765 matches
-
Adicătelea: o ridiche și o sfeclă, pătrunjel și mărar...ardei gras. Hâtru pezevenghiul. Îmi închipui că gospodinele nu dau rând la a cumpăra zarzavaturi de la mehenghi. Mai încape vorbă, fiule? - îmi răspunde bătrânul râzând de-a binelea... În toată această larmă, aparii îi îndeamnă pe târgoveți la „apî bunî șî răci!” Glasurile se întretaie, se ciocnesc și plutesc peste zarva târgului. După scurtă vreme, intrăm pe Ulița Strâmbă. Ne oprim în capătul uliței, iar bătrânul, după o scurtă meditație, mă face
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în Iad. O haraba sau o căruță iese și alte zece intră, toate învârfonate cu cine știe ce fel de marfă...Cele goale ori au lăsat încărcătura și pleacă după alta ori intră să încarce din magaziile sau pivnițele Chervăsăriei. Ne întâmpină larmă mare...Carele și harabalele hodorogesc îngrozitor, glasul înalt al slujbașilor din Chervăsărie și al cărăușilor ne asurzește...Fiecare strigă în sânga și în dreapta, pentru a nu se încurca lucrurile: „Fereșteee! Fugi de-acolo! Mișcă-ți fundul, că dau peste tine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vamă un locu de casă,...care locu este pe Ulița Chervăsării...m-am tocmitu...ca să-mi facu casă pe acest locu... să dau pe tot anul chirie... doi lei și giumătate pe an”. Cât timp ne-am aflat în preajma Chervăsăriei, larma ne-a fost tovarăș de drum. Trecea peste gardul vamei ca un tăvălug ce strivește totul în cale. Nu se mai auzea nici în cer nici în pământ. Totul era un fel de curgere zgomotoasă ce se topea pe măsură ce ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pătratele acelea, măsurate de un inginer, cu o ureche mai mare și una mai mică și cu o riglă uriașă, i se dăduse și lui o postată de țarină. Eu voi semăna porumb. Pentru mămăliga familiei mele, se răsti, în larma mulțimii din sală, un goldăneștean din deal. Uite așa, au să-mi crească! Așa, cât niște stâlpi de telegraf, anticipă el , privind fioros la cei de alături și la cei din viitorul care se prevedea luminos. Răsucindu-și mustața roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cafenii îi privesc cu mirare neputincioasele strădanii, apoi îl dau la o parte, fără fasoane, și cu mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de lume, irumpe cu spor de decibeli, puștii de la Școala de reeducare iscodesc într-o parte și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces. Gigi Bleotu, care venise acasă, la palatele de Sans-Souci, împreună cu noul său prieten, Vladimir din nordul Moldovei, năvăli pe neauzite în toiul larmei chefliilor, care începuseră, de demult, să se îmbuibe, afară, sub cerul liber, în zăpada din curtea palatului cel mare, cu țuică de Argeș și cu mormane de mititei prăjiți la foc aprig, făcut cu cărbune de mangal. Sări în mijlocul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-se, despăduchindu-se unele pe altele ca de obicei. Habar n-aveau ele... 23 Sechestrat în camera sa, cu mătușicile și surorile de pază la fiecare fereastră, băiatul Hungry Hop se plimba în sus și-n jos. În depărtare, auzea larma protestatarilor și demonstranților, simțind că nu era drept să nu i se dea voie să ia parte la evenimente. — O să iau dubița, pledase el. O să iasă o vânzare foarte bună. Dar nu, nici măcar argumentul acesta nu era suficient ca să zdruncine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu uneltele. Din casă) Puneți mâna, dragii tatei, pe jupânul ista și începeți a-l blastama cu ragila și cu pieptenii de tras câlți cum îți ști voi mai bine, așa ca să-i placă și dumnisale. Cu nădejde, ați priceput? (larmă mare în casă, chiote, se aud strigătele înspăimântate ale lui Codârlic și vocea lui Dănilă care-i îndeamnă pe copii. Ușa este izbită dinăuntru, Codârlic iese total răvășit. Fuge spre culise, dă, din fugă, peste Smaranda, gest galant de scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pretutindeni și se pierd în