1,385 matches
-
cu altul, cei doi se priviră ochi În ochi, măsurându-și În gând forțele, după care izbucniră amândoi odată, cu același glas: „Tu cine ești?” „Dar tu cine?” „Eu sunt Dumnezeul tău”, răcni omul-locomotivă, „și dacă nu te dai În lături, te fac praf...” Adunându-și puterile și ridicându-se În coate, Noimann spuse, la rândul său: „Și eu sunt Dumnezeul tău și am să te fac una cu pământul...” Omul-locomotivă, aruncând o privire spre vagoanele Înșirate În spate și revizuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să ne gătească mâncarea. Domn’e așa sunt de gospodine și de curate femeile din Ungaria, e lucru mare! În orice caz În Ungaria am fost primiți cu multă simpatie și bunăvoință. E adevărat că femeile nu se dădeau În lături să... erau adică mult mai puțin rușinoase ca altele, mă Înțelegi ce vreau să spun, erau, cum se spune?, zi-i să-i zic, dezinvolte, așa, dezinvolte erau. Nu e nimic rău În asta, măcar să fie toate dezinvolte și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
voce dinăuntru. Cineva deschide cu zgomot vizeta și privește cu interes spre Grințu. Aveți locuri la cazare? - Întrebă acesta. — Câte persoane ? - zice și paznicul. — Singur. Dar aș vrea să stau vreo două săptămâni. Poarta masivă de lemn se dă În lături scârțâind. Stați puțin aici s-o chem pe maica stareță - spune paznicul Încuind sertarul mesei care-i servește și de tarabă pentru cărțile poștale, ouăle pictate sau decorate cu mărgele fine, cruciulițele sfințite pe care Încercă zilnic și uneori reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
văzut calul, mai întâi și s-a repezit asupra lui. Cavalerul l-a întâmpinat cu lancea întinsă, dar sălbaticul armăsar i-a frânt-o, fără a se lăsa o clipă oprit în loc, de această piedică. Spaniolul a sărit sprinten în lături și a lăsat animalul să treacă. Dar Bayard s-a oprit din fugă și s-a repezit la cavaler, care între timp, și-a tras sabia. Pierduse orice nădejde de a îmblânzi calul ; acum nu mai încăpea nicio îndoială, aceasta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
făcut. El era anume îndemnat să ridice lespedea care servea de prag și sub care se afla prins un spirit dornic să scape de acolo și să lase liberă intrarea castelului. Astolfo s-a opintit și a dat piatra în lături. Văzând aceasta, Atlantes și-a pus vrăjitoriile la lucru. Castelul era plin de prizonieri și magiciamul a făcut ca tuturor acestora Astolfo să la apară sub o falsă înfățișare unora ca o fiară sălbatecă, altora ca un uriaș sau ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
făcut. El era anume îndemnat să ridice lespedea care servea de prag și sub care se afla prins un spirit dornic să scape de acolo și să lase liberă intrarea castelului. Astolfo s-a opintit și a dat piatra în lături. Văzând aceasta, Atlantes și-a pus vrăjitoriile la lucru. Castelul era plin de prizonieri și magiciamul a făcut ca tuturor acestora Astolfo să la apară sub o falsă înfățișare unora ca o fiară sălbatecă, altora ca un uriaș sau ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
al Zumarei, iar Rinaldo l-a remarcat pentru prăpădul ce-l făcea în juru-i. ‘’ Ei “ , își zise el “ să zmulgem această iarbă primejdioasă până nu ajunge prea mare “. Pe măsură ce Rinaldo înainta, mulțimea se despica înaintea lui, creștinii dându-se în lături pentru a lăsa drum liber spadei sale, iar păgânii pentru a scăpade furia lui. El ajunse astfel să dea ochii cu Darninel și i-a strigat: “ Ascultă tinere, acela care ți-a dat acest scut ți-a făcut un dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
