1,533 matches
-
e viu să nu vadă zâmbete strâmbe și reci, săruturi silite pe fata iubita, priviri strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuza de buze lipită să plece departe, să-și ia și durerea stăpână-n adâncu-i de trup decrepit, să pună lacăte, să-și urle tăcerea cu gura închisă, în hau tăinuit să rămână acolo până când înserarea s-o-ndura de părinte, s-o-ndura de bătrân, se închide-un capitol, se înfunda cărarea și doar timpul rămâne peste toate stăpân Referință
VINE ... de DORA PASCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380928_a_382257]
-
unui frate!... XVI. GLASUL MEU AUZI-L,DOAMNE!, de Constantin Ursu , publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. Glasul meu,auzi-l Doamne! Ascunde,Doamne,dintre oameni,răutatea, Și strânge suferință și durere la un loc, Poți pune lacăt,pe tărâmul ce ascunde moartea, Și arde tot păcatul,cu-ale Vieții limbi de foc! Atingeți haina de păcatul lumii, Spală-ne ochii,cu un leac făcut din tină, Și ne învață iar abecedarul rugăciunii, Ca să aflăm la suflet,Calea
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
să ne-mbogățească plânsul, Trimite-ne din slava Ta ,de sus, De multe ori,prin plâns,aflăm ... Citește mai mult Glasul meu,auzi-l Doamne! Ascunde,Doamne,dintre oameni,răutatea,Și strânge suferință și durere la un loc,Poți pune lacăt,pe tărâmul ce ascunde moartea,Și arde tot păcatul,cu-ale Vieții limbi de foc! Atingeți haina de păcatul lumii,Spală-ne ochii,cu un leac făcut din tină,Și ne învață iar abecedarul rugăciunii,Ca să aflăm la suflet,Calea
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
mi-e drumul.... XI. PRIBEGIND, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015. Mă simt captivă- ntr-o lume străină, Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp, Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri, Iar lacăte grele încuie Trecut. Cu pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
strânge, Dar nu văd nici raze, Nici stele pe cer, Iar ochiul îmi plânge... Citește mai mult Mă simt captivă- ntr-o lume străină,Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp,Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri,Iar lacăte grele încuie Trecut.Cu pumnii greoi bat în uși ferecate,Ecouri stridenteMa lovesc dureros,Trecutul sta-n lanțuri,Pe sloiuri de gheață,Și-și clănțăne frigul, ranit.Tacuta și singuraMa-nvalui în Azi,Iar clipă fugaraImi matură trupul,Mă mistuie
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
deasupra casei tale. *** Rășinarii după Cioran și Goga Lumină ați primit prin nașteri Și ați întors-o-ndeajuns. Azi cei din obște vă sunt mașteri Părinți pe căi de nepătruns. În loc să vă închidă-n suflet, V-au pus pe porți lacăte grele. Săraci de-ai spiritului umblet, Ei schimbă brazii în smicele. Vă sună clopotul a moarte Căci v-au pierdut de două ori. Case-cavou un râu desparte Pe două ulițe surori. *** Referință Bibliografică: Rășinari / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
RĂŞINARI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373536_a_374865]
-
pe care-l mai strig bătrânii cu grabă se sting, ne lasă amuțiți, fără cuvinte și merg obosiți să sfărâme bulgării grei din morminte. În satul pe care-l mai strig mereu se închide o poartă, deschisă era altădată, azi, lacăte dorm înghețate în frig. În liniște ni se sting bătrânii, fără să-i simțim și pe ascuns ei pleacă, îi mai zărim sub a cerului pleoapă, mai tineri ca noi, cuminți ne așteaptă. Referință Bibliografică: În satul pe care-l
ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373634_a_374963]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NEBUNIE, NEBUNIE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Nebunie, nebunie Mai bine nebun decât rău, Mai bine viu, decât surd, În nebunie lacătul nu este dustrus, Se schimbă doar cheia, Nebunii sunt mereu la coadă sau dați afară, Ficțiunile sunt cele mai bune chei pentru nebuni, Te iubesc la nebunie este o exprersie plată, În realitate, o asemenea iubire te ucide. Florile nu
NEBUNIE, NEBUNIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371575_a_372904]
-
tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă, că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai așteptă nicio cheie. Se duse la căruță, luă un baros și dintr-o lovitură rupse lacătul și intră în casă. Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile, șapte, opt, nu putui la început să-mi dau seama câți sunt, toți frumoși, cu părul cârlionțat, blonzi, ca neamul lui Izrael, jumuleau ceapa ciorii
