1,056 matches
-
la gît un medalion gravat cu un semn identic cu acela de pe ultimul menhir. Arthus Îi măsură din ochi cu semeție. - Într-o familie ca a noastră, este de neconceput să lăsăm să se știe că fiul meu era un laș care refuza să lupte. În realitate, Erwan a fost ucis prostește la Dublin Într-un accident de mașină. Menționarea capitalei irlandeze Îi făcu pe cei doi polițiști să tresară. - La Dublin? Ce făcea În Irlanda? - Habar n-am. Eram certați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jucase el În noaptea aceea. Gildas, firește, nu avusese cînd să i-o spună, dar Loïc? Trebuia să fie foarte atent. - Jurasem să nu spun nimic, declară el prudent. - Gwen mi-a povestit că atunci ai șters-o. Ca un laș. Chipul skipperului se făcu alb ca hîrtia. - De ce n-ai spus nimănui nimic? stărui ea. - Voiam s-o fac. Te asigur că voiam s-o fac, repetă el. Am alergat acasă, tata era beat mort, ca de obicei. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Asta nu justifică nicidecum cîrdășia cu niște derbedei și spargerea unei bănci. - SÎnt lucruri pe care trebuie să le fi trăit, Jeanne, ca să știi dacă n-ai fi făcut chiar mai rău. - Fiica mea spune că asta e scuza celor lași. - Sau a celor disperați. Ea dădu Încet din cap. - Nu te judec, dar am să-ți cer să pleci. - De Îndată ce vei fi răspuns la Întrebările mele. Jeanne se Îndrepta spre ușă cînd el o reținu apucînd-o de braț. Violența gestului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Sunteți nebuni! O să ne scufundăm cu burta în sus. Ascultați-mă și pe mine. Buba nu e coaptă. E prea devreme. Să se plângă după ora unu. Ăsta nu e timp să te plângi. Să se plângă după execuție. GARDIANUL: Lașule! Fricosule! Huo! Tu, care-ai căsăpit atâtea capete, să te temi, tu... care-ai copilărit cu mine... CĂLĂUL: Ce te legi de copii? Ce te legi de capete? Ce te legi de osândiți? Parcă nu știi cum se schimbă locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
N-are nici un rost să vorbiți așa. Niciodată e un cuvânt spurcat... Nu se știe... Nu... (Învins.) Spurcaților! GARDIANUL (Dezgustat; către ARTUR.): Mai bine ne apucăm de treabă... CĂLĂUL: Da, da... Apucați-vă! Vă vindeți sufletul... GARDIANUL: Să terminăm cu lașii. Să-ncepem să scriem. ARTUR: S-o scriem, Bruno. Scrie acolo... Către guvernatorul orașului. CĂLĂUL: Nebuni! Total nebuni! Așa se începe o plângere? ARTUR: Ce nu e bine, Grubi? CĂLĂUL: Doar n-o trimiți unui cizmar... Scrieți acolo... Către preasfinția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
strop, un singur strop... Și-am să fiu mai precis decât o ghilotină... N-o să suferiți nici cât un vierme tăiat în două... (Bea.) Artur! (Bea.) Copilul nostru! (Bea.) Tot ce avem noi... (Bea.) Iartă-ne că suntem atât de lași... (Bea.) GARDIANUL (Umăr la umăr cu Grubi; bea.): Iartă-ne că suntem două gunoaie, două otrepe... ARTUR: Să uităm... CĂLĂUL (Extaz confesiv.): Eu mi-am dat seama din prima clipă... că sunteți un profet... un mesia... Vă jur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ARTUR: Vreau doi toboșari! Vreau doi trompeți! N-o să scăpați de mine niciodată! COLONELUL: Omule, nu pricepi? Ești un om liber! Du-te pe câmp, du-te să vezi iarba. ARTUR: Minți! Toți mințiți! Sunteți atât de fricoși și de lași, încât v-ați sfătuit să-mi dați drumul. Mi s-a mai întâmplat... Peste tot e la fel. CĂLĂUL: E nebun! COLONELUL (Ultim efort.): Vrei bani? Spune-ne ce vrei și-ți dăm. ARTUR: Toboșari! Covor! Trompeți! GUFI: Ieși afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ați fost duși în eroare. Actul întâi este o improvizație, o demență colectivă, o chestie total lipsită de sens! Actu-ntâi nici nu trebuie văzut de nimeni, e o eroare că l-ați văzut, o lașitate! MAMA: Așa e! Sunteți niște lași! RECRUȚII (În cor.): Oare sunt ei niște lași? MAMA: Da, sunt niște lași! OMUL CU SACAUA: Sunteți niște fricoși și niște lași! Când ați văzut că unii vorbesc tot timpul și alții n-apucă să scoată nici un cuvânt, de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o improvizație, o demență colectivă, o chestie total lipsită de sens! Actu-ntâi nici nu trebuie văzut de nimeni, e o eroare că l-ați văzut, o lașitate! MAMA: Așa e! Sunteți niște lași! RECRUȚII (În cor.): Oare sunt ei niște lași? MAMA: Da, sunt niște lași! OMUL CU SACAUA: Sunteți niște fricoși și niște lași! Când ați văzut că unii vorbesc tot timpul și alții n-apucă să scoată nici un cuvânt, de ce n-ați zis nimic? De ce ați suportat mascarada? