KorAP: Find »[drukola/base=lagună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...50 >

1,238 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

a ceții, care reducea totul la imediata apropiere. Iar insulele ceva mai depărtate, dar perfect vizibile În restul anotimpurilor, precum Murano sau Burano, dispăreau, adeseori, ascunse de faldurile mișcătoare ale unui cer care cobora, greu de ninsori, până la contopirea cu laguna. În acele zile, Veneția nu mai era decât o succesiune de mici descoperiri, care nu duceau la un ansamblu, ci la un labirint. Sutele de străduțe și de canale, luminate noaptea doar de câte un fanal atârnând la răscruci, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de corăbii cu două vele, luminate, și ele, asemenea orașului. Un tânăr În haine albastru-Închis, asemănătoare unei uniforme de gardă, se apropie de contesă și făcu o reverență. - Signora contessa, mă numesc Bogdan Litovoi și sunt ambasadorul Moldovei În orașul lagunei. Mă bucur să vă văd și, mai ales, mă bucur că Întâmplarea cu micul Alexandru s-a terminat cu bine. - Moldova are deja ambasade În Occident? Întrebă contesa, iar tânărul logofăt desluși În tonul ei o fină nuanță de dispreț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la Vatican, contesa Frassetti rămâne soția căpitanului Oană, care n-a Încetat să fie cetățean al Veneției. Iar faptele de arme ale cetățenilor Veneției sunt de maximă importanță pentru spiritul acestei cetăți. Veneția a fost și rămâne o cetate a Lagunei și a Victoriei. Pe prima o celebrăm prin logodna mea cu marea. Pe cea de-a doua, prin cinstirea victoriilor obținute de luptătorii noștri. - Dar Oană e luptătorul unui voievod anonim, prin niște păduri sălbatice! Cu ce... - Ilustre condotiere, audiența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
dulceața infinită a vinului de Cotnari. Veneția, după serbarea Anului Nou, e pustie. Pe fereastră văd, În stânga, canalul San Giovanni Crisostomo cu gondolele trase la debarcadere, clătinându-se Încet pe valurile mărunte, sosite, poate, din Canal Grande sau din largul lagunei. În dreapta, văd doar cupola Chiesei dei Miracoli, apăsată parcă de un cer jos, care se refuză luminii. E prima dimineață a anului și toată lumea doarme. Cred că e timpul cel mai potrivit pentru o plimbare pe micile calle care duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
prima dimineață a anului și toată lumea doarme. Cred că e timpul cel mai potrivit pentru o plimbare pe micile calle care duc spre Arsenal. De acolo, voi vedea Isola di San Pietro, docurile cu corăbiile ancorate și frământarea iernatică a lagunei. Într-un fel, Veneția e un mod de a imagina călătorii imposibile. 7. Ofensivatc "7. Ofensiva" 1 ianuarie 1463. Jurnalul lui Gianluca Fontanelli ...S, i apoi, multe lucruri rămân de neînțeles. Cum scriam În numeroase Diarii apărute de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
soare roșiatic, reflectate de apele jucăușe ale canalului. Se auzeau strigătele barcagiilor care Încărcau fructele expuse În piețe ca să le depoziteze pe timpul nopții, zgomotele de vâsle ale bărcilor mai mari care intrau pe canal, venind dinspre corăbiile ancorate În largul lagunei, și cântecul entuziast al unui gondolier care Își visa iubita legănată pe valurile unei mări Îndepărtate, care putea fi oriunde, de la Strâmtoarea Bosfor până la capătul lumii. - Te rog, spuse Alexandru Încurcat, uite, poți să stai aici, pe scaunul ăsta, imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Duci cam multe gânduri În suflețelul tău, Alexandru. Ești copil, bucură-te de copilărie și de frumusețea Veneției. Studiază cât mai mult, citește, Învață limbi străine, pictează dacă Îți place... Trăiești Într-un paradis. Rămâi În el. Lumea de dincolo de lagună e cu totul altfel. E mult sânge, multă moarte sau, În cel mai bun caz, multă sărăcie. Am vrut să ajungi aici ca să fii În siguranță. Dar În fiecare zi și În fiecare noapte mă gândesc la tine. Și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