noapte. Rareori, prin storuri o lumină scapă de-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă și-mi trimite-n față raza ei răsfrântă... F4: Ploaia bate-n geamuri; streșinile cântă. B2: Dar, treptat, cu larmă potolită scade cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des, în preajmă umbre vii răsar; ploaia peste case pică tot mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pământ, înghesuindu-se ca oile. Intră în fugă, panicat, Sfântul Farnachie. Aură modestă. Caută cu ochii în toate părțile.) HABACUC: Da' ce-ai prăpădit, Sfinte Farnachie? FARNACHIE: Văzutu-l-ați cumva pe fratele Mochie? HABACUC: N-a trecut pe-aici. PAFNUTIE: Ce larmă se aude, Farnachie? FARNACHIE: Cum adică? N-ați auzit vestea sfințiile voastre? HABACUC: Care veste? FARNACHIE: Ei nu, că sunteți tari de tot! Sisoe se pogoară pe pământ! Apără-l, măiculiță! PAFNUTIE: Cine ți-a spus? De unde știi? FARNACHIE: Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Își facem cunună Suflet blând și glas plăpând Cântă și suspină, Mamă ești cuvântul sfânt Care ne alină. Nu greșesc atunci când spun Că‐ n lume sub soare, Viața, traiu‐l face bun Mama muncitoare. Râde, cântă și iubește Fără multă larmă, Mama plânge și jelește Sub cuvântul, mamă. Te cinstim cu har de sfânt, Cum ți se cuvine Te vom plânge la mormânt Pân′ venim la tine. 147 Cât trăim vom respecta Orice mamă‐ n lume și mereu vom declama Acest
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-un freamăt, ce le scutură pe toate. De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată, Tristă-i firea, iară vântul sperios v-o creangă farmă - Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. Șapte ani de când plecat-ai, sburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! Și pe câmpul gol
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ușor, Ca un adevărat... senior! Morala: Cel ce altuia îi sapă, Din invidie o groapă, S-aibă grijă! S-ar putea, Să cadă primul în ea! FABULA URSULUI Primăvara mai devreme, Ursu-abia ieșit din iarnă, Face-n sat o mare larmă, Că de nimeni nu se teme! Leneș și foarte flămând, (N-a mâncat de patru luni!) A fost prins un porc furând, Și-l admonestau doi câini: -Suntem puși să apărăm ! Ai tupeu venind să furi! Noi legal te acuzăm
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
în jurul tablei de Scrabble care fusese întinsă pe jos. Gaz s-a uitat la Ren și Stimpy. Ceea ce era bine. Sincer! Ultima dată nu iscase decât certuri insistând că „sgomot“, „gacici“, „cosuri“ și „Gaz“ erau cuvinte. Jocul a început cu larmă și discuții. Eu eram foarte concentrată fiindcă și mie îmi plăcea să joc Scrabble. Dar când, la un moment dat, am ridicat ochii, am văzut că Luke mă privea cu subînțeles cu ochii ăia întunecați ai lui. Ceva din expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cumva, la un moment dat, să cădeți la pat? Chiar și pentru scurt timp? — Ar fi fost bine să am norocul ăsta, a zis mama trăgându-și nasul. Auzeam în minte un cor de voci de copii care făceau o larmă infernală. —Ba ai căzut la pat! Și a fost numai vina mea! —îți amintești de alea două săptămâni? a intervenit tata. Când eu am fost plecat la cursul...? —Din Manchester? a întrebat Josephine. — Da, a răspuns el șocat. De unde știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
molcom de astă dată. Deși stătea cu spatele la el, Cristian Toma ar fi putut să jure că Maricel făcuse un semn cu capul spre el, atrăgându-le țiganilor atenția că nu e bine să-l deranjeze pe domnul inspector de la poliție. Larma încetă imediat ce starostele ori ce o mai fi fost el se răsti cu voce puternică la ai lui. Ceata de copii se strânse în jurul celor bă trâni și se așeză pe scaunele din jurul meselor rămase goale. Poli țistul se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea, creșteau numeroase animale, datorită pășunilor mănoase și izvoarelor de apă cristalină, care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă de-a lungul așezării. Oamenii trăiau într-o liniște desăvârșită, întinată de larma copiilor, care se întorceau, în fiecare după amiază, de la învățătura dascălului Ioan, de la mănăstirea aflată nu departe de marginea cătunului. Satul se anima la trecerea carelor spre iarmarocul de Sf. Ilie, de la Lespezi, când toată suflarea aștepta cu mâncăruri alese