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o chestie total lipsită de sens! Actu-ntâi nici nu trebuie văzut de nimeni, e o eroare că l-ați văzut, o lașitate! MAMA: Așa e! Sunteți niște lași! RECRUȚII (În cor.): Oare sunt ei niște lași? MAMA: Da, sunt niște lași! OMUL CU SACAUA: Sunteți niște fricoși și niște lași! Când ați văzut că unii vorbesc tot timpul și alții n-apucă să scoată nici un cuvânt, de ce n-ați zis nimic? De ce ați suportat mascarada? De ce n-ați urlat? PRIMUL BĂRBAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trebuie văzut de nimeni, e o eroare că l-ați văzut, o lașitate! MAMA: Așa e! Sunteți niște lași! RECRUȚII (În cor.): Oare sunt ei niște lași? MAMA: Da, sunt niște lași! OMUL CU SACAUA: Sunteți niște fricoși și niște lași! Când ați văzut că unii vorbesc tot timpul și alții n-apucă să scoată nici un cuvânt, de ce n-ați zis nimic? De ce ați suportat mascarada? De ce n-ați urlat? PRIMUL BĂRBAT: De ce? De ce a-ți tăcut? AL DOILEA BĂRBAT: Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și nici măcar nu știm dacă e surd. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ce mai contează dacă e surd sau nu? Chiar și un surd, tot ar fi înțeles... BĂRBATUL CU ZIARUL (Sufocat de suferință și de neputință.): Și e și laș pe deasupra! Laș! (Către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ești un laș! Laș! (Către ceilalți.) Incredibil. Absolut incredibil. Și taică-meu cânta, dar se-nchidea singur în camera lui... Rar dacă-l auzea cineva... (Agitându-se ca într-o cușcă.) Zău, parcă nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂTRÎNUL CU BASTON: Ce mai contează dacă e surd sau nu? Chiar și un surd, tot ar fi înțeles... BĂRBATUL CU ZIARUL (Sufocat de suferință și de neputință.): Și e și laș pe deasupra! Laș! (Către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ești un laș! Laș! (Către ceilalți.) Incredibil. Absolut incredibil. Și taică-meu cânta, dar se-nchidea singur în camera lui... Rar dacă-l auzea cineva... (Agitându-se ca într-o cușcă.) Zău, parcă nu-i adevărat... BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite că-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU BASTON: Ce mai contează dacă e surd sau nu? Chiar și un surd, tot ar fi înțeles... BĂRBATUL CU ZIARUL (Sufocat de suferință și de neputință.): Și e și laș pe deasupra! Laș! (Către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ești un laș! Laș! (Către ceilalți.) Incredibil. Absolut incredibil. Și taică-meu cânta, dar se-nchidea singur în camera lui... Rar dacă-l auzea cineva... (Agitându-se ca într-o cușcă.) Zău, parcă nu-i adevărat... BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite că-i adevărat. Acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se simt niciodată fericiți. E total ridicol cu mă siliți pe mine să vă răspund la astfel de întrebări. ȘEFUL GĂRII: Ridicol? Ridicol? Sigur... De fapt... Ah, domnule, sunt un idiot! Sunt blestemat. Sunt cel din urmă om, sunt un laș! Domnule... știți dumneavoastră că eu era cât pe ce, cât pe ce să devin... să încep să fiu... călător prin ploaie? Vă jur, domnule, iată, acești bastarzi, Bruno și cu lunganul de Grubi... știu totul, mi-au smuls tot adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Hi-hi? Credeam că n-o să vă mai găsesc aici. HAMALUL: S-au răsturnat cu drezina, la întoarcere.. IOANA: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Au stricat drezina? Au răsturnat-o! Vrei să spui că au stricat drezina? (Către victime.) Ați răsturnat drezina? Lașilor! ȘEFUL GĂRII (Către ceilalți; exceptându-l pe CĂLĂTOR.): De ce nu l-ați dus în camera de sus? Ce se învârte ăsta pe aici? Nu i-ați spus să se ducă în camera de sus? (Către CĂLĂTOR.) Domnule, duceți-vă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