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
stăteau pe ouă, conștiincioase și înfoiate. Lângă coșurile cloștelor, o strachină spartă și răsturnată plângea după apa risipită, care băltea, dizolvând găinațul consistent din jur. După un dulap cu geamuri sparte și polițe căzute, observă o ușă scundă, încuiată cu lacăt. Nu știa de ușa asta. Probabil că taică-său și Ghiță săpaseră un beci secret cu intrarea pe aici. Chestia asta îi stârni curiozitatea. Cine știe ce ascunseseră acolo răposatul hoțoman și cu cel de la pârnaie. Cheia, gândi Mărășteanu, trebuie să fie
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
și ascultă-mi sfatul! Ferește-te de ispita Necuratului! --Nu vrei să-mi dai cheia, ai? Mai lasă-mă în pace cu prostiile dumitale! Să nu faci pe credincioasa cu mine! Ei.lasă, că găsesc eu o fieroaică să sparg lacătul. Și Mărășteanu a ieșit furios din casă, trântind ușa, lăsând-o pe biata maică-sa sbuciumându-se în șiroaiele de lacrimi. Simți o poftă turbată să spargă lacătul și să afle ce comori au ascuns acolo „nenorociții”de hoți. Când a
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
pe credincioasa cu mine! Ei.lasă, că găsesc eu o fieroaică să sparg lacătul. Și Mărășteanu a ieșit furios din casă, trântind ușa, lăsând-o pe biata maică-sa sbuciumându-se în șiroaiele de lacrimi. Simți o poftă turbată să spargă lacătul și să afle ce comori au ascuns acolo „nenorociții”de hoți. Când a pătruns în hrubă, a rămas uimit câte lucruri erau acolo, cât de organizați au fost hoții familiei. A dat peste o bormașină electrică, o trusă de sudură
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
anii săi de carieră, nu puțini, un sumum de neîmpliniri ce-ar fi putut stagna inițiativa altora. Însă nu s-a întâmplat aceasta. Prezentatotul Octavian Ursulescu a continuat, o neîmplinire pentru el nefiind un hotar ci poate o ușă cu lacăt, pe seama cărui fapt, cine a avut în primul rând de pierdut a fost spectacolul. Oportunitatea are multe laturi, printre care și neobrăzarea, pe care Octavian Ursulescu nu o cunoaște. Și-a făcut întotdeauna datoria pe scenă, la treaptă înaltă de
OCTAVIAN URSULESCU. NEÎMPLINIRI TRANSGRESATE ÎN ŞANSA CONTINUĂRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374903_a_376232]
-
Cetertipar! Pune un lucru tot în alt tipar Când încoace, când încolo, o ia De ici, de acolo, câte ceva Și măsluie sufletul și trupul, De nu știi care-i albina și care e stupul?, Că se ascunde mereu după ”belciuge”, “lacăte” și “drugi”. Poetul se luptă necontenit cu îndoiala lui, adresându-se lui Dumnezeu că-l caută ”pentru credință sau pentru tăgadă”. Psalmistul ezită să cadă în genunchi, el vrea să-l prindă pe Dumnezeu, să-l “pipăie” și să “urle
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
cum a ta plecare zeii-o dispută. Spre-a trăi mai faci în nervuri risipă și urci în dorinți scările-n spirală, încercând să prinzi clipă după clipă când dau năvală. Știi că n-are rost, dar ai închis poarta, lacăte ai pus pe orice intrare ca măcar un timp să-ți păcălești soarta necruțătoare. Anatol Covali Referință Bibliografică: Cu ultimele puteri / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2083, Anul VI, 13 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
CU ULTIMELE PUTERI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373838_a_375167]
-
scrisoare. S-o deschid? Iar să caut timpul pe care-l pierdui!... Mâna-ncet spre ea întind; ia te uită ce îmi spui: „Lasă dragostea să doarmă printre rânduri înnegrite De-un condei purtat de doruri și de patimi rătăcite. Lacăt inimii mai pune, rana veche nu-o deschide, Că-i stă bine amorțită. Mi-ai fixat-o între firide Zăbrelite ca să steie-ncătușată, doar ții minte?... Rost n-are să mai citești ne-nsemnatele cuvinte! Văd bărbia, ți se mișcă, ochii lacrimi
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
ca jertfă supremă, așa cum, din păcate, e interpretat de unii extremiști sinucigași, care renunță complet la propria individualitate, convinși că dizolvarea lor în neant ar fi conformă cu înțelesurile adânci ale acestei cărți ferecate, din păcate cu mult prea multe lacăte. Cum spuneam, dacă ne-am da cu părerea n-am face decât să îngroșăm rândurile celor care deja au generat mult prea multe versiuni. Singurul lucru pe care-l pot constata eu cu certitudine este că nu reiese din conținutul
