846 matches
-
și posterior; - partea din față viscerocraniul, așezată anterior și inferior. Gâtul este partea corpului care leagă capul de trunchi. Acesta prezintă: - o regiune posterioară - nucală - alcătuită din: vertebre, articulați și mușchi; - o regiune anterioară ce conține: mușchi, fascii, osul hioid, laringele, traheea, esofagul și tiroida. Trunchiul este format din: torace, abdomen, pelvis și pereții trunchiului. Cavitățile viscerale, torace, abdomen, pelvis, conțin organele interne specifice fiecărei zone în parte. Cavitatea abdominală este despărțită de cea toracică prin mușchiul diafragma. Cavitatea abdominală se
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
cornetul nazal superior și mijlociu. VISCEROCRANIUL Viscerocraniul este format din: - 6 oase pereche: nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare, palatine, maxilare - 2 oase nepereche: mandibula și vomerul. Osul hioid este un os nepereche, așezat în partea antero-superioară a gâtului, deasupra laringelui. Intră în alcătuirea scheletului osteofibros al limbii. Central se descrie corpul osului, lateral sunt coarnele mari și cele mici ale osului. La nivelul osului hiod se inseră mușchii supra- și infrahioidieni. SCHELETUL TRUNCHIULUI Scheletul trunchiului este format din: - coloana vertebrală
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
orbitor. Lava dumnezeiască mi-a ars într-o clipă hainele și părul, pielea și zgârciurile, vinele și oasele, mațele și fecalele din ele, fierea și otrava din ea, creierul și nebunia din el, boașele și viitorul din ele, traheea și laringele și sucurile și mucilagiile și ganglionii. Mi-a topit dinții și globii ochilor și stâncile urechii interne. Mi-a distrus liniile vieții din palmă, m-a scos, m-a anulat, m-a sustras, m-a ridicat, m-a ales. Și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Eu Îl priveam În ochi și știam că Julián era tot acolo, Înăuntru, viu, mistuindu-se Încetul cu Încetul. Așteptînd. Își pierduse buzele, dar, după cum credeau doctorii, corzile vocale nu suferiseră nici o pagubă ireparabilă, iar arsurile de pe limbă și de pe laringe se vindecaseră cu luni În urmă. Ei presupuneau că Julián nu spunea nimic pentru că mintea i se stinsese. Într-o seară, la șase luni după incendiu, pe cînd eram doar noi doi În Încăpere, m-am aplecat și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și instrumente medicale. Lumina unei lămpi îi accentua trăsăturile, dând feței sale un aspect macabru. ― Suferă? ― După biomonitoare, nu, dar nu se poate ști. Sunt sigur că ne va spune când va fi din nou în stare să-și utilizeze laringele. De altfel, am izolat otrava. O substanță interesantă. Este vorba de o neurotoxină musculară care nu acționează decât asupra părților nevitale ale sistemului, fără să împiedice funcțiile respiratorii și circulatorii. Mă întreb dacă aceste creaturi reglează instinctiv dozajul în funcție de metabolismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
imediat. Dar ce importanță avea dacă prin intermediul lui putea ajunge la scopul propus? Încet, încet ieși din amorțeală, începu să vorbească, era ca de obicei răgușit, își dregea adesea glasul forțându-și corzile vocale și flora nelipsită ce-i împrejmuia laringele, curând a revenit la veche placă arhicunoscută de Carmina. Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu marioneta care fusese cândva. Intra din nou în mâinile atât de puțin dibace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gândeam că nu-i nimic de capu’ tău. Ce zici de asta? Ce părere ai, Mancuso? Agentul Mancuso își drese glasul în mod foarte violent. — Pot să-mi iau aparatu’ de fotografiat înapoi? întrebă el, cam incoerent, după ce își curățise laringele. * Santa Battaglia, ținând ziarul sus, în dreptul fotografiei mamei ei, spuse: — Ei, cum îți place asta, fetițo? Cum îți place felu’ în care s-a descurcat nepotu’ tău, Angelo? Îți place, drăguțo? Arătă spre altă fotografie. Și cum îți place smintitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
