780 matches
-
caracterizări negative (le voi comenta, pe larg, în volumul III al Dosarului). M. Sadoveanu și D. D. Pătrășcanu vorbeau, de pildă, în prefața la Spre Emaus (1924), despre „cumplitele vremuri de azi, cu întunecimea lor sufletească”. „Trăim vremuri grele” era laitmotivul care s-a auzit de-a lungul deceniului al treilea și în primii ani ai deceniului patru, atît la bătrîni, cît și la tineri; „timpuri complicate”, - după unii de „vertiginoasă precipitare”, după alții de „marasm”. Contrastele resimțite cel mai dureros
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bodegi/ Și două teatre: Două!”7) Primăvara și toamna, Bacăul era „municipiul care înoată în tină”8). în cele două anotimpuri, mersul pe stradă - reclama „Un cetățean” - era „o adevărată calamitate. Te împotmolești cu trăsura și pe jos”.9 ) Vara, laitmotivul nemulțumirilor devenea faptul că „străzile sînt insuficient stropite”.10 ) în cursul unui an aveai așadar - considerau unii mai îndrăzneți în analogii - cînd o Veneție mocirloasă, cînd un colț de Sahara. Tot vara, Bacăul era urîțit de mizeria lăsată de negustorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ornamentala, ci esențială pentru descifrarea lumii: "Le théâtre devient vision du monde" [Bury, p.81]. Metaforă teatrului revine frecvent în românul secolului al XIX-lea pentru a denunța ipocrizia societății care ascunde sub aparențele de onestitate diferite ticăloșii. Acesta este laitmotivul românului realist/naturalist, care are ca obiectiv să pătrundă și să dezvăluie realitățile în profunzime. Lumea esențelor se transformă în lumea aparentelor, este vorba despre o nouă percepere a lumii fondată pe "predicatele înșelăciunii și falsității" [v.Giacetti, p.123
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al XIX-lea nu este doar locul faimoaselor expoziții mondiale, el însuși devine obiect de expoziție, răspândindu-și strălucirea asupra ființelor și lucrurilor. Ideea expozițiilor, subliniază Philippe Hamon în monografia fundamentală Expositions. Littérature et architecture au XIX siècle [1989], devine laitmotiv în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, referință și referentul absolut al timpului. Este vorba despre trecerea de la o perioadă stabilă, a valorii, la o perioadă de "trecere" cu "valoare de expoziție", în reprezentare permanentă în toate sensurile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
La parure, p.228]. 20 După Flaubert, situația contemporană a Parisului se degradează odată cu timpul, din ce in ce mai mult: Parisul este o lume din ce in ce mai dominată de afaceri (altă prostituție, în viziunea sa): nu se mai poate trăi fără a trișă, este un laitmotiv care circulă în carnetele și în corespondență scriitorului. 21 Printre primele imagini ale timpurilor moderne este gravura republicana care o reprezintă pe zeița Rațiunii că madona și tabloul lui Eugène Delacroix Liberté guidant le peuple, incarnare inegalabila a Marianei, femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cele mai generale ale realității surprins estetic În opera literară. Tema dezvoltă o suită de motive, motivul reprezentând o modalitate prin care se realizează tema Într-o operă literară. Dacă motivul central se repetă În cadrul operei literare, atunci el devine laitmotiv. La rândul lor, motivele se particularizează, devin imagini și fapte concrete și pun În lumină tema propriu-zisă. Dacă are conținut epic, o operă literară are un subiect, el reprezentând particularizarea și individualizarea motivelor, un suport menit să susțină edificiul operei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prin sobrietate 426. S-a văzut Talent, frumusețe, dăruire în cadrul Nopților scandinave, organizate de Fundația Aquarius, unde trei soliști finlandezi au prestat miniaturi vocale "compuse cu sensibilitate de creatori nordici pe versuri în care dragostea, visarea, frumusețea, păsările au fost laitmotive"427. Acești soliști au fost baritonul Juha Koskela, care a impresionat auditoriul prin timbrul său, soprana Marjut Paavilainen, care a avut o prestație foarte rafinată, și vedeta serii Tarja Turunen, cunscută datorită succesului pe care l-a avut cu trupa
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și lucram. Nu s-a teoretizat prea mult. Ai mei nu erau în postura unor cititori de cărți. Ne-au spus încontinuu, și surorii mele, și mie, că trebuie să învățăm. Trebuie să învățați, să nu rămâneți aici. Ăsta era laitmotivul pe care, în general, oamenii simpli, de la țară, îl transmiteau copiilor lor: să învețe. Era foarte greu. Munceai acolo aproape pe nimic. Trebuie să fii cinstit și trebuie să înveți. Asta a fost. Asta ne-a intrat nouă în cap
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