comenta, dar nu știa totul. Voia să afle. Fusese, oare, ucis dogele? Dacă da, de cine? Ce căutau mii de oșteni ai Serenisimei În Piața San Marco? Un pescar dădu o veste și mai ciudată. Toate ambarcațiunile de pescari din lagună fuseseră somate de galerele de război ale Veneției să părăsească locurile de pescuit și să se Îndrepte cu toată viteza spre port. Deși era deja Întuneric, mulțimea Încerca să vadă cât mai departe, pe mare, dacă totul era adevărat. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se știa. Dar spusele pescarului fură Întărite de alți trei pescari, abia sosiți din larg. Era adevărat, deci. Galerele de război scoseseră tunurile la babord și la tribord. Cineva văzuse chiar două galioane cu câte șaizeci de vâsle ieșind din lagună cu toată viteza. Asemenea Întâmplări nu se petrecuseră niciodată, În Întreaga istorie a Veneției. Plus luptele din Palatul Dogilor, plus cadavrele gărzilor pe trepte, plus mobilizarea trupelor În oraș. Veneția fierbea. - A fost atacat palatul Frassetti! strigă o voce gâfâită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Cred că l-am Întâlnit... murmură Oană. - A intervenit echipa de spadasini a lui Yves. Au fost lupte dure pe toate coridoarele. Dogele e În siguranță. Am blocat toate intrările. Nu știm Însă ce se Întâmplă afară. - Afară? Unde? - Dincolo de lagună. Am cerut vești urgente. Trebuie să vină În cel mult o jumătate de ceas, pe calea săgeții și prin curieri. Cei doi urcară treptele interioare ale palatului și parcurseră coridorul care ducea spre Sala Adunării Consiliului. Drumul era presărat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cu turcii. - Iertare, spuse căpitanul Oană. Îl apăr pe voievodul Moldovei, dar sunt, În același timp, cetățean al Serenisimei. Mi-am trăit aici copilăria și tinerețea. Aici am Învățat să țin spada În mână. Adorm și mă trezesc cu imaginea lagunei În memorie și În suflet. Ascultați-mă, prego. Această imensă flotă există. O simt. O văd. O simt toți cei aflați afară, În Piața San Marco. Pescarii. Marinarii de pe galere și galioane. Negustorii. Toți simt că se Întâmplă ceva grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Cu o singură lovitură, totul poate fi spulberat. Vă rog din suflet, vă rog cu umilință: apărați-vă. Chemați flota de război Împrăștiată În toate colțurile lumii. Blocați intrarea În Marea Adriatică. Nu lăsați o asemenea putere navală să pătrundă În lagună! Mobilizați toți condotierii, aliați-vă cu adversarii voștri, chiar și cu Ducatul de Milano, chiar și cu Ducatul de Genova. Apărați minunile de civilizație ale Apusului, Palatul Dogilor, sculpturile și picturile marilor artiști, apărați drumurile care duc spre Roma și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
De asta s-a adunat mulțimea... - Nu numai de asta. Vei afla dimineață. Flota de război a Imperiului Otoman se Îndreaptă spre Veneția. E război. Băiatul rămase uluit. Război? Cu neputință. - Nu cred, reluă Oană, că luptele vor ajunge până În lagună. Se vor desfășura departe, pe mare. Dar pericolul există. Nu vei fi niciodată În siguranță. - Paznicii... murmură Alexandru. - Au revenit. N-ai să-i vezi. Dar nici ei nu sunt de neînvins. Învață să privești atent În jurul tău. Și scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
barcă de mari dimensiuni, cu opt vâslași. Căpitanul urcă, iar vâslele se lăsară, cu un clipocit, În apele roșietice ale canalului. Echipajul se Îndepărtă Încet, și abia atunci băiatul Își dădu seama că Începea o nouă zi. Undeva În largul lagunei, soarele se ridica mare, rotund și roșu, amintind de vara care abia se terminase și de cerul Înalt și strălucitor al tuturor Începuturilor de călătorie. 17 septembrie 1463, Marea Adriatică, În largul Coastei dalmate Cei cincizeci de Apărători se Îmbarcaseră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
inamică și putem estima exact puterea de foc, numărul de luptători, viteza de croazieră și capacitatea de invazie. Nu putem angaja lupta pe mare, dar vom fi Însoțiți de o parte a flotei noastre. Galioanele noastre au plecat deja din lagună. Avem vasul cel mai ușor și mai rapid. De aceea n-am Încărcat tunuri și muniție. Dar putem face față unui abordaj cu cei cincizeci de Apărători. Limpede? - Limpede... spuse Arturo, răsucindu-și mustața. Mă temeam că facem doar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și se făcu grâul Înalt cât statul de om. Și fu vară frumoasă În Țara Moldovei. 1 septembrie 1469, Veneția Perdelele nu erau trase de tot, iar dunga de lumină devenise tot mai intensă, pe măsură ce ziua creștea, venind din depărtările lagunei. Camera ieșea treptat din obscuritate, iar mobilele Își regăseau contururile sofisticate. Scrinul, biroul, fotoliile se desfăceau din umbra compactă a nopții și redeveneau familiare. La fel, dreptunghiurile exacte ale ramelor de pe pereți. Geamul rămăsese și el Întredeschis, căci nopțile erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
