2,387 matches
-
pe la 6,30, când îi place ei să-și bea cafeluța: îi dădea drumul în dormitor lui Bibi. „Câinele-deșteptător” sărea direct în pat! Trăgea de pătură, mă prindea de pijama, sărea, când pe picioare, când pe brațe, când în cap. Lătra bucuros de n-aveai cum să nu te scoli. Uneori mă făceam că dorm și-l lăsam să se agite...atunci se apropia delicat și îmi dădea cu lăbuța peste bărbie sau peste nas...până mă pufnea râsul. Nebunia mare
CÂINELE-DEŞTEPTĂTOR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364683_a_366012]
-
înălțimile dimprejurul satului pictate în tot felul de nuanțe coloristice, stăteam pă blană în fața casei noastre. Deodată, de după Cot, a apărut un ciopor mare de oi. Din coada cioporului am văzut un câine mare și fio--ros care a început să latre cu putere și să alerge spre mine cât îl țineau picioarele, speriind grozav oile și pe cei doi măgari care cărau târha- tul. Eu am înlemnit pe loc. Câinele, ajungând în fața mea, a sărit cât era de mare pe mine
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
a trecut prin cap că ar putea fi vorba tocmai de Bulfei! Am reușit să mă trag înapoi încetișor, pe coate, să mă ridic ușurel și să mă așez din nou pe bancă. În acest timp, câinele a continuat să latre și să chicotească, să-rind în jurul meu după care, periodic, își punea picioarele de dinainte în jurul mijlocului meu și-și întindea botul cu limba scoasă către fața mea. Între timp, Mihai Jerpelea, stăpânul oilor, s-a apropiat de noi, s-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap, lundu-l de sub gușă ca pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat, se ridica în picioare, lătra scurt, ca în secunda următoare să sară treptele scării în fugă. Se repezea la poartă, unde văzuse o coțofană că se așezase chiar în potecă. Tărcata scotea din ciocul prevestitor, negru mat, niște sunete „caț-caț-caț!..” de mai mare dragul, că
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
seva frunzei picurată de rouă. Spre dorul inefabilului zborul se poticnește în lutul cuvântului născător de furtuni răscolind vârstele istoriei, niciodată dreaptă, mereu retezâmd aripile ceasului lunecând spre veșnicie: „A ieșit istoria în stradă ca o nebună/ e noapte, oamenii latră la lună/ și câinii ascultă cântându-le în strună “. (Incident istoric, pag.71) În spiritual umoristic al poetului Marin Sorescu, autorul redimensionează „Universul Cunoașterii”, abordat cu tonul unei plăcute cozerii din care însă Imensitatea speră să-și reveleze substanța, ca
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
un an, stăteam în pat și mă pregăteam de culcare. Mi-e rușine să recunosc, dar dorm cu Shakka în pat... Ea preferă să doarmă strâns lipită de mine cu capul pe mâna mea. Într-o noapte a început să latre violent. Am aprins veioza și am văzut-o cu ochii ațintiți spre un punct de deasupa unei comode. Lătra de se dădea de ceasul morții. Eu nu vedeam nimic, dar ea vedea ceva. Pe interfon, l-am chemat pe Daniel
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
în pat... Ea preferă să doarmă strâns lipită de mine cu capul pe mâna mea. Într-o noapte a început să latre violent. Am aprins veioza și am văzut-o cu ochii ațintiți spre un punct de deasupa unei comode. Lătra de se dădea de ceasul morții. Eu nu vedeam nimic, dar ea vedea ceva. Pe interfon, l-am chemat pe Daniel nepotul meu care atunci avea 15 ani și jumătate i-am spus: „Daniel vino te rog în dormitorul meu
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
morții. Eu nu vedeam nimic, dar ea vedea ceva. Pe interfon, l-am chemat pe Daniel nepotul meu care atunci avea 15 ani și jumătate i-am spus: „Daniel vino te rog în dormitorul meu că am impresia că Shakka lătra violent la un „ghost”... spirit, vedenie sau duh. Daniel a sosit imediat. Shakka lătra în continuare la fel de violent. I-am spus lui Daniel să aducă aparatul lui Polaroid, poate reușim să prindem pe film imaginea vedenii care nu era vizibilă
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
pe Daniel nepotul meu care atunci avea 15 ani și jumătate i-am spus: „Daniel vino te rog în dormitorul meu că am impresia că Shakka lătra violent la un „ghost”... spirit, vedenie sau duh. Daniel a sosit imediat. Shakka lătra în continuare la fel de violent. I-am spus lui Daniel să aducă aparatul lui Polaroid, poate reușim să prindem pe film imaginea vedenii care nu era vizibilă cu ochiul liber și pe care Shakka însă o vedea. Daniel s-a conformat