TRASK, APOI CONFIGURAȚIA EI. CÂND ASEMĂNAREA CU DAVID MARIN I SE PĂRU SATISFĂCĂTOARE, OPRI APARATUL ȘI STABILI O "DERIVAȚIE". ETAPA URMĂTOARE NU REPREZENTA DECÂT O PERFECȚIONARE A CELOR ÎNFĂPTUITE ANTERIOR. ASTFEL, "IMPRIMĂ" CIRCUITE PE COARDELE VOCALE, REGLÂND TENSIUNEA DIN MUȘCHII LARINGELUI PÂNĂ CÂND VOCEA LUI WADE TRASK AVU ACEEAȘI TONALITATE CU CEA A LUI MARIN, ÎNREGISTRATĂ PE BANDA SISTEMULUI DE COMUNICAȚIE A AVIONULUI. PROBĂ, UNUL DUPĂ ALTUL, CÂTEVA DIN PROPRIILE COSTUME CARE SE AFLAU ÎN DULĂPIORUL DIN AVION. DOUĂ DIN ELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
deschis. Vederea fiicei mele m-a redus la tăcere atunci și ceva mi-a furat vocea acum. Nimeni nu poate determina adevărata cauză. Am fost la o groază de doctori. Mi-au îndesat tuburi pe gât și mi-au radiografiat laringele, au împins și controlat și au pus nesfârșite întrebări. A trebuit să scriu răspunsurile pe o bucată de hârtie. Ce mănânci? De toate. Cât de mult bei? Nu foarte mult. Fumezi? Toți au întrebat asta și le-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dintre ele o reprezintă modul de producere: sunetele constituie rezultatul vibrațiilor unui mediu elastic (corzile viorii, membrana întinsă a unei tobe, o lamelă de oțel - sunt medii elastice producătoare de sunete, iar în cazul vorbirii mediile elastice sunt reprezentate de laringele cu coardele vocale, cavitățile supraglotice). În ambele, sunetele variate ca frecvență, durată, și timbru sunt utilizate pentru a comunica un mesaj, fie concret (în vorbire), fie abstract (în muzică). • Perceperea timbrului este implicată în ambele tipuri în recunoașterea unei voci
Perceperea muzicii de c?tre deficien?ii de auz cu implant cohlear by Dorina Elena Chira () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84352_a_85677]
-
direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o ridică deasupra capului sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rană pe una dintre tâmple? „PUDRĂ ADEZIVĂ EXTRA-FORTE. După ajustare și umezire, periuțele se așează pe suprafața protezei care se fixează În gură, apăsând puțin pe ea.” ...Cuvântul gură Începea să-l scoată din papuci. Conotațiile lui erau strict obscene. „Laringele e un organ ca oricare altul, cu asta nu trebuie să ne batem capul”, gândi Noimann. Îl obsedau acum protezele dentare. Piciorul care-i apăruse În cameră nu cumva era un mecanism computerizat ce putea fi mânuit de la distanță? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi biciuise pe amândoi, altoindu-i, rând pe rând, ca pe niște armăsari năbădăioși ce scot foc pe nări, pe sfârcuri, pe subsuori și prin alte locuri mai sensibile?! Noimann se simțea În sinea sa un păcătos. Buricele degetelor, buzele, laringele și ochii, fiecare orificiu, fiecare por de pe epiderma lui trecuseră prin Încercări supreme. „Oare viața Înseamnă experiment?” se Întrebă el. Dacă da, atunci până unde se poate Întinde acesta? Limitele bunului-simț se arătau a fi elastice. Era suficient să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la detectorul de minciuni. Înseninez cerurile din lăuntrul meu numai prin porunci militare. Inima-mi tînără nu mai răspunde la apelul de seară. Într-o scaldă de mistreț vreau să Înnoptez, să mă joc cu argintul din visele sfinților, cu laringele uscat al profetului, cu matrițele etnice cu care țiganii vor tipări un Dumnezeu de lux. E cald și bine aici În groapa Glina a poeziei moderne, În scăldătoarea mistreților, unde tinerele poete Își leapădă pruncii plămădiți după sintaxele maternale, unde
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