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pungi grei de bani pentru cinstea fetei vistiernicului, dar sfârși în ștreang, fiind prins furând din vitele aduse pentru masa domnească, iar domnitorul ținea nenumărate divanuri, încercând să întărească Țara Moldovei. Dar, în zorii zilei de sfârșit de septembrie, o larmă de vaiete omenești și zăngănit de arme puse stăpânire pe toate laturile Curții domnești. Însuși domnitorul, galben ca ceara albinelor din stupinile de pe Bahlui, era tulburat de vestea ce o trâmbița logofătul Dumitrașcu: domnița Catrina dispăruse, fugind împreună cu diacul Radu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vin greu iar când clopoțelul, cu sunetul lui cristalin, dă semnal, deja gândul îți zboară și nimic nu-l mai poate reține în clasă. Atunci să vezi cum, dintrodată, liniștea se sparge și pe culoare se stârnește din senin o larmă asurzitoare de glasuri amestecate, de chiot și râs de parcă, pentru o clipă, cineva ar fi dat drumul Veseliei din chilia în care până atunci fusese ferecată. Și cărui copil, oare, nu i-a plăcut recreația, momentul acela magic în care
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
aproape toți și, ca de obicei, și-au dat câțiva ghionți pentru a-și asigura locul lângă colegul sau colega preferată. Andrei a cerut să se facă liniște. Ca într-un stup de albine ce se îndepărtează s-a liniștit larma celor ațâțați de curiozitate. Așadar, când observă că grupul ce număra peste zecedoisprezece copii, adică ceva mai mult decât jumătate de clasă, se mai potolise, Andrei, ștergându-și fruntea transpirată, înghiți în sec și spuse: Sincer să fiu, nici nu știu ce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Magnolia s-a născut o visătoare și indiferent ce făcea, totul dar absolut totul, pentru ea nu era altceva decât un vis. În timp ce ulciorul se umplea cu apă vie, la șipot s-a întâmplat ceva asemănător. În jurul Magnoliei era o larmă deosebită, dar ea nu auzea nimic, pentru că visa cu ochii deschiși. Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care venea dinspre pădure. Iar cu mintea vrăjită de lumea locuitoare a pădurii pe care n-o văzuse
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
E mai bine. Și pentru ei. Și pentru mine. Numai de n-ar ploua. E o zi splendidă. Soare aproape zgomotos. Peste plajă plutește un vacarm de lumină. Doar spre Constanța zăresc un nor. De pe plajă, se aude acum o larmă veselă. De dimineață, părea că se înnorează. Apoi, cerul s-a limpezit și toți s-au repezit să profite de vremea frumoasă. Ce-ar fi să mă ridic de pe scaun, fără să mai aștept amiaza, și să-i imit? E
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Hills, într-un lux tihnit, care ia tot ce e bun din "patriarhal" și "urban". Practic, fiecare vilă are parcul ei. Gazonul e tuns ireproșabil, udat zilnic și strălucește de curățenie. Florile au culori luminoase, aproape tropicale. Nu auzi nici o larmă. Nu vezi nici un pieton. Rar, trece câte o mașină. Totul pare desprins dintr-un basm cu milionari cumsecade care nu fac toată viața decât să stropească peluzele cu flori și să joace golf. Când se plictisesc, se sinucid. Numele doctorului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nesfârșitele oglinzi ce păreau că se rabatează la fiecare privire aruncată mai puțin convingător spre vreuna dintre ele și care dădeau impresia că se sprijină una pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare. Am auzit apoi clar vocea entuziastă și veselă a unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]