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
Polaroid, poate reușim să prindem pe film imaginea vedenii care nu era vizibilă cu ochiul liber și pe care Shakka însă o vedea. Daniel s-a conformat și a venit speriat cu aparatul, însă atunci Shakka a încetat subit să latre, semn că spiritul a plecat. Daniel mi-a spus speriat că... atunci când a ajuns la camera lui, si cand să pună mâna pe clanță să deschidă ușa, clanță s-a apăsat singură!!! Nu de mult se prăpădise Lăură, cea de
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
venin în sufletul Națiunii Române de peste 65 de ani, ca și cum nu le-ar ajunge câte ne-au făcut, vor să desființeze și ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FEMEI, în România, motivând că este o tradiție comunistă, cu toate că ei chiar, acești răi care latră astfel, unii au fost, iar alții sunt, fii ai marilor comuniști. Toate națiunile au fixat o zi din an pentru sărbătorirea femeilor lor, în afară de Ziua de 8 Martie, dar la noi, pentru așa ceva, încă se ”lucrează din greu” în parlament
SCRISOARE PENTRU MAMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349065_a_350394]
-
de primăvară mai sub seară la portiță cu bădița de-o să ieși când ți-o săruta gurița sigur o să-l amețești că din cap până-n picioare toată vei pluti în floare cu aromă de cireș de s-or trezi să latre câinii să nu-i cerți nici să-i alungi că vor plesni atunci salcâmii în parfum de poale lungi http://www.youtube.com/watch?v=PutB0 FSvok Referință Bibliografică: azi miroși a toate cele / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AZI MIROŞI A TOATE CELE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349095_a_350424]
-
cu totemuri să alung magia iubirii mefistofelice diminețile mă trezesc cu surâsul tău filantrop mă îmbrac în lumina boreală a nopților arctice încalț sandalele lui Cezar și cuceresc ore erotomane ziua îți (des)cânt stereotip vorbele mele îți ling mâinile latră în tine fidelitatea trăim sentimentul enclavei serile ni se așază pe umeri amanetate anarhii respiră bahic nu e timp pentru iubiri devotate Referință Bibliografică: Filantropie / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1285, Anul IV, 08 iulie 2014. Drepturi
FILANTROPIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349175_a_350504]
-
ochii pe tavan. Discută cu el însușii, spune tavanul, multe dureri au trăit ei , împreună. Avem aici o metaforă la care nu se poate adăuga nimic. Ai hi, ai ho, suntem pitici cașto ... de ce scrii, mă întreabă o pisică, mă latră un câine, eu iubesc patrupedele, nu cunosc răutatea. Am văzut un om scriind pe patul de moarte, ca un soldat în tranșee, am văzut un copac aplecându-se pentru a mângâia, cu ramurile sale un pictor. În aer, pe pământ
CELULA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349188_a_350517]
-
tractează spiritual tot neamul? Ei sunt marginalizați! Ei sunt numiți talibani, ortodocși fundamentaliști, etichetați astfel chiar din interiorul Bisericii! Asta este problema. De ce un mare om al Bisericii ca Înaltpreasfinția Sa Bartolomeu Anania are configurație de singurul câine ciobănesc care latră? Când ar trebui să avem aici mulți câini ciobănești care să facă lucrul acesta! Stelian Gomboș - Din păcate sunt încă mulți care îl latră pe Înaltpreasfinția Sa! Dan Puric - Care-l mușcă probabil! El este un câine care latră la
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
mare om al Bisericii ca Înaltpreasfinția Sa Bartolomeu Anania are configurație de singurul câine ciobănesc care latră? Când ar trebui să avem aici mulți câini ciobănești care să facă lucrul acesta! Stelian Gomboș - Din păcate sunt încă mulți care îl latră pe Înaltpreasfinția Sa! Dan Puric - Care-l mușcă probabil! El este un câine care latră la lup și în rest avem tot felul de jigodii regionale care îl mușcă pe el. De ce? Mai sunt ierarhi aici care sunt cufundați în
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