către urechea străpunsă de inelul său de platină. Rosti, la fel de melodios, ca și în alte dăți, cu toate că vocea nu-i era amplificată de buchetul suprarealist al microfoanelor Philips: Timp lejer pentru un pik-nik, dacă binevoiți, Sir. Apoi, își reduse emisia laringelui, atât cât să se audă și să se înțeleagă doar de către cei care erau în imediata apropiere: Priviți, vă rog, la Profesorul! O să vă dați personal seama că dumnealui, deși nu o arată, se află într-o dispoziție mizerabilă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dintr-o răsuflare. Era primul drog pentru mine, căci nici măcar nu fumasem marijuana vreodată. Când am prizat cu ambele nări cele două dâre de cocaină, am avut impresia că cineva mi-a picurat scântei de gheață În sinusuri și În laringe. Niște scântei scurte și rapide, ca acelea care provoacă aprinderea la un motor, o senzație de arsură la rece, precum cea provocată de gheața carbonică. Simțeam cum acel frison Înghețat Îmi paralizează mucoasa nazală și laringele, topindu-le parcă, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În sinusuri și În laringe. Niște scântei scurte și rapide, ca acelea care provoacă aprinderea la un motor, o senzație de arsură la rece, precum cea provocată de gheața carbonică. Simțeam cum acel frison Înghețat Îmi paralizează mucoasa nazală și laringele, topindu-le parcă, pentru ca mai apoi să se răspândească În tot corpul. — Încearcă niște bere, Îmi spuse Monkey râzând. Am dat pe gât Corona. Berea rece mi s-a scurs pe gâtul parcă uns cu unt, bulele de dioxid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și o vastă sală. Incitația la acțiune, un gând mai rapid creștea în el. Se gândi angoasat - acest corp nu are decât câteva minute de trăit. Încercă să murmure cuvintele pe care voia să le spună, să constrângă la mișcare laringele anchilozat. Și cum cuvântul la fel ca și vederea se năștea din spirit și nu numai din organ putu efectiv să formeze cuvintele prevăzute. Atunci, pentru prima oară se întrebă cum privea Secoh trezirea "Zeului" lui. Efectul trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un adăpost pentru bărci de lângă Lacul Muggel. — Omul nostru se plimbă mult, nu-i așa? zise contele von der Schulenberg pe un ton liniștit. — Exact ca Moartea Neagră, spuse Lobbes. Illmann preluă din nou discuția: — Strangulată, zise el. Fracturi ale laringelui, osului hioid și lobilor tiroidei, indicând un grad mai mare de violență decât în cazul fetei Schulz. Această fată era mai puternică, fiind mai atletică. S-au putea să se fi luptat mai mult. Sufocarea este cauza morții aici, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cuțit perfect orizontale. Oricum, cea mai mare parte a rănii este pe partea dreaptă a gâtului, așa că, după toate probabilitățile, omul nostru este dreptaci. Ce mai cuțit trebuie să fi fost, am spus eu, observând adâncimea rănii. — Da, a tăiat laringele aproape complet, își linse el țigara. Ceva foarte ascuțit, ca unei chiurete chirurgicale, aș zice. În același timp, totuși, epiglota a fost puternic comprimată, iar între ea și esofag în dreapta erau hematoame la fel de mari ca sâmburii de portocală. — Strangulată, corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la sâni, fă. Domnul se trezește, însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane tranzistor, să scoată casca, să pună timpanele, vede și bustul, da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii crustaceu, măcinând fără spor timpul. Brusc, un scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
căscată ajungi într-o lume pe care Géricault n-a putut s-o arate în întregul ei, căci tabloul trebuia să fie coerent, bine structurat și așezat pe o pânză pătrată. Privirea alunecă peste limba încă umedă, prin gâtlej, pe lângă laringe și corzile vocale, și acolo, la înălțimea toracelui, se află Vederea: personajul văzut dinăuntru e cald și respiră, sângele curge prin vine, întregul trup vibrează și trăiește. Totul este așa cum trebuie să fie. în tabloul lui Eugène Jansson Riddarfjärden pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și o vastă sală. Incitația la acțiune, un gând mai rapid creștea în el. Se gândi angoasat - acest corp nu are decât câteva minute de trăit. Încercă să murmure cuvintele pe care voia să le spună, să constrângă la mișcare laringele anchilozat. Și cum cuvântul la fel ca și vederea se năștea din spirit și nu numai din organ putu efectiv să formeze cuvintele prevăzute. Atunci, pentru prima oară se întrebă cum privea Secoh trezirea "Zeului" lui. Efectul trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]