băuturi ciuruite de gloanțe, cu sticle din care încă se mai scurge lichidul, el vorbește mulțimii ce s-a îmbulzit să ridice osanale noului șef. Dacă vreți, puteți pleca oricând. Chiar și acum! Dar cine pleacă e cel mai mare laș, pentru că abdică de la un război care nu va dura la nesfârșit. El și familia lui nu vor mai pune vreodată piciorul în Whipie. Vor fi excluși din comunitate. Vor fi niște căpușe pe care merită să le strivești. Au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu larghețe doar deținuților de drept comun, la diabolicele reeducări din penitenciarul Pitești, la curajul unor mame de deținuți politici, la fapta mârșavă a unui salariat civil (acesta făcuse „treabă mare” În mină, ceea ce nu era permis, și, ca un laș, dăduse vina pe Sarry, iar acesta, isteț și netemător, Își dovedi nevinovăția, prin demascarea făptașului real, care era salariatul civil numit Luther), la priceperea autorului În dresarea porumbeilor și la sacrificarea mai puțin dureroasă a porcinelor (lecție practică magistrală, dată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
-mi cere să îi povestesc ce discutăm cu „ele”, ce le scriam... Maya a dispărut de tot. Sidonia mi-a mai scris o dată, la mai bine de o lună de la ultima conversație. Mi-a scris pe noua adresa doar atât: „Lașule! Lașule! Nu mai am nimic a-ți spune!” Mi-a trims înapoi cei cinci sute de dolari, fără nici o explicație... Am avut o ultimă ieșire cu Țușca, un weekend la Whistler. Ne-am oprit la o cascadă. Acolo, la o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cere să îi povestesc ce discutăm cu „ele”, ce le scriam... Maya a dispărut de tot. Sidonia mi-a mai scris o dată, la mai bine de o lună de la ultima conversație. Mi-a scris pe noua adresa doar atât: „Lașule! Lașule! Nu mai am nimic a-ți spune!” Mi-a trims înapoi cei cinci sute de dolari, fără nici o explicație... Am avut o ultimă ieșire cu Țușca, un weekend la Whistler. Ne-am oprit la o cascadă. Acolo, la o masă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe Georgeta o vexase pur și simplu. Era și ea o ființă ca toate ființele, care voia să aibă un cămin și să fie stimată. Chiar dacă nu era decât o fată ușuratică, nu se cădea să fugă în chipul acela laș din patul în care ea îl primise cu atâta vădită sfială, cu un respect care-l măgulise. Ea îl iubea, fără îndoială, și-l socotea mai presus de ea. Felix se hotărî ca, pe dată ce-și va fi trecut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia, continuă implacabilă Aurica, dece să n-o iei de nevastă? Ar fi o ingrată să nu primească, după câte ai făcut pentru ea. G. Călinescu Moșierul se încruntă, apoi zise serios: - De ce nu ești dumneata cuminte, domnișoară Aurica, șinu lași în pace pe Otilia? Știi bine că nu sunt decât un prieten bătrân, care n-are o familie, și vine din când în când să vă vadă pe toți, cu egală dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea jos. Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lîngă el, arătîndu-mi călimara plină, condeiul zburdalnic, hîrtia albă. «La lucru!ă Îmi șoptește un glas ce iese din tuspatru colțuri a cabinetului și cu plăcere ascult adeseori Îndemnul său; Încep prin corespondența cu Londra, cu Parisul, cu Bucureștii, cu lașul, cu Montpellier, chiar și cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă și ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge și dacă suflă crivățul.” Însă bucuria scrisului se exprimă cu discreție, trebuie să citești cu atenție propozițiile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scoate din sărite pe toți confrații: Tommaso, viața de mânăstire are regulile ei, chiar dacă ție nu-ți plac, te rog să le respecți. Lipsești la slujba de dimineață, întârzii la prânz și la cină, consumi prea mult ulei de candelă, lași în urmă zidurile astea de fiecare dată când te cheamă Baronul. Te folosești de locul acesta ca și cum ar fi un han. Nu te supăra, nici eu nu împărtășesc cele ce-ți spun, dar numai eu pot să ți le zic
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
invizibilă în cercurile universitare. Ermil era profesor de geografie la București, un frate profesor la Facultatea Veterinară, altul profesor de chimie la Cluj, altul profesor de economie politică la Brașov, un cumnat profesor de anatomie la Facultatea de Medicină din lași, altul conferențiar de patologie generală la București. Verii, nepoții erau aproape toți plasați în aceeași zonă. La ei se adăugau ginerii. Numai puține rude erau extrauniversitari, însă și acestea dețineau posturi de comandă prin ministere și instituții. Unul era director
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]