un costum simplu, Închis la culoare, și purta la centură o spadă cu mânerul bătut În diamante. Alexandru observă că nu era o spadă de ceremonie, cum purtau adeseori condotierii, ca să le impresioneze pe doamnele aflate În plimbare pe cheiul lagunei, ci o spadă grea, de luptă, făurită probabil În atelierele de la Ravenna sau Florența. Dar imaginea cea mai izbitoare pentru artistul care se visa Alexandru era chipul. Chipul acelui om, care Îl asculta atent pe maestrul Foscolo, părând a nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Îi era plin, iar bucuria aproape că Îl Îneca. Nu fusese singur. Nu fusese singur absolut nici o clipă. Totul avea un sens. Și, mai ales, bunicul lui avea perfectă dreptate. Totul se Îndrepta spre o viitoare plecare. Privi spre largul lagunei, unde aceeași galeră de război trecea Încet pe linia orizontului. Nu știa Încă nimic despre acea plecare, dar certitudinea ei Îl Încălzea. Își dădu seama că timpul e scurt și că, pentru acea plecare, are Încă multe de Învățat. - Ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Crimeii și de Hoarda de Aur, principalele forțe pe care se puteau baza În realizarea planului de cucerire a Europei. Lucrurile mergeau mai greu decât prevăzuseră. Veneția nu cedase În prima fază a atacului maritim, iar asasinatele plănuite În Cetatea Lagunei dăduseră greș. - Am avut acolo un om excepțional, pe Amir Baian, din tribul lui Ginghis-Han, spuse Al Patrulea Cuceritor, mongolul cu riduri adânci pe frunte și pe obraji, Îmbrăcat Într-un del roșu. A fost respins la palatul Frassetti și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pe cel albanez, prin cucerirea Cetății Scutari, care ne Împiedică pătrunderea spre vest. Apoi vom Înainta spre Trieste și, În cel mult două luni, vom fi la Veneția. Serenisima nu va avea timp să-și retragă navele de război spre lagună, iar armata ei de uscat va putea fi ușor Învinsă de trupele de ieniceri și spahii. Al doilea front va porni din Moldova. Ștefan va fi eliminat, iar În aceste condiții, Ungaria și Austria ni se vor supune. Peste Alpi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
a giorno, iar gondolele care treceau alene pe Canal Grande luau parcă ceva din farmecul muzicii și al eleganței din interior. Cel puțin așa i se părea lui Alexandru, care deschisese fereastra camerei sale, respirând aerul rece și umed al lagunei și Încercând să găsească un pretext pentru prelungirea absenței lui de la petrecere. Chiar dacă această absență era un fapt obișnuit, el trebuia, totuși, să aibă acoperirea unei explicații cât mai nobile. Cum ar fi, de exemplu, necesitatea de a studia. Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
să-i spun nimic. Dar de mult am senzația că nu aici e locul meu. Hai, Gianluca. Să coborâm. Avem bagaje de făcut până dimineață! - Mi se pare mie sau te-ai Înveselit? - Există viață, prietene, dincolo de zidurile astea, dincolo de laguna asta superbă, ca o temniță catifelată de care nu-ți vine să te desparți! Și, dincolo de toți munții ăștia, Alpi sau Carpați, există un om pe care nu trebuia să-l părăsesc niciodată. - Alessandro! Nu te recunosc! - Asta fiindcă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
unei părți a trupelor agresoare spre pasul Oituzului. Și, mai ales, cu cele ale apropierii, dinspre Buda spre Cluj, a doi călători străini. Alexandru Frassetti și Gianluca Fontanelli. Apărătorii italieni trimiseseră mesajul plecării celor doi imediat ce aceștia ieșiseră din Cetatea lagunei și Încălecaseră pe doi din cei cinci cai. La trecerea Alpilor, călătorii fuseseră Însoțiți, discret, de o escortă de douăzeci de luptători. O altă escortă Îi preluase de la Graz până În capitala ungară. În acest timp, oamenii trimiși de Oană care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Alexandru auzi numele tatălui său tot mai des pe măsură ce se apropiau. Dar nu spuse nimic. Continuă să călărească În tăcere, acumulând imagini, frânturi de discuții, scăldându-se parcă În mirosul de pădure umedă, care Îl Înlocuia pe cel sărat al lagunei, amintindu-și uneori plecarea lui spre Veneția după atacul de la Albești, fragmentele de codru văzute atunci pe geamul trăsurii. Ajunseră la Cetatea de Scaun după căderea Întunericului, dar forfota nu Încetase. Curieri domnești ieșeau În galop pe poarta cetății, pornind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nu mai era nici o primejdie, dar căzuseră zăpezi care făceau trecătorile Carpaților aproape inaccesibile. Abia primele zile ale lui februarie mai Încălziseră puțin vremea, iar zăpezile Înghețate se muiaseră. Iar acum, În sfârșit, Alexandru putea citi prima scrisoare din Orașul Lagunei. Dragul meu Alexandru Nu ți-am scris până acum, fiindcă știu de la serviciile de informații ale Marelui Consiliu că o atare tentativă ar fi inutilă. Nici un mesager nu trece Carpații În Moldova. Singurele depeșe care au circulat În această perioadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]