stilul conversației curente, în cel al conversației familiare și în stilul beletristic oral, a unor structuri eliptice vs. evitarea acestor structuri în conversația oficială; * utilizarea, în stilul beletristic, a unor construcții rimate, ritmate, forme repetate (sub formă de refren, ca laitmotiv etc.), structuri incidente etc. V.2.2. Stilurile funcționale ale limbajului scris se caracterizează prin următoarele elemente de specificitate 142: (a) la nivel fonetic/fonologic: * respectarea normelor limbii române literare actuale, în stilul științific și în cel juridico-administrativ vs. încălcarea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
un om politic de succes, un om hotărât, energic, pragmatic, și cred că tocmai spiritul pragmatic îl determină să aibă această abordare. Al doilea comentariu privește chestiunea paternității proiectului. Observ că și aici revine această temă. Este un fel de laitmotiv. Repet, paternitatea nu este o discuție pentru astăzi. Este o dezbatere ce revine istoricilor. Ceea ce discutăm astăzi sunt proiectele politice. Și rețin din ce spune Traian Băsescu că, pe de-o parte, Alianța PNL-PD a fost un proiect de succes
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
există o nemăsurată dorință de a vizualiza personajele și scenele, și chiar o obsesie de a indica punctele de vedere și cadrele, iar mișcările personajelor sunt uneori parcă urmărite de o cameră de luat vederi, creînd impresia unui „roman cinematografic“. Laitmotivul romanului este cel al biografiei Prima parte a Inventarului iernii este cea a lui „El“, iar celelalte două îi aparțin lui „Tu“, Bianu trecându-și personajul prin toate anotimpurile comuniste, începând cu anii copilăriei, continuând cu adolescența și primele iubiri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
apoi prin cei ai adolescentului și, în cele din urmă, prin ochii naratorului matur, supraviețuitor al iernii. Memoria joacă rolul principal în această carte, care se vrea a fi o căutare și o recuperare a biografiei pierdute. În acest sens, laitmotivul romanului este cel al biografiei: „Pierdut biografie, o declar nulă ă...ț. Și vântul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din vreun plop
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
discursul jumătate prospectiv, jumătate normativ asupra societății de informare și de comunicare 34. Aceste teme se organizează în jurul a trei axe: cantitatea de mesaje aflate în circulație, calitatea conținutului și restructurarea relațiilor sociale. Mai întîi, tema exploziei informației este un laitmotiv pe care îl regăsim, de exemplu, la A. Toffler etichetată drept "infosfera celui de-al treilea val", sau la A. Moles (1986) în conceptul de opulență comunicațională. Transmiterea instantanee a informației la distanță luminează spațiul și timpul, lucru care se
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
p. 31 etc. De asemenea, se atrage atenția, în literatura de specialitate, asupra ideii că, în general, "caracterul [personajului/păpușii] trebuie să fie de la început clar; desigur, sunt și alte mijloace de caracterizare, cum ar fi mișcarea păpușii, replicile sale, laitmotivul muzical" (Pepino, 2005, p. 8). 79 Vezi, în acest sens, opinia lui V. E. Mașek, care consideră că "întâlnirea spectatorului cu personajul dramatic, generat de virtuțile creatoare ale teatrului, este întotdeauna un eveniment imaginar, consumat în spațiul unui univers artificial
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
unei Ungarii libere, anticomuniste și integrată Occidentului”. La 28 octombrie 1956, cei doi lideri, român și iugoslav, semnează un comunicat comun, unde fac apel la „neamestecul în afacerile interne ale altui stat”, care avea să devină în anii următori un laitmotiv pentru politica externă al ambelor state. În același an, Tito a făcut o vizită oficială la Moscova, dând lumii un semnal că disensiunile dintre cele două țări se diminuau sensibil. Până la o normalizare totală mai era însă mult. La înapoiere
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
îi fac pe oameni să reacționeze pozitiv la simbolurile vehiculate de liderii lor. Miturile promovează statu quo-ul în vremuri de stabilitate și cartografiază schimbările în vremuri de restriște. Atunci cînd discursul unui individ e vitregit de limbajul mitologic și de laitmotivele mitologice, ceea ce rămîne nu are multă substanță. În practică, ritualul deține un rol fundamental în propagarea miturilor. Simbolurile ce punctează semnificativ derularea ritualului constituie premisele pentru înțelegerea vieții sociale și, totodată, determină atitudinea publicului față de diverse personaje care populează scena
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dispune el în contact cu pământul și Simfonia nr. 5 în do minor op.67 a lui Beethoven, supranumită Simfonia destinului (al cărei mesaj ar putea fi acesta: cădem doar pentru a învăța cum să ne ridicăm), există posibile analogii. Laitmotivul simfoniei invocate este - după mărturisirea compozitorului - fatuum-ul, forța imanentă, care, atârnând deasupra capului ca sabia lui Damocles, împiedică năzuința de fericire să-și atingă țelul. Laitmotivul din Răscoala, țelul tuturor năzuințelor și totodată piedica în calea fericirii, este pământul. Acel
