822 matches
-
fost logodită cu Ioan (Evanghelistul) ce ar fi părăsit-o după ce L-a urmat pe Iisus, acesta fiind un motiv de desfrânare. Comunitatea evreiască era intransigentă cu desfrânarea femeilor și, revoltată de încălcarea moralei, a condamnat-o la moarte prin lapidare (omorârea cu pietre). Iisus a apărat-o de furia mulțimii și a îndemnat-o să nu mai păcătuiască. În Evanghelia după Luca se spune că, printre femeile care au fost exorcizate, eliberate de stăpânirea diavolilor, a fost și Maria din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este folosit oarecum canonic. Primul paragraf alcătuiește o unitate tematică puternică (prezentarea decorului și a personajului principal): este alcătuit din forme de "plan secund" la imperfect asociate unei forme verbale unice de prim-plan ("remarcă"). Se încheie cu o formă lapidară ("Așa era doamna de Piennes"), un fel de "punctare" cu funcție recapitulativă, dar și demarcativă. Trecerea la următorul paragraf are loc printr-un schimb dublu: textul lasă în urmă universul doamnei de Piennes pentru cel al pălimarului și descrierea se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezint în continuare întrebările trimise prof. univ. Ioan Panican, la care acesta a evitat într-un mod voalat să răspundă, deși inițial se arătase încântat de ideea unui dialog. 1. În Cu Dumnezeu în subterană referirea la convertire se face lapidar: Această convertire s-a petrecut la șase luni după căsătoria mea...". Doriți să oferiți mai multe amănunte privitoare la acest eveniment? 2. În nr. 37, din 2007 al Academiei Cațavencu, Alexandru Căutiș publică mărturia doctorului Lefa (coleg de celulă cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
limba poate să sugă laptele maicii sale latine și că în sfârșit literatura nu poate să se nască decât prin litere, iar din slove nu poate ieși decât slovnire.“ (Curierul românesc, 1829, nr. 17) Secvența pe care am subliniat-o, lapidară și memorabilă, reia cu neînsemnate variații fraza reprodusă în prefața lui Heliade. După 1830, când în existența Principatelor Române se deschide o eră de schimbări radicale, implicând și revizuirea statutului lor european, argumentelor în favoarea alfabetului latin li se adaugă o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Cancelaria CC al PCR spre aplicare miniștrilor sau altor responsabili, erau fragmente din stenogramele întâlnirilor lui Ceaușescu cu decidenții dintr-un domeniu sau altul. Pentru eventuala aplicare era nevoie de o anamneză completă din partea celor afectați, date fiind exprimările sale lapidare, în cel mai bun caz, sau neclare, de cele mai multe ori10. O atare stare de fapt a dus la apariția unei situații extrem de asemănătoare cu aceea din Germania lui Hitler, cunoscută sub formula de "statul Führerului"11. Ca și în cazul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
1975, scriitorul Radu Petrescu nota în jurnal: "Cozi uriașe, în librării, pentru ediția a doua din Delirul lui Marin Preda. Cartea este cum este și totuși există în ea ceva din inefabilul anilor la care se referă"1. Această observație, lapidar formulată de un spectator avizat, la succesul fulminant al romanului lui Preda, oferă nu doar explicația pentru un best seller de conjuctură, ci și o pertinentă, deși poate involuntară, judecată de valoare asupra condiției literaturii române în comunism. În concluziile
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
totuși dinspre suprarealism: "tăcerile svâcnind ca niște inimi speriate (...)/ rod aburul rece de moarte/ al craniilor - eu trec mai departe"142. Pe aceeași pagină, se găsește Epilog de Mihnea Gheorghiu, un text în care se adoptă formula versetului, notațiile sunt lapidare, formând definiții eliptice, trunchiate, ce amintesc iarăși de poemele de avangardă. Apare aici aceeași sugestie ca și în textul Elenei Diaconu, a unei posibile evadări dintr-un univers claustrant: Se pregătește undeva o ardere violentă, cu chipuri prelungi, transparente, vii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
restrânge, se "zbârcește", infectându-se de materia degradată. Plânsul și sângele se unesc pentru a accentua agonia. De altfel sângele este uneori doar sugerat, dar la fel de prezent și atunci când termenul nu este pronunțat direct ("Luminile scriu roșii pe peroane", Carnet lapidar). Totul este privit ca o rană, totul rănește, scrisul însuși este act de sacrificiu, este sfâșiere interioară, avertisment asupra morții iminente. Alteori moartea se întrezărește în tabloul unei lumi decrepite: "mâinile acestea-mbâcsite", "mucegăise cerul la geamul 20" (Diagramă), în care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
