840 matches
-
încercat să glumească cu baiețelul, dorind să-i alunge tristețea din privire, după ce au întrebat tânăra femeie cu delicatețe, care este motivul pentru care merge la sanatoriu. Femeia încercă să fie amabilă, dar răspunsul ei, referitor la suferința copilului, fu lapidar. - Trrrrr Mișule! zise cel ce ținea hățurile, oprind căruța în dreptul unor porți mari, metalice, apoi adresându-se femeii zise, glumind: Nicu Dan Petrescu 10 - Gata ați ajuns, până aci ați plătit! - Mulțumim frumos! - Dumnezeu să vă ajute, și tot cu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
bagajului și copiilor, măcar pentru câteva sute de metri, drumul fiind destul de lung și noroios în urma recentelor ploi de toamnă. Sporovăia întruna, punând tot felul de întrebări. Frosa, adâncită în gândurile ei, îi răspundea mai mult din politețe, scurt și lapidar. S-au oprit în dreptul unei case din marginea satului, de unde se vedea câmpul proaspăt arat pentru culturile de toamnă. Când Frosa a văzut unde a ajuns, o podidiră lacrimile. Bătrâna strigă către cei din curte, cu glas puternic și ascuțit
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Uite, tată, el e Filip. Va sta cu tine..." Ca o axiomă, ca o sentență sacră, pe care nu o poți nega, dar nici nu poți cere explicații, lămuriri, detalii sau reguli. Totuși, înainte de a ieși, doamna K își completă lapidarul text printr-o privire adresată lui Filip. O privire în care se citea îngrijorare, dar parcă nu pentru viața tatălui său, pe care vroia s-o mențină cu tot dinadinsul, ci pentru Filip, și un fel de avertisment că îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului originar. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem. Am putea deci spune că ne aflăm, cu Țuțea, în fața celui mai lapidar gânditor român. Un om care a vorbit enorm în viața lui a reușit să rostească, la sfârșitul ei, lucrurile esențiale despre Dumnezeu, om, moarte și eternitate în cele mai puține cuvinte. A vorbit de fapt despre tot, dar a vorbit
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
-l mai amintești. Se pare că romantismul nu este nici o vârstă trecătoare, nici o epocă a culturii, ci o permanență. Nu fac decât să reiau o idee veche. Amintește-ți versul lui Eminescu: Eu rămân ce-am fost: romantic. O expresie lapidară a imobilismului râvnit de ființa umană în fața curgerii eterne. Din cauza distanțeloră astronomice, și stelele par fixe. Deci, le luăm ca atare... Să-i acordăm și omului această favoare! Romantismul, spuneam, ca vârstă spirituală există de totdeauna. Se înțelege, mă refer
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
sau într-un caz prea clar ori atât de complex încât nu era potrivit să te afunzi în explicații, totul se reduce la: Ibis ad crucem! Sentința, în cazul de față, pare a fi fost reținută, totuși, și în scris, lapidar dar semnificativ pe tăblița (titulus) care, potrivit Evangheliilor, a fost plasată pe cruce, deasupra capului condamnatului. Titulus Într-adevăr, potrivit regulilor procesuale ale timpului, după pronunțarea sentinței, Pilat a dispus ca pe cruce să se monteze o tăbliță, un titulus
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
în discuții exclusive asupra genului. Cred că proza scurtă scrisă atunci nu este afectată, precum romanul, de schimbarea de paradigmă culturală. Cel puțin nu într-o măsură prea mare. Și acest avantaj se datorează în primul rând caracteristicilor genului. Cum lapidar formula undeva Nicolae Manolescu, nuvela e anecdotică, romanul e problematic; neocupându-se de analiză, descriere, sondare psihologică, povestirea și nuvela nu propun o formulă asupra căreia să se poată opera cu ușurință mutațiile hibridizării prin care romanul a încercat să
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
aceste agende-jurnal au fost scrise cu scop de aide memoire pentru eventuale alte memorii de după Aqua forte. Ele nu au mai apucat să fie scrise. Aceste caiete au fost considerate de mult drept jurnalul marelui critic. Nu sînt. Dar așa lapidare și eliptice cum se prezintă, constituie un extraordinar instrument de informare pentru fizionomia celui mai important cenaclu literar interbelic, cel al "Sburătorului". Și a fost, prin 1947, un gest salvator extraordinar al fostei sale soții, Ecaterina Bălăcioiu, văzîndu-se mereu urmărită
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