care latră? Când ar trebui să avem aici mulți câini ciobănești care să facă lucrul acesta! Stelian Gomboș - Din păcate sunt încă mulți care îl latră pe Înaltpreasfinția Sa! Dan Puric - Care-l mușcă probabil! El este un câine care latră la lup și în rest avem tot felul de jigodii regionale care îl mușcă pe el. De ce? Mai sunt ierarhi aici care sunt cufundați în toată chestia asta. Ia să facem noi puțină curățenie, ia să ne reglăm noi regiunile
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
în mine. Dacă sunt mai slab ca el și nu-l pot bate, când îmi vine la îndemână îl mușc. Acum nu se mai apropie de mine nicicare. Am încercat să-mi fac și câinele rău, să muște, da el latră, latră până ostenește, da nu mușcă pe nimeni! Se lăsase tăcerea. Aerul de seară răcoros al pădurii ne făcuse să strângem din umeri. Era timpul să plecăm. Klesch descoperise abia atunci toiegelul cioplit de Culiță. Țistuise din dinți admirativ: - Tot
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
mine. Dacă sunt mai slab ca el și nu-l pot bate, când îmi vine la îndemână îl mușc. Acum nu se mai apropie de mine nicicare. Am încercat să-mi fac și câinele rău, să muște, da el latră, latră până ostenește, da nu mușcă pe nimeni! Se lăsase tăcerea. Aerul de seară răcoros al pădurii ne făcuse să strângem din umeri. Era timpul să plecăm. Klesch descoperise abia atunci toiegelul cioplit de Culiță. Țistuise din dinți admirativ: - Tot nu
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
muncitorești, muzică populară, știri despre ațâțătorii la război și pentru că difuzoarele erau instalate pe stâlpi, oriunde te aflai pe șantier, ascultai fără să vrei tot programul. Mai țin minte și acum pancartele mari scrise cu vopsea roșie: Caravana trece, câinii latră! În care Tito era prezentat ca un pudel cu caschetă militară, lătrând fără spor la un detașament muncitoresc hotărât să depășească norma în spirit stahanovist. Tito se numea de fapt Iosip Broz dar în anii de clandestinitate trebuia să fie
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
instalate pe stâlpi, oriunde te aflai pe șantier, ascultai fără să vrei tot programul. Mai țin minte și acum pancartele mari scrise cu vopsea roșie: Caravana trece, câinii latră! În care Tito era prezentat ca un pudel cu caschetă militară, lătrând fără spor la un detașament muncitoresc hotărât să depășească norma în spirit stahanovist. Tito se numea de fapt Iosip Broz dar în anii de clandestinitate trebuia să fie deosebit de operativ când se întâlnea cu comandanții militari, împărțea sarcinile rapid spunându
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
și fu izgonit cu amenințarea că dacă va fi din nou prins pe acolo, va fi avut soarta învățătorului. Simon mai dădu târcoale locului încă o dată de departe, dar cineva îl observă în lumina palidă a zorilor din cauza câinilor care lătrau. Observă apoi câțiva slujitori care strigară la el să se oprească și atunci fugi pierzându-se pe străduțele din Ierusalim pustii la acea oră. Totul se sfârșise și nu mai știa ce trebuia să facă și nici nu mai voia
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
cu lacrimi de crocodil, e plină de sânge, poartă mănuși albe, par niște aripi de rechin. Nu este clipă de pierdut, Se clatină zidurile, orga tot cântă Orgolioasa orgă de lut, O furie de undeva, de lângă. La-li-lo-la, do-fa-mi-sol Mă fugărește, latră la mine, Ce e cu tine, în care rol Încerci să te afirmi în lume? Cine este organistul nebun, Ba eu, ba tu, ba un intrus, Ne cântă orga pe ultimul drum, Orga-i tăcută, eu parcă-s dus. IDIȘE
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră, scos din fire ,crâncen câinele pământului. Subțire rochia de mireasă valsează undeva-n văzduhuri, căruța mortului e trasă și tremură în iarnă murgul, o, câine al pământului, vezi bine că eu sunt în război cu timpul, străbunii mei purtară flinte
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
tot umblat De am colindat, Munț’ șî văi adânci, Păduri mari șî stânci, Ca să ne vânăm, De-ale vânătoarii, Cerbi șî căprioare, Pasări zburătoare. Șî noi tot umblând, Nimic nevâzând, Nici neauzind, Nici cocoș’ cântând, Nici topor tăind, Nici câine lătrând, Nici popă tocând, Numa’ vârf de munte, Vârf de munte-nalt. Noi că am văzut, Doi vulturii surii (sic!), Din aripi bătând, Din ciocuri mușcând. Noi ne-am sfătuit Cum să ne-afirăm, Ca să le furăm, Câte-o penișoară, Dăm la
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]