versului lung în două emistihuri, tocmai pentru a accentua zbuciumul, sacadarea acestei înaintării, suferința. Printre vehiculele cu valențe funerare, putem aminti și trenul, destinul însuși este privit ca o călătorie a unor condamnați spre inevitabila moarte. Structura circulară din Carnet lapidar pune semnul egal între călătoria agonizantă (și aici termenii sunt din sfera somnului, delirului, bolii) și ultimul drum: "Ne depărtăm... În noi destinul sună - grav metal/ cu tot ecoul înăuntru: cancer. Parcă/ suntem o gară neagră und' se-ncarcă/ vagoane
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care n-o cunoașteți", visul devine realitate, singura realitate la care avem acces și, în consecință, expresie a singurătății devastatoare: "în zvârcolirea mutelor dezastre/ ne luăm de piept, murim cu-adevărat", " Ne ocolesc cei buni ca pe o ciumă" (Carnet lapidar). Muzica însăși capătă accente elegiace, de bocet, de altminteri, adesea revine imaginea ploii de toamnă care mistuie, care condamnă la dispariție: "și toamna ne suge plămânii cu-o unghie.// Simt iar uscăciunea cum plouă" (Partitură). Este o veșnică anunțare a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
noi lacrimile, vezi, și nebunia/ pe lângă-aceste lucruri în genunchi" (Lucruri în genunchi). Structurile nominale, eliptice accentuează senzația de claustrare, de închidere în limitele unui orizont al tragicului. Se trece brusc de la abstract la concret ("voi, gânduri aspre, pașteți", Carnet lapidar, " Ne colcăie alcoolul imensității-n vine", Jurnal de grupă... dubito) ca și cum frânturi de vis, de coșmar, invadează spațiul realității. Se estompează și aici granițele dintre imaginar și real. Această invadare a realității de către urât, grotesc, de către spaimele cele mai profunde
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
real. Această invadare a realității de către urât, grotesc, de către spaimele cele mai profunde este subliniată prin două modalități, pe de o parte, prin imaginarul specific -tematica nevrozei, a nebuniei ("La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret", Carnet lapidar, "Ni-s obrajii galbeni în toate zilele, mâinile fierte./ Halucinăm", Coșmar), a mizeriei, a bolii, a războiului și a morții ("Iar târziu, spitalele, târziu/ ne-au strigat profund din bătătură;/ hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care se produce această modificare în starea universului). Situarea la "marginea pământului" (Oxidare) a spațiului descris accentuează ruperea de lumea normală, spațiul este unui infernal: Ne ocolesc cei buni ca pe o ciumă/ și nu coboară scările din fund" (Carnet lapidar). Traiul aici este "smârc" și "amar", e, de fapt, o lume de carton; nimicnicia, lipsa de sentimente, de viață este întărită atât prin sintagme precum "orașele reci" (Oxidare), "străzile ca babele: cartoane/ își astruca oasele-n bulendre/ și se-ncheie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să sublinieze diferențele dintre viziunea sa despre lume și cea a celorlalți ("Sărutul cald al Morții", Îngerii). Nu e, în fond, decât o îndepărtare de realitate în căutarea unui adevăr care se pierde sub vălul aparențelor. Afirmațiile sunt, în general, lapidare, trecerea de la discursul denotativ, care pare să descrie o lume circumscrisă granițelor banalului, la unul conotativ care ar trebui să surprindă sensul existenței ("aripile sufletului meu/ durerile le-au veștejit" - jocul verbal e, de altminteri, subtil cu astfel de treceri
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
invită un olog,/ corbul fiind împăiat, domnul cu gambetă era ventriloc". Imaginea nebunului este și aici o imagine a omului comun, care se lasă înnebunit, fascinat de fals, de ceea ce e contrafăcut și tinde să confunde spectacolul cu realitatea. Exprimarea lapidară, cu elipsa predicatului în structura enumerativă conduce și ea la impresia de proces-verbal care înregistrează sec informația. Pasărea neagră se transformă dintr-un simbol cultural într-o emblemă a unei lumi răsturnate și titlul descriptiv pune-n evidență destructurarea simbolului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contemporane. Se dezvoltă un univers paralel, conturat în tușe îngroșate, de o violență ce-l face mai real decât realul: "La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret/ picherul negru gâfâie - amanet/ la linia ferată cu hipnoză." (Carnet lapidar). Universul astfel destructurat anticipează poezia celor din grupul oniric, continuând și preluând câteva modalități suprarealiste. Când se refuză metafora, rolul ei de a crea imagini sugestive este preluat de alte elemente ale limbajului artistic. Enunțurile repetitive revin, de aceea, cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