aventura publicării sale. Pentru că operația aceasta, o știu prea bine, e o adevărată aventură. Publicat ca atare, după descifrarea unor lecțiuni, jurnalul acesta (să-l numesc și eu astfel) nu spune mare lucru. Dar dacă se depistează sensul unor prea lapidare însemnări, lămurite fiind în aparatul de note, deodată totul se limpezește și se clarifică. Și munca aceasta e atît de mare și complicată (trebuie depistate și lămurite la ce cărți, articole, personaje azi uitate face referire autorul) încît editoarea, d-
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
de apostat războindu- se cu valorile unei lumi din care boala îl împiedica să facă parte. Dar la Bayreuth, în preajma Paștelui din 1873, în spiritul lui Nietzsche mocneau umori mai senine: la cererea Cosimei Wagner, filosoful pune pe hîrtie o lapidară istorie a presocraticilor, cu intenția de a face pe plac gusturilor lui Wagner, care vedea în greci apoteoza unui spirit pe care germanii nu-l pot concura decît într-un singur fel: prin muzică. Altfel spus, la pragul de eminență
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
în privința ideilor înfățișate. Cititorilor care văd în vis o sursă de inspirație, un refugiu necesar sau, de ce nu?, o poartă de acces la alte lumi, Cronicarul le recomandă revista cu căldură. Mottoul revistei, purtînd semnătura lui Jorge Luis Borges, definește lapidar cuprinsul revistei: Personne ne peut savoir si le monde est fantastique ou réel, et non plus, s’il existe une différence entre rêver et vivre („Nimeni nu poate ști dacă lumea este fantastică sau reală și nici dacă există o
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/6568_a_7893]
-
Mare” din Suceava cu rezultate foarte bune. Regretatul profesor univ. dr. George Nimigen, coleg de școală și de studenție cu Pantelimon Socaciu, spunea cum a fost primirea acasă a tânărului absolvent, după sustinera foarte bine a bacalaureatului, si relata convorbirea lapidara cu tatăl său, care îmblătea grâu în sura, pentru a semăna de toamnă, împreună cu doi feciori. “- Doamne ajuta !, spune Pantelimon, bucuros... - Să dea Dumnezeu ! - Pantelimoane, ai depus, gata ? - Da, am depus foarte bine. - Da se putea și altfel?....! - Catrina! dă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
transcrise de pe bandă și publicate, anterior, de revista Minimum, din Tel Aviv, În numărul 86, aprilie 1994. În același Dosar, revista Apostrof a publicat și scrisori adresate de Florin Mugur lui Norman Manea, reproduse, În continuare, aici.) P.S. (ianuarie 2004) Lapidarul text de mai sus este, inutil de adăugat, o fărâmă infimă din ceea ce aș avea de scris azi despre Florin Mugur, despre poezia și prezența sa În epocă și În memoria prietenilor. Din păcate, despre prietenii mei din perioada bucureșteană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care Îmi mulțumea pentru rândurile În care Îi lăudasem un superb fragment publicat, dacă nu mă Înșel, În Contemporanul, Radu se referă totuși, În sfârșit, și la „mâhnirea” legată de contrarietatea pe care mi-ar fi provocat-o Ocheanul Întors. Lapidara mențiune este urmată de o semi-confesiune, de o Îndurerată resemnare, care ar putea părea exagerată, dacă nu am ști cu toții cât de reale sunt Îndoielile scriitorului și cât de nerăbdător este, bietul de el, să fie contrazis În incertele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
egal cu sine. Auster și prevenitor, informat, glumeț, obosit, disputat de multe proiecte, dar niciodată panicat. Refuza băutura sau mâncarea sau cheltuiala excesivă, ca orice alt exces, de altfel. Încheierea scrisorilor sau dedicațiilor sale pe cărți și articole era totdeauna lapidară. În 1999, Leon m-a intervievat, vreo șase ore, În cadrul unui program de Înregistrări video inițiat de The Jerusalem Literary Project, o instituție privată care alcătuiește o arhivă de interviuri filmate cu cei mai importanți scriitori evrei contemporani. Părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a mărturisit, spre uluirea mea, că tocmai acum, la bătrânețe, s-ar putea s-o facă, Într-atât situația i se părea insuportabilă. Să părăsească, adică, locul În care și-a petrecut Întreaga viață și și-a scris cărțile. * Această lapidară evocare mi-a fost prilejuită, cum se poate deduce, de afectuosul text al criticului Ion Simuț („Nobelul pentru un scriitor evreu din Europa Centrală”, Familia, nr. 10/2002) În care suntem „Împerecheați”, eu și Kertész, Într-un mod atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o prezentare, În care scriitorul relata cum s-a născut cartea și cum o vede astăzi. Urmau Întrebările și comentariile studenților, dialogul dintre profesor, invitat și clasă. Claudio pregătise incitante scurte eseuri În jurul temei și subtemelor fiecărui