilor și căderilor, al sentimentului unicității și intensității clipei. Dansul are un ritm continuu și
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
vinul este pentru ziua mamei lui - ceea ce putea să fie adevărat ori nu - și m-a rugat, cu o mie de scuze, să comand eu două sticle, una s-o desfacem acolo, el o să bea doar un pahar, restul îmi lasă mie, iar cealaltă sticlă o va duce mamei lui, s-o bea împreună. Am acceptat. La rândul lui, șeful de sală, care, evident, a priceput manevra, a acceptat jocul, oarecum pe ideea că îl luasem pe "cetățeanul turmentat" sub răspunderea
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
rînduri liberarea dacă îl scoate din buclucurile în care se băga, vine să-i spună că a pierdut un pariu în urma căruia ar trebui să bea marea. Convins că nici de data asta nu-și va primi libertatea, Esop se lasă greu ( soluția lui va fi "Ai promis că vei bea doar marea, nu și rîurile care se varsă în ea. Cere-le să oprească întîi toate rîurile!") și, ofuscat, repetă de mai multe ori "Bea marea, Xantos!" Interlocutorul meu nu
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
mai devrme. Nu mă refer la acapararea de locuințe, care e tot o față a corupției, ci la cancerul de care sufereau toate instituțiile importante în stat prin sistemul de pile, aranjamente și plocoane de pe vremea cînd Ceaușescu însuși se lăsa mituit cu cadourile pe care le primea la zile festive. În prezent, corupția în România a atins primejdia metastazelor. O descoperi peste tot, în organele vitale ale statului, dar și în relații mărunte, de serviciu. Corupția a devenit normală pentru
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
care și Internele și Justiția reacționează slugos în aparență, mizînd însă pe faptul că vor fi mai puternice decît această comandă. Nemaivorbind de faptul că și comanda politică dă indicații restrictive - adică de X te legi, dar pe Y îl lași în pace. Or, cînd Justiția nu e oarbă pe deplin, ea devine primejdios de chioară, deoarece se preface în continuare că e legată la ochi.
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
păstram imaginile deloc reconfortante. Dacă, obosit și profund neliniștit, luam pentru culcare un somnifer? Dar dacă, revenind abea a doua zi... Neștiind că am ocazia de a merge la București, (fusesem la festivalul "Moștenirea Văcăreștilor" și profitasem de un microbuz) lăsasem casa aproape vraiște, cu radioul, magnetofonul, (indescifabil - n. n.) la vedere... În prima variantă - cotonogeală, în cea de a doua, jefuire de mai nimicul avuției mele. Romanul tău a avut, printre altele, darul de a mă scoate din gândurile acestei situații
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
nici decupajul cultural, sub formă de citat, nu pot fi invocate pînă la capăt. Prea lucidă pentru a fi doar epigon, prea responsabilă pentru a face doar un exercițiu ludic și prea încrezătoare în harul fondator al imaginii spre a lăsa loc ironiei și scepticismului postmodern, artista face, cumva, o încercare serioasă de autocunoaștere și de autodescripție. Ea încercă o apropiere de propria-i natură prin identificarea unor referenți autoritari și credibili, dar nu face acest lucru prin tehnici arheologice și
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
a stîrnit ceva valuri... Oarecum, oarecum. În orice caz, încă un prilej pentru dușmani ca să spună că "iar nu-i ajunge ăstuia cît are"! Și asta, tocmai cînd prietenul Patapievici, între alții, mi-a recomandat să mă fac scriitor, să las critica literară și să-mi scriu viața... Ce se poate spune despre noul LA&I în raport cu cel pe care l-ați lăsat în urmă, acum cinci ani? Pînă la un punct, noul LA&I e la fel cu cel vechi
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]