ISLAM – CINCI STÂLPI ŞI ULTIMA ÎNFĂŢIŞARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375297_a_376626]
-
rană, cu pana ce-n lună te trage, lebăda este, femeie, femeia cea lebădă-i, rasă, la casă-i o singură cheie femeia, de-i albă, de-i neagră, ce-ți pasă, închide-o în camera obscură și pune un lacăt la geam, ca pasărea, cântă din gură pe funduri de ape-i , mărgean, lebăda de acum e femeie, femeia, este femeie la ușă-i șparaclu, nu cheie, femeia, este o zee. Referință Bibliografică: femeia este o zee / Stejărel Ionescu : Confluențe
FEMEIA ESTE O ZEE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375395_a_376724]
-
Crăciun. De aceea, cu o mie de ani în urmă, fuseseră prinși de niște îngeri-străjeri din slujba Binelui, care îi închiseseră într-o colivie uriașă, unde erau închiși răufăcătorii. Aceasta era din fier și ușa îi fusese încuiată cu trei lacăte mari. Colivia era la marginea Pădurii Soarelui, și nu așa departe de locul unde își avea lăcașul Moș Crăciun și curierii săi. Singurii lor tovarăși erau munții, vântul și troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile și animalele sălbatice îi
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Singurii lor tovarăși erau munții, vântul și troienele viscolite, iarna. Vara, căldura toridă, ploile și animalele sălbatice îi deranjau tot timpul, sau ploile și vântul îi udau și îi chinuiau. De ani și ani de zile se chinuiau să spargă lacătele de Sărbători, cu intenția de a-i face zile fripte Moșului și de a nu-l lăsa să-și ducă la îndeplinire sarcina sfântă de a trimite cadouri tuturor și de-a aduce bucurie și fericire în inimile oamenilor de
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
de a nu-l lăsa să-și ducă la îndeplinire sarcina sfântă de a trimite cadouri tuturor și de-a aduce bucurie și fericire în inimile oamenilor de Sărbători, prin Voia Fiului Domnului. În timp ce se chinuiau să spargă cele trei lacăte, dar zadarnic ca în fiecare an, de undeva din înaltul cerului apărură niște cotane. Acestea erau niște păsări mari și colorate ca papagalii vorbitori, cu un cioc mare și coroiat. Aveau niște aripi lungi și în zborul lor păreau niște
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
niște gesturi, că ele imediat imitau cu ușurință. Tot așa și acum, în zborul lor și printre cotănelile lor zgomotoase, observară colivia imensă în care erau închiși moșii cei negri, în timp ce aceștea se chinuiau pe rând să desfacă cele trei lacăte mari. Se apropiară și începură să zboare în jur. - Cotaaan! Cotaaan! Moșii se speriară, crezând că sfârșitul le este aproape. Dar unul din moșii cei negri prinse curaj și le vorbi cotanelor: - Ei, cotanelor! Voi sunteți salvarea noastră! - Daaa! Daaa
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
stă! Ne-am înțeles? - Da, stăpână! aprobară cotanele în cor. Și zburând în jurul coliviei de câteva ori, se agățară de ea și o cuprinseră cu aripile strâns. Apoi își scoaseră ghearele ca un briceag și începură să zgârâie zăbrelele și lacătele. Imensa colivie începu să se clatine și moșii se speriară din nou, dar tăceau din gură. Se bucurau că în sfârșit vor ieși de acolo și că se vor duce la Moș Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
din gură. Se bucurau că în sfârșit vor ieși de acolo și că se vor duce la Moș Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă. Păsările râcâiră cu ghearele și cu ciocurile o perioadă de timp, până când, în sfârșit lacătele se sparseră și ușa coliviei se deschise. Văzând că reușiseră să desfacă acele lacăte pe care ei nu ar fi reușit nicidată și că ușa se deschisese până la urmă, moșii dădură să iasă afară bucuroși, dar se loviră de năzdrăvanele
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
vor duce la Moș Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă. Păsările râcâiră cu ghearele și cu ciocurile o perioadă de timp, până când, în sfârșit lacătele se sparseră și ușa coliviei se deschise. Văzând că reușiseră să desfacă acele lacăte pe care ei nu ar fi reușit nicidată și că ușa se deschisese până la urmă, moșii dădură să iasă afară bucuroși, dar se loviră de năzdrăvanele cotane. În învălmășeala care se formase de graba lor de a ieși, moșii și
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]