volum, dar și lapidare incursiuni biografice, conectând fermecător anecdoticul cu semnificația. I-am invidiat, din nou, grația elegantă a stilului, erudiția firească, gentilețea convivială, curtoazia cărturărească. În ciuda unor poticneli fonetice, pe care exilatul din mine le simpatiza și pe care musafirul le ironiza, amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a fost părăsit dintr-o dată de oameni, ca și cum n-ar fi fost vară niciodată. Diminețile În hotel erau monotone, aceeași cafea, aceeași țigară, același duș rece, muzica molcomă a postului de radio care mai transmitea din când În când știri lapidare, venite de prin toate colțurile planetei bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan, și În burta lui trebăluiau doi mecanici, sub asistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pustie, ducându-se spre un punct neștiut și mirosul acru, de gudron, al traverselor. Diminețile În hotel erau monotone, aceeași cafea, aceeași țigară, același duș rece, muzica molcomă a postului de radio care mai transmitea din când În când știri lapidare venite de prin toate colțurile planetei, bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan și În burta lui trebăluiau niște mecanici, sub asistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Brâncoveanu îi punea în pericol însăși situația lui și a familiei sale, pentru că, după regulile nescrise ale împărăției otomane, sultanul putea să pună mâna pe averea voievodului, doar dacă îl declarau hiclean, adică trădător. Pentru aceasta se înscena un proces lapidar și în orice caz mărturia vinovatului era ascultată, pentru că întotdeauna acesta, ca să se salveze, își sacrifica apropiații. Or, abilitatea Brâncovenilor fusese remarcabilă. Prin căsătorii își făcuseră prieteni din virtualii dușmani. Singura nedumerire a exaporitului era legată de ambiguitatea marelui spătar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi povestise că una dintre puținele jucării de care se bucurase în copilăria ei fără tată fusese o păpușă din cârpe cu cap de carton... Apoi auzi o țiuitură și privind ecranul telefonului văzu că sosise un SMS, pe cât de lapidar, pe atât de sugestiv: Am fost nedrept, iertare cere un ucenic care își pune cenușă în cap. Fără să mai stea pe gânduri, ea puse mâna pe telefon: Înțeleg că tu ai pus crenguța la ușă? Dar cum Dumnezeu ai putut
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
siguranță bombănind. Nu era convins că face bine ceea ce face. Nici nu se prea simțea în apele lui, dar nu dorea ca Arm să își dea seama de acest lucru. Cu două zile în urmă Arm îi trimisese un mesaj lapidar: Deschide linkul acesta. Ar fi bine să ajungi la profesor Dehua. Te duc eu. Bart intrase pe adresa respectivă, mai mult ca să nu o supere pe Armanca, numele profesorului nu-i spunea nimic, suna chiar ciudat. Da, îi sunase ciudat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de categoria sublimului, iar femeia e născută numai pentru frumos. Adesea, același amor nu iartă cel mai mic lucru și nu rupe pentru cea mai mare vină. Se zice că Alfred de Vigny a scris La Colère de Samson, catehismul lapidar al misoginismului, pentru că avea îndoieli serioase asupra actriței Dorval, cu care se avea bine. Cineva spunea: corpul meu nu sunt eu, e el. Uneori el nu mă lasă să gândesc, să lucrez. Alteori el mă lasă. Când ceri cuiva indulgență
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de a fi ipocrit și despre stupiditatea ambiției, despre iubire ca act de imaginație și despre delicioasele virtuți ale fumatului. Poate că intimitatea cu opera lui Ibrăileanu contaminează, deoarece Patraș se manifestă, pe porțiuni, el însuși ca moralist cu expresie lapidară și, la rândul ei, memorabilă: „Ambiția de a străluci e îngerul oamenilor mici“; „Eticul e starea de grație a inteligenței“; „Spiritul critic e în esența sa feminin, în vreme ce vocația lecturii nu se potrivește decât bărbatului“; „Scriitorul se cuvine să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
emiteau o sumedenie de ipoteze În legătură cu natura intoxicației dar mai ales, tratamentul care urmează a fi administrat. Nu mică le fu mirarea Însă, când Institutul Medico Legist le redactase răspunsul pe o foarte mică bucățică de hârtie În care scria lapidar.Peștele a fost comestibil! Sărmanul bolnav. Curajul Îl părăsi iar panica se Înfiltra tot mai profund În imaginația sa. Efectiv, nu mai știa ce să creadă. Dacă totuți simptomele nebuniei Îl acaparase În totalitate? În acest caz, desigur, creierul lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]