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
fi acesta: cădem doar pentru a învăța cum să ne ridicăm), există posibile analogii. Laitmotivul simfoniei invocate este - după mărturisirea compozitorului - fatuum-ul, forța imanentă, care, atârnând deasupra capului ca sabia lui Damocles, împiedică năzuința de fericire să-și atingă țelul. Laitmotivul din Răscoala, țelul tuturor năzuințelor și totodată piedica în calea fericirii, este pământul. Acel pământ care, dincolo de valea Teleormanului, „se încovoia prelung și lin ca o spinare uriașă de țăran”. „Pământurile” stăpânite de Popescu-Ciocoiul, colonelul Ștefănescu, Gogu Ionescu, Nadina și
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
și rosti sentențios: Domnul meu ... domnule Rogojinaru, un lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost și leneș, și rău cum îl categorisești d-ta!” „Chestia țărănească” va străbate romanul ca un laitmotiv. Țăranii bătuți, năpăstuiți, priviți cu dispreț de către stăpânii lor, sunt încă departe de a gândi să smulgă printr-o revoltă colectivă ceea ce ar trebui să fie al lor. Și totuși, ancestralul pământ, care pentru ei se tot micșorase, le apare
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
delirante de furie colectivă, se precipită într-o serie de scurte dar substanțiale episoade trasate în linii repezi, cu „contorsiuni michelangelești” , filmate într-o patetică dezlănțuire. Faptele acumulate, ce irită spiritele, sunt primele care se desprind din textura romanului, dezvoltând laitmotivul de nuanță morbidă. Capitolul Focurile, un „crescendo in forte”, amplifică atmosfera. La Rebreanu, „focul” capătă treptat valoarea de obsesie colectivă, devenind expresia a ceea ce gândesc și simt țăranii, „un Dumnezeu tutelar și teribil” (A. Gide). Ritmul se precipită odată cu spectacolul
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
ține de lumesc pentru a putea descoperi știința adevărată. Ceea ce îl separă pe Bacon de Renaștere este fuga după realitate, după sensibil și nu caută adevărul la nivelul ideii, al rațiunii pure. Căutarea realului în zona sensibilului va deveni un laitmotiv al întregii științe moderne. Indiferent de metoda aplicată, indiferent de curentul din filosofie (raționalism sau empirism) dorința științei a fost de a descoperi "adevărata natură", realitatea. Această căutare a realului este cea care susține și cenzura imaginarului. Era nevoie de
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fiecare reluare; - motivul, în sine, nu are valoare estetică, ci de altă natură (etică, morală, didactică etc.); - capată valoare artistică numai în contextul artistic al operei;motivul care se repetă de mai multe ori Ț aproape obsesiv Ț se numește laitmotiv. Se poate vorbi de motiv(e) literar(e) al(e): 1. unui scriitor: la M. Eminescu: lacul, teiul, codrul, plopul, floarea albastră, izvorul, marea, luna, luceafărul, soarele, stelele, visul, somnul, îngerul, demonul, dorul, etc. 2. unei opere literare: la F. M
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Morlino (1998, cap. 7). 53 Analiza cazului italian se bazează pe Morlino și Tarchi (1996). 54 Este interesant de observat cum, în campania electorală din 1994, dar și după aceea, Berlusconi și coaliția de centru-dreapta au încercat să revitalizeze vechiul laitmotiv crestin-democrat al anticomunismului, devenit temă a campaniei electoralem și, în general, a luptei politice. 55 Procesul a fost declanșat de descoperirea unei mite pentru vânzarea unei ramuri importante din industria chimică. Programul de televiziune care a difuzat știrea a avut
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai degrabă asupra unui element important al semnificației generale a unei piese - asupra a ceea ce T. S. Eliot numește "sistemul de sub nivelul intrigii și personajelor". *58 În eseul ei din 1930, Leading Motives in the Imagery of Shakespeare's Tragedies (Laitmotive in imagistica tragediilor lui Shakespeare), Caroline Spurgeon însăși este preocupată în primul rând de definirea imaginii sau. grupului de imagini oare, dominând o anumită piesă, îi conferă o anume tonalitate. Analizele făcute de ea au pus în evidență în Hamlet
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lor pre aceste locuri, supt ce nume au fostu întâi descălecatul lor și de cându s-au osebit și au luat numele cest de acum, moldovean și muntean”. Demonstrarea romanității, unității de neam și de limbă a românilor este un laitmotiv la Miron Costin în De neamul moldovenilor: „Iar acest împărat Traian pe aici au venit și au înconjuratu această parte din lume, s-au pomenitu și iel au descălecat neamul, seminția care trăiește până acum în Moldova și în Țara
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]