au început să-și mai miște brațele pe cari frunzele rare și vestejite apar ca niște răni sângerii... Iată acum, s-a ridicat tot pământul de pe primul cadavru. Au apărut picioarele, îmbrăcate în postavul vărgat de închisoare... Mâinile date în lături au înjghebat o cruce. Să se mai fi păstrat oare?... Să mai fi rămas vreun rest, altul decât veștmintele?... Încă nu se poate ști nimic precis. Și lucrul continuă. În celălalt capăt al gropii, cel de miazănoapte, se lucrează cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rănit la umăru’ stâng. Ne-o descoperit neamțu’ șî o tras asupra noastrî. Atunci o murit ajutoru’ comandantului di tun, saracu’. Șî comandantu’ o fost rănit ușor. Era un om tari cum sî cadi comandantu’ aista. Nu să dăde’ în lături nici di la o treabî. Împinge la tun alături di noi. Numa’ ci îl auzăi: „Hai, băiețî tati’, sî scoatim dihania din glod, cî altfel am feștelit-o”. Pune umăru’ șî parcî era mai ușor când îl videm cum sî
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a confirmat plecarea trenului. ― Și iar mă întorc și zic că românul de necaz bea, iar de bucurie nu se dă în lături din fața balercii cu țuică. Ca drept urmare, hai să cinstim începutul de drum, care cine știe unde duce? Sau, cum spune poetul: „De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le om duce toate, de e
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a oprit respirația! În timp ce cădeam, am urlat ca o fiară după ajutor, dar era prea târziu... Apa mă ducea deja de-a valma cu bucăți din podeț! De văzut, nu vedeam nimic. De ce să mă prind? Am întins mâinile în lături, doar doar oi întâlni vreo creangă sau o rădăcină ceva... Nici vorbă să mă agăț de vreun vreasc. Norocul meu a fost că pârâul, care curgea năuc, făcea un cot și m-a aruncat împreună cu niște bucăți de pod între
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În care erau Încălțați ienicerii. Vreme de aproape un ceas piața rămase nemișcată, În așteptare, asemeni unui tablou cu personaj colectiv, pictat de Gentile Bellini. Apoi mișcarea se reluă. Gărzile pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se afla la câțiva pași de poartă, iar loviturile ienicerilor fură mai puternice În zona aceea, căci oamenii erau Înghesuiți prea aproape de traseul stăpânului lumii. Coada unei sulițe ajunse la el, dar nu-l atinse, căci necunoscutul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui, moldovenii făcură zid. Dar comandantul Apărătorilor făcu un semn, iar zidul se desfăcu. Lângă rănit nu se mai afla decât el, Alexandru, alături de Erina. Iar el se supuse unei porunci pe care n-o Înțelegea și se dădu În lături. Erina rămase, singură, În fața lui Amir. Dar Înțelese, și ea, că acel om are dreptul de a se afla acolo. Îl lăsă să treacă, strângând cu toată puterea mânerul sabiei. La celălalt capăt al culoarului de făclii se ivi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar înlocuise cugetarea cu alta tot așa de banală, dar mai exactă: necazul trăiește cu oamenii în pace și într-o zi nu mai vrea pacea și izbucnește; atunci începe răscoala înăuntru, până când nu mai încape și izbește ușile în lături ca să iasă la văzul și auzul tuturor, să se amestece și să se încurce cu zvonul și răutatea lumei. Se mai deschid porțile și pentru ca să intre bieți oameni nevinovați ca Mini, și să se necăjească și ei degeaba. Cu capul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
casei. Lică, alăturând ghetele subțiri și ajustate, le privea acum lustrul. 