147, 150, 158, 159, 160, 196, 200, 203, 207, 212, 215, 218, 222, 223, 224, 225, 239, 242, 244, 245, 246 Caraion. Ion Antreul poemului, 158 Autograf, 160 Autumnală, 137, 138 Cangrenă, 137, 150, 158, 159, 203 Capricii, 142 Carnet lapidar, 139, 140, 147, 148, 149, 222 Cartierul din fotografie, 212 Caseta cu inimi de fosfor, 159 Clișeu, 142 Clișeu, 212 Coșmar, 138, 141, 148 Corespondență pe un arbore, 142, 148 Corespondență pe un arbore, 207 Coșmar, 212 Diagramă, 139, 140
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
te poți întreba, de bună seamă, dacă un om obișnuit îndrăznește, fie și în subconștient, să țintească atât de sus. Și cum cititorii mei știu că nu îmi este în obicei stilul ditirambic, simt nevoia să dau, în această consemnare lapidară a unui moment important pentru ieșeni, doar două exemple elocvente: Pentru prima și singura dată în istoria BBC, în 1994, au fost anulate programele curente pentru a putea fi transmisă în direct, de la celebra Operă Regală londoneză din Covent Garden
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
morală și umană. Dumnezeu să o odihnească! 4 februarie 2011 Luni, 31 ianuarie 2011, Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, "și-a început călătoria în veșnicie", după cum, poetic, ne informează un comunicat de presă al așezământului religios ortodox transilvan. Este, cred, cea mai lapidară și expresivă piatră de mormânt ce i se putea pune (deasupra pământului reavăn de la Mănăstirea Nicula) cărturarului respectat, ierarhului iubit și temutului ostaș al lui Hristos care a fost Valeriu Anania. Nu cred că în corul de jale și omagii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
strălucitoare carieră solo, fiind înlocuit, ca voce și ca vector de compoziție, de Phil Collins. În 1986, după patru albume experimentale, care fac deliciul cunoscătorilor, dar care sunt practic obscure pentru marele public, apre albumul So (pasiunea sa pentru titluri lapidare: So, Us, Ovo, Up etc.), care provoacă un cutremur în topuri și în vânzari, fiind, pâna astăzi, un exemplu de reușită comercială combinată cu o serie de compoziții inubliabile și rafinament armonic. Este genul de album pe care îl asculți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o conduită artistică pe care o va urma în carieră, fără să uite s-o afirme cu fiecare ocazie. Patru cuvinte numesc în limba engleză cele două direcții combinate de Zappa cu strălucire: art rock & pop culture. Puse în relație lapidară, ele pot constitui o definiție ce vizează mai degrabă aspectul social ori suprafața demersului zappalistic, fiind o încercare de catalogare a fenomenului produs de-un artist greu de (cuăprins într-o sintagmă. Pe undeva, tentativa de simplificare este explicabilă. Muzica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
dintre constituenții termenului complex, adică ai sintagmei sau compusului originar, care exprima aceeași noțiune (fr. stylo < stylo[graphe]; rom. grep < grep[fruit], roșie < [pătlăgică] roșie). Exemplele din prima categorie relevă intenția vorbitorului de a se exprima nu numai cât mai lapidar cu putință, ci mai ales de a evita formulările prolixe și redundante, folosindu-se în acest scop de cunoștințele, simțul lingvistic și implicarea receptorului mesajului în descifrarea acestuia. Pentru realizarea acestui obiectiv, elementele care pot fi subînțelese, deci superflue, ale
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
pun aici această întrebare, ar fi fost mai indicat să nu public ediția de față și să iau aminte la un avertisment primit la telefon din partea unui „cititor” anonim, la scurt timp după apariția primei ediții. Avertizarea era pe cât de lapidară, pe atât de fără echivoc: „Domnu’ Cotoman? Dacă prind la tine, trag la tine!”. Autorul Iași, iulie 2006 DE CE AM SCRIS ACEASTĂ CARTE? „Audiatur et altera pars”! Această celebră expresie, aparținând filosofului și scriitorului Seneca - și care a constituit unul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
birouri, ca și din cel al șefului unității, semn sigur că aveam să mă confrunt, iarăși, cu un alt caz special. Supoziția mi-a fost confirmată peste câteva minute, dar punerea în temă asupra cazului mi s-a făcut extrem de lapidar, ceva în genul: „S-a încercat deturnarea unui avion de pasageri pe ruta Arad-București. Se pare că este implicat și omul pe care îl vei ancheta. Vezi ce știe!”. Deci, mai nimic concret. Dar eram de mult obișnuit cu acest
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
implicat într-un caz ieșit din comun, fără să-mi treacă însă prin minte că nu fusesem angrenat în cazul grupului domnului Băcanu tocmai pentru că mi se rezervase altceva! Discuția cu locțiitorul șefului direcției, aflat la comanda unității, a fost lapidară: să merg acasă (era cam ora 14), să mă odihnesc, iar la ora 18 să fiu la serviciu. Ușor de a ordona, imposibil de a executa ordinul, sub aspectul odihnei, firește. Mam înapoiat la unitate cu puțin înainte de ora indicată
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]