77 Probabil frate mult mai mic al Lenorei, acel Lică! Părea foarte tânăr. Un cap subțirel de sergent-plutonier frumușel, cu mustață mijită neagră; părul ondulat, pomădat, cu cărare în lături și freză stufoasă în față. Haine de plutonier îmbrăcat civil, cu o cravată roșie, posttakistă, nu comunistă. Părea mai firesc să-1 întîlnești în scenete de mahala decât în viața modernă sau în intimitatea familială a profesorului Rim. Foarte puțin universitar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zât fruntea umedă-n țărână las încet și mă afund umbra mea de semilună s-a făcut de mult rotund vin cocorii să mă pună într-un coș cu murături mai apuc să dau din mână la adio și-n lături sunt o zbatere de pleoapă prin trecutul ei lumesc primăvara asta-mi scapă dacă mi dă c-un deget Esc ... Iubito, voi muri... rondel colecția "Jeluzii" Iubito, voi muri. De dorul tău nici vorbă nu mai e și nici nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce să zică?! Sânt băiat mare, pot să înțeleg ce-au pățit alții și să nu pățesc și eu... Înțeleg?... ― Bă, tu înțelegi ce spun eu aicea?! Sau tu nici n-asculți? Ascultam, dar cuvintele lui îmi treceau pe de lături, fiindcă nu erau destinate pentru clipa de față și nici pentru viitorul apropiat. Cum să înțeleg eu chiar imediat că el, tatăl meu, își lua în acea oră mâna de pe mine și că mă trimetea în lume cu gândul nemărturisit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre orașele în care învățau, la licee sau școli normale... Veselia care anima altădată peroanele, la sfârșit de vacanță, era acum umbrită de o melancolie gravă care abătea privirile în lături sau în pământ... Știam toți... Clujul nu mai era al nostru și toți aflasem că-l pierdusem fără să tragem un foc de armă... Că ministrul nostru la Viena, unde forțe mai puternice decât noi ne dictaseră condițiile lor, leșinase
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-i spună adversarului său niște adevăruri care nu se anunțau câtuși de puțin plăcute. Am așteptat curios să-l văd pe celălalt cum reacționează, ce mai poate zice. A fost o clipă de stupoare, apoi el a întins palma în lături, i-a acoperit celuilalt gura și i-a răspuns cu dispreț: "fără adevăruri". Adică eu nu agreez sportul ăsta, nu mă interesează nici să-l practic și nici să-i las pe alții să-l practice. Am alt stil de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Într-o cotigă pe două roți - și ele furate de pe la șaretele CAP-ului -, le Încărca la un redresor Înjghebat de un electrician bețiv, dar priceput, și-i scotea omului nunta din necaz. Contra cost, se Înțelege. Nu se da În lături de la nimic ca să câștige: vindea chiar și flecuștețe. Halviță care mirosea a pișat de cotoi, gogoși acre, date prin zahăr pudră amestecat cu făină, că zahărul se găsea greu În acele vremuri, acadele În care Îți rupeai dinții. După ce copilărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
friptură pe jar. Când Închiseră poarta dărăpănată, Blondul trase aer În piept: știa că, de acum, nu avea cale de Întoarcere. Porniră spre pârâu prin niște bozii Înalte, ce le ajungeau până la piept. Treceau printre ele cu brațele ridicate În lături, ca și cum ar fi străbătut o apă. Blondul, mut de spaimă, nu vedea pe unde calcă și se aștepta la fiecare pas să pună talpa pe vreun cuib de șerpi, pe vreo vizuină de dihor sau nevăstuică. Astea din urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe acel știutor și nu-mi trecuse prin cap că s-ar fi putut să Îndruge numai tâmpenii, ca să se dea mare. Baronu nu pățise nimica. A stat nițeluș cu ochii la cer, prăvălit În paie, cu brațele desfăcute În lături. Pe urmă a luat-o În patru labe Înapoi spre vârf, ca o maimuță, și s-a aruncat din nou, de data asta cu ochii deschiși. S-au luat și alții după el, iar mai târziu au Început Întrecerile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
intrarea vinului În târg, precum și acelor care Îl aveau deja În cap. Pentru respectarea acestei noi reguli, Înființaseră un mic corp de armată, care avea dreptul și chiar obligația să pună la punct cu asprime pe cine călca pe de lături. Și uite așa, puteți și voi vedea cum niște oameni cu mințile mai luminate decât ale prostimii din jur au știut să pună pe roate lumea În care Își duceau scurtul trai. Desigur, În colibele lor ascunse